nu trebuie sa indure violenta din partea sotului, se poate separa de acesta, insa atata timp cat sotul nu o inseala, nu este posibila solutia divortului prin prisma invataturilor crestine.

Atunci e ceva in neregula cu invataturile crestine.

exista un verset in Noul testament in care Domnul Christos specifica sub ce motiv poate avea loc divortul (cu siguranta cunoasteti acel verset, nu il mai postez eu aici)

mi-e greu sa cred ca un sot care-si violenteaza sotia totusi ii ramane fidel !

Faceti cunostinta cu patima alcoolului. Poate transforma oamenii inclusiv in monstri... fideli. Ca sa nu mai zic de alte patimi.

Asta-mi aminteste de prietena mea care-mi spunea despre parintii ei ca sunt buni catolici, nu au divortat, doar traiesc in case diferite de vreo 13 ani. :))

Deci daca este violent sa speram ca totusi ne si inseala!
:)

(eu nu privesc stirile, dar intamplator am vazut una socanta cu ani in urma: un barbat a dat foc sotiei pt ca nu i-a placut mancarea. Sau alta: o femeie batuta in burta pt ca a refuzat sa avorteze si barbatul spera sa rezolve el problema.. Etc. Se intampla langa noi lucruri inimaginabile.. Dar nu, doar "fidelitatea" conteaza)

asta e un comentariu de-a dreptul rautacios. Sa-i doresti raul unei femei ptr a se convinge ca viata nu e chiar asa roz.

E ca si cum i-ai dori unui om sa ii moara copilul ptr ca nu simte si nu intelege durerea parintelui in cauza.

Cred ca rautacios e putin spus. Dar din prisosul inimii graieste gura....

da, mi se pare corect, atata timp cat aceasta separare nu implica relatii sexuale in afara casatoriei.

dar sotul poate avea si alte defecte, nu doar violenta, poate avea patima jocurilor de noroc, spre exemplu, ce facem, divortam sub orice motiv invocat? crezi ca este biblic?

Mi se pare tragi-comic sa citesc despre "motivele biblice" ale divortului.
Biserica a stabilit de mult timp in ce conditii este acceptat divortul, ghidandu-se dupa ceea ce este mai important: mantuirea credinciosului.
Astfel, printre motivele admise de biserica se numara: apostazia unuia din soti, impiedicarea botezarii copiilor (ruperea copiilor de biserica)..
Apoi moartea morala: adulter, desfranare, avort..

Deci sunt patimi ale sotului care creeaza disconfort, frustrari, nemultumire, acelea se rabda, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dar exista situatii care pericliteaza viata sau mantuirea sotiei sau a copiilor, iar atunci este alta discutie.

Altfel, "biblic" :1:, daca citim cu atentie aflam ca doar sotul o poate lasa pe sotie pt adulter (nu si invers). :) Nu intelegem ce citim, dar ne tinem bine de litera legii (moarta fara duh).

Nu există niciun motiv biblic de divorţ. Cine crede că există divorţ legitim moral se amăgeşte. Biblic este ceea ce a spus Isus Cristos. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă. Cine predică faptul că ar putea exista o desfacere a Tainei Căsătoriei valid încheiate, alta decât prin moartea unuia dintre soţi, nu predică o doctrină apostolică. Prin urmare, Bisericile ortodoxe şi comunităţile ecleziale (neo)protestante nu predică învăţătura lui Dumnezeu, ci învăţătura oamenilor, nefiind cu adevărat Biserici Apostolice, chiar dacă, în unele cazuri, au descendenţă apostolică.

Domnule, te felicit . Uneori , pe linga postarile bune , pedagogice, exlicite , bine formulate , mai faci si glume bune .
Acum ai reuasit sa ma dai pe spate de ris !
Ce inseamna sa ai simtul umorului prezent !

Nu este nimic de râs. Găsesc absolut tragic faptul că milioane de oameni trăiesc cu convingerea că sunt "căsătoriţi legitim" cu "noua soţie", în timp ce, în realitate, trăiesc în desfrâu, ajungând poate să moară aşa cum au trăit: în stare ruptă de Dumnezeu, în neascultare faţă de legea Lui, în desfiderea Sfintelor Sale Sacramente, al căror autor nevăzut este El.
Vai de preoţii care nici ei nu se mântuiesc, nici pe alţii nu-i lasă ! Ei ştiu asta, pe undeva prin subconştient, şi şi-au dat canoane ei între ei ca să nu ia în căsătorie femei divorţate. Aşa îşi închipuie ei că se mântuiesc, ascultând de Domnul ei personal, în timp ce dau "îndrumări pline de grijă pastorală" credincioşilor să rătăcească? Vai de capul lor: nu pentru sufletele lor vor fi judecaţi, ci pentru sufletele care s-au rătăcit, dintre cele încredinţate lor!

Haideti ca ati mai facut pe cineva sa rada in hohote...se pare ca evitati sa va preocupati de capetele preotilor catolici si de constiintele lor, dar va manie tare Biserica Ortodoxa!

Nu doresc sa ne necajim lansindu-ne in polemici sterile
De la Hristos incoace oricine este liber sa traiasca si sa creada ce vrea !

Unii nu se conving altfel. Practica e cea mai usoara cale.

pai stai asa! Aici vorbeam de divort, nu de re-casatorire!
Aia este alta poveste.
Vad ca iti place tonul dramatic si indignarea..
Dar macar sa stim de ce sa ne indignam.

Sunt multe confuzii pe care nu vrea nimeni sa le observe.
1. Biserica nu proclama divorturi. Divorturile sunt intotdeauna civile.
2. Acceptarea unui divort nu inseamna ca biserica este de acord cu divortul, ci doar traseaza felul in care biserica se relationeaza cu credinciosul divortat. Lasarea sotului/sotiei au fost aspru privite, chiar urmate de afurisenie (canonul 48: Daca vreun laic, alungandu-si pe sotia sa, ar lua pe alta sau pe una parasita de altul, sa se afuriseasca)
Deci acceptarea unei despartiri sau divort este o repozitionare a credinciosului in raport cu participarea la viata religioasa.
Mie nu mi se pare onesta solutia despartirii (fara divort civil) sub pretextul ca astfel nu incalci porunci dumnezeiesti si ramai bine merci in cadrul bisericii sa participi la sfintele taine.

3. Recasatorirea nu este acelasi lucru cu cununia.
A fost aspru privita, descurajata si admisa doar ca o solutie pentru ca cei care au cazut din pricina slabiciunii firii omenesti sa nu ramana despartiti de biserica si sa traiasca in desfranare. Dar nu este deloc acelasi lucru cu cununia.
Cei care se casatoresc a doua oara sunt canonisiti (doi ani, parca?), trebuie sa treaca printr-o perioada de pocainta etc.. deci este un pogoramant, iar cine are curiopzitatea sa citeasca o sa fie surprins cat de dura este pozitia bisericii fata de casatoria a doua.

In alta ordine de idei, mi se pare intotdeauna cel putin imprudent sa condamni pe cei cu casatorii dificile, ca nu stii prin ce trec ei. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu divortul, dar in mod clar nu sunt de acord cu aruncarea de pietre.
Eu am avut prietene chinuite ingrozitor de sotii lor.
Cred ca a mai spus de prietena mea rusoaica stransa de gat in fata copilului (nu a murit, i-a dat drumul pana la urma cand urla copilul).. a fugit din tara ca sotul a promis ca o omoara, iar ca sa poata ramane in strainatate s-a casatorit cu altul etc..
Sau de prietena mea al carei sot avea propriul site de dating.. (nu e divortata, rezista eroic de dragul copiilor).
Sau de prietena mea a carei fetita a fost abuzata de propriul tata, v-am zis?
Nu sunt cazuri din romane, ci chiar oameni pe care ii cunosc, carora le-a luat timp pana mi-au povestit dramele, nu oameni de la marginea societatii, ci dimpotriva..

Deci sa nu ne grabim sa acuzam faptele altora cat timp noi nu intelegem prin ce drame trec altii, stam la caldurica unui confort psihologic si emitem adevaruri imuabile.
Noi o sa fim judecati pentru ce facem noi cu familiile noastre.

Aspru, neaspru, Biserica ortodoxă practică recăsătoria divorţaţilor. Cu popă, cu pompă şi cu lăutari.

Cei care au căzut din pricina slăbiciunii firii omeneşti, ca să nu rămână despărţiţi de Biserică şi să trăiască în desfrânare, au la dispoziţie un singur mijloc: Sfânta Taină a Pocăinţei, după ce realizează răul făcut prin "recăsătoria care e şi nu e cununie" şi sunt hotărâţi să nu mai păcătuiască cu ibovnicile lor cu care preoţii ortodocşi le-au făcut pogorăminte niciodată.

A spune păcatului "păcat" nu este aruncare cu pietre. Sfânta Taină a Căsătoriei, efectuată în persoana capului Cristos, este indelebilă: legământ de fidelitate efectuat pe Evanghelie şi pe Crucea Mântuitorului şi activ "până ce moartea ne va despărţi". Cei care au legătură trupească în vreme ce soţia (soţul) legiuit trăieşte, preacurvesc. Biserica ortodoxă, care face pogorăminte în această materie recăsătorindu-i, sau lăsându-i să creadă că sunt recăsătoriţi şi au alte soţii, este coautoare la păcatul preacurviei. În mii şi mii de cazuri.

Creştinii căsătoriţi, atunci când convieţuirea devine imposibilă, au dreptul şi, uneori, datoria de a trăi în stare de despărţire de soţul legiuit. Acela rămâne soţul legiuit atâta timp cât trăieşte.

Cea mai mare dramă prin care trec este o viaţă în desfrâu, pecetluită cu falsa pecete a unor preoţi care simulează că nu înţeleg că nimeni de pe pământ nu poate desface ceea ce Dumnezeu a unit.

Pogorământ la păcate ? Pogorământ se face la post, doamnă. La obligaţia duminicală. La ceea ce Biserica a legat prin canoane, în virtutea mandatului ei de a lega şi dezlega. Nu realizaţi că ideea de pogorământ la păcat e absurdă ? Când Biserica va avea dreptul să facă pogorăminte la hoţii şi la beţii, va avea dreptul să facă şi la preacurvii.

Slavă Domnului!
 

Ce bine că judecățile lui Dumnezeu nu sunt la fel cu cele ale oamenilor.

nu asta e concluzia care se trage, porunca Domnului se aplica si cand sotul comite adulter, asta confera sotiei baza scripturala pentru a cere divortul, daca doreste, poate sa-l ierte si sa traiasca mai departe ca sot si sotie.

sa concluzionam: violenta sotului constituie motiv pentru despartire din perspectiva biblica? daca da, cine stabileste de la ce grad de gravitate a violentei in sus se poate cere divortul? (banuiesc ca pentru 2-3 palme date intr-un moment de suparare, nu se poate cere divortul)

cum sa nu, adulterul este, scrie foarte clar la Matei 19:9

Dar eu vã spun: Cine îsi lasã femeia, în afarã de desfrânare , si se cãsãtoreste cu alta, comite adulter”

in Biblia catolica
http://www.bibliacatolica.ro/Biblia.php

explicatiile catolice nu sunt biblice:

Reactia spontanã si aparent pesi -
mistã a discipolilor cu privire la cãsã-
torie demonstreazã, în mod clar, cã în -
vãtãtura lui Isus nu oferã posibilitatea
divortului, nici mãcar în caz de infide -
litate a unuia dintre soti, asa cum inter -
preteazã unii în mod gresit

adica? unde este argumentul ? ca asa li s-a parut ucenicilor? dar spun ucenicii ca nu este niciun motiv de divort? reactia spontana si pesimista a ucenicilor se refera la faptul ca in legea lui Christos nu era permisa despartirea pe baza de carte de despartire, cum se proceda in legea mozaica.

Nu am auzit in Scriptura ca sotia sa dea ,,carte de despartire" sotului !
Sau ca sa nu discutam precum spunea ,,Nea Mitica de la Liga" : ,,... degeaba purtam discutii inutile", trebuie sa fim toti de acord ca atunci cind facem referire la Scriptura sau Evanghelie , nu vorbim de BIBLIA HAZLIE si nici de variantele apocrife .

De asemenea am citit , cred ca in I Corinteni, ca in chipul unui pogoramint fiind pt. slabiciunile umane , sa se ingaduie recasatoria, decit ca cel care nu poate duce solitarismul postconjugal sa arda in focul gheenei pt. eventualele pacate . Dar asta doar pt. anumite situatii .
Totusi marturisesc ca nu reusesc sa patrund o taina : casatoria , ca si calugaria sunt 2 cai ale mintuirii omului . Ba mai mult , in aparenta , casatoria este favorizata, prin faptul ca a fost consfintita ca sfinta taina .
Ei , de ce unui calugar nu i se ingaduie sa se gindeasca si apoi sa se razgindeasca ... si tot asa de trei ori in a-si alege "locul"? Iar unui mirean , da !
Diferente intre calugar si soti exista multe si importante , dintre care cea care atesta , consfinteste, imbracarea chipului ingeresc prin juramint propriu , tot pe Evanghelie si pe cruce, inca din viata aceasta , este cea mai mare . Sotii in casatorie nu traiesc in chip ingeresc (ingerii stim cu totii ca nu au relatii intinate , trupesti, ingaduite oamenilor numai dupa caderea in pacat si care tocmai asta stigmatizeaza : starea diferita de acum fata de cea originara a lui Adam, adica starea cazuta . Avem vreo indoiala ca relatiile trupesti sunt relatii intinate fata de creatia initiala a lui Dumnezeu ? Pai nu ne spune proorocul David in Psalmul 50 : ,,...ca-ntru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea !") nu traiesc intr-un chip si o stare readusa, restaurata la conditia adamica , pe cita vreme calugarul , da ! Sau ma rog, fac eforturi toata viata sa traiasca asa. Ca unora le iese si ajung sfinti cu harisme deosebite iar altora , ba, este altceva !
Asadar, daca el, caugarul cade in acest pacat al trupului , dupa ce si-a depus de buna voie juramintul , atunci excluderea lui este categorica fara sanse de reintoarcere .

Despartirea sau divortul se intimpla in mod iminent in viata fie natural fie prin caderea de la dreapta credinta , nemaivorbind de pacatul desfrinarii care este unul tare greu , mai ales pt. motivul ca ortodoxul fiind hristofor , practicind adulterul il constringe pe Hristos-ul din el la desfrinare -lucru extrem de grav-si care poate face astfel viata imposibila si care este un izvor nesecat de alte milioane de pacate zilnic.
Daca cei doi sunt un singur trup , unit de Dumnezeu , si in acest un singur trup este insusi Dumnezeu-Hristos , de la botez si impartasanie, va indoiti fratilor catolici ca Acesta sa fie deacord sa primeasca in El insusi (adica in trupul acesta unit si de El salasluit) mizeria si spurcaciunea , de cite ori vrea un ticalos , si mai ales cum si pe unde vrea el sa o introduca ?
Exact cum invata Hristos : ce are de-a face mamona cu Dumnezeu ? Evident ca nimic !
Si atunci consecintele sunt clare , categorice si veniale .
Dar de ce biserica ingaduie si a treia casatorie si nu se opreste deja la a II-a, asta numai sfintii care au intocmit canoanele o pot sti . Ma refer la profunzimea alegerii si nu la lapidarul : pt. slabiciunile umane !

Asadar,indoiti-va , este treaba voastra sa va indoiti inaintea ortodoxie si a Bisericii Ortodoxa, privind casatoria-recasatoria. Credeti ce sunteti invatati , ca si barbieritul preotilor , ca si necasatoria lor, ca si azimele, ca si imaculata conceptie, ca si sfinta doime (admiterea Filioque sparge unitatea Sf. Treimi generind aparitia a doua inceputuri, a 2 dumnezei principali si a unuia secundar) si cite mai cunoasteti .
Noi le avem pe ale noastre , de care si tinem neaparat !
Datoria fireasca de a respecta pe orice om cu convingeri diferite de ale noastre , raporturile amabile si amiabile,lipsite de ipocrizie si dorintele de bunacredinta pt. unitate nu ne dau insa dreptul sa tacem sau sa ascundem realitatea ortodoxa, si tot ce decurge din ea !

NB: am inceput raspunzind la o postare si am sfirsit cu un alt raspuns pt. o alta postare . Sper ca se intelege .

E de la sine inteles, adulterul e pacatul pentru care se poate ajunge la divort, indiferent de care dintre cei doi soti e savarsit...foarte simplu.

Eu zic ca pe atunci barbatii isi cam paraseau sotiile, si a fost nevoie sa li se traseze lor in special niste reguli mai stricte ( deci sa nu se mai renunte la sotii, doar pentru ca mancarea nu are sare)...astfel adulterul e un motiv valid pentru a se ajunge la divort.

pacatul comis, adulterul, are exact aceeasi gravitate si consecinte fie ca e comis de sot fie ca e comis de sotie.

Evident...doar ca eu inteleg ca multe li se spun barbatilor in Scriptura, si pentru a le atrage atentia ca ceea ce fac e gresit, un aspect fiind chiar divortul care avea loc pentru cele mai penibile motive...chiar daca din punct de vedere moral femeii nu avea ce sa i se reproseze poate...ori asta nu inseamna deloc ca adulterul ar fi permis vreunuia dintre soti!!!

Postarea aceea (ca si a mea) aratau tocmai ca NU este "de la sine inteles".
Cand pretinzi ca te ghidezi doar dupa Biblie (sola scriptura), o faci cu deplina onestitate, nu trasezi arbitrar concluzii "logice" deoarece logica omeneasca nu are nimic de a face cu ratiunile dumnezeiesti. Nu exista scrisoare de despartire data de femeie, oricum ai lua-o.
Altfel, ghidandu-te dupa "reciprocitate" si logica omeneasca, ajungi la absurditati, cum ar fi femeia preot si altele...

Deci postarile acelea vroiau de fapt sa indice riscurile care exista cand nu stii de traditia bisericii. Multe dintre reglementarile vietii familiale (canoane) provin de la Sfantul Vasile cel Mare (inclusiv un canon privind avortul, am gasit, unde spune ca nu se face diferenta intre copil format si copil neformat! Ceea ce mi s-a parut de luat in seama pt ca multi se amagesc ca un embrion nu este om, deci nu se aplica porunca de a nu ucide...etc.).
Ortodocsii se ghideaza si dupa sfanta traditie, iar faptul ca despartirea este permisa pt adulterul oricaruia a fost exprimat de Sfantul Vasile cel Mare (poate si de alti sfinti parinti.. ). Deci nu ne ghidam arbitrar dupa pareri personale (aplicarea simetriei sau reciprocitatii), ci dupa canoane in care voia lui Dumnezeu este exprimata prin gura sfintilor Sai.

In fine, ne-am indepartat de subiect...ideea era ca adulterul e un motiv de divort, lucru mentionat in Biblie, informatie pe care userul Mihnea se pare ca nu o detinea, sarind la "gatul" Bisericii Ortodoxe!!!

Cat despre faptul ca femeia nu dadea carte de despartire, era ceva formal..dar de intentat divort putea, facand plangere la judecatorie impotriva sotului, in vederea separarii de el...

Răsuciţi cuvintele Bibliei exact ca şi adventiştii. Singura diferenţă este că, în plus faţă de ei, ignoraţi şi scrierile Sfinţilor Părinţi despre caracterul de nedesfăcut al căsătoriei.

Mihnea e intr-o rafala impotriva Ortodoxiei.
Dupa o multime de dulcegarii isi arata arama pe fata.
Asa ca fetelor, feriti-va de catolici, ca daca toti sunt ca mihnea, va omoara si va bat mai rau ca musulmanii si tot voi sunteti condamnate la iad, daca vroiati sa divortati.

Si nu pomenii tu Sfintii Parinti, pt ca jumate dintre ei te fac vadit ERETIC, iar cealalta jumatate te-ar face, dar s-au nascut inainte ca secta ta, catolicismul, sa schimbe dogme dupa bunul plac, si sa porneasca o inchizitie a nedreptatii si prigoanei.

Vezi , voi si musulmanii aveti ceva in comun: prigoana in sange.
Evident, prigonitii ajung in iad, pt ca nu accepta prigoana voastra.

domnule, daca faceti aceasta acuzatie, atunci explicati de ce Isus a adaugat "afara de cauza de adulter", o afirmatie foarte clara, adica in afara de motivul de adulter, nu exista alte motive pentru divort, intelege si un copil de 10 ani.

Isus nu spune "afară de cauză de adulter". Dimpotrivă. Spune "afară de cauză de necurăţie, săvârşeşte adulter". Adulterul înseamnă ceva foarte concret: să fii căsătorit(ă) şi să te culci cu o altă femeie (bărbat). Ca să faci adulter, trebuie mai întâi să fii căsătorit(ă). Termenul de "porneia" e un pic mai larg şi înseamnă orice folosire ilicită a facultăţii sexuale şi ar putea înseamna chiar să ai relaţii trupeşti cu cineva fără a fi căsătorit legitim (adică: curvie). "Adulter" fiind folosit chiar de acelaşi evanghelist, în acelaşi capitol şi chiar în aceeaşi frază, se referă la oameni căsătoriţi. Putea la fel de bine să folosească "adulter" şi aici, dar a spus "porneia". Se referă la persoane care trăiesc, cum am spune azi, în concubinaj, situaţie frecventă printre evreii din acel timp. Matei scrie pentru evrei, ceilalţi sinoptici scriu pentru neamuri. Iată că nu apare această excepţie la ceilalţi sinoptici. Dar să citim ce spune chiar Matei şi nu în altă parte, ci în propoziţia următoare din aceeaşi frază, legată de conjuncţia coordonativă "şi":
"şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter".
Deci, căsătoria cu femei divorţate înseamnă adulter. De data asta, chiar "adulter" şi nu "porneia". Evident, acelaşi lucru e valabil şi pentru femeile care ar lua în căsătorie bărbatul altei femei. Mai cred acest lucru neoprotestanţii, deşi scrie negru pe alb, în Biblie? Nu. Mai cred acest lucru ortodocşii ? Nu. Cu toate că asta a fost credinţa Sfinţilor Părinţi. Toată Sfânta Tradiţie a Bisericii, de care ortodocşii s-au îndepărtat zicând că este sursa lor (aşa cum neoprotestanţii s-au depărtat de Biblie despre care spun că e sursa lor) nu vede în adulter motiv pentru sfârşitul căsătoriei, ci vede altceva: faptul că este, omeneşte, de înţeles să ierţi, dar să nu uiţi. În cazul acesta, în care mângâierea unei soţii adulterine îţi este de nesuportat, poţi vieţui în stare de despărţire, ceea ce nu înseamnă în stare de căsătorie desfăcută. Iustin Martirul (Apologia întâi, cap 15), Clement din Alexandria (Miscellanea 2:23:145:3), Origen (în....Comentarii la Matei cap 14), Ieronim (în...Comentarii la Matei cap 3:19), etc, etc.

Toţi aceşti Părinţi merg pe urma Apostolului care spune: "Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca femeia să nu se despartă de bărbat. Dacă este despărţită să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei. Şi nici bărbatul să nu-şi lase femeia" (1 Cor 7, 10-11).

Între ceea ce spune Cristos şi ceea ce spune Sf Ap Paul există deplină continuitate. Între ceea ce spune Sf Ap Paul şi ceea ce spun un Sf Iustin, un Sf Clement, un Sf Ambrozie şi mulţi, mulţi alţi Părinţi, iarăşi există continuitate. Între ce spun toţi aceştia şi ceea ce spun neoprotestanţii de azi, ca şi ortodocşii de azi despre caracterul de nedesfăcut al căsătoriei nu mai există continuitate. Culmea este că ortodocşii (sau o parte a lor), binecunoscând viziunea patristică, oglindă a adevăratei viziuni biblice, se feresc să spună "desfacerea căsătoriei": ei numesc căsătoria a doua, etc: "binecuvântare", după cum s-a întâlnit teoria chiar pe acest topic. Degeaba: nu poţi susţine, cu jumătate de gură că, teoretic, căsătoria este cam de nedesfăcut, dar practic să o desfaci şi să recăsătoreşti oamenii. De asta iubesc Biserica Catolică şi văd în ea Biserica Apostolilor: între ce crede şi ce face există deplină unitate. Este Biserica ce a refuzat să îl recăsătorească pe regele Angliei. Este Biserica ce a refuzat să îl recăsătorească pe senatorul Kennedy. Este Biserica ce a refuzat să îl recăsătorescă pe preşedintele Sarkozy. Oricât de puternici ar fi puternicii lumii, tuturor Biserica le spune: "soţiile voastre legiuite, cu care v-a unit Dumnezeu, sunt în viaţă. Nu puteţi avea alte soţii."

un posibil mesaj denaturat
 

Este aceeași biserică, care a dat-o pe Papesa Ioana? sau e doar fabulație istorică?
http://e-wikipedia.ablog.ro/2009-04-...#axzz1u7lihnJD
just curious :26:

Isi arata ,,arama pe fata" pt. cei care nu inteleg sa faca precum indemnul Ap. Pavel , privitor la cei ce nu cred , cei ce nu cred ca si noi .
Nu este mult timp , poate un an de zile, de cind ortodocsii se imbulzeau sa fie manierati si binevoitori cu tot felul de neortodocsi , practicind ecumenismul machiat, dar acuzind pe altii care nu faceau precum ei (ca sunt fanatici si ingusti in vederi) .
In felul acesta au fost adulate , apreciate si invitate sa mai posteze cele doua doamne musulmane , care si-au marturisit credinta fara nici un fel de retinere ca erau pe un site ortodox, impanind-o apoi cu umanism si egalitarism fara frontiere dar ascunzind ororile sociale generata de aceasta credinta .
La fel s-a procedat si cu sora Noesissa care desi aparent bascula intre dreapta credinta si fractionarul catolicism a ajuns sa ridice in slavi catolicismul binecuvintindu-se pt. alegerea ei .
La fel s-a procedat si cu surorile care aparent marturiseau ortodoxia dar care opinau dizident fata de aceasta . Ba una dintre acestea a umplut puzderie forumul de threaduri, in care isi marturisea marea indoiala si refuzul dreptarului de credinta ortodox,in partile in care nu ii convenea, dar dindu-se de multe ori atinsa ca este atacata si reactionind in consecinta la adresa adminului.
Si exemplele pot continua cu Erethorn, ca si cu alti neoprotestanti .
Noi , ortodocsii, ne dam amabili si frati intre ale credintei , cred ca si cu romii , daca ar fi la o adica, dar nu stiu de ce inconstienta aceasta .
Desigur , si asta am mai spus chiar pe acest fir in postul anterior, ca buna convietuire si dialogul despre orice , mai putin credinta, ne este predicat din totdeauna. Dar cind ajungem la capitolul credinta , atunci este altceva ! Ori acest site este unul dedicat special credintei si nu bonjurismului sau discutiilor despre agronomie. Adica de ce nu este ortodoxul categoric si aparator real al credintei sale ?
Daca acesti domni si doamne , care din punctele de vedere ale credintei noastre , cred doctrine false avind o asemenea tarie si fiind de nezdruncinat (fenomen absolut tipic pt asemenea religiosi) pai noi care stim sigur ca invatatura noastra este vie si adevarata, de ce facem asemenea derogari , de ce suntem atit de nesocotiti si chipurile ,,mult iubitor de aproapele" caci iata ce ne face acest ,,aproapele", de ce nu suntem macar cit ei in credinta ?

Raspunsul este unul pe cit de simplu pe atit de adevarat : din cauza necredintei noastre ! Nici scripturile nu le cunoastem ca si ei si nici in Dumnezeu nu credem cu adevarat , ci ne place sa ne mintim singuri laudindu-ne ca ce mai toleranti suntem noi ! Avind la baza aceste pietre grele se poate spune sigur ca ecumenismul nostru este unul din prostie (bazat pe necunoastere si necredinta crasa), iar ei ceilalti cunosc aceasta prostie si o speculeaza atit social cit mai ales doctrinar . Si o speculeaza cu mult tupeu si indraznire incercind sa ne ingebnuncheze batindu-ne chiar cu propria credinta de care habar nu avem .
Si de multe ori am avut ocazia sa il vedem pe fratele Mihnea facind adevarate recitaluri de didactica si pedagogie , cu pledoarii exemplare, care iti luau ochii dar care au la baza falsul . Poti fi poleit in aur , dar daca sufetul tau este vindut si nu inchinat , atunci toata maiestria ta este una falsa , ca sa nu zic altfel. Adica el se joaca cu sofisme vrind sa vada defapt , cine pune botul !
Tot el a fost mesterul neintrecut in a sustine necesitatea ,nobletea, rafinamentul ,bucuria si binecuvintarea ,,sexului oral" intre soti .
Si asa a rupt gura multora si i-a zguduit din calciie servindu-le pt. incredere justificari morale si doctrinare, aratindu-se pe sine insa nu un rafinat sot si un cunoscator a doctrinei crestine ci un cazut si un legat in multe feluri de pacate.
Acum face un al doile tur de forta doar-doar mai prinde in plasa ,,batuti de vintul" soartei si a necredintei .

Iacata deci,monstra clara, ce ne fac acestia . Aici , pe un thread dedicat, ne spoiesc de sus pina jos cu necredinta lor , ba mai mult , avind aplombul ca EI spun adevarul si nu noi .
Asa ne trebuie !

deci:
Domnul se refera la doua persoane casatorite, ca nu se pot desparti decat din urmatorul motiv: "porneia", acesta este cuvantul grecesc.
πορνείᾳ - porneia adica imoralitate sexuala.
-

e clar, divortul se poate pronunta, daca unul din cei doi a comis porneia adica imoralitate sexuala, asta inseamna ca a avut relatii sexuale cu alta persoana, sau relatii homosexuale, sau orice care se incadreaza in "porneia".

E si aceeasi Biserica cunoscuta pentru faptul ca a refuzat sa asculte de Papa Leon al III lea (Papa care a crezut ca si Biserica Ortodoxa), dar a ascultat de Imaparatul Henric al III lea, asa ca nu prea mai conteaza indarjirea ei in directiile alese si intelese de ea...treaba ei, si a dumnevoastra a catolicilor!!!!

Doamne ajuta!

Am incercat sa evit polemica . Ca sa faci polemica trebuie sa ai cu cine , altminteri ,,este inutil sa purtam discutii fara sens".
Dar mi-a placut sincera marturisire a fratelui Mihnea, reliefata de mine in careu, si astfel m-am gindit sa ii mai dau citeva motive pt. care sa-si intareasca devotamentul .
Sora AndruscaCIM a amintit doar de anul 816, cind papa Leon III a lepadat adaosul Filioque si, ca sa pastreze Simbolul Credintei neatins de falsificarile introduse de franci, a poruncit ca textul autentic al lui sa fie scris pe placi de argint expuse pe peretii Bisericii Sf. Petru.

Dar puteti iubi Biserica Catolica mai ales pt. urmatoarele:
1. Marturisirea sfintului Bonifatie , sfintul dumneavoastra,in Epistola catre papa Zaharia, la 741,in care marturisea:

,, Credinta este calcata in picioare. Timp de 80 de ani episcopii franci nu s-au adunat in sinodsi nici nu au arhiepiscop. Cele mai multe scaune episcopalese dau MIRENILOR IUBITORI DE ARGINT, sau CLERICILOR ADULTERI, care participa la incursiuni militare imbracati cu echipament militar complet , ucigind cu miinile lor fara deosebire crestini si idolatrii"

2. Acceptarea , in 754, de catre papa Stefan II a autonomiei politice a Bisericii Romei , oferite de catre regele francilor Pepin cel Scurt, cu infiintarea primului stat papal de drept.
De ce a dorit Biserica Romei sa se constituie ca stat ?

3. Primul papa francofil , Nicolae II (858-867), concentreaza in persoana sa cea mai inalta stapinire bisericeasca si politica.
De ce avea nevoie papa de puterea politica ? Si Constantinopolul a cazut sub turci rau de tot dar Ortodoxia nu a cautat aspectul politic pt. ca nici Hristos nu a cautata asa ceva !

4. La porunca lui Carol cel Mare (aprox. anul 800), pus si acesta de ,,consilierii" lui , B.Romei leapada ortodoxia de pina atunci si desavirseste un crestinism franc care sa accentueze particularitatile culturale ale noii imparatii. Aceste particularitati au la baza germenii falsurilor lui Augustin cel din vechime (care a ignorat limba greaca si parintii greci pe cares-a sprijinit teologia primelor Sinoade Ecumenice) : identificarea gresita a fiintei cu energiile in Dumnezeu, Filioque, etc. La acestea imparatul francilor a mai adaugat ca inovatii ,,de credinta" : botezul prin stropire, celibatul obligatoriu la clerici , privarea mirenilor de la imparatsirea din acelasi potir, barbieritul clericilor , etc.

5. Conciliul de la Frank-furt, prin care unilateral si aiurea se condamna hotaririle Sinodului VII Ecumenic- 794., de catre episcopii franci catolici.

6. Conciliul Aachen cu al sau Filioque care sparge unitatea Sf. Treimi si introduce inchinarea la sf. doime asistata de principiul secundar al Duhului Sfint!

7. Anul de gratie 1009 este anul in care Patriarhia Ortodoxa a Romei este ocupata de franci, este lepadata ortodoxia complet si pt. totdeauna si se inscauneaza primul papa complet franc SERGIU IV care imortalizeaza Filioque in Simbolul Credintei batjocorind definitiv marturisirea apostolilor !

Mai sunt motive pt. care sa iubiti BC incit daca ma apuc sa le scriu nu termin pina miine la aceiasi ora, insa ma gindesc ca de bucurie veti intra in marasm si va va cauza . Va las doar atitea remarcind ca taceti milc . Adevarul este ca si mie mi-ar fi rusine sa mai zic ceva in acest context in locul dvs. daca as fi fost .

Dar daca mai continuati am sa va "adulez" si cu restul ... sa va sporesc bucuria . Iar aceasta nu este nici pe departe o amenintare ci o invitatie pt. a va trezi din prea multa bucurie !

Si clopoţeii, si dinga-dinga...

Eu m-am referit la Biserica Catolică de azi, care, la fel ca cea dintotdeauna, mărturiseşte şi învaţă despre căsătorie că este o legătură între soţi "până ce moartea îi va despărţi". Prin contrast, din punct de vedere practic, Biserica Ortodoxă de azi mărturiseşte şi învaţă despre căsătorie că este o legătură între soţi "până ce divorţul îi va despărţi".

Nu. Pentru că dacă s-ar referi la două persoane căsătorite, ar fi folosit termenul grecesc pentru adulter, care este definitoriu pentru relaţia sexuală pe care o are o persoană căsătorită.

Înţelegeţi ? Dacă o persoană căsătorită are relaţii sexuale, de orice fel, cu altă persoană, ceea ce săvârşeşte se numeşte adulter, nu simplă imoralitate sexuală.

Imoralitatea sexuală, sau, în engleză, "fornication" este genul, adulterul este specia.

În logica dumneavoastră, chiar şi faptul că unul dintre soţi s-a întâmplat să se masturbeze o dată ar fi motiv suficient pentru divorţ, pentru că masturbarea se încadrează la definiţia termenului "porneia".

Ştiţi ce m-a amuzat pe mine în mesajul domnului Zaharia ?

Pasajul acesta: "Mai sunt motive pt. care sa iubiti BC incit daca ma apuc sa le scriu nu termin pina miine la aceiasi ora, insa ma gindesc ca de bucurie veti intra in marasm si va va cauza . Va las doar atitea remarcind ca taceti milc . Adevarul este ca si mie mi-ar fi rusine sa mai zic ceva in acest context in locul dvs. daca as fi fost ."

La o primă lectură, mi s-a părut bizar - cum poate cineva să te acuze că "taci mâlc" în faţa acuzaţiilor sale, când aceste acuzaţii nici n-au fost încă postate (pentru că e vorba de aceeaşi postare) ?!

Ei, m-am gândit, poate e doar o scăpare. Dar, imediat, mi-am amintit că mi-a mai sărit în ochi, mai deunăzi, o "scăpare" de acelaşi gen a userului Zaharia_2009, în acest mesaj: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...8&postcount=61
Aici, după ce a povestit o anumită pildă despre un duhovnic, dumnealui remarcă cu maliţiozitate: "Este adevarat ca acest raspuns a dat pe spate si a scirbit o intreaga Europa catolica si pseudoortodoxa (manifesta chiar aici pe forum : Fany, Sophia, Erethorn & comp.)"

Stai puţin, m-am gândit atunci, de unde ştie domnul Zaharia reacţia mea (şi încă ce reacţie şi-a imaginat: dat pe spate de scârbă !) la povestea dumnealui, de vreme ce eu nu mi-am exprimat-o ?!

Acum lucrurile încep să se lămurească. Reacţiile interlocutorilor şi le imaginează, le construieşte a priori şi apoi se raportează la ele ca şi cum ar fi reale.