Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Dogmatica (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5074)
-   -   Intrebari diverse (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=17249)

Heurtebise 28.10.2014 23:57:21

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570712)
Nu avem perspective diferite,pe picior de egalitate, ci una e defecta si una adevărata. Nu e prea greu de realizat care e adevărata, caci ce propui tu e ilogic si tragi-comic; face inutila logica.Te-ai prins singur in lat. Absurditatea situatiei poate fi zugravita de exemplul fatului in pantecele mamei care vrea "libertatea " sa renunțe la cordonul ombilical si sa traiasca autonom. Desigur ca e o nebunie sa ceara asa ceva, la fel este si cererea ta sa traiesti autonom,despartit de Dumnezeu, cand ai fost facut sa traiesti numai prin cordonul ombilical al lui Dumnezeu. Desigur Dumnezeu iti ofera libertatea sa te tai de la sursa vieții, isi retrage energiile Sale pe care le-ai respins in cunostinta de cauza si ramai o carcasa innegrita si putreda. Ca sa fii autonom ai nevoie de resursele si mijloacele lui Dumnezeu pe care tu ...numai ce le-ai refuzat.

Ai rezumat foarte frumos dependenta omului de Dumnezeu (care e Viata). Te departezi de viata, prin pacat, si atunci mori.

fallen 29.10.2014 14:01:50

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570677)
Interesant. Faptul ca i-ai dat viata copilului si i-ai oferit cele necesare pentru a trai/supravietui nu este suficient pentru ca acesta sa te preaslaveasca? Exista (?) entitati care nu sunt de acord cu tine.



Exemplul meu exact asta spune: ca ti-ar sta in putere sa opresti acest act. Ai puterea asta. Presupunem ca la un semn de-al tau tot chinul poate inceta. ...Dar se pare ca mi-ai raspuns clar la intrebarea pusa. Lui Dumnezeu ii sta in putere sa opreasca? Daca da, de ce nu procedeaza si El ca si tine sau tu nu procedezi ca si El? Din cate stiu, El sta la baza moralitatii umane.



Din nou: legea ai emis-o tu insuti. Tu esti tara, legea, judecatorul si, repet, poti opri chinul oricand, la un singur semn sau cuvant. ...Sa presupunem ca esti atotputernic! A incalcat legile facute si decretate de tine insuti.



Nu trebuie sa rupi nimanui de la gura. Tu esti cel care il judeca si ii stabileste soarta.



Esti mult mai puternic decat interlopii. La un singur semn ei pot disparea de pe fata pamantului.

Nu pasa responsabilitatea! Soarta lui sta doar in mainile tale.



Nu. Ma refer la faptul ca o entitate atotputernica si benevolenta (nici macar infinit de buna) intra in contradictie directa cu notiunea de iad, indiferent cui i se adreseaza acesta. Nu poate exista iad si o entitate benevolenta si atotputernica. Fie nu exista iad, fie entitatea nu este benevolenta, fie nu este atotputernica.

Consider ca, din acest punct de vedere (rai & iad - rasplata & pedeapsa), omul de astazi este superior moral barbarilor care inventau povesti pentru speriat copiii neascultatori in trecut.

Cu alte cuvinte, daca ai avea puterea, ai opri schingiuirea propriului copil si, da-mi voie sa cred, ti s-ar parea oportun si corect din punct de vedere moral ca un alt parinte sa faca acelasi lucru.
Problema apare cand acelasi rationament se suspenda atunci cand decretul vine de sus. Atunci e OK din punct de vedere moral sa nu intervii cand proprii copii au parte de un chin fara de sfarsit.

Whaaaat? But who ( thf) should i be, sa fi facut/sa pot face toate astea????
O asemenea entitate nu exista, forgive me!
Daca te referi la Dumnezeu, El nu a dat acele legi si nu a stabilit acele reguli pt a fi primul care le incalca de dragul unuia sau altuia dintre noi...acele reguli sunt pt ca lumea ( intreaga, in ansambul ei, cu toate cele vazute si nevazute ) sa functioneze asa cum trebuie. Daca incalcam o lege fizica pt ca unul dintre noi a fost un dobitoc si a incalcat o alta la randul lui, se duce de rapa toata sandramaua...nu tre sa fii Dumnezeu ca sa judeci asa, chiar daca te doare de cel care a gresit : e suficient sa fii capul unei familii mai mari, conducatorul unei obsti ( primar, presedinte, sef de scara, director de scoala, etc) ca sa fii nevoit sa respecti legile, regulamentele pe care chiar tu sau obstea pe care o conduci le-au stabilit, chiar si daca astfel esti nevoit sa iti pedepsesti propriul fiu sau prieten apropiat...atfel, cazi cu tot cu el, daca esti prins si inlaturat la timp din functie, sau, mai rau, te faci responsabil de un dezastru si mai mare...

Inorogul 29.10.2014 17:08:34

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570712)
Absurditatea situatiei poate fi zugravita de exemplul fatului in pantecele mamei care vrea "libertatea " sa renunțe la cordonul ombilical si sa traiasca autonom. Desigur ca e o nebunie sa ceara asa ceva, la fel este si cererea ta sa traiesti autonom,despartit de Dumnezeu, cand ai fost facut sa traiesti numai prin cordonul ombilical al lui Dumnezeu. Desigur Dumnezeu iti ofera libertatea sa te tai de la sursa vieții, isi retrage energiile Sale pe care le-ai respins in cunostinta de cauza si ramai o carcasa innegrita si putreda. Ca sa fii autonom ai nevoie de resursele si mijloacele lui Dumnezeu pe care tu ...numai ce le-ai refuzat.

Nu am citit asa ceva la viata mea. Desi exemplul este unul ciudat, este posibil sa ai dreptate cu fatul si cordonul ombilical.
Problema este ca nu-i vad relevanta in discutia noastra. Unde anume, in exemplul pe care l-ai oferit, apare liberul arbitru? Nici macar nu putem vorbi despre discernamant in acest caz, daramite despre exercitarea liberului arbitru. Exemplul oferit de tine se incadreaza la punctul 2) al postarii mele recente. Vorbim despre instincte primare care nu pot generea decizii constiente si liber arbitru.
Faptul ca exemplul oferit de tine este gresit nu inseamna ca nu ai putea avea dreptate. Astfel, presupunem prin absurd ca fatul are discernamant. Daca el considera ca este mai bine sa isi taie cordonul obilical si o face, fara sa stie ca astfel va muri, nu inseamana ca el a subscris consecintelor si ca si-a dorit sa mora. El a dorit doar sa taie cordonul, crezand ca acest lucru va fi benefic, fara consecinte negative, dar vrea-nu-vrea sufera consecintele (moare). Tu insisti pe faptul ca ceilalti 68% non-crestini (http://www.pewforum.org/2011/12/19/g...stianity-exec/), au subscris consecintelor ce rezulta din rejectarea adevaratului Dumnezeu (evident, din perspectiva ta) si ca isi doresc ei insisi sa arda in iad. ...Nu e cazul. Incearca sa aplici acelasi rationament si in cazul tau si sa inlocuiesti cuvantul Dumnezeu cu Allah, sa vezi ce iese.

In fine... intru intr-o discutie mult prea abstracta care se abate de la intrebarea mea majora.
Care este probitatea morala a unui parinte care, desi poate interveni oricand in mod decisiv, nu o face atunci cand propriul copil este coplesit de chinuri infernale?

Inorogul 29.10.2014 17:09:54

Citat:

În prealabil postat de Heurtebise (Post 570718)
Pacatele nu sunt fata de Dumnezeu, ci sunt fata de om.

Imi puteti spune si mie, va rog, care dintre primele 4 porunci reprezinta pacate fata de om?

Multumesc!

abaaaabbbb63 29.10.2014 17:15:49

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570808)
Imi puteti spune si mie, va rog, care dintre primele 4 porunci reprezinta pacate fata de om?

Multumesc!

Poate un pic a patra porunca, ca orice om are nevoie de timp liber, daca pana si Dumnezeu a avut nevoie de odihna...

Inorogul 29.10.2014 17:17:09

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570777)
Whaaaat? But who ( thf) should i be, sa fi facut/sa pot face toate astea????
O asemenea entitate nu exista, forgive me!
Daca te referi la Dumnezeu, El nu a dat acele legi si nu a stabilit acele reguli pt a fi primul care le incalca de dragul unuia sau altuia dintre noi...acele reguli sunt pt ca lumea ( intreaga, in ansambul ei, cu toate cele vazute si nevazute ) sa functioneze asa cum trebuie. Daca incalcam o lege fizica pt ca unul dintre noi a fost un dobitoc si a incalcat o alta la randul lui, se duce de rapa toata sandramaua...nu tre sa fii Dumnezeu ca sa judeci asa, chiar daca te doare de cel care a gresit : e suficient sa fii capul unei familii mai mari, conducatorul unei obsti ( primar, presedinte, sef de scara, director de scoala, etc) ca sa fii nevoit sa respecti legile, regulamentele pe care chiar tu sau obstea pe care o conduci le-au stabilit, chiar si daca astfel esti nevoit sa iti pedepsesti propriul fiu sau prieten apropiat...atfel, cazi cu tot cu el, daca esti prins si inlaturat la timp din functie, sau, mai rau, te faci responsabil de un dezastru si mai mare...

Nu deturna discutia.

Eu nu discut despre necesitatea respectarii legilor ci despre pedeapsa, atunci cand acestea sunt incalcate.

Daca as fi capul unei familii mari, conducatorul unei obsti, primar, presedinte, sed de scara, director de scoala etc as avea doua posibilitati atunci cand cineva pe care pastoresc greseste:
1) sa-l iert (as face-o foarte des)
2) in cazuri extreme, sa-l izolez pe cel care a gresit, pentru a nu a mai da posibilitatea repatarii greselii (scopul nu este sa-l pedepsesc/chinui).

Acum... eu sunt un biet, amarat de pacatos de om.
Intrebarea mea este: ce ar face o entitate atotputernica (care poate ierta) si infinit de buna (care trebuie sa ierte)?

catalois 29.10.2014 20:36:16

A descrie/demonstra Libertatea in cateva cuvinte este echivalent cu a demonstra marea teorema a lui Fermat in cateva cuvinte. Sunt cateva tomuri care o demonstreaza si sub 10 oameni pe planeta, care inteleg totul, in acele tomuri.
Asadar, pe rand:
- Dumnezeu a ales sa Fie, in loc sa nu Fie.
- A nu fi nu contine Libertate.
- Libertate Absoluta are doar Dumnezeu.
- Libertatea creatiei lui Dumnezeu este Neabsoluta, se contine in Libertatea lui Dumnezeu.
-Primul care a vrut Libertate Absoluta a fost Lucifer, care a zis ca Inorogul: vreau sa fiu liber, sa pot sa nu Te ascult, sa nu Te urmez; Dumnezeu i-a zis: esti liber sa nu Ma asculti, sa nu Ma urmezi, dar, astfel, nu vei mai fi cu Mine. Lucifer a zis: nu vreau sa fiu cu Tine ci, ca Tine. Vreau sa stabilesc ce inseamna Libertatea: sa fiu eu urmat, nu Tu. Si a devenit diavolul.
- Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce.
- Suferinta este relativa: copilul luat de la joaca pentru ca este seara, tarziu si el trebuie sa doarma, va suferi si se va impotrivi parintelui; de asemenea, va considera ca este ostracizat, lipsit de Libertate, numai ca parintele stie ca mai importante sunt spalarea, hrana, odihna si scoala de a doua zi. Asa ca isi tortureaza copilul, chiar daca acesta plange cu adevarat si chiar sufera, pentru ca stie ca acel copil POATE suporta acel chin, fara repercusiuni, SPRE BINELE LUI ! Tortura imaginata de Inorog, in subsolul blocului, este o imaginatie si ce altceva poate face diavolul decat sa te faca sa-ti imaginezi ceva, ireal.
- Psalm: '' Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre'' !

Fiecare liniutza din text, reprezinta cel putin o Filocalie, la fel ca tomurile demonstratiei Marii teoreme a lui Fermat.

Totusi, cuvinte putine pot fi spuse de putini, ca sa miste pe unii: le astept!

Heurtebise 29.10.2014 20:42:44

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570808)
Imi puteti spune si mie, va rog, care dintre primele 4 porunci reprezinta pacate fata de om?

Multumesc!

Cu placere. Absolut toate, nu doar primele 4 porunci
Toata viata noastra e o inchinare. Rugaciunea, spun sfintii parinti, e viata sufletului, e comuniunea cu Dumnezeu. Inchinarea in duh si adevar e esentiala pentru credincios, altfel se auto-amageste si pacaleste. Deci, isi face siesi rau, nu lui Dumnezeu (relatia vitala dintre om si Dumnezeu a fost foarte bine ilustrata de colegul Bin000).

bin000 29.10.2014 21:45:00

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570807)
Unde anume, in exemplul pe care l-ai oferit, apare liberul arbitru?

Fiecare om este asemenea unui fat care e conectat la "cordonul ombilical" al lui Dumnezeu.Dorinta de a te rupe de acel cordon este un tip de nebunie, "dobandita" treptat prin pacat. Pacatul schimba polaritatea mintii si vezi lucrurile inversate.Practic pacatul iti reduce libertatea, iti reduce libera alegere .Nu poate fi vorba de libera alegere in afara lui Dumnezeu, cand faci pacate si te departezi de Dumnezeu tu iti semnezi condamnarea la moarte a propriei tale libertati de a alege (corect).


Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570807)
faptul ca ceilalti 68% non-crestini au subscris consecintelor .

Irelevant. Adevărul e adevar si cu 99,99% care nu cunosc pe Dumnezeu. Fireste ca cei care nu si auzit de crestinism nu vor fi judecati dupa criteriile crestine ci dupa legea constiintei. Stai linistit nu face Dumnezeu nedreptate. Dar daca tu ai auzit de crestinism si stii ce spune...vei fi judecat diferit decat unul care nu a auzit niciodata.


Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570807)
Care este probitatea morala a unui parinte care, desi poate interveni oricand in mod decisiv, nu o face atunci cand propriul copil este coplesit de chinuri infernale?

Depinde. Daca scopul este obtinerea unui bine si mai mare din aceasta actiune, probitatea morala e intacta.

Corinusha 30.10.2014 09:20:36

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570839)

Irelevant. Adevărul e adevar si cu 99,99% care nu cunosc pe Dumnezeu. Fireste ca cei care nu si auzit de crestinism nu vor fi judecati dupa criteriile crestine ci dupa legea constiintei. Stai linistit nu face Dumnezeu nedreptate. Dar daca tu ai auzit de crestinism si stii ce spune...vei fi judecat diferit decat unul care nu a auzit niciodata.

Asta e inca o chestie ce nu are logica pentru mine. Inseamna ca practic triburile astea mici de ma exista in lume o sa fie judecate dupa alte criterii, pe can tot restul lumii (sa fim seriosi, cati nu au auzit, eventual si invatat, despre crestinism - macar prin mass-media? ) Deci suntem judecati diferit doar pentru a unii au auzit de crestinism si altii nu? Atunci la noi, cei care am auzit de cresinism nu se ma aplica legea contiintei, ci suntem judecati mai mult dupa faptul ca credem/nu credem in Dumnezeu, cu nu dupa fapte?

abaaaabbbb63 30.10.2014 09:28:18

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570839)
Irelevant. Adevărul e adevar si cu 99,99% care nu cunosc pe Dumnezeu. Fireste ca cei care nu si auzit de crestinism nu vor fi judecati dupa criteriile crestine ci dupa legea constiintei. Stai linistit nu face Dumnezeu nedreptate. Dar daca tu ai auzit de crestinism si stii ce spune...vei fi judecat diferit decat unul care nu a auzit niciodata.

Asta spulbera complet conceptul ca "Toata lumea este egala in fata lui Dumnezeu", si denota o discriminare divina.

Mihnea Dragomir 30.10.2014 10:03:08

Citat:

În prealabil postat de abaaaabbbb63 (Post 570882)
Asta spulbera complet conceptul ca "Toata lumea este egala in fata lui Dumnezeu", si denota o discriminare divina.

Asa este. Dumnezeu discrimineaza. Mai pe romaneste, El cerne. Inca de pe acum. Dar culmea discriminarii va fi la Judecata de Apoi, cand, in vazul tuturor, Dumnezeu ii va discrimina pe oameni asa cum se discrimineaza oile de capre. Unii de-a drapta, altii de-a stanga.

Dumnezeu ne spune ca principalul criteriu de discriminare (=discriminantul) va fi Legea Iubirii, summa Poruncilor, adica sa il iubim pe Dumnezeu mai presus decat noi insine si sa il iubim pe aproapele ca pe noi insine.
Din aceasta comparatie facuta de Insusi Domnul, care se adresa unui auditoriu care avea pastoritul ca principala indeletnicire, intelegem ca o caracteristica a celor care vor merge la dreapta este ascultarea si prudenta, iar a celor care vor merge la stanga este neascultarea, "naazdravania" rau inteleasa si intrarea in situatii periculoase, aceasta fiind deosebirea de comportament cea mai evidenta dintre oi si capre.

oaie_cugetatoare 30.10.2014 10:06:42

Citat:

În prealabil postat de abaaaabbbb63 (Post 570882)
Asta spulbera complet conceptul ca "Toata lumea este egala in fata lui Dumnezeu", si denota o discriminare divina.

Nu e deloc discriminare.Cei care au cunoscut sau au auzit de legea LUI vor
fi judecati dupa legea LUI, cei care n-au cunoscut sau n-auzit legea LUI vor judecati in conformitate cu lipsa lor de cunostiinte.
Ce poate fi mai drept decat asta ?!!!!!

tot-Laurentiu 30.10.2014 10:14:53

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570712)
Nu avem perspective diferite,pe picior de egalitate, ci una e defecta si una adevărata. Nu e prea greu de realizat care e adevărata, caci ce propui tu e ilogic si tragi-comic; face inutila logica.Te-ai prins singur in lat. Absurditatea situatiei poate fi zugravita de exemplul fatului in pantecele mamei care vrea "libertatea " sa renunțe la cordonul ombilical si sa traiasca autonom. Desigur ca e o nebunie sa ceara asa ceva, la fel este si cererea ta sa traiesti autonom,despartit de Dumnezeu, cand ai fost facut sa traiesti numai prin cordonul ombilical al lui Dumnezeu. Desigur Dumnezeu iti ofera libertatea sa te tai de la sursa vieții, isi retrage energiile Sale pe care le-ai respins in cunostinta de cauza si ramai o carcasa innegrita si putreda. Ca sa fii autonom ai nevoie de resursele si mijloacele lui Dumnezeu pe care tu ...numai ce le-ai refuzat.

Ești pe-aproape. Iată ce spune Sf. Maxim Mărturisitorul:

"Dumnezeu, ca cel ce este insasi existenta, insasi bunatatea si insasi intelepciunea, mai adevarat vorbind chiar si deasupra tuturor acestora, nu are nimic contrariu. Dar fapturile, care toate au existenta in participare si har, iar cele rationale si mintale, si capacitatea de bunatate si intelepciune, au ceva contrariu. Si anume existentei lor li se opune neexistenta, iar capacitatii de bunatate si intelepciune rautatea si nestiinta. Deci ca ele sa existe de-a pururi sau sa nu existe, sta in puterea Celui ce le-a facut: dar ca sa participe la bunatatea si la intelepciunea Lui, sau ca sa nu participe, sta in voia fiintelor rationale."

bin000 30.10.2014 10:35:55

Citat:

În prealabil postat de abaaaabbbb63 (Post 570882)
Asta spulbera complet conceptul ca "Toata lumea este egala in fata lui Dumnezeu", si denota o discriminare divina.

Nu Dumnezeu discrimineaza, noi ne discriminam, prin alegerile făcute. Nu e Dumnezeu de vina ca noi ne jucam cu noroi si apoi ne plangem ca ...Dumnezeu e de vina ca suntem murdari.

fallen 30.10.2014 12:16:02

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570812)
Nu deturna discutia.

Eu nu discut despre necesitatea respectarii legilor ci despre pedeapsa, atunci cand acestea sunt incalcate.

Daca as fi capul unei familii mari, conducatorul unei obsti, primar, presedinte, sed de scara, director de scoala etc as avea doua posibilitati atunci cand cineva pe care pastoresc greseste:
1) sa-l iert (as face-o foarte des)
2) in cazuri extreme, sa-l izolez pe cel care a gresit, pentru a nu a mai da posibilitatea repatarii greselii (scopul nu este sa-l pedepsesc/chinui).

Acum... eu sunt un biet, amarat de pacatos de om.
Intrebarea mea este: ce ar face o entitate atotputernica (care poate ierta) si infinit de buna (care trebuie sa ierte)?

O entitate atotputernica poate ierta si probabil o si face, chiar daca noi nu ne dam seama, chiar si numai ferindu-ne pe multi dintre noi de nenumarate consecinte nefaste ( karmice) care ni s-ar putea intampla datorita greselilor pe care le facem tot timpul.
Insa o entitate atotputernica nu trebuie sa faca favoruri la nimeni, daca asta ii prejudiciaza pe ceilalti si perturba bunul mers al lucrurilor. Ea trebuie sa urmareasca interesele globale, ale lumii intregi, nu ale unuia sau altuia; nu e " dumnezeul meu" sau al tau. Desigur ca fiecare dintre noi avem o entitate divina protectoare, care de multe ori ne scapa sau ne fereste din belele, mai akes cand ii cerem ajutorul; dar acum nu cred ca e corect sa ne asteptam sa se faca vreo favoare uriasa, nemeritata, atunci cand practic ar fi imposibil. Desigur putem indrazni, cu smerene, recunoscandu-ne pacatele si greselile, sa invocam clementa, mila lui Dumnezeu, pentru noi sau cineva drag, insa sa ne asteptam, sa fim pregatiti sa primim si pedeapsa, rasplata, sa suportam consecintele faptelor noastre. Sa avem in vedere ca mila si iertarea, rasplata divina nu ni se cuvin totusi neconditionat. Poate pe unii ii iarta Dumnezeu pt ca sunt mai saraci cu duhul si nu stiu ce fac, insa atunci cand stim, ar trebui, suntem datori, sa incercam, sa ne straduim sa facem ceea ce trebuie, si nu ceea ce nu trebuie. Si sa intelegem, sa nu fim nici invidiosi, atunci cand altul mai pacatos e iertat aparent mai usor, decat noi care ni se pare ca suntem corecti si nu facem pacate prea mari...

Raman la parerea mea ca o entitate corecta si infinit buna trebuie sa fie corecta si buna cu toata lumea, in ansamblul ei, si cu fiecare dintre noi dar pe termen lung. Lucruri care uneori depasesc puterea noastra de intelegere - nu putem deosebi nici ce e mai bine pt toata lumea, nici ce e cm bine pt noi pe termen lung ( mai stiti poate cand eram copii si parintii mu ne lasau sa ne facem de cap, ne obligau sa invatam, nu ne dadeau prea mult dulciuri, ne obligau sa luam medicamente si stam in pat cand eram bolnavi, nu ne lasau la joaca, etc...si acum doctorii astia care ne zic sa stam cuminti, sa nu caram greutati daca suntem accidentati, si nu ne lasa sa mergem la munca sa castigam mai multi bani, ce mai "rau" ne fac...)

Inorogul 30.10.2014 12:31:58

Citat:

În prealabil postat de catalois (Post 570828)
A descrie/demonstra Libertatea in cateva cuvinte este echivalent cu a demonstra marea teorema a lui Fermat in cateva cuvinte.

Daca te referi la liberul arbitru si nu la libertate in general sunt, in mare parte, de acord cu tine. Nu cunosc teoria lui Fermat dar am intles ideea :).

Citat:

În prealabil postat de catalois (Post 570828)
- Dumnezeu a ales sa Fie, in loc sa nu Fie.

Procesul de alegere nu poate preceda existenta si nu poate fi manifestat in non-existenta. Putea alege sa nu Fie (existe)? Corect ar fi fost "Dumnezeu este/exista!", si-atat.

Citat:

În prealabil postat de catalois (Post 570828)
- A nu fi nu contine Libertate.

Exact. A nu fi nu contine nimic (nimicul poate exista? :) alt subiect filosofic cu care ma zbat). Atunci de unde dublul standard? Daca a nu fi nu contine libertate de ce crezi ca poate contine alegere?

Citat:

În prealabil postat de catalois (Post 570828)
- Libertate Absoluta are doar Dumnezeu.

Sunt de acord ca asta este acceptiunea religiei in ceea ce Il priveste pe Dumnezeu. ...Numai ca, din punctul meu de vedere, asta Il cam transforma intr-un dictator divin. Intrebarea mea acum: este liber sa aibe control total asupra mea?
Alta intrebare care se naste: este liber sa faca rau? Daca nu, inseamna ca libertatea lui nu este una absoluta, ci limitata de natura lui absolut de buna. ... If that makes sense :).
Am mai spus asta: atributele absolute asociate lui Dumnezeu intra in contradictie. Se limiteaza sau se exclud reciproc. Ex: daca este atotputernic, Dumnezeu se poate razgandi si sa ramana in acealasi timp atotcunoscator?

Citat:

În prealabil postat de catalois (Post 570828)
- Libertatea creatiei lui Dumnezeu este Neabsoluta, se contine in Libertatea lui Dumnezeu.

OK aici. Am discutat (superficial) oe acest subiect putin mai sus.

Citat:

În prealabil postat de catalois (Post 570828)
-Primul care a vrut Libertate Absoluta a fost Lucifer, care a zis ca Inorogul: vreau sa fiu liber, sa pot sa nu Te ascult, sa nu Te urmez; Dumnezeu i-a zis: esti liber sa nu Ma asculti, sa nu Ma urmezi, dar, astfel, nu vei mai fi cu Mine. Lucifer a zis: nu vreau sa fiu cu Tine ci, ca Tine. Vreau sa stabilesc ce inseamna Libertatea: sa fiu eu urmat, nu Tu. Si a devenit diavolul.

Offtopic: Saracu' Lucifer! Un amarat de personaj secundar. Parca-l si vad oropsit, cu hainele peticite, ofticat ca nu are si el un cuvant de spus :). Tin minte ca, dupa am citit VT nu ma temeam catusi de putin de el. El omorase vreo 10 oameni. Adevaratul exterminator era Dumnzeu; El omora cu milioanele, pe unii pentru mai nimic (nu m-am mai "autosatsifacut" timp de o luna dupa ce am citit VT :) ). Fii sincer: de cine iti este tie cel mai frica?

Revenim. Recunosc ca imi doresc, ca si Lucifer, sa fiu cat mai liber cu putinta. Nu vreau sa ma detina nimeni/nimic, mai ales psihic. Nu suport sclavia in general, daramite la adresa mea. Eu vreau sa am libertatea de a iubi pe cine doresc, nu sa mi se impuna acest sentiment (de parca acest lucru ar fi posibil). Refuz sa slujesc si sa preaslavesc dar nu ma sfiesc sa multumesc.
...Dar aici se opreste tot. Nu doresc sa fiu atotputernic, atocunoscator, atot-frumos, atot-nimic. Nici macar sa am mici puteri paranormale/supranaturale, cum visam pana sa-mi fac buletin, ca sa cuceresc fete si sa bat golanii care imi furau fesul :). In plus, Lucifer se pare ca-L cunostea pe Dumnezeu. Eu nu Il cunosc.
In ochii musulmanilor radicali noi toti de pe acest forum suntem trimisi de catre Lucifer sa le sadim indoiala in suflet si sa pacatuim din belsug. Suntem toti niste spurcati. Asa cum nici pe voi nu va incanta asocierea cu un personaj malefic, oricare ar fi acesta, nici pe mine nu ma incanta. E aiurea sa fiu rugat sa-mi dau caciula jos ca sa fiu cautat de coarne :). Nu uitati ca in ochii celor mai multi oameni aveti si voi acelasi statut.

Citat:

În prealabil postat de catalois (Post 570828)
- Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce.

Din categoria: "Ce-i misto e si frumos"
Acum serios: am auzit si varianta inversa: ca lui X-ulescu i-a dat mai mult decat poate duce. Sincer, nu am stat niciodata prea mult sa analizez aceasta afirmatie. Ma gandesc totusi ca nu i-as putea spune vorba asta de duh unui copil cu leucemie, dupa ce iese de la o sedinta de chimioterapie. Poate reusesti tu.

Citat:

În prealabil postat de catalois (Post 570828)
- Suferinta este relativa: copilul luat de la joaca pentru ca este seara, tarziu si el trebuie sa doarma, va suferi si se va impotrivi parintelui; de asemenea, va considera ca este ostracizat, lipsit de Libertate, numai ca parintele stie ca mai importante sunt spalarea, hrana, odihna si scoala de a doua zi. Asa ca isi tortureaza copilul, chiar daca acesta plange cu adevarat si chiar sufera, pentru ca stie ca acel copil POATE suporta acel chin, fara repercusiuni, SPRE BINELE LUI !

Suferinta nu este relativa ci subiectiva. Copilul ala chiar sufera pentru ca este luat de la joca. Suferinta lui este cat se poate de reala, nu este relativa. Libertatea despre care am discutat eu este una psihica. In esenta, copilul ala este macar liber sa sufere. Misto mi se pare cand vine cineva si ii spune ca e pacat sa sufere. "Nu mai suferi, iubeste si veseleste-te!". Si daca nu poate face asta, cu adevarat, nu de ochii lumii, pentru ca i se pot citi gandurile, este vai si amar de el.
Noi am avut discutia asta in privat: credinta si dragoastea asta care sunt solicitate cu atata ardoare nu sunt intrerupatoare cu pozitiile pornit/oprit. Ele sunt rezultatul unui proces cognitiv complex si pot fi alterate doar in conditii de manipulare grosolana. In lipsa unor informatii convingatoare nu pot maine sa cred in lucruri in care nu credeam ieri. La fel, nu pot sa iubesc, la comanda, pe cineva de care ma tem sau care mie mi se pare dezagreabil.
...Indiferent ca este spre binele meu sau nu.

In fond, ce vrei sa spui? Ca exista ceva si dupa iad? Ca noncredinciosii stau in iad spre binele lor, pentru ca Dumnezeu are un plan maret si nobil si pentru ei? Care este "SPRE BINELE MEU" ce rezulta din sederea pentru o eternitate in iad? Ce lectie am eu de invatat pentru viitor? Eu am vorbit insistent despre pedeapsa, nu despre masuri sociale care ingradesc libertatile oamenilor sau despre masuri care limiteaza libertatile in general. N-am spus niciodata ca sunt impotriva ingradirii libertatii oamenilor care abuzeaza de aceasta, incalcand-o in mod flagrant pe a semenilor.

Citat:

În prealabil postat de catalois (Post 570828)
Tortura imaginata de Inorog, in subsolul blocului, este o imaginatie si ce altceva poate face diavolul decat sa te faca sa-ti imaginezi ceva, ireal.

Tortura imaginata de mine este infinit mai mica decat cea care, chipurile, ii asteapta pe copiii neascultatori ai lui Dumnezeu, dupa ce acestia mor. Si evident, Dumnezeu va suferi sa ii vada cum se chinuie dar nu poate face nimic in aceasta privinta. De fapt, stai! Poate sa faca, ca e atotputernic. ...Doar ca nu vrea. De fapt stai! Ca e infinit de bun si vrea. De fapt, nu mai inteleg nimic.

Inorogul 30.10.2014 12:47:49

Citat:

În prealabil postat de Heurtebise (Post 570829)
Cu placere. Absolut toate, nu doar primele 4 porunci
Toata viata noastra e o inchinare. Rugaciunea, spun sfintii parinti, e viata sufletului, e comuniunea cu Dumnezeu. Inchinarea in duh si adevar e esentiala pentru credincios, altfel se auto-amageste si pacaleste. Deci, isi face siesi rau, nu lui Dumnezeu (relatia vitala dintre om si Dumnezeu a fost foarte bine ilustrata de colegul Bin000).

Deci pacatuiesc fata de mine insumi? Nicio problema. Asta pot sa mi-o iert.

Inorogul 30.10.2014 14:03:57

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570839)
Fiecare om este asemenea unui fat care e conectat la "cordonul ombilical" al lui Dumnezeu.

Cert este ca societatea actuala functioneaza atlfel. Faptul ca un fat este conectat la cordonul ombilical al mamei nu ii confera acesteia un statut de superioritate, nici macar morala, asupra acestuia. Mama nu trebuie preaslavita o eternitate pentru faptul ca i-a "oferit" fatului cordonul ombilical. Nu implica nici faptul ca mama are intotdeauna dreptate si copilul este un pacatos continuu. Cordonul in sine nu presupune supunere si ascultare neconditionata, pentru o eternitate; nici macar pe tot parcursul vietii. Nu se poate aplica principiul: "eu te-am facut, eu te omor!". In cazul prezentat dependenta este una reciproca si nu putem vorbi despre o relatie stapan-supus.

Cordonul si nasterea in sine nu stabiliesc nimic altceva decat relatia de: mama-copil. Atat! Orice alte relatii ce se stabilesc ulterior depind de multi alti factori. Copilul nu trebuie sa-si asculte mama pentru ca aceasta l-a avut conectat la cordon, ci altele sunt motivele.

Daca vreti o paralele directa: faptul ca o entitate a creat ceva (evolutia arata, fie ca nu e existat deloc creatie, fie ca aceasta creatie nu a fost tocmai una intr-atat de complexa cum se credea initial) nu stabileste o relatie de subordonare cu propria creatie si nici nu ii confera superioritate morala. E cale foarte lunga pana acolo. Sunt dispus sa las de la mine si sa spun ca a fost un proces de creatie de o complexitate infinita si observatia mea ramane in continuare valabila.


Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570839)
Dorinta de a te rupe de acel cordon este un tip de nebunie, "dobandita" treptat prin pacat.

Am cautat dar nu am gasit nimic din care sa rezulte ca un fat doreste sa se rupa de cordonul ombilical. In fine, nu asta conteaza pentru ca am inteles ce vrei sa spui.

Fatul doreste sa se rupa de acel cordon pentru ca nu cunoaste consecintele. Daca le-ar cunoaste nu ar incerca sa faca acest lucru. In "cartea" mea, acest lucru nu intra la capitolul nebunie. El face tot ceea ce ii permite fizicul si discernamantul sa faca (presupunem prin absurd ca are discernamant; eu lucrez cu materialul clientului acum :)). Daca un copil urla din toti rarunchii, chiar daca este deranjat pentru cei din jur, nu inseamna ca el greseste. Sigur ca am preferea ca el sa faca direct la toaleta, nu in scutec. Insa el nu face decat ceea ce este "proiectat" (conform acceptiunii religioase) sa faca. Daca proiectantul dorea ca el sa nu greseasca il facea asa de la bun inceput. Acum el "il face bolnav si ii ordona sa se vindece".

Din cate inteleg, eu sunt proiecat sa imi folosesc discernamantul si am capacitatea sa pacatuiesc. Perfect! De ce mi se imputeaza acum acest lucru?

Si eu pot face aceeasi comparatie. Asa cum un copil foloseste toate mijloacele ce ii stau la dispozitie pentru a se manifesta si interactiona cu fiintele si mediul inconjurator, fara a fi blamat, asa fac si eu, ca adult. Atat ma duce pe mine mintea care mi-a fost data/daruita. Daca proiectantul are o problema cu asta sa si-o reproseze siesi, nu mie. Eu doar lucrez cu ce mi s-a dat.

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570839)
Pacatul schimba polaritatea mintii si vezi lucrurile inversate.Practic pacatul iti reduce libertatea, iti reduce libera alegere .Nu poate fi vorba de libera alegere in afara lui Dumnezeu, cand faci pacate si te departezi de Dumnezeu tu iti semnezi condamnarea la moarte a propriei tale libertati de a alege (corect).

Aici e toata problema. Eu nu cred ca fac pacate. Sunt convins ca fac greseli, dar alea doar fata de alte fiinte sau chiar fata de mine insumi (dar astea sunt irelevante pentru ca mereu gasesc puterea sa ma iert, sa invat si sa merg mai departe :)). Pacatul este o greseala la scara universala; o greseala absoluta, rezultata din incalcarea unor standarde obiective si universal valabile.
Necrezand in acest lucru, sau considerand ca sunt sanse infime ca ceea ce fac eu sa fie pacat, atunci nu pot fi blamat pentru asta. Atentie! Pot suferi consecinte dar nu pot fi blamat. Nu mi se pot imputa aceste pacate deoarece eu am avut intentii bune.

Ofer doua scenarii in acest sens:
1) Domnu' inginer stie ca atunci cand se urca la volan exista risc de accident. Cu toate acestea, domnu' inginer se urca in masina si pleaca la drum lung, spre casa. Se gandeste la copil, sotie si sarmalele care il asteapta pe masa. Nu apuca sa-si termie gandul, intra un tir in masina lui si domnu' inginer moare pe loc.
Se aduna lumea la capul lui, la priveghi, si incep dicutiile:
Domnu' inginer a fost liber sa aleaga. Putea foarte bine sa nu se urce in masina. El a ales sa se urce in masina desi stia riscurile. El a ales sa moara, il plangem degeaba. Si-a meritat soarta!
Concluzie: domnu' inginer a calculat un risc minor asociat drumului spre casa dar a suferit consecintele. Asta nu inseamna ca a subscris acestora.

2) Doamna avocata nu isi mai iubeste sotul si ii spune acestuia ce are pe suflet si ca doreste sa se mute. Sotul ii spune ca va suferi consecinte din cele mai grave daca va face acest lucru. Ii spune/ordona doameni sa ramana si sa il iubesca in continuare. Doamna avocata spune ca poate, in cel mai rau caz sa ramana in casa, dar nu si sa il mai iubeasca pentru ca nu depinde de ea. Poate sa se comporte ca si cum il iubeste dar, in adancul sufletului ei, dragostea este exclusa. Sotul o ucide.
In realitatea doamna avocat este vinovata. S-a sinucis. Stia foarte clar consecintele dar nu a gasit puterea sa-si mai iubeasca sotul. Este vina ei pentru ca putea foarte bine sa il iubeasca si sa il sa il asculte in continuare. A fost libera sa decida si a ales prost.
Concluzie: domana avocat nu poate iubi la comanda. Nici macar teama pentru propria viata nu este suficienta. Stia in mod cert riscurile dar controlul sentimentelor a fost peste puterile ei. Din nou, nu inseamna ca a fost de acord cu consecintele si ca a ales singura sa moara.


Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570839)
Irelevant. Adevărul e adevar si cu 99,99% care nu cunosc pe Dumnezeu.

De acord. Nu stiu de ce crezi ca am dat de inteles contrariul.

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570839)
Fireste ca cei care nu si auzit de crestinism nu vor fi judecati dupa criteriile crestine ci dupa legea constiintei. Stai linistit nu face Dumnezeu nedreptate. Dar daca tu ai auzit de crestinism si stii ce spune...vei fi judecat diferit decat unul care nu a auzit niciodata.

Dreptatea lui Dumnezeu nu trebuie sa fie si dreptatea ta. Daca ar fi fost asa, in copaci crestea carne, pentru ca animalele pradatoare/carnivore sa nu se mai infrupte din pantecele gazelelor inca vii, carora le aburesc matele.
Daca te referi exclusiv la dreptatea divina de dupa moarte, iar nu este conform standardelor umane. Repet: >90% din castigatorii premiului Nobel (non-crestini) sunt sau vor fi colegi de cazan cu Hitler, Stalin, Ramaru si Terente iar tu vrei sa fii coleg de gradina cu un pedofil care s-a pocait pe patul de moarte. Poate chiar copiii tai vor arde in iad si nu vei fi tu in masura sa ceri socoteala.

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570839)
Depinde. Daca scopul este obtinerea unui bine si mai mare din aceasta actiune, probitatea morala e intacta.

Iti permit sa-mi oferi orice exemplu/scenariu, oricat de fantezist ar fi acesta, ca sa justifice non-interventia (desi interventia este posibila) in cazul in care propriul copil este schingiuit. Probitate morala intacta? Incredibil nivelul la care se ajunge cu scuzele :).

Inorogul 30.10.2014 14:09:50

Citat:

În prealabil postat de Corinusha (Post 570881)
Atunci la noi, cei care am auzit de cresinism nu se ma aplica legea contiintei, ci suntem judecati mai mult dupa faptul ca credem/nu credem in Dumnezeu, cu nu dupa fapte?

Bine punctat! As vrea sa vad la cat mai multi oameni credinciosi aceasta mentalitate.
Fapte, nu vorbe!

Inorogul 30.10.2014 14:11:23

Citat:

În prealabil postat de abaaaabbbb63 (Post 570882)
Asta spulbera complet conceptul ca "Toata lumea este egala in fata lui Dumnezeu", si denota o discriminare divina.

Toti suntem egali in fata lui Dumnezeu. Ca sa nu mai existe indoiala sunt de acord cu asta si evreii, cei din Poporul Ales.

Inorogul 30.10.2014 14:33:25

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 570893)
Dar culmea discriminarii va fi la Judecata de Apoi, cand, in vazul tuturor, Dumnezeu ii va discrimina pe oameni asa cum se discrimineaza oile de capre. Unii de-a drapta, altii de-a stanga.

Imi cer scuze dar asta este definitia unui tiran care nu merita preaslava nimanui. Nu cred ca asa il vad toti crestinii pe Dumnezeu. ...Cel putin sper.

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 570893)
Dumnezeu ne spune ca principalul criteriu de discriminare (=discriminantul) va fi Legea Iubirii, summa Poruncilor, adica sa il iubim pe Dumnezeu mai presus decat noi insine si sa il iubim pe aproapele ca pe noi insine.

Pot sa iubesc pe cineva mai mult decat pe mine insumi (fara sa mi se impuna), nu asta este problema. Dar cand mi se cere sa iubesc pe cineva mai mult decat propriul copil, spre exemplu, am o problema. Pur si simplu nu pot si simt ca nu depinde de mine. De ce mi se cere sa iubesc? De ce sunt santajat?
Daca nu pot sa iubesc pe cineva (mai ales daca nici nu cred in existenta acestuia), de ce trebuie sa sufar pentru o eternitate? Nu poate sa imi fie indiferent? ...Sau sa-i multumesc atunci cand consider eu de cuviinta, simplu si fara mare tam-tam.

De ce are aceasta entitate nevoie de dragoste neconditionata si o solicita sub pretul torturii? Se hraneste cu aceasta dragoste? Ii trebuie jertfe si sacrificiu neaparat? Imi pare mai degraba descrierea unei persoane infinit de geloasa si vanitoasa. Iarasi nu cred ca aceasta idee este impartasita de multi colegi crestini.

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 570893)
Din aceasta comparatie facuta de Insusi Domnul, care se adresa unui auditoriu care avea pastoritul ca principala indeletnicire, intelegem ca o caracteristica a celor care vor merge la dreapta este ascultarea si prudenta, iar a celor care vor merge la stanga este neascultarea, "naazdravania" rau inteleasa si intrarea in situatii periculoase, aceasta fiind deosebirea de comportament cea mai evidenta dintre oi si capre.

De ce doar ascultarea si prudenta? Prudenta nu poate fi, in definitiv, redusa tot la ascultare? Prudenta fata de ce?
Scepticismul, curiozitatea, nobletea etc. nu sunt tot virtuti? De ce se mizeaza atat de mult pe ascultare si prudenta?
Neascultarea este un simplu antonim al ascultarii. Nici nu trebuia mentionat ca a devenit reduntant. Daca e bine sa fii frumos nu mai trebuie mentionat ca nu e bine sa fii urat :).

Cert este ca se pune enorm de mult accentul pe supunere. Multi sunt mandri de lanturile pe care le poarte insa, ce mi se pare ciudat, este ca isi doresc sa le puna si la picioarele celorlalti.

Inorogul 30.10.2014 14:37:03

Citat:

În prealabil postat de oaie_cugetatoare (Post 570895)
Nu e deloc discriminare.Cei care au cunoscut sau au auzit de legea LUI vor
fi judecati dupa legea LUI, cei care n-au cunoscut sau n-auzit legea LUI vor judecati in conformitate cu lipsa lor de cunostiinte.
Ce poate fi mai drept decat asta ?!!!!!

Sa-i ierte pe toti, ca doar sunt copiii lui.

Inorogul 30.10.2014 14:38:57

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 570893)
Asa este. Dumnezeu discrimineaza. Mai pe romaneste, El cerne. Inca de pe acum. Dar culmea discriminarii va fi la Judecata de Apoi, cand, in vazul tuturor, Dumnezeu ii va discrimina pe oameni asa cum se discrimineaza oile de capre. Unii de-a drapta, altii de-a stanga.

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570901)
Nu Dumnezeu discrimineaza, noi ne discriminam, prin alegerile făcute. Nu e Dumnezeu de vina ca noi ne jucam cu noroi si apoi ne plangem ca ...Dumnezeu e de vina ca suntem murdari.

Ar fi bine sa va puneti de acord :). E totusi o problema spinoasa.

bin000 30.10.2014 15:10:17

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570807)
1. Intrebarea mea acum: este liber sa aibe control total asupra mea?
Alta intrebare care se naste: este liber sa faca rau? Daca nu, inseamna ca libertatea lui nu este una absoluta, ci limitata de natura lui absolut de buna. ... If that makes sense :)

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570807)
2.Dumnezeu va suferi sa ii vada cum se chinuie dar nu poate face nimic in aceasta privinta. De fapt, stai! Poate sa faca, ca e atotputernic. ...Doar ca nu vrea. De fapt stai! Ca e infinit de bun si vrea. De fapt, nu mai inteleg nimic

Te contrazici singur .O data zici ca nu vrei ca Dumnezeu sa aiba control asupra ta , apoi zici ca Dumnezeu sa aiba control total asupra ta si sa nu te lase in iadul pe care l-ai ales singur ci sa te scoata obligat din el. :36:
Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570807)
Ma gandesc totusi ca nu i-as putea spune vorba asta de duh unui copil cu leucemie, dupa ce iese de la o sedinta de chimioterapie.

Mi-au dat lacrimile la cat de sensibil si iubitor esti tu fata de oameni ...spre deosebire de Dumnezeu care ne uraste. :105:

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570807)
Iti permit sa-mi oferi orice exemplu/scenariu, oricat de fantezist ar fi acesta, ca sa justifice non-interventia (desi interventia este posibila) in cazul in care propriul copil este schingiuit. Probitate morala intacta? Incredibil nivelul la care se ajunge cu scuzele :).

Sa inteleg ca nu esti de acord cu nici un fel de operatie chirurgicala caci produce durere, nu? Dupa mintea ta sa nu existe durere si sa moara într-o luna e mai important decat intentia cu care se "schingiuieste " copilul si va trai multi ani.

Inorogul 30.10.2014 16:04:35

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
O entitate atotputernica poate ierta si probabil o si face, chiar daca noi nu ne dam seama, chiar si numai ferindu-ne pe multi dintre noi de nenumarate consecinte nefaste ( karmice) care ni s-ar putea intampla datorita greselilor pe care le facem tot timpul.

O entitate atotputernica nu trebuie neaparat sa ierte. Doar una benevolenta trebuie sa faca asta.
Spui ca ne fereste de consecinte nefaste dar multi colegi imi spun ca trebuie sa suportam singuri consecintele nefaste, ca Dumnezeu nu intervine atunci cand gresim si ca, daca ar face asta, ar incalca liberul meu arbitru. Ce sa inteleg? Ca imi ciunteste din liberul meu arbitru? Oricum, nu vad rostul rugaciunilor atunci. Logic este sa nu intervina atunci cand eu iau o decizie nesabuita.

Interesant mi se pare iarasi modul extrem, dar extrem de discret in care intervine ca sa ma feresaca de rele. Daca nu as sti, as zice ca mi-o fac cu mana mea, ca sa zic asa.

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
Insa o entitate atotputernica nu trebuie sa faca favoruri la nimeni, daca asta ii prejudiciaza pe ceilalti si perturba bunul mers al lucrurilor.

Da, corect. De aceea nu ii inteleg pe cei care se roaga sa castige un concurs.
Ei trebuie sa inteleaga ca nu pot castiga decat atunci cand toti ceilalti inscrisi vor pierde :).

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
Ea trebuie sa urmareasca interesele globale, ale lumii intregi, nu ale unuia sau altuia; nu e " dumnezeul meu" sau al tau.

Sunt probleme cu care omenirea se zbate de mii de ani. De ce nu intervine decisiv? Despre ce interse globale vorbim atunci cand oamenii mor pe capete de foame, boli si in razboaie? Nu inteleg cum poate fi invocat un interes global atunci cand un bebelus moare, spre exemplu. Ce castiga globul pamantesc din moartea acestuia? Cauta sa mentinta un control demografic, sau ce anume? Sa nu fim prea multi? Eu n-as miza prea mult pe un Dumnezeu interventionist. Daca intervine, cu siguranta o face insuficient si... invizibil pentru mine.

Spui ca Dumnezeu nu intervine individual ci pentru probleme globale. Nu stiu, poate te referi la cutremure, vulcani, foamete, razboaie. Nu am idee la ce te gandesti cand spui ca urmareste interese globale. Problema este ca nu inteleg de ce doar probeleme globale. El este direct interesat de ceea ce faci tu personal. Vrea sa stie daca te masturbezi, cu cine te culci, ce mananci miercurea si vinerea etc. . Deci ideea unui Dumnezeu care nu face micro-management este exclusa. Din cate stiu el este un Dumnezeu personal, nu doar unul global. Oricum, interesanta perspectiva ta.

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
Desigur ca fiecare dintre noi avem o entitate divina protectoare, care de multe ori ne scapa sau ne fereste din belele, mai akes cand ii cerem ajutorul;

Pai ce facem cu hindusii? Ei au alte entitati divine protectoare, total diferite de ale crestinilor. Si pe ei ii scapa sau ii fereste de belele, mai ales cand le cer ajutorul.
Inseamana ca acele entitati exista si sunt adevarate?
Cum putem afla daca entitatile carora le ceri tu ajutorul sunt superioare celorlalte entitati? Sau ca astea exista si alea nu.
Sunt non-crestinii mai norocosi si mai feriti de belele decat restul?

Un lucru este cert pentru mine: a cere ajutorul, din cer, nu a fost niciodata suficient. In mai toate cazurile a trebuit sa fac si eu ceva. In cazurile in care nu depindea de mine nimic, nu a avut loc niciun eveniment iesit din comun, care sa incalce statistica si legea probabilitatilor.


Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
dar acum nu cred ca e corect sa ne asteptam sa se faca vreo favoare uriasa, nemeritata, atunci cand practic ar fi imposibil.

Parerea mea este si mai radicala. Nu vreau sa mi se faca nicio favoare, cat de mica, din cer, daramite una uriasa. Ar fi nedrept, zic eu, fata de ceilalti semeni. Mie imi vindeca copilul Dumnezeu, pe al lui Ahmed il lasa sa moara. E corect?

Si totusi... interesant subiectul. De ce spui ca ar fi imposibila o favoare uriasa. Lazar nu ar fi de acord cu tine, spre exemplu. Daca stii ca se poate (Dumnezeu este atotputernic) de ce sa nu ceri?

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
Desigur putem indrazni, cu smerene, recunoscandu-ne pacatele si greselile, sa invocam clementa, mila lui Dumnezeu, pentru noi sau cineva drag, insa sa ne asteptam, sa fim pregatiti sa primim si pedeapsa, rasplata, sa suportam consecintele faptelor noastre. Sa avem in vedere ca mila si iertarea, rasplata divina nu ni se cuvin totusi neconditionat.

Respect o astfe de decizie desi nu subscriu. Nevoia umana de o figura parinteasca perena, care se afla pretutindeni, este una explicabila.
Eu doar invat din propriile greseli, fara sa cer mila nimanui. De ce amandoi suferim consecinte identice pentru nesabuinta noastra, atunci cand acesta se manifesta? Consideri ca ai mai mult noroc decat mine sau ca suferi mai putin consecintele propriilor actiuni decat cei care nu sunt crestini?

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
Poate pe unii ii iarta Dumnezeu pt ca sunt mai saraci cu duhul si nu stiu ce fac, ...

Nu mi se pare corect. As fi vrut si eu sa fiu sarac cu duhul. De ce m-a facut sceptic si mi-a perimis sa ma joc cu mintea atat de mult, incat sa-l sfidez sau sa cred ca nu exista? Un IQ de 45 imi era suficient.

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
...insa atunci cand stim, ar trebui, suntem datori, sa incercam, sa ne straduim sa facem ceea ce trebuie, si nu ceea ce nu trebuie. Si sa intelegem, sa nu fim nici invidiosi, atunci cand altul mai pacatos e iertat aparent mai usor, decat noi care ni se pare ca suntem corecti si nu facem pacate prea mari...

Asta, cu straduitul, fac toti, independent de convingerile filosfice/spirituale. Straduinta de face ceea ce trebuie este independenta de notiunea de Dumnezeu.
In legatura cu fraza urmatoare celei pt. care am raspuns: nu stiu cum se manifesta iertarea divina pentru altii mai pacatosi. Nu ma bag pt. ca nu am nici cea mai vaga idee. Extrag totusi ideea ca aparent nu ti se pare corect. Nu vezi logica pe loc. Am inteles bine?

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
Raman la parerea mea ca o entitate corecta si infinit buna trebuie sa fie corecta si buna cu toata lumea, in ansamblul ei, si cu fiecare dintre noi dar pe termen lung.

Trebuie sa fie corecta, categoric. Insa nu iti inchipui ca acea corectitudine este reflectata identic in mintea ta. Standardele tale morale nu sunt infailibile si poate aparea un conflict intre ceea ce crezi tu ca este corect si ceea ce considera Dumnezu a fi corect. Asa cum spuneai adineaori, aparent nu ti se par corecte unele deciziile. Iti poti imagina, prin filtrul gandarii ce inseamana "corect" insa, in orice clipa, poti fi contrazis... de sus. Evident, sa te impotrivesti ar fi o erezie. In concluzie, nu are rost sa-ti bati capul cu ceea ce crezi tu ca inseamna corectitudine.

Sa fie infinit de buna cu toata lumea nu presupune si iertarea tuturor in cazul in care acestia au gresit?


Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 570906)
Lucruri care uneori depasesc puterea noastra de intelegere - nu putem deosebi nici ce e mai bine pt toata lumea, nici ce e cm bine pt noi pe termen lung ( mai stiti poate cand eram copii si parintii mu ne lasau sa ne facem de cap, ne obligau sa invatam, nu ne dadeau prea mult dulciuri, ne obligau sa luam medicamente si stam in pat cand eram bolnavi, nu ne lasau la joaca, etc...si acum doctorii astia care ne zic sa stam cuminti, sa nu caram greutati daca suntem accidentati, si nu ne lasa sa mergem la munca sa castigam mai multi bani, ce mai "rau" ne fac...)

Stiu despre ce vorbesti*. Am observat si la un antevorbitor aceasta comparatie. Copiii nu au discernamantul pe care il au adultii. In primul rand nu accept faptul ca mi se spune ca nu am nici eu discernamant in raport cu o entitate. De ce? Pentru ca daca nu am discernamant, atunci nu pot fi facut raspunzator de faptele si actiunile mele. De ce pentru actiunile copiilor sunt facuti raspunzatori parintii dar aici Dumnezeu isi deroga orice atributie. De ce mi se spune ca sunt liber sa iau orice decizie? Copiii nu au acest drept. Libertatea lor este ingradita, prin cutuma. In schimb copii au libertatea de a gandi orice doresc, fara sa suporte nicio consecinta. Conform religiei eu nu imi permit acest lux. Propria gandire este prizoniera si tributara pacatului. Gandesc aiurea si sufar consecintele.

A doua mare problema ce reiese din exemplul oferit: atunci cand copiii sunt neascultatori si fac boacane nu consider ca este moral sa fie pedepsiti, mai ales cand nu au nimic de invatat din asta. Caut sa fac asta cat mai rar dar mi se intampla sa imi pedepsesc copilul (in niciun caz nu-l ating). Consider ca fac o greseala. Masurile trebuie sa fie educative, cel mult coercitive, dar nu punitive. Dumnezeu nu poate face greseli. Iadul presupune o pedeapsa finala si eterna, din care nu mai are nimeni nimic de invatat nimic. E ca si cum copilul meu ar gresi si i-as da pedeaspsa capitala. Il omor pur-si-simplu. Cu ce ramane copilul dupa asta? Eu cu ce raman daca ard o eternitate in iad?


*PS: am observat abia in ultima fraza citata ca mi s-a vorbit cu pronume de politete. Imi cer scuze ca am vorbit la pertu dar nu vad cum as putea sa modific tot mesajul acum :).

Mena59 30.10.2014 16:06:52

Inorogule!
 
Draga Inorogule, eu sunt sigura ca intr-un anumit timp vei deveni crestin. Te vei converti ortodox.:41:
Ce ma face sa cred asta ? Pentru ca ti-ai ales ca nume de forum INOROGUL.
Inorogul este cunoscut ca fiind bun, miraculos, vindeca boli, curata raul, da viata. Asta imi spune ca esti bun, crezi in miracole, acele miracole pe care le-a facut doar Hristos – Dumnezeu intrupat.

Nu esti viclean, pari a fi un om cinstit, foarte cult si instruit. Este IMPOSIBIL ca pana la urma sa nu vezi ADEVARUL. Nu esti ingamfat, nici molesit si usor de dus cu zaharelul.
Deja Dumnezeu a pus ochii pe tine.

Si o sa fi unul dintre cei ce-l vor sluji si-l vor iubi pe Dumnezeu din toata inima, sincer si devotat.

Inorogul 30.10.2014 16:18:55

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570916)
... chiar daca este deranjat pentru cei din jur...

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570916)
De ce mi se imputeaza acum acest lucru?

Erata pt. postarea #99 ...si in general.

deranjat = deranjant, imputeaza = imputa.

Din graba si necunoastere am facut multe greseli grosolane de exprimare; ... poate si de logica, dar pe acelea va las sa le descoperiti singuri :). Nu stau sa caut toate greselile; am exemplificat cateva care ma gadila pe creier acum :).

Scuze si numai bine!

Inorogul 30.10.2014 16:23:45

Citat:

În prealabil postat de Mena59 (Post 570927)
Draga Inorogule, eu sunt sigura ca intr-un anumit timp vei deveni crestin. Te vei converti ortodox.:41:
Ce ma face sa cred asta ? Pentru ca ti-ai ales ca nume de forum INOROGUL.
Inorogul este cunoscut ca fiind bun, miraculos, vindeca boli, curata raul, da viata. Asta imi spune ca esti bun, crezi in miracole, acele miracole pe care le-a facut doar Hristos – Dumnezeu intrupat.

Nu esti viclean, pari a fi un om cinstit, foarte cult si instruit. Este IMPOSIBIL ca pana la urma sa nu vezi ADEVARUL. Nu esti ingamfat, nici molesit si usor de dus cu zaharelul.
Deja Dumnezeu a pus ochii pe tine.

Si o sa fi unul dintre cei ce-l vor sluji si-l vor iubi pe Dumnezeu din toata inima, sincer si devotat.

Multumesc mult pentru mesajul pozitiv!

Prefer sa cred ca sunt deja crestin ortodox (sau orice se doreste) prin fapte, nu prin vorbe. O societate cu adevarat toleranta nu ar tine cont decat de acest lucru.

Mena59 30.10.2014 16:32:29

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570931)
Multumesc mult pentru mesajul pozitiv!

Prefer sa cred ca sunt deja crestin ortodox (sau orice se doreste) prin fapte, nu prin vorbe. O societate cu adevarat toleranta nu ar tine cont decat de acest lucru.

Ortodocsi prin fapte. Asa sa fim!

Mihnea Dragomir 30.10.2014 17:17:17

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570920)
Imi cer scuze dar asta este definitia unui tiran care nu merita preaslava nimanui. Nu cred ca asa il vad toti crestinii pe Dumnezeu. ...Cel putin sper.


Si totusi, despre asta este vorba in Parabola Infricosatoarei Judecati. Dumnezeu face aceasta compratie cu binomul oi/capre, nu eu am inventat.



Citat:

Pot sa iubesc pe cineva mai mult decat pe mine insumi (fara sa mi se impuna), nu asta este problema. Dar cand mi se cere sa iubesc pe cineva mai mult decat propriul copil, spre exemplu, am o problema. Pur si simplu nu pot si simt ca nu depinde de mine. De ce mi se cere sa iubesc? De ce sunt santajat?
Daca nu pot sa iubesc pe cineva (mai ales daca nici nu cred in existenta acestuia), de ce trebuie sa sufar pentru o eternitate? Nu poate sa imi fie indiferent? ...Sau sa-i multumesc atunci cand consider eu de cuviinta, simplu si fara mare tam-tam.
Fiindca iubirea crestina se deosebeste fundamental de iubire in sensul comun. Iubirea crestina nu este nici instinct, nici "fluturi in stomac", ci este exercitiu de vointa. Il iubim pe Dumnezeu fiindca VREM sa Il iubim, fiindca AM ALES sa Il iubim, nu fiindca ne-am nascut cu aceasta iubire sau fiindca asa a fost sa fie.

Citat:

De ce are aceasta entitate nevoie de dragoste neconditionata si o solicita sub pretul torturii?
De fapt, nu o solicita sub pretul torturii. El ne pune in fata unei alegeri. Vrem cu El sau vrem fara El. Tortura vine ca urmare a alegerii noastre in varianta "fara El". Nu El a inventat, in mod pozitiv, tortura, in felul in care cineva ar inventa un cazan cu smoala. Infernalul inseamna absenta lui Dumnezeu. Un centimetru de loc din care Dumnezeu hotaraste se se retraga pentru numai o secunda, devine un iad in chiar secunda aceea. Asadar, nu El a construit iadul in felul in care a constuit pamantul. El nu a spus "sa fie iadul!", dar El a spus "vreti sa traiti fara Mine, faca-se voia voastra!".

Citat:

Se hraneste cu aceasta dragoste? Ii trebuie jertfe si sacrificiu neaparat?
Da, dragoste jertfelnica. Acest caracter jertfelnic al dragostei este o a doua deosebire a iubirii crestine fata de iubirea comuna, pe langa cea deja mentionata.

Citat:

Imi pare mai degraba descrierea unei persoane infinit de geloasa si vanitoasa. Iarasi nu cred ca aceasta idee este impartasita de multi colegi crestini.
Dar El ESTE gelos. El insusi spune, despre El, ca este un Dumnezeu gelos. Ne place sau nu, suntem sau nu de acord, acestea sunt exact cuvintele Lui. Si a dovedit-o ne nenumarate ori. Nimic nu ii este mai nesuferit lui Dumnezeu decat adorarea altor dumnezei. A plasat porunca "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau" pe pozitia 1.

Cat despre vanitate, depinde ce intelegem exact prin acest lucru. Daca luam sensul etimologic, de goliciune, desertaciune, atunci Dumnezeu este exact contrariul vanitatii. El este singura realitate deplina din punct de vedere ontologic, toate celelalte existente sunt relative in raport cu El. "Eu sunt Cel Care Sunt" (Yahwe) e raspunsul lui Dumnezeu la intrebarea lui Moise despre cine sa spuna oamenilor ca este El.

Daca, insa, prin vanitate intelegeti constiinta propriei valori, atunci Dumnezeu este de infinita vanitate. El este cat se poate de constient de valoarea Sa infinita. Exact de asta a facut Dumnezeu pe oameni: ca sa aiba cine sa Il laude, cine sa Il slujeasca si cine sa fie fericit, impreuna cu El, timp de o eternitate.

Vedem, acum, ca ideea de vanitate referitoare la Dumnezeu este nici adevarata, nici falsa, ci absurda. Vanitosi putem fi noi, oamenii. Vanitosi mai pot fi ingerii. Vanitatea inseamna exact sa te crezi pe tine buricul lumii, in timp ce buricul lumii este, de fapt, Dumnezeu.


Citat:

De ce doar ascultarea si prudenta? Prudenta nu poate fi, in definitiv, redusa tot la ascultare? Prudenta fata de ce?
Prudenta inseamna o latura a intelepciunii. Pentru "intelepciune" avem doua cuvinte latine: prudentia si sapientia.
Aici, e vorba de faptul ca oile nu sunt dispuse sa intre in situatii periculoase, precum caprele. Nu se razletesc (afara de oile negre...), nu se urca pe unde apuca.

Citat:

Scepticismul, curiozitatea, nobletea etc. nu sunt tot virtuti? De ce se mizeaza atat de mult pe ascultare si prudenta?
Oricare virtute neinsotita de ascultare si prudenta inseamna pericol de moarte.


Citat:

Cert este ca se pune enorm de mult accentul pe supunere. Multi sunt mandri de lanturile pe care le poarte insa, ce mi se pare ciudat, este ca isi doresc sa le puna si la picioarele celorlalti.
Lanturile lui Dumnezeu sunt adevarata eliberare. Nu cautati libertatea in alta parte, ca va iluzionati singur.
A trai ca rob lui Dumnezeu, sau a trai ca rob al diavolului. This is the question. Nu exista nicio aternativa in afara de acestea doua. TOTI cei care au spus ca au gasit a treia cale, eliberandu-se de legatura lui Dumnezeu, au cazut in cea mai crunta robie.
Dumnezeu , spre deosebire de diavol, nu ne amageste cu libertatea, nu ne ascunde ca vrea sa Ii apartinem, ca vrea sa Ii fim robi. Dar iata ce spune El despre lanturile Lui: "jugul Meu este bun si povara Mea este usoara". Avem de ales intre jugul bun si povara usoara a lui Dumnezeu si jugul rau si povara terifianta a dusmanului Lui si al nostru. Si mai stim ca Dumnezeu ne va respecta alegerea o vesnicie intreaga, rasplatindu-ne nedrept de mult in primul caz si spunandu-ne "Adio, fiti liberi fara Mine in lumea in care va veti face regulile voastre!" in al doilea. Chestiei asteia ii spunem "liber arbitru".

fallen 30.10.2014 17:37:52

Citat:

În prealabil postat de Inorogul (Post 570926)
O entitate atotputernica nu trebuie neaparat sa ierte. Doar una benevolenta trebuie sa faca asta.
Spui ca ne fereste de consecinte nefaste dar multi colegi imi spun ca trebuie sa suportam singuri consecintele nefaste, ca Dumnezeu nu intervine atunci cand gresim si ca, daca ar face asta, ar incalca liberul meu arbitru. Ce sa inteleg? Ca imi ciunteste din liberul meu arbitru? Oricum, nu vad rostul rugaciunilor atunci. Logic este sa nu intervina atunci cand eu iau o decizie nesabuita.

Interesant mi se pare iarasi modul extrem, dar extrem de discret in care intervine ca sa ma feresaca de rele. Daca nu as sti, as zice ca mi-o fac cu mana mea, ca sa zic asa.



Da, corect. De aceea nu ii inteleg pe cei care se roaga sa castige un concurs.
Ei trebuie sa inteleaga ca nu pot castiga decat atunci cand toti ceilalti inscrisi vor pierde :).



Sunt probleme cu care omenirea se zbate de mii de ani. De ce nu intervine decisiv? Despre ce interse globale vorbim atunci cand oamenii mor pe capete de foame, boli si in razboaie? Nu inteleg cum poate fi invocat un interes global atunci cand un bebelus moare, spre exemplu. Ce castiga globul pamantesc din moartea acestuia? Cauta sa mentinta un control demografic, sau ce anume? Sa nu fim prea multi? Eu n-as miza prea mult pe un Dumnezeu interventionist. Daca intervine, cu siguranta o face insuficient si... invizibil pentru mine.

Spui ca Dumnezeu nu intervine individual ci pentru probleme globale. Nu stiu, poate te referi la cutremure, vulcani, foamete, razboaie. Nu am idee la ce te gandesti cand spui ca urmareste interese globale. Problema este ca nu inteleg de ce doar probeleme globale. El este direct interesat de ceea ce faci tu personal. Vrea sa stie daca te masturbezi, cu cine te culci, ce mananci miercurea si vinerea etc. . Deci ideea unui Dumnezeu care nu face micro-management este exclusa. Din cate stiu el este un Dumnezeu personal, nu doar unul global. Oricum, interesanta perspectiva ta.



Pai ce facem cu hindusii? Ei au alte entitati divine protectoare, total diferite de ale crestinilor. Si pe ei ii scapa sau ii fereste de belele, mai ales cand le cer ajutorul.
Inseamana ca acele entitati exista si sunt adevarate?
Cum putem afla daca entitatile carora le ceri tu ajutorul sunt superioare celorlalte entitati? Sau ca astea exista si alea nu.
Sunt non-crestinii mai norocosi si mai feriti de belele decat restul?

Un lucru este cert pentru mine: a cere ajutorul, din cer, nu a fost niciodata suficient. In mai toate cazurile a trebuit sa fac si eu ceva. In cazurile in care nu depindea de mine nimic, nu a avut loc niciun eveniment iesit din comun, care sa incalce statistica si legea probabilitatilor.




Parerea mea este si mai radicala. Nu vreau sa mi se faca nicio favoare, cat de mica, din cer, daramite una uriasa. Ar fi nedrept, zic eu, fata de ceilalti semeni. Mie imi vindeca copilul Dumnezeu, pe al lui Ahmed il lasa sa moara. E corect?

Si totusi... interesant subiectul. De ce spui ca ar fi imposibila o favoare uriasa. Lazar nu ar fi de acord cu tine, spre exemplu. Daca stii ca se poate (Dumnezeu este atotputernic) de ce sa nu ceri?



Respect o astfe de decizie desi nu subscriu. Nevoia umana de o figura parinteasca perena, care se afla pretutindeni, este una explicabila.
Eu doar invat din propriile greseli, fara sa cer mila nimanui. De ce amandoi suferim consecinte identice pentru nesabuinta noastra, atunci cand acesta se manifesta? Consideri ca ai mai mult noroc decat mine sau ca suferi mai putin consecintele propriilor actiuni decat cei care nu sunt crestini?



Nu mi se pare corect. As fi vrut si eu sa fiu sarac cu duhul. De ce m-a facut sceptic si mi-a perimis sa ma joc cu mintea atat de mult, incat sa-l sfidez sau sa cred ca nu exista? Un IQ de 45 imi era suficient.



Asta, cu straduitul, fac toti, independent de convingerile filosfice/spirituale. Straduinta de face ceea ce trebuie este independenta de notiunea de Dumnezeu.
In legatura cu fraza urmatoare celei pt. care am raspuns: nu stiu cum se manifesta iertarea divina pentru altii mai pacatosi. Nu ma bag pt. ca nu am nici cea mai vaga idee. Extrag totusi ideea ca aparent nu ti se pare corect. Nu vezi logica pe loc. Am inteles bine?



Trebuie sa fie corecta, categoric. Insa nu iti inchipui ca acea corectitudine este reflectata identic in mintea ta. Standardele tale morale nu sunt infailibile si poate aparea un conflict intre ceea ce crezi tu ca este corect si ceea ce considera Dumnezu a fi corect. Asa cum spuneai adineaori, aparent nu ti se par corecte unele deciziile. Iti poti imagina, prin filtrul gandarii ce inseamana "corect" insa, in orice clipa, poti fi contrazis... de sus. Evident, sa te impotrivesti ar fi o erezie. In concluzie, nu are rost sa-ti bati capul cu ceea ce crezi tu ca inseamna corectitudine.

Sa fie infinit de buna cu toata lumea nu presupune si iertarea tuturor in cazul in care acestia au gresit?




Stiu despre ce vorbesti*. Am observat si la un antevorbitor aceasta comparatie. Copiii nu au discernamantul pe care il au adultii. In primul rand nu accept faptul ca mi se spune ca nu am nici eu discernamant in raport cu o entitate. De ce? Pentru ca daca nu am discernamant, atunci nu pot fi facut raspunzator de faptele si actiunile mele. De ce pentru actiunile copiilor sunt facuti raspunzatori parintii dar aici Dumnezeu isi deroga orice atributie. De ce mi se spune ca sunt liber sa iau orice decizie? Copiii nu au acest drept. Libertatea lor este ingradita, prin cutuma. In schimb copii au libertatea de a gandi orice doresc, fara sa suporte nicio consecinta. Conform religiei eu nu imi permit acest lux. Propria gandire este prizoniera si tributara pacatului. Gandesc aiurea si sufar consecintele.

A doua mare problema ce reiese din exemplul oferit: atunci cand copiii sunt neascultatori si fac boacane nu consider ca este moral sa fie pedepsiti, mai ales cand nu au nimic de invatat din asta. Caut sa fac asta cat mai rar dar mi se intampla sa imi pedepsesc copilul (in niciun caz nu-l ating). Consider ca fac o greseala. Masurile trebuie sa fie educative, cel mult coercitive, dar nu punitive. Dumnezeu nu poate face greseli. Iadul presupune o pedeapsa finala si eterna, din care nu mai are nimeni nimic de invatat nimic. E ca si cum copilul meu ar gresi si i-as da pedeaspsa capitala. Il omor pur-si-simplu. Cu ce ramane copilul dupa asta? Eu cu ce raman daca ard o eternitate in iad?


*PS: am observat abia in ultima fraza citata ca mi s-a vorbit cu pronume de politete. Imi cer scuze ca am vorbit la pertu dar nu vad cum as putea sa modific tot mesajul acum :).

Nu am folosit pronume de politete, probabil am folosit pluralul pt ca aveam impresia ca vorbesc, ca raspund mai multor persoane care isi pun aceleasi intrebari. Pentru ca intr-adevar sunteti cel putin doi caraveti cam aceleasi idei ( asemanatoare) despre Dumnezeu, de unde trag concluzia ca puteti fi si mai multi in aceasi situatie.
Mai este un aspect: posibil, cand zic " noi"( facem, dregem, gandim, consideram) sa ma refer la noi oamenii, majoritataea, nu la mine in special ( in particular).
Intr-adevar, se poate ca multora dintre noi, cateodata, sa ne para incorecte deciziile pe care le ia Dumnezeu, insa asta se intampla pentru ca nu avem puterea de a intelege aceste decizii pe care le ia.
Un alt aspect care ne depaseste puterea de intelegere este si acela ca Lui ii este cu putinta sa intervina atat la nivel global cat si individual fara ca prin asta sa perturbe homeostazia intregului sistem. Se poate ca la nivel de individ pronia divina ( purtarea de grija)sa actioneze prin intermediul acelor entitati protectoare, numite in cultura noastra ingeri pazitori, pe care eu cred ca le au toti oamenii, nu doar crestinii, pana la urma, dar de a caror prezenta suntem destul de putin constienti, majoritatea.
Despre copii am mai vorbit undeva : pana la o varsta, ei traiesc cu impresi ca trebuie sa faca numai ce le spunem noi, si nu le e cu putinta sa faca altfel (desi, in zilele noastre, multi dintre ei incep defoarte timpuriu sa se impotriveasca, si, pt ca noi le permitem, chiar le reuseste). Si noi cand eram animale, ascultam de instincte. Voia lui Dumnezeu pentru noi era intiparita in acele instincte. Ulterior abia, cand am evoluat suficient, am inceput sa luam decizii. Multe dintre ele proaste. Desi la momentul respectiv ni s-au parut revolutionare. Am facut focul, ne-am construit case, am facut masini, frigidere, aere conditionate, chedtii care ne-au sporit considerabil confortul, dar cu ce pret? Am devenit dependenti de acest confort si de energie, am secatuit resursele Pamantului, si probabil il vom distruge, in cele din urma, deja vad ca oamenii de stiinta cauta o alta planeta pe care sa o putem coloniza...mai grav e ce

abaaaabbbb63 30.10.2014 18:15:36

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 570939)
Fiindca iubirea crestina se deosebeste fundamental de iubire in sensul comun. Iubirea crestina nu este nici instinct, nici "fluturi in stomac", ci este exercitiu de vointa. Il iubim pe Dumnezeu fiindca VREM sa Il iubim, fiindca AM ALES sa Il iubim, nu fiindca ne-am nascut cu aceasta iubire sau fiindca asa a fost sa fie.

Cred ca si faptul ca te-ai nascut intr-o familie crestina a ajutat destul de mult la "vrutul" iubirii.


Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 570939)
Si totusi, despre asta este vorba in Parabola Infricosatoarei Judecati. Dumnezeu face aceasta compratie cu binomul oi/capre, nu eu am inventat.

De fapt, nu o solicita sub pretul torturii. El ne pune in fata unei alegeri. Vrem cu El sau vrem fara El. Tortura vine ca urmare a alegerii noastre in varianta "fara El". Nu El a inventat, in mod pozitiv, tortura, in felul in care cineva ar inventa un cazan cu smoala. Infernalul inseamna absenta lui Dumnezeu. Un centimetru de loc din care Dumnezeu hotaraste se se retraga pentru numai o secunda, devine un iad in chiar secunda aceea. Asadar, nu El a construit iadul in felul in care a constuit pamantul. El nu a spus "sa fie iadul!", dar El a spus "vreti sa traiti fara Mine, faca-se voia voastra!".

Dar El ESTE gelos. El insusi spune, despre El, ca este un Dumnezeu gelos. Ne place sau nu, suntem sau nu de acord, acestea sunt exact cuvintele Lui. Si a dovedit-o ne nenumarate ori. Nimic nu ii este mai nesuferit lui Dumnezeu decat adorarea altor dumnezei. A plasat porunca "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau" pe pozitia 1.

Oricare virtute neinsotita de ascultare si prudenta inseamna pericol de moarte.

Latura aceasta extrem de violenta a lui Dumnezeu poate fi vazuta in intreg vechiul testament. De exemplu, in Iesire, cap 7 vers 3:

Eu insa ii voi invartosa inima lui Faraon si voi arata multimea semnelor Mele si a minunilor Mele in pamantul Egiptului.

Se vede clar setea de sange si dorinta de a se impune a lui Dumnezeu, prin faptul ca a intervenit in liberul arbitru al faraonului, ca sa-l faca sa spuna "Nu" si sa-si chinuie propriul popor (cine stie, poate ar fi fost de acord cu plecarea evreilor). Este normal, din moment ce Yahweh, la origini, era zeul razboinic al canaanit›iilor, mai incolo devenind Zeul Suprem (peste Baal, El, Asherah etc), ca in Tora, "El" sa dea porunci impotriva celorlalti zei, ramanand El singurul venerat.

Dar fascinant este cum firea lui Dumnezeu a evoluat o data cu societatea. Acum 4000 de ani (la infiintarea Iudaismului), era violent si gelos. Acum 2000 de ani (La venirea lui Iisus), Iisus a schimbat total viziunea asupra lui Yahweh, defninindul prin termenul "Iubire", pe langa vechiul testament. Iar acum, in zilele de azi, majoritatea ignora atributele lui Yahweh din vechiul testament in favoarea celor mult mai elevate din Noul Testament. Imi place ultima forma a lui Dumnezeu, si anume iubirea.

Mihnea Dragomir 30.10.2014 19:46:47

Citat:

În prealabil postat de abaaaabbbb63 (Post 570946)
Cred ca si faptul ca te-ai nascut intr-o familie crestina a ajutat destul de mult la "vrutul" iubirii.

Dar de unde stii cat de crestina era familia mea ? Ei bine, parintii mei erau cam la fel de crestini pe cat esti tu: erau botezati. E drept, nu aveau aceeasi ura fata de Dumnezeu pe care o afisezi.

Citat:

Latura aceasta extrem de violenta a lui Dumnezeu poate fi vazuta in intreg vechiul testament.
Dar nu numai in Vechiul Testament, ci si in Noul. Citeste Apocalipsa, si ai sa vezi violenta lui Dumnezeu. Dar ce credeai, ca noi credem intr-un Dumnezeu bleg ? Unul care sa spuna "Lasa, bre Inorogule, m-ai hulit o viata intreaga, dar eu nici n-am notat. Hai, ia si tu un loc la ospat, langa oamenii astia care si-au dat viata pentru Mine". Ei bine, nu. Vei tremura inca inainte de a auzi sentinta. Vei fi paralizat inca din clipa cand vei vedea , chiar cu ochii tai cu care acuma citesti monitorul, maiestatea Sa tremenda si cand vei vedea ochii Lui atintiti asupra sufletului tau, in care va citi ca intr-o carte deschisa.


Citat:


De exemplu, in Iesire, cap 7 vers 3:

Eu insa ii voi invartosa inima lui Faraon si voi arata multimea semnelor Mele si a minunilor Mele in pamantul Egiptului.

Se vede clar setea de sange si dorinta de a se impune a lui Dumnezeu, prin faptul ca a intervenit in liberul arbitru al faraonului, ca sa-l faca sa spuna "Nu" si sa-si chinuie propriul popor (cine stie, poate ar fi fost de acord cu plecarea evreilor).
Dar de unde stii ca nu a actionat in baza prestiintei Sale ? Pana la urma, faraonul ce-a facut ? Reluandu-si liberul arbitru, a dat verde evreilor. Pe urma, pe cand inca nu trecusera Marea Moarta, adica erau in domeniul lui regal, s-a razgandit si a venit in goana dupa ei ca sa-i ia la omor. Deci, faraonul nu ar fi fost oricum de acord cu plecarea evreilor.

Citat:

Este normal, din moment ce Yahweh, la origini, era zeul razboinic al canaanit›iilor, mai incolo devenind Zeul Suprem (peste Baal, El, Asherah etc), ca in Tora, "El" sa dea porunci impotriva celorlalti zei, ramanand El singurul venerat.
Yahvé a fost, la inceput, zeul tuturor popoarelor. Normal, din moment ce toate popoarele vin de la Adam si Eva.
Ideea ca popoarele au fost la inceput politeiste, pentru a deveni pe urma (unele) monoteiste este inca o cretinatate vehiculata de atei, dar demontata de cercetatori seriosi (precum Guénon, ca sa-ti dau un singur exemplu).

Citat:


Dar fascinant este cum firea lui Dumnezeu a evoluat o data cu societatea. Acum 4000 de ani (la infiintarea Iudaismului), era violent si gelos. Acum 2000 de ani (La venirea lui Iisus), Iisus a schimbat total viziunea asupra lui Yahweh, defninindul prin termenul "Iubire", pe langa vechiul testament. Iar acum, in zilele de azi, majoritatea ignora atributele lui Yahweh din vechiul testament in favoarea celor mult mai elevate din Noul Testament. Imi place ultima forma a lui Dumnezeu, si anume iubirea.
Omule, Porunca Iubirii e veche de cand e Deuteronomul. Scrie acolo. Isus doar a reliefat-o, a scos-o in evidenta cand a fost intrebat de juristi care este cea mai importanta lege.

Pelerin spre Rasarit 30.10.2014 20:05:52

Citat:

În prealabil postat de abaaaabbbb63 (Post 570946)
Dar fascinant este cum firea lui Dumnezeu a evoluat o data cu societatea. Acum 4000 de ani (la infiintarea Iudaismului), era violent si gelos. Acum 2000 de ani (La venirea lui Iisus), Iisus a schimbat total viziunea asupra lui Yahweh, defninindul prin termenul "Iubire", pe langa vechiul testament. Iar acum, in zilele de azi, majoritatea ignora atributele lui Yahweh din vechiul testament in favoarea celor mult mai elevate din Noul Testament. Imi place ultima forma a lui Dumnezeu, si anume iubirea.

Prietene comiti aceiasi eroare de rationament ca si Marcion.Dumnezeu,asa cum s-a revelat in Vechiul Testament,se descria ca fiind ,,gelos" intrucat fiind Viu si Adevarat,singurul Dumnezeu,a cerut evreilor inchinare exclusiva.EL era ,,gelos" pentru binele poporului Sau,intrucat la Dumnezeu distinctia dintre bine si rau este radicala, EL doreste cu ardoare dumnezeiasca mantuirea poporului Sau.,,Gelozia" Sa era determinata,printre altele,de idolatria in care poporul Sau se tot arunca cu nesat,uitand pe Cel care ii salvase si alesese dintre toate neamurile,fara ca ei sa fi avut cea mai mica contributie in acest sens.Dumnezeu ii dorea cu ardoare pentru EL,nu pentru spiritul lumii,pt ca ei sa poata da marturie intre neamuri despre singurul Dumnezeu adevarat.Mai mult,ceea ce eludezi,fie din nestiinta fie din rea-credinta,este ca nu exista separatie intre Dumnezeu din VT si cel din NT,intrucat Sfanta Treime exista inclusiv la momentul VT.Este una dintre cele mai grave si des intalnite erori de rationament folosita adesea pe post de argument in constructii marcionite.Dumnezeu,slavit fie Numele Lui,este foc mistuitor prietene,nu o constructie mentala facila,care sa le justifice unora toate pacatele de care se agata cu atata placere.

Daca ai fi citit macar odata VT ai fi vazut de cate ori i-a salvat,de cate ori i-a iertat,de cate ori s-a induplecat si nu i-a mai pedepsit pe cat de aspru ar fi meritat,cati profeti le-a trimis ca sa-i convinga sa renunte la caile lor lumesti,cum le-a ascultat rugaciunile si cum tot timpul a fost alaturi de ei desi acestia se lepadau de EL constant.Cat de mult i-a iubit,aparat si calauzit.

bin000 30.10.2014 20:16:24

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 570954)
Dar de unde stii cat de crestina era familia mea ? Ei bine, parintii mei erau cam la fel de crestini pe cat esti tu: erau botezati. E drept, nu aveau aceeasi ura fata de Dumnezeu pe care o afisezi. .

alabala63 nu poate sa scoata din visterie ceea ce nu are,ci doar lucruri care se afla acolo.Toata lumea(in afara de el insusi) vede in ce stare se afla si ce transmite.Este un exemplu pentru noi unde se poate ajunge daca vrem sa fim liberi de Dumnezeu.

catalois 30.10.2014 21:20:10

Inorogule! Tu zici ca Dumnezeu NU EXISTA!
Sa presupunem (ca asa iti plac imaginarile...) ca tu esti Dumnezeu, deci esti.
Altceva nu este.
Alegi sa fii, nu numai ''sa esti'', adica sa Te manifesti: faci lumea, cu legi ce trebuie respectate, ca cele fizice (ce stim noi acum plus cele alte ''n'' dimensiuni in acre actioneaza stringurile...), chimice ( ce stim noi acum este valabil doar pentru universul lui Mendeleev) si matematice (unde probabilistica NU este o FORTA, ci o masura a NEASCULTARII). Ai face-o altfel, fara legi?

Apoi faci fiinte, daca tot te manifesti, asemenea tie: cu putere de alegere.
Daca nu le-ai face cu putere de alegere, nu ar fi asemenea tie.
Ce putere de alegere ii dai fiintei? Daca este fiinta, ca si consecinta a alegerii tale de a fi, daca i-ai da puterea de a NU fi, inseamna ca ai ales sa nu fii, ceea ce nu este, caci ai ales sa fii. De aceea, Inorogule, nu ai libertatea de '' A NU Fi '': aceasta libertate este doar in afara lui Dumnezeu, ceea ce nu poate fi, deoarece doar Dumnezeu poate fi (sau totul este o intamplare, deci Dumnezeu nu este).
Daca fiinta are puterea de a nu fi, atunci tu nu esti, caci fiinta exista DOAR pentru ca tu ai ales sa fii.
Atunci, ii dai puterea de a alege sa te asculte sau nu.
Fiinta alege sa NU te asculte in masura de 33% (poate tu crezi in alt procent.., mai mare??. Peste 50%?? E vorba de alegeri: suntem cu Cel ce ne-a facut sau contra Lui??).
Atunci faci pe OM, dupa chipul tau (cu puteri CREATOARE) si dupa asemnarea ta (liber de a alege sa nu asculte de tine si deci, sa aleaga imposibilul: sa nu fie). Astfel, creatia ta, poate sa aleaga sa nu fie, dar asta inseamna sa nu fie in masura in care tu nu esti, caci, tu ai ales sa fii, mai degraba decat sa nu fii.
Asadar, daca oamenii pot alege sa NU fie, tu, Dumnezeu, nu esti cel ce este ci, altcineva este cel ce este, nu tu, Inorogul.
Fa tu, Inorogule, o lume care sa fie, in care oamenii sa poata face ce faci tu, dar sa aiba multumirea pe care o cauti si nu o ai.
Nu uita: daca Dumnezeu nu este, noi nu suntem, sa vorbim despre El.
Daca Dumnezeu este, noi suntem.
Si invers, daca noi suntem, Dumnezeu este.
Ma intreb daca iti dai seama ca tot zbuciumul tau de pe forum arata ca, de fapt, nu intelegi ca daca Dumnezeu este, El este reperul a ceea ce inseamna BUN, nu oamenii si mintea lor libera, sau, alternativa, Dumnezeu NU EXISTA!

Inorogul 31.10.2014 13:17:27

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570923)
Te contrazici singur .O data zici ca nu vrei ca Dumnezeu sa aiba control asupra ta , apoi zici ca Dumnezeu sa aiba control total asupra ta si sa nu te lase in iadul pe care l-ai ales singur ci sa te scoata obligat din el. :36:

Eu nu am exprimat doleante in fragmentele citate. Am argumentat de ce atotputernicia si bunatatea sunt incompatibile cu notiunea de iad. Atat. Unde am scris ca "vreau" ceva?

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570923)
Mi-au dat lacrimile la cat de sensibil si iubitor esti tu fata de oameni ...spre deosebire de Dumnezeu care ne uraste. :105:

A evita acea vorba de duh in preajma unu bolnav in stadiu terminal nu este dovada de sensibilitate si iubire, ci despre un minim bun-simt.
Si daca tot ai deschis conserva cu viermi, cum spun americanii: eu nu as lasa pe nimeni sa arda in iad o eternitate. Nici macar o secunda. Dar eu nu sunt atotputernic, ci doar superior moral. ...Cel putin la acest, important, capitol.
Dumnezeul descris in Biblie nu uraste. Departe de el acest gand. Ii iubeste pe cei care cred in exact ceea ce crezi si tu (poate cu variatii minore) si da de pereti cu ceilalti. ...Dar asta tot din dragoste.
Nu am sa inteleg niciodata invartitul asta in jurul cozii. Dumnezeu ii iubeste pe toti, dar mai ales pe unii care Ii fac pe plac. Dar nu ii place la fel de mult pe unii care fac unele. Dar nu inseamana ca ii uraste ci doar ca nu ii iubeste. Pfff... ametesc :). Totusi, un reply recent mi-a aratat ca sunt si oameni directi, care nu se codesc sa spuna lucrurilor pe nume. Am sa ajung si la el.

Citat:

În prealabil postat de bin000 (Post 570923)
Sa inteleg ca nu esti de acord cu nici un fel de operatie chirurgicala caci produce durere, nu? Dupa mintea ta sa nu existe durere si sa moara într-o luna e mai important decat intentia cu care se "schingiuieste " copilul si va trai multi ani.

Voi relua pentru a patra oara aceeasi idee:

Diferenta majora intre masurile pe care le iau doctorii, spre exemplu, si Dumnezeu este ca unele sunt de tip reparatoriu si celelalte de tip punitiv.
Nu inteleg ce lectie de viata pot primi victimele unui tsunami, cutremur, razboi sau epidemii. Cu ce lectie de viata sau de dupa viata se alege un copil de 4 ani prins sub daramaturile unei cladiri afectate de cutremur?
La fel, nu inteleg ce "operatie chirurgicala" are loc pentru sufletul celui care arde o eternitate in iad.

Inorogul 31.10.2014 13:58:11

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 570939)
Si totusi, despre asta este vorba in Parabola Infricosatoarei Judecati. Dumnezeu face aceasta compratie cu binomul oi/capre, nu eu am inventat.

Fiindca iubirea crestina se deosebeste fundamental de iubire in sensul comun. Iubirea crestina nu este nici instinct, nici "fluturi in stomac", ci este exercitiu de vointa. Il iubim pe Dumnezeu fiindca VREM sa Il iubim, fiindca AM ALES sa Il iubim, nu fiindca ne-am nascut cu aceasta iubire sau fiindca asa a fost sa fie.

De fapt, nu o solicita sub pretul torturii. El ne pune in fata unei alegeri. Vrem cu El sau vrem fara El. Tortura vine ca urmare a alegerii noastre in varianta "fara El". Nu El a inventat, in mod pozitiv, tortura, in felul in care cineva ar inventa un cazan cu smoala. Infernalul inseamna absenta lui Dumnezeu. Un centimetru de loc din care Dumnezeu hotaraste se se retraga pentru numai o secunda, devine un iad in chiar secunda aceea. Asadar, nu El a construit iadul in felul in care a constuit pamantul. El nu a spus "sa fie iadul!", dar El a spus "vreti sa traiti fara Mine, faca-se voia voastra!".

Da, dragoste jertfelnica. Acest caracter jertfelnic al dragostei este o a doua deosebire a iubirii crestine fata de iubirea comuna, pe langa cea deja mentionata.

Dar El ESTE gelos. El insusi spune, despre El, ca este un Dumnezeu gelos. Ne place sau nu, suntem sau nu de acord, acestea sunt exact cuvintele Lui. Si a dovedit-o ne nenumarate ori. Nimic nu ii este mai nesuferit lui Dumnezeu decat adorarea altor dumnezei. A plasat porunca "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau" pe pozitia 1.

Cat despre vanitate, depinde ce intelegem exact prin acest lucru. Daca luam sensul etimologic, de goliciune, desertaciune, atunci Dumnezeu este exact contrariul vanitatii. El este singura realitate deplina din punct de vedere ontologic, toate celelalte existente sunt relative in raport cu El. "Eu sunt Cel Care Sunt" (Yahwe) e raspunsul lui Dumnezeu la intrebarea lui Moise despre cine sa spuna oamenilor ca este El.

Daca, insa, prin vanitate intelegeti constiinta propriei valori, atunci Dumnezeu este de infinita vanitate. El este cat se poate de constient de valoarea Sa infinita. Exact de asta a facut Dumnezeu pe oameni: ca sa aiba cine sa Il laude, cine sa Il slujeasca si cine sa fie fericit, impreuna cu El, timp de o eternitate.

Vedem, acum, ca ideea de vanitate referitoare la Dumnezeu este nici adevarata, nici falsa, ci absurda. Vanitosi putem fi noi, oamenii. Vanitosi mai pot fi ingerii. Vanitatea inseamna exact sa te crezi pe tine buricul lumii, in timp ce buricul lumii este, de fapt, Dumnezeu.


Prudenta inseamna o latura a intelepciunii. Pentru "intelepciune" avem doua cuvinte latine: prudentia si sapientia.
Aici, e vorba de faptul ca oile nu sunt dispuse sa intre in situatii periculoase, precum caprele. Nu se razletesc (afara de oile negre...), nu se urca pe unde apuca.

Oricare virtute neinsotita de ascultare si prudenta inseamna pericol de moarte.


Lanturile lui Dumnezeu sunt adevarata eliberare. Nu cautati libertatea in alta parte, ca va iluzionati singur.
A trai ca rob lui Dumnezeu, sau a trai ca rob al diavolului. This is the question. Nu exista nicio aternativa in afara de acestea doua. TOTI cei care au spus ca au gasit a treia cale, eliberandu-se de legatura lui Dumnezeu, au cazut in cea mai crunta robie.
Dumnezeu , spre deosebire de diavol, nu ne amageste cu libertatea, nu ne ascunde ca vrea sa Ii apartinem, ca vrea sa Ii fim robi. Dar iata ce spune El despre lanturile Lui: "jugul Meu este bun si povara Mea este usoara". Avem de ales intre jugul bun si povara usoara a lui Dumnezeu si jugul rau si povara terifianta a dusmanului Lui si al nostru. Si mai stim ca Dumnezeu ne va respecta alegerea o vesnicie intreaga, rasplatindu-ne nedrept de mult in primul caz si spunandu-ne "Adio, fiti liberi fara Mine in lumea in care va veti face regulile voastre!" in al doilea. Chestiei asteia ii spunem "liber arbitru".

Recunosc ca m-a luat prin surprindere aceasta postare. Asteptam sa mi se spuna ca preaslava imi face mie bine in primul rand. Este precum o cura sufleteasca, ca si cum as fi un spirit vegetarian care se hraneste bio, sau ca preaslava este precum vitaminele ce trec prin cordonul ombilical ce ne leaga de Dumnezeu, asa cum trec de la mama la copil. Fara ele nu as avea imunitatea corespunzatoare. :)))

Ma bucur sa vad ca n-a fost cazul. Este cel mai direct reply pe care l-am primit vreodata.

DA! Aceasta versiune a lui Dumnezeu este mult mai compatibila cu ceea ce-mi misuna si mie prin creier. Aceasta versiune nu dezamageste din punct de vedere logic, asa cum o fac altele. Acest Dumnezeu raspunde multor intrebari (in niciun caz suficient de multe, dar e un inceput). Din pacate cred ca multor colegi li s-a intors stomacul pe dos cand au citit aceasta viziune a "bombonicii de tatuc" pe care incercau sa mi-o vare pe gat :). Gata, s-a spulberat imaginea batranelului intelept si simpatic, ruda indepartata cu Mos Craciun :).

Singura "taraganare" am vazut-o la notiunea de "iubire". Eu ma gandeam ca se promova o dragoste paterna mai degraba (evident, o si respingeam). Acum aflu ca este vorba despre o "dragoste" ce rezulta din teroare (nu din teama; teroare este cuvantul potrivit). Tremurul chilotilor poate naste iubiri profunde. In definitiv, dragostea ramane sincera, din instinct de conservare, fata pe propria soarta.
Citisem undea ca, uneori, victimele colaboreaza neconditionat cu agresorul si pot dezvolta un atasament sincer fata de acesta.
...Sau poate este o dragoste identica cu cea a nord-coreenilor.

E nasol cand trebuie sa alegi dintre doua rele. Ce-i drept, stim la ce sa ne asteptam de la "bunul" Dumnezeu. Avem o eternitate sa-l preaslavim si sa ne bucuram de gelozia si constiinta superioritatii Lui. ...Otravit dar mai este si viata asta.
Eu, curios de fel cre' ca aleg sa ma duc dincolo ca sa aflu mai multe despre personajul secundar. N-o fi dracu' chiar atat de negru. Si daca ma veti privi cum ard in flacari, veti vedea un ranjet discret in coltul gurii. Sa nu va mirati: in fata voastra se va afla un suflet chinuit... dar impacat cu sine insusi.

fallen 31.10.2014 16:40:25

Cutremurul si tsunami nu sunt neaparat lectii de viata ci fenomene generate de geologia planetei. Asa a fost construit pamantul, nu e o bucata de piatra amorfa care sta asa intepenita forever. Intr-o buna zi, probabil, va exploda de tot si viata noastra aici se va sfarsi. Poate asta e tocmai lectia pe care trebuie sa o invatam, ca viata noastra pe acest pamant nu e vesnica, ci poate inceta oricand, fulgerator, dupa care ea va continua probabil in alta dimensiune. Asta probabil e si lectia pe care trebuie sa o invete un om care ramane prins subdaramaturi si are totusi nnorocul sa scape de acolo...sa se bucure de sansa ce i s-a dat, si sa nu isi iroseasca viata, care e un dar de nepretuit, in desertaciuni si pacate. Desigur nu toti inteleg asta, ci fie considera viata o corvoada plina de nedreptati, urmata de suferinta si moarte, fie li se pare nedrept ca, desi poate fi frumoasa si placuta, placerile sunt putine, trecatoare, si urmate invariabil de durere, lipsuri, necazuri, si intr-o buna zi se sfarseste.


Ora este GMT +3. Ora este acum 07:19:38.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.