-si cei care fac avorturi?
-eu am fost la stomatolog si mi-a scos dentista vreo cativa nervi,mi-a plombat vreo cateva masele si deci mi-a rezolvat dantura[E bine ca mi-au trecut durerile ] la nivel fizic dar sufleteste nu m-a ajutat deloc,deci nu a fost o fereastra catre Duhul Sfânt,ea stomatoloaga poate sa fie necredincioasa,atee sau doamne fereste satanista

Frate, fă puţină răbdare şi cugetare te rog, cu frică de Dumnezeu.
Nu te asocia cu uşurătatea. Te ştiu om cu vertebralitate şi verticalitate, cu bunul simţ la locul lui.
Te rog, cugetă o clipă la ce se întâmplă, de vrei...
Te rog frumos, nu te distra, ispitit de lichelele amatoare de palavre pe lucrurile sfinte! Fii grav, foarte grav, de nu eşti cumva dobitoc cu totul.

Oricine te ajută să trăieşti îţi pune o ţambră în fereastra către Dumnezeu. Foloseşte prilejul, frate, şi zi bogdaproste, că iată ţi s-a prelungit şi uşurat cărarea nevoinţei întru mântuire.
Ai prefera alternativa lăsatului tău de izbelişte? Te simţi capabil ca-n pădure, aşa ca sfinţii pustnici? Mărturiseşti cu mâna pe inimă?...

-bai frate hai sa nu ne mai facem dobitoci sau mai stiu eu cum ca nu e frumos si crestineste,tu esti profesor si crestin si..nu e bine sa tot injuri sau sa-i faci cum iti vine la gura pe unul sau altul..
-pe de alta parte se poate zice ca din cauza ca mi-a alinat suferinta ,durerile este bine,m-a ajutat si psihic, dar in acelasi timp repet ea poate sa fie atee,si chiar satanista si sa ma inflenteze psihic si sufleteste in rau -cel putin cat sunt in legatura cu ea,dupa aceea nu
-am fost la o doctorita sa-mi fac o spirometrie si i-am zis ca am spondilita anchilozanta care e o boala autoimuna si ea a inceput sa-mi zica ca din cauza mea e boala,a dezechilibrelor energetice deci vroia sa-mi umple capul cu bazaconii newageiste si i-am zis d-na doctor doar ortodoxia e calea cea buna restul sunt baliverne
-dar daca era o persoana care nu citise mult o putea influenta cu gandirea ei deformata
-si nu ai raspuns :cum ramane cu cei care fac avorturi?

In cazul acelei fete, cum poti aprecia asa ceva, necunoscand-o, nevorbind cu ea niciodata, ? doar dintr-o fraza pe un forum? care te-a si dus cu gandul de fapt la un troll?
Cum poti vorbi de caracter psihopatologic doar citind o singura fraza a acelei persoane pe un forum?

Ai dreptate, unii frati crestini, mari crestini, fac un hobby in a injura semenii, ai alunga si spun ca asa alina ei suferintele oamenilor si pozeaza in mari iubitori de oameni. Insa cu toata marea lor credinta nu au invatat ca trebuie sa iubeasca si pe cel ce ii este dusman. Nu a invatat si nici nu vrea sa invete.
Iar atitudinea necrestina de-a dreptul, de a induce oamenilor sa se fereasca de anumiti oameni pe forum ca stim noi chipurile cine sunt este iarasi o manipulare subtila,de a impune vointa noastra subtil, celorlalti. Foarte urat si foarte necrestineste sa apelezi la o asa marsavie doar din dorinta de a distruge un om pentru ca este prea incomod pentru tine si nu vrea sa iti cante osanele.

Cu ceea ce ai povestit, multe cunostiinte de-ale mele au patit astfel de lucruri. Impactul intre pacient si un medic necrestin este simtit mult mai mult aici in Apus, unde medicii sunt din diverse culturi si religii: indieni, musulmani si chiar atei.
Aici sunt medici care te trimit la yoga de pilda, pentru ca ei considera ca este benefic pentru organism posturile din yoga.

Care ar fi acel păcat grav de care eu nu-mi dau seama și care este opritor de la primirea Împărtășaniei?

"Vezi tu Ionut, sunt pacate subtile, dar grave, la care nici constiinta ta, nici duhovnicul nu te pot ajuta (decat daca e foarte inainte-vazator sau experimentat), indiferent de cat de des te impartasesti."
Consideraţi că domnul Florin Ionuţ nu-şi conştientizează un anumit păcat, dar dvs, care nici măcar nu-l cunoaşteţi personal, i-aţi putut detecta problema duhovnicească?...
Adică păcatul e atât de subtil, încât nici persoana în cauză şi nici duhovnicul n-o observă (în afara cazului în care duhovnicul e văzător cu duhul), dar o persoană total străină poate sesiza acest păcat, doar în urma unei simple discuţii online?
Gândiţi-vă!...
O spun doar ca să vă sugerez să meditaţi... câteva minute... la ceea ce aţi scris.
Cu mult respect,
L S

Sfantul Ignatie Briancianinov-Despre ravna sufleteasca si cea duhovniceasca

http://carteromaneasca.wordpress.com...duhovniceasca/


"Daca sfintii ii mustrau pe pacatosi si pe necredinciosi, o faceau din porunca lui Dumnezeu, fiind datori sa faca aceasta, potrivit insuflarii Sfantului Duh, nu insuflarii propriilor patimi si a demonilor. Iar cel ce se hotaraste, de capul lui, sa-l acuze pe fratele sau sa ii faca observatie, acela arata limpede ca se socoate mai intelept si mai virtuos decat cel acuzat de el, ca lucreaza sub inraurirea patimii si a amagirii cugetelor demonice. Se cuvine sa ne aducem aminte de porunca Mantuitorului: “De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama ? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau ? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau” (Mat.7, 3-5).

Ce este aceasta – barna ? Este cugetarea trupeasca, groasa ca o barna, care rapeste orice putere si orice corectitu*dine puterii vazatoare daruite de Ziditor mintii si inimii. Omul manat de cugetarea trupeasca nu poate nicicum sa judece drept – nici despre propria lui stare launtrica, nici despre starea aproapelui. El judeca despre sine insusi si despre ceilalti dupa felul in care se inchipuie el insusi pe sine si dupa felul in care ii apar ceilalti pe dinafara, potrivit cugetarii sale trupesti – bineinteles, gresit; si de aceea l-a numit Cuvantul lui Dumnezeu, pe buna dreptate, fatarnic. Crestinul, dupa ce a fost tamaduit prin Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu, primeste o vedere dreapta a propriei sale intocmiri sufletesti si a intocmirii sufletesti a aproapelui. Cugetarea trupeasca, lovind ca o barna pe aproapele care a gresit, intotdeauna il tulbura, nu arareori il pierde, niciodata nu aduce si nici nu poate aduce folos, nu are nici un pic de putere asupra pacatului. Dimpotriva, cugetarea duhovniceasca lucreaza numai asupra neputintei sufletesti a aproapelui, miluindu-l, tamaduindu-l si mantuindu-l.

Este vrednic a fi luat in seama faptul ca, dupa dobandirea intelegerii duhovnicesti neajunsurile si pacatele aproapelui incep sa para de foarte mica insemnatate, rascumparate fiind de Mantuitorul si lesne de tamaduit prin pocainta aceleasi greseli si neajunsuri care pentru intelegerea trupeasca pareau necuprins de mari si insemnate. Apare lesne de vazut ca aceasta cugetare trupeasca le dadea o insemnatate atat de uriasa pentru ca ea insasi este barna."

Daca vrei sa fii un fiu credincios si ravnitor al Bisericii Ortodoxe, atinge-ti telul prin implinirea poruncilor evanghelice legate de aproapele. Nu indrazni sa-l lauzi ! Nu indrazni sa-l inveti ! Nu indrazni sa-l lovesti si sa-l mustri !

Acestea nu sunt fapte ale credintei, ci ale ravnei lipsite de judecata, ale parerii de sine, ale trufiei. L-au intrebat pe Pimen cel Mare: ce este credinta ? Cel Mare a raspuns: “Credinta sta intr-aceea ca sa petreci in smerenie si sa faci milostenie” (Pateric), adica a te smeri inaintea aproapelui si a-i ierta toate supararile si jignirile, toate greselile lui.


Intrucat ravnitorii lipsiti de dreapta socoteala aduc credinta ca pricina a ravnei lor, sa afle unii ca acestia ca adevarata credinta (aici se intelege credinta lucratoare, nu cea dogmatica. Despre deosebirea lor, vezi in Filocalie la Calist si Ignatie), prin urmare si adevarata ravna, se arata prin smerenia inaintea aproapelui si milostivirea catre el. Sa lasam judecata asupra oamenilor si acuzarea lor in seama acelora pe ai caror umeri a fost asezata indatorirea de a-i judeca pe fratii lor si de a-i indrepta. “Cel ce are ravna mincinoasa – a spus Sf. Isaac Sirul – boleste de boala grea. O, omule care crezi ca-ti pui ravna impotriva bolilor straine, tu te-ai lepadat de sanatatea sufletului tau ! Osteneste-te cu osardie pentru sanatatea sufletului tau. Iar daca vrei sa doftoricesti pe cei neputinciosi, apoi afla ca bolnavii au mai multa nevoie de ingrijire decat de mustrari aspre. Ci tu, fara a ajuta pe altii, te bagi pe tine insuti in boala grea si chinuitoare. Aceasta ravna nu se vadeste in oameni prin vreunul din chipurile intelepciunii, ci se numara printre neputintele sufletului, este semn al saraciei intelegerii (duhovnicesti), semn al nestiintei celei mai de pe urma.

Inceputul intelepciunii Dumnezeiesti este linistea si blandetea, care tin de masura sufletului mare si intarit, de cel mai trainic chip al cugetarii si poarta neputintele omenesti. “Ci voi, cei tari”, spune Scriptura, “purtati neputintele celor neputinciosi” (Rom. l5, l) si: “pe cel ce greseste indreptati-l cu duhul blandetii” (Gal. 6, l ). Pacea si rabdarea le numara Apostolul printre darurile Sfantului Duh” (Cuvantul 89). In alt cuvant Preacuviosul Isaac graieste: “Sa nu urasti pe pacatos, caci cu totii suntem pacatosi. Daca tu pentru Dumnezeu te ponesti impotriva lui (a pacatosului), atunci varsa pentru el lacrimi. Dar pentru ce il urasti ? Uraste pacatele lui, iar pentru el roaga-te, si prin aceasta te vei asemana lui Hristos, care nu S-a maniat asupra celor pacatosi, ci se ruga pentru ei.

Pentru ca, omule, urasti pe pacatos ? Pentru ca nu-i asa de drept ca tine ? Dar unde este dreptatea, daca nu ai dragoste ? De ce n-ai plans mai bine, pentru el, ci il gonesti ? Oarecari, ce gandesc despre sine ca judeca sanatos despre faptele pacatosilor si se manie pe ei, lucreaza astfel din nesocotinta” (Cuvantul 90).

Mare nenorocire este parerea de sine ! Mare nenorocire este lepadarea de smerenie ! Mare nenorocire este acea intocmire si stare sufleteasca in care aflandu-se monahul, fara a fi chemat sau intrebat, manat de constiinta “valorii sale”, incepe sa invete, sa acuze, sa mustre pe aproapele ! Fiind intrebat, refuza sa dai sfat si sa-ti spui parerea, ca unul care nu stii nimic, sau la mare nevoie, vorbeste cu cea mai mare chibzuinta si modestie, ca sa nu te ranesti pe tine cu slava desarta si cu trufia, iar pe aproapele cu un cuvant greu si nesocotit. Atunci cand, pentru osteneala ta in via poruncilor, Dumnezeu te va invrednici sa simti in suflet ravna Dumnezeiasca, atunci vei vedea limpede ca ravna aceasta te. va indemna la tacere si smerenie inaintea aproapelui, la iubire fata de el, la miluirea lui si la compatimirea pentru el, precum a spus Sfantul Isaac Sirul (Cuvantul 38). Ravna Dumnezeiasca este foc, dar care nu aprinde sangele ! Ea stinge in acesta aprinderea, aducandu-l intr-o stare de tihna (Filocalia rom. vol. VII, Convorbirea Preacuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Grigorie Sinaitul). Ravna cugetarii trupesti este intotdeauna impreunata cu aprinderea sangelui, cu navalirea a numeroase patimi si inchipuiri.

Urmarile ravnei oarbe si nestiutoare, daca aproapele i se impotriveste, sunt de obicei, mania asupra lui, ranchiuna, spiritul de razbunare in felurite chipuri, iar daca acesta se supune – multumirea de sine plina de slava desarta, atatarea si inmultirea cugetarii trufase si a parerii de sine. "

Cum am spus si in mesajul precedent, acela e doar salariul primit de la stat (atunci, acum nu cred ca sunt doar 5 mil). Veniturile se completeaza din contributiile enoriasilor, adica taxele pe nunti, botezuri, taxa anuala, etc. Bineinteles, la tara aceste venituri sunt mai mici in unele localitati, unde sunt putini enoriasi, dar e totusi ceva.

"Am toata stima pentru psihologii care-si dedica viata ajutarii aprapelui cu altruism, in vederea apropierii de Dumnezeu"
Şi eu la fel.
Tocmai de aceea, vă propun să nu-i întristăm pe aceştia, prin obiecţii neargumentate şi generalizări nejustificate la adresa profesiei pe care o practică.
"Apoi, daca ei stiu ca sunt psihologi crestini si nu se regasesc in criticile aduse psihologilor in general..."
Cum să nu se regăsească, de vreme ce criticile sunt aduse psihologilor în general?
Observaţi, tocmai aici este eroarea de logică: se formulează o obiecţie generală, la adresa unei întregi categorii profesionale. Fiind formulată astfel, generalizarea va fi, în mod inevitabil, nejustificată/ abuzivă, adică va fi un sofism.
Premisă: unii A sunt B.
Concluzie: toţi A sunt B.
Acestea sunt generalizările nejustificate - eroare logică de care este plin topic-ul.
"...ne vor ierta crestineste pe noi, cei care incercam sa descoperim ,,tainele'' psihologiei"
Oare aşa se încearcă desluşirea tainelor unei ştiinţe?... Şi încă o ştiinţă atât de complexă cum este psihologia? Aşa, criticând înainte de a înţelege?
Personal ştiu psihologie la nivel de liceu (poate mă supraestimez...).
De aceea, cum aş putea formula obiecţii la adresa acestei ştiinţe?
Ştiu sigur, însă, unele lucruri uşor observabile despre performanţele concrete pe care psihologii reuşesc să le realizeze în societate.
Şi mai ştiu încă ceva, ceva admirabil despre aceşti semeni ai noştri:
faptul că ei îşi dedică viaţa studierii... sufletului omenesc!
Dacă sufletul omenesc este, în faţa Domnului, mai de preţ decât întreaga creaţie, decât tot cosmosul ("Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă şi-şi va pierde sufletul său?" - întreabă retoric Dumnezeul nostru), iar aceşti aventurieri, psihologii, încearcă să-l înţeleagă, atunci ajung la concluzia că oamenii ăştia sunt grozav de curajoşi!
Şi că, mai mult decât atât, au înţeles exact ce este esenţial de cunoscut din întreaga creaţie a lui Dumnezeu: nu atât natura, lumea materială (scriu aceasta nu pentru a subestima ştiinţele exacte), cât sufletul nostru, cel după chipul Creatorului şi destinat eternităţii.
De aceea, datorită importanţei obiectului lor de studiu, cred că sunt vrednici de preţuirea şi încrederea noastră.
Aţi mai scris aşa: "
Psihologii ii acuza pe teologi de dogmatism si intoleranta la reprosuri si de perimare. Adica teologii s-au cam demodat!!! Teologii ii acuza pe psihologi de aroganta, imoralitate si egoism (dorinta de a-i cunoaste pe oameni pentru a-i putea controla)."
Din nou generalizări nejustificate... ca şi cum ar exista un neîmpăcat război între TOŢI teologii şi TOŢI psihologii. :)
Aici, pe forum, sunt 2 psihologi (sau mai mulţi, poate... dar doar despre 2 ştiu eu). Care dintre ei a formulat, în vreun mesaj, asemenea obiecţii la adresa teologiei?
Cât despre opiniile teologilor despre psihologi, cum comentaţi, de exemplu, atitudinea părintelui Galeriu în acest sens? Dar atitudinea Bisericii, în general, faţă de ştiinţe şi filosofie? :)
"Una e sa ajuti omul cu toata bunavointa si sa uiti, ca si duhovnicul, ce ai vorbit..."
Comparaţia aceasta între duhovnic şi psiholog îmi pare... discutabilă...
E ca şi cum aş compara Sf. Maslu cu o intervenţie chirurgicală. Sunt modalităţi diferite în care Dumnezeu lucrează, prin oameni, pentru vindecarea noastră. Ambele sunt importante, dar... atât de diferite! Şi, în mod evident, nici ca importanţă nu pot fi comparate, Sf. Taine fiind nespus mai importante decât ştiinţa, căci ţin de planul vieţii duhovniceşti.
Şi mai este ca şi cum aş compara, din punct de vedere teologic şi literar, Sf. Scriptură cu Fraţii Karamazov, cu un compendiu de filosofie antică ori cu manualul de Dogmatică pentru seminariile teologice.
"...si alta e sa-l controlezi si sa te consideri un dumnezeu care face si drege"
Şi cum puteţi şti că aşa procedează toţi psihologii (mai ales cei creştini), atunci când fac psihoterapie? Aţi fost la psiholog şi v-a tratat aşa?
Eu n-am fost la psiholog, n-am urmat şedinţe de psihoterapie şi, din acest motiv, îmi este imposibil să formulez acuzaţii.
Mai mult decât atât: sunt sigură că nici unul dintre psihologii credincioşi creştini pe care am avut bucuria de a-i cunoaşte în diverse împrejurări NU se comportă în acest fel cu clienţii. Cred că, dimpotrivă, ştiu să comunice creştineşte, respectând libertatea interlocutorului şi neîncercând să-l controleze prin constrângere.
"Daca suntem de acord ca teologia patristica e demodata..."
Doamne păzeşte! Cine a spus aşa ceva?
"Apoi actul medical fiind monitorizat..."
În acest caz, nu sunt acte medicale, ci psihologice. Este vorba de ştiinţe diferite. Psihologia nu este medicină. Dvs v-aţi gândit, probabil, la psihiatrie... sau nu-mi dau seama.
"Teologie moderna e ceva cam fara Dumnezeu..."
Dvs aţi studiat Teologia?
Dacă nu, de unde şi până unde aţi ajuns la concluzia că ceea ce am studiat noi în facultate e "ceva cam fără Dumnezeu" şi că noi am încerca să trădăm teologia Sfinţilor Părinţi?
"Pentru ca teologia moderna si psihologia sa fie slujitoarele teologiei patristice trebuie s-o pretuiasca, nu s-o considere demodata"
Exact: asta se şi întâmplă atât în cazul teologilor iubitori ai Ortodoxiei autentice, cât şi în cazul psihologilor credincioşi ortodocşi.
Psihologii atei sau agnostici o consideră, poate, demodată; nu fiindcă sunt psihologi, ci din cauza convingerilor lor religioase (psihologia în sine, ca ştiinţă, nu se ocupă cu teologia).
"Cu aceasta afirmatie sunt de acord"
Mă bucur că împărtăşim, în această privinţă, aceeaşi opinie. :)
Doamne ajută!

Nu cred că trebuia să îmi aduceţi aminte, că ştiam şi eu asta. Doar că varianta mai completă este că fiecare creştin primeşte harul Duhului Sfânt la botez şi la ungerea cu Duhul Sfânt (primeşte şi prin alte Sfinte Taine şi chiar şi pe alte căi, dar eu aici vorbesc de pasul iniţial); preotul la hirotonie primeşte doar un surplus de har, şi mai exact care are în vedere partea sacramentală a bisericii, şi nici harul acela nu îl are deplin precum un episcop.

Ăsta este punctul dumneavoastră de vedere. De fapt vedem bine, cei care avem ochi să vedem, care sunt consecinţele altor abordări, greşite în ceea ce priveşte pregătirea popilor. Dumneavoastră aveţi o perspectivă limitată, chiar dacă aveţi şi parţial dreptate; doar că lucrurile în ceea ce îi priveşte pe popi, cardinali şi clerici sunt puţin mai complicate şi asta pentru că Evanghelia este în fapt mai complicată decât vor unii să ne-o tot prezinte şi vinde.

Eu nu am spus aşa ceva; când vorbeam despre perspectiva mântuitoare, mă refeream la pregătirea popilor sau clericilor, nu şi la acele categorii menţionate de dumneavoastră. Şi specificam acest lucru în antiteză cu pregătirea care s-a făcut de-a lungul timpului, şi care era mai mult dintr-o perspectivă de job, de un loc de muncă popesc, şi dintr-o perspectivă de clasă clericalistă, interesată financiar şi din punctul de vedere al puterii sociale. Luaţi şi studiaţi istoria BOR să vedeţi pe ce criterii se făceau hirotonii, mai ales la noi la români, şi veţi vedea că fenomenul nu are aproape nicio tangenţă cu învăţăturile lui Iisus Hristos, ale Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi; tangenţele sunt marginale şi se limitează de multe ori la aspecte formale, care nu ţin de profunzimea reală a teologiei şi spiritualităţii creştine. Şi vedem după 2000 de ani de creştinism în ce hal de "creştinism" se scufundă românaşii noştri "ortodocşi", fie ei clerici, popi, cardinali sau preoţi, fie elemente ale mirului.

Legat de şcoala slujitorilor lui Hristos, Hristos a spus foarte clar că acela care vrea să îl urmeze să se lepede de sine, să îşi ia crucea şi să Îl urmeze pe Hristos. Acesta este unul dintre criteriile, printre altele de acelaşi gen, după care trebuia făcută selecţia slujitorilor; de aceea atunci când Biserica a instaurat anumite reguli, folosindu-se în special de nişte pericope din epistolele pastorale, fără a le integra mai larg în întreaga învăţătură a Noului Testament, a comis greşeli, vizibile de altfel, greşeli care au dus la selecţia pe criterii insuficiente şi de multe ori nerelevante pentru un adevărat creştinism. Pentru mulţi creştini ar fi de mirare, mai ales din perspectiva bunei lor credinţe, însă cei care şi-au stabilit regulile, concretizate în canoane, au fost episcopii iar ei practic nu au făcut decât să altereze, să se abată de la adevărata regulă evanghelică, pentru a îşi instaura un creştinism după chipul şi asemănarea lor, pentru care au stabilit canoane, care chipurile, după opinia diverşilor "înţelepţi", ar fi infailibile şi de nemutat. Degringolada în care se află creştinismul ortodox la ora actuală se datorează exact conducătorilor din vechime şi de azi ai Bisericii şi unora dintre canoanele pe care ei le-au compus, dar prin care au falsificat adevărata Evanghelie a lui Iisus Hristos şi au cerut apoi o ascultare extrem de strictă, de parcă ar fi nişte Dumnezei pe pământ. Unele dintre canoane, stabilite de baştanii bisericii pentru ca să le meargă lor şi întreprinderii lor bine, au determinat şi determină în continuare, trecând peste cazurile de simonie şi şpăguială, selecţii greşite, inadecvate de multe ori, ierarhii răsturnate, datorită criteriilor care sunt insuficiente în raport cu adevăratele exigenţe ale Evangheliei, iar mai departe formarea şi selectarea defectuoasă a preoţilor, prin care s-au făcut mari abateri de la adevărata Evanghelie şi de la adevărul evangheliei, mergându-se mai mult într-un stil formalist şi ritualist, au dus la consecinţe pe care le vedem şi azi asupra credincioşilor simpli, mirenilor. Cum spunea cineva, "peştele de la cap se împute", şi numai slugărnicia şi obedienţa oarbă şi lipsită de lumină şi discernământ, precum şi reaua credinţă şi interesele acestei lumi căzute îi opresc pe creştini în general de la a înţelege şi a accepta care este de fapt adevărul; asta ca să nu mai pomenim şi de frica instaurată în biserică şi de laşitatea în general a oamenilor, care preferă să trăiască, în meschinăria şi micimea lor sufletească, o viaţă de compromis şi de "târâtoare" umane, decât o viaţă de demnitate şi de verticalitate creştină, hristică, inspirată de Duhul Sfânt. Iar clericii au dovedit şi dovedesc în continuare că au ştiut şi ştiu să se folosească de astfel de lucruri pentru a îşi impune sistemul lor care a avut şi are în realitate prea puţin în vedere mântuirea şi dezvoltarea spirituală şi morală a oamenilor, şi prea mult interesele lumeşti personale şi de clasă ale exploatatorilor ecleziali. Acesta este adevărul! (expus foarte sumar, se înţelege)

<<Psihologii ii acuza pe teologi de dogmatism si intoleranta la reprosuri si de perimare.>> Adica teologii s-au cam demodat!!! <<Teologii ii acuza pe psihologi de aroganta, imoralitate si egoism >>(dorinta de a-i cunoaste pe oameni pentru a-i putea controla).

Laura,
Observatiile dintre ghilimelele << >> nu-mi apartin, au fost preluate din urmatorul material, iar cuvintele din paranteza se inspira tot de acolo.
http://www.youtube.com/watch?v=OW4yw3w611w

Am urmarit intregul discurs al domnului profesor universitar si din ceea ce a spus dumnealui eu am tras niste concluzii.

Am scris cu multa durere ceea ce am scris, nu cu intentia de a jigni pe cineva anume.

Fratilor, sa ii lasam pe teologi si pe psihologi sa isi lucreze talantul asa cum considera ei, ca nu vom da noi socoteala pentru faptele lor.
In ceea ce il priveste pe Ioan Cezar, pe care il cunosc personal, va pot asigura ca nu isi cauta clientela pe forum. Cred ca multi am fost invatati de catre profesorii / maestrii nostri sa ne iubim profesia pe care am ales-o, sa o cultivam si sa slujim cu ea si cu puterile care ne sunt date. Si unii chiar inteleg sa slujeasca, desi nu sunt preoti. Nu toata lumea are o meserie doar ca sa faca bani. Fiecare cu chemarea si darul lui, fiecare in locul lui.
Totodata, nu e bine sa vorbim despre lucruri pe care nu le cunoastem, pentru ca riscam sa ranim niste oameni in ce au ei mai de pret.

Laura nici eu nu am fost la psiholog niciodata pentru ca nu am avut nevoie insa am fost folosita aici pe forum abuziv de catre acesti psihologi pe care tocmai ii lauzi.
Iata un exemplu de adresare cum stiu ei sa comunice crestineste, in mod terapeutic desigur si foarte profesionist:

"Ba există fereşti mântuitoare, Miţo blasfemiatoare şi hulitoare de Dumnezeu!
Fiecare inimă de om e o fereastră prin care privim din perspectiva mântuitoare. Când voim, prin harul Domnului. AMIN+

"Adicăca" o fi la tine, în mahala.

Toate disciplinele medicale deschid ferestrele omului spre Duhul Sfânt.
Ginecologul, internistul, chirurgul şi cardiologul - îngeri păzitori ai omului, rampă de lansare către Împărăţia lui Dumnezeu. Omul să voiască, Domnul izbândească!

Miţo, din iadul tău cu ochii roşii ca focul lumea arde, arde. La noi e pace, câinii vagabonzi se îndreaptă spre locul sortit lor, vine toamna cu lumina ei blândă, salut!
Ne vedem în iad!

Deocamdată pleacă. Cu tot cu pneumonia ta. Pleacă Miţo, pleacă!
Sau pocăieşte-te.
Cum voieşti!"

Fa un exercitiu si incearca sa iti imaginezi ca aceste cuvinte iti sunt tie adresate de catre domnul, respectabilul ,supercrestinul, educatul plin de bun simt, exemplu viu de crestin traitor pe care ai avut bucuria sa il cunosti, inegalabilul tau psiholog.

Absolut tot ce am spus a fost rastalmacit, intors cu susul in jos si badjocorit.
Cand am amintit de ceilalti medici exact asta am vrut sa atrag atentia lui Decebal, care lauda anii de studiu ai unui psiholog. Vroiam sa va amintesc ca un cardiolog sau chirurg studiaza peste 10 ani ca sa devina un medic bun. Si ca ferestrele de care vorbim nu sunt ale psihologilor in exclusivitate de aduceti aici osanale ci sunt ale tuturor care slujesc semenii indiferent ca sunt medici sau doar asistente medicale de pilda. Fiecare om slujeste semenilor sai din locul in care se afla valorificandu-si talantii sai. dar noi oamenii pentru ca suntem atat de pacatosi facem clasamente peste clasamente, ierarhii lumesti si ne inchinam celor carora credem noi ca sunt in varf , vai de el varf al acestei lumi, uneori uitand si de Dumnezeu.

Si daca fiecare inima de om este o fereastra prin care privim din perspective mantuitoare atunci toate inimile pot fi astfel nu doar pe alese, dupa bunul nostru plac. Ale unora sunt inimi ale altora sunt iaduri cu ochi rosii ca asa vedem noi din fereastra noastra curata.

Cand o sa ajungem sa vedem inimile tuturor mai curate decat ale noastre , atunci ne vom fi smerit cu adevarat, altfel e doar spoiala desarta. Chiar si inima aia de iad sa ni se para mai curata decat a noastra , asa sa o vedem si sa o iubim asa cum Hristos ne-a invatat.

Nu imi aminteam tot mesajul, ai dreptate.
Breloc vrajit care ustura si furnica, arde?
Sa fim seriosi.
Daca era doar la ea, atunci era o problema psihica, asa merg 100% pe varianta cu trolul.

Nene Ioane, la clasa ta intelectuala si experienta de viata, cu oameni, spirituala, etc. chiar sa nu poti sa-ti alegi cuvintele pentru a exprima in mod decent o idee?
Sau ideea nu se ridica de fapt la standardele decentei?

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nia-82066.html

-Am vorbit de rau pe mai marii mei si pe drept si pe nedrept

Ne consideram vrednici a fi premianti la matematici speciale si ratam tabla inmultirii.

Da Ana Maria insa unii ranesc de prea ranesc si cu foarte mare usuratate fara sa cunoasca omul cu adevarat. ba isi permit sa faca analize psihologice , sa se foloseasca de suflete facand exercitii ale propriei profesii in mod abuziv fara sa li se permita acest lucru si apoi sa le denigreze constant. Ba ajunge pana acolo incat sa isi permita sa apostrofeze oamenii sa nu comunice ca nu stiu ei ce se intampla, ca dumnealui stie prea bine ce se intampla ca e si clarvazator. (ex cum a fost apostrofat userul ecumenism) Ce se intampla?
Ei Ana Maria eu te intreb pe tine pentru ca si noi ne cunoastem oarecum, ce se intampla?
Nu cumva cineva uraste pe cineva dar nu vrea sa arate asta, si atata tot?
Si oare chiar merita sa se afiseze aceasta atitudine?

Cum ne mai numim crestini cand suntem atat de plini de ura si de agresivitate verbala?
Cum avem pretentia sa dobandim Duhul Sfant cand noi nu suntem in stare sa iubim si pe cei pe care nu ii placem? Iata iubim pe alese dupa propriile noastre criterii.

Si Ana Maria parerea mea este ca Sfintii Parinti ne-au predat ceva noua, invatatura de la Hristos cuprinsa si in Sfanta Traditie ce nu sufera modificari si nici modernisme.
Aceasta este foarte clara, ascultarea si smerenia. Prin acestea doua invatam cu adevarat sa ne curatam de rele si sa iubim. Daca Ioan Cezar ar urma aceasta cale ar invata sa iubeasca pe toata lumea asa cum este fiecare.
Ei bine Ana Maria poate ca pentru cezar cel mai de pret este psihologia, meseria lui si e ranit tare in ce are el mai de pret. Insa nu uita draga mea ca fiecare om are ceva de pret . Pentru mine cel mai de pret este credinta mea, si Hristos si eu am fost ranita exact in credinta mea , in ce am eu mai de pret.

In concluzie toti ranim , care mai de care , nu e unul mai bun ca altul deci degeaba tabere, contre, sustineri, alieri. De fapt Bunul Dumnezeu pe toate le vede, pe toate le stie, iar noi cu totii vom raspunde pentru fiecare cuvintel rostit.

Cum, matalutza care pe topicul pro-catolic care l-ai deschis, ne-ai exlicat ce mult ai evoluat spiritual de cativa ani incoace, ca nu-ti mai place sa urmezi buchea cartii ci te consideri tu insati o sursa de inspiratie si libera si profunda gandire duhovniceasca, sa nu-ti fi spus nimic propria constiinta izvorta din aceste profunzimi spirituale, despre pacatul barfirii mai marilor Bisericii si inca (cel mai probabil) pe nedrept?

ei bine asa este Alin si eu zic ca era troll. Insa brutalitatea raspunsului nu isi are locul intre crestini. Nu a ta fireste , stii doar. oricum eu raman la ideea ca multi romani, mai ales la sate, sunt foarte superstitiosi, asta nu inseamna ca sunt nebuni.

Ti-am explicat si de ce, inca a doua oara, motivul pentru care nu parea o simpla superstitie, mai citeste o data cu atentie.

da Alin, era un troll care a incercat sa se distreze pe seama noastra. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fim brutali si agresivi. poate acel om care a intrat ca un troll ca sa se distreze putea fii indreptat cumva prin atitudinea noastra, cu blandete. In plus sunt oameni care citesc si care poate au anumite superstitii. E pacat sa le inducem ideea ca ar fi nebuni, cand poate ei sunt doar cu mai putina cultura sau educatie. Aici e rolul preotului in parohie, acolo in Biserica nu aici pe forum. Aici e foarte periculos sa aruncam vorbele caci putem rani oameni nevinovati care poate nu cunosc, nu au fost invatati, nu au citit, si alte si alte motive.

Te-am invitat sa citesti cu atentie mesajele.
Vad ca nu catadicsesti sa o faci.
Asta e.

le-am citit Alin, spune ce nu vad eu . poate nu imi dau seama ce vrei tu sa zici.
am citit mesajele fetei aceleia, si am ajuns la concluzia ca e un troll.

Despre avorturi cunoşti opinia mea: sunt categoric împotrivă. Am detaliat pe topicele cu pricina, în trecut. Şi nu mi-am schimbat opinia între timp şi sper că nu mi-o voi schimba până la sfârşit.
Dar ginecologia nu se reduce la avorturi, aşa cum psihologia nu se reduce la sexualitate.
Dacă vezi în medicul ginecolog doar pe omul care face avorturi, iartă-mă dar cred că ai o imagine prea firavă în raport cu obstetrica-ginecologia.
Cât priveşte psihologul şi sexologia sau nu ştiu ce chestii legate de sex, atrag atenţia că un procent extrem de mic de oameni şi de discuţii în consiliere şi psihoterapie au ca temă sexualitatea. Priorităţile oamenilor sunt altele, necazurile sunt în altă parte. Aş estima, fără pretenţia unei evaluări exacte, că sub 5% din situaţiile de consiliere se referă la sex. Iar când se ajunge la asta, fii liniştit, se descoperă că de fapt e altceva, revenind deci la temele majore ale psihologiei, care ţin de mecanismele de interpretare ale vieţii personale şi ale realităţii.

P.S. În postarea precedentă, expresia cu dobitocul, te rog să mă crezi, a fost doar o expresie şi nu o caracterizare a ta, deşi, revăzînd acum textul, îmi dau seama că ar putea să pară o insultă. Îmi pare rău, nu am vrut să te jignesc, nu am vrut să te supăr.
Mă refeream la o atitudine generală pe care am asociat-o automat în mintea mea, în baza numeroaselor neadevăruri şi prostii agresive care s-au debitat pe forum în legătură cu psihologia. Implicit, în legătură cu sufletul omenesc şi cu adevărul despre cea mai mare parte a lui, asta care e firescul minţii noastre cu care trăim clipă de clipă. Şi pe care ignoranţii o neagă şi o batjocoresc, crezînd că a fi credincios exclude a cunoaşte propria personalitate.

În realitate, e fix invers: lucrul cu sine, autocunoaşterea şi dezvoltarea personală sănătoasă fac parte din normalitatea vieţii unui creştin care îşi caută mântuirea. Creştinul care nu face aceasta este fariseu, nu creştin.
Iar psihologia participă, în felul ei, la cunoaşterea şi dezvoltarea sănătoasă a sufletului, susţinînd pe oameni să facă acest complex şi dificil proces.

Un om obişnuit să lucreze cu sine (să fie critic şi flexibil în autocunoaştere, să îşi gestioneze resursele, să îşi sesizeze mişcările minţii, emoţiile şi patimile, să treacă de aparenţele propriilor gânduri şi să sesizeze păpuşarul interior, să îşi depăşească măştile şi să deprindă onestitatea reală faţă de sine etc.)
va avea mai mult spor atunci când va face, în Biserică, lupta cu patimile, metanoia şi toate celelalte...
Dar de unde să ştie asta cei care nu au cunoştinţe pertinente nici despre minte, nici despre adevărata lume lăuntrică etc. Nu ştiu dar se bagă în vorbă, ca şi cum ar şti.

Nu doar atât, ci:
a) nu am voie, deontologic, dacă aş practica, să fac consiliere cu persoane cu care am o relaţie paralelă. E o lege tare a profesiei, pentru a preveni eşecul terapeutic. Deci dacă îl ştiu pe careva de pe forum, fiind aşadar coleg de forum cu el, nu pot avea şi relaţie de consiliere. Pot cel mult să-i recomand pe cineva. (Am făcut o excepţie, în cei 3 ani de când sunt pe forum, presat de rugăminţile unor cunoscuţi deşi eu am refuzat şi am explicat în mod repetat de ce refuz - se poate confirma, poat efi depusă o mărturie publică la nevoie - şi regret că m-am abătut de la propria regulă a conştiinţei profesionale.)
b) nu practic de câţiva ani şi nu intenţionez să reiau; mă îndrept spre un alt domeniu, acolo unde mă trage inima;
c) sunt doar profesor de psihologie la liceu şi instructor de şah (predau la after-school);
d) intenţionez să abandonez total psihologia, ca profesie, din motive personale. Dacă aş fi trăit în altă ţară, cu o altfel de cultură şi educaţie, da: aş fi vrut să profesez, întrucât psihologia-consilierea e o profesie excepţională, de mare travaliu şi care îţi aduce satisfacţii ce nu pot fi măsurate în bani.
Doar ignoranţii cred că o profesie care este de fapt o artă totală se face pentru bani.
Un psiholog adevărat se simte ruşinat şi scârbit de o asemenea idee. Psihologia, practicată ca lumea, trece cu mult peste problema banilor: nu e un job oarecare ci o chestiune de vocaţie. Ca şi poezia, muzica etc. Dar dacă un tablou costă sute de mii de euro sau milioane, chiar, e vina pictorului? Şi fără promisiunea milioanelor, oare muzicianul sau pictorul nu şi-ar mai vedea de arta lor iubită? Asta o crede cel care nu are o vocaţie, cel care nu iubeşte, şi care, astfel, se vădeşte orbul care ne învaţă lumina...
Că unii nu înţeleg, din păcate chiar şi printre practicanţi, este problema lor. Nu a mea.

Aşa cum sunt mulţi care nu disting vocaţia sacerdotală de meseria de popă. Consecinţele, dezastruoase, ne sunt cunoscute, vai.
Ferească Dumnezeu de nenorocirea ca un psiholog să vadă în profesia lui mai întâi un prilej de a scoate bani, iar un preot slujitor al Domnului Hristos să devină popă.
Ferească Bunul Dumnezeu!
Nimic nu e mai nenorocit pe lume decât să fii sau să ai parte de un trădător.

Din dragoste moncher, din dragoste!

Asta-i buna frate! Cum sa abandonezi asa profesie plina de satisfactii si de intrajutorare a aproapelui?
Poate esti intr-o pasa proasta acum,mai gandeste-te ...

...........:)
Sunt într-o pasă proastă de vreo 5 ani...:)
Mai precis, românii pasează prost la traba cu psihologia, pasează tot înapoi, spre propria poartă.
Din experienţa mea şi a colegilor (câţi au rămas în ţară, că majoritatea, peste 50% trăiesc în alte ţări, unde îşi pot face meseria) am constatat de-a lungul anilor următoarele:
- clienţii locului vin la psiholog cam cum se duc la doctor, la preot şi la vrăjitoare: vor minuni; dacă nu li se face niscaiva magie, românii încep să bată din picior, vociferează, protestează apoi te fac şarlatan etc. Un singurul lucru nu vor: să lucreze cu ei înşişi, întru creşterea conştiinţei de sine şi rafinarea simţului analitic. Pomană, vrăji, formule - da! Reflecţie curajoasă asupra propriei minţi şi organizări sufleteşti - NU.
- oamenii nu vor să priceapă în ruptul capului că sunt participanţi activi (chiar principali) la propriile eşecuri sau succese, la propriile suferinţe sau bucurii. Mereu e de vină altcineva - partidul, Ceauşescu, Băsescu, minerii, soţul, soţia, Dumnezeu, dracu, şefu, colegii, vremea, soarele, ploaia, vârcolacii. Niciodată nu sunt eu responsabil, ci mereu altcineva pentru ce mi se întâmplă - zice românul.
- unii, ca şi Dobrin, se simt jigniţi când le aminteşti că trebuie să şi plătească şedinţa; lor li se cuvine totul pe gratis, ba chiar ar trebui să te simţi onorat că ai primit pe unul ca Dobrin în cabinetul tău sau în casa ta. Totuşi, aceşti bieţi bolnavi, deşi uneori lucrează în domeniul contabil, omit un lucru: patima sau dereglarea care i-a adus la psiholog costă de zeci sau sute de ori mai mult şi mai usturător decât banii pe care îi dau pe o şedinţă sau pe o perioadă de consiliere. Unul şi-a pierdut o vilă în Iancului, la crâşmă şi la păcănele; şi cu toate acestea era foarte intrigat când i-am spus că aştept să-şi plătească şedinţa. I se părea nedrept, vai. Ce om rău sunt şi ce viclean, mi-a spus şmecherul şi a plecat trîntind uşa....
Uite şi topicul de faţă: sunt atâtea oportunităţi de a dezvolta subiectul dar "jucătorii" stau cu deştu-n gură sau fluieră mîncînd seminţe. Iar Dobrin, în stilul ei tipic pentru un hooligan din Londra (unde susţine că hălăduieşte de-o vreme), aruncă cu petarde şi dărâmă garduri.
Ce vrei să iasă de aici?
Psihologie? Educaţie? Cunoaştere a sufletului omenesc?
Nici vorbă.

În pădure şi pe maidan e loc pentru orice altceva dar nu pentru cugetare şi muncă sufletească.

Se pare ca domnul Cezar Ioan are o imaginatie nu bogata ci pur si simplu de-a dreptul bolnava. Iata adevaratul bolnav. Minte bolnava din inchipuiri bolnave. Nu am fost niciodata la pisholog ca sa uit sa imi platesc sedintele, nu am beneficiat niciodata nimic pe de gratis din partea nimanui si nici nu am asteptat ca cineva sa imi daruiasca ceva vreodata.
Nu am mers niciodata la nimeni in casa nepoftit dar se pare ca musiu Ioan Cezar cam intra nepoftit in sufletele multor oameni. Ba isi permite sa ii faca dobitoci, porci, tampiti ca asa a vazut el dupa ce a intrat cu bocancii in sufletele oamenilor.
Nu am luat de la nimeni nimic ba din contra mie mi s-a luat de mi s-a prea luat si in mod abuziv si furat si cum vreti voi. Si nu m-am suparat.
De mai bine de 10 ani nu beneficiez de asistenta medicala gratuita in tara mea, platesc absolut tot chiar si o banala consultatie la medicul de familie. Da aici in aceasta tara mi s-a oferit asistenta medicala asa cum primesc toti rezidentii acestei tari. Nu am nimic in plus si nici nu astept nimic in plus de la nimeni.
Nu stiu ce patimi sau dereglari duc oamenii la psiholog pentru ca nu am trecut prin asa ceva niciodata.
Nu am lucrat ocazional ca si contabil ci am avut in Romania 20 ani de experienta in acest domeniu iar ultimii 5 ani au fost ca si manager economic.
Se pare ca mnealui celebrul psiholog provoaca oameni ca sa isi astearna sufletul aici pentru a-si dovedi sinceritatea. Mizerabil caracter , de om razbunator si urator de oameni. Nu am nimic de ascuns , sunt cinstita Dumnezeu stie asta, nu mi-e teama de nimic.
Si stimabile monser te anunt tot cu sinceritate ca nu plec de aici , nu voiesc sa fac voile tale si punct, voiesc sa fac doar voia lui Dumnezeu fie ca iti convine tie fie ca nu.

Si iarasi clarvazatorul musiu psiholog este clarvazator si atoate stiutor, stie mnealui ca eu haladuiesc prin Londra, mizerabil caracter din nou ma repet. Hei domle clarvazator te inseala ala cu cornite, iti vara idei tampite in cap, nu haladuiesc ci muncesc si in acelasi timp din nou studiez , da sunt studenta aici in Londra la management finante, fac ce fac multi romani care au emigrat , o iau inca odata de la capat in acest sistem nou total diferit de cel romanesc. Imi castig painea cinstit si in acelasi timp refac studii ca sa fie recunoscute aici.

Adevaratii huligani sunt cei care haladuiesc pe forumuri dandu-se cine nu sunt si pozand in crestini evlaviosi care fluiera, vocifereaza, injura si birjeresc semenii cu apelative culese din fundul iadului gen, porci, tampiti, dobitoci, nebuni si alte si alte invective chiar demne de niste huligani. Ce altceva ar putea face, de atat sunt in stare si atata pot.
Am invatat in aceasta viata ca fiecare om face atat cat poate la un moment dat si nimic mai mult mai ales cand sunt fara Dumnezeu. caci de ar fi Dumnezeu cu ei ar iubi nu ar uri si nu ar vedea in jur huligani ci oameni.
De aceea va marturisesc ca mi-e mila de acesti oameni, oricat m-ar jigni si oricat de mult m-ar uri nu ma pot supara, caci inteleg ca atat pot, atat gandesc , atat le este limita lor si sufleteasca si a mintii. Nu poti cere mai mult decat pot avea. Asadar ii inteleg si ii iau asa cum sunt.

Si daca ar veni in locul meu, un alde din asta huligan internaut ar da bir cu fugitii din prima saptamana. ce domle, sa munceasca el 10 ore zilnic si sa si sustina cursuri si examene in occidentala Londra? pai nu e mai bine pe forum, haladuind ore intregi pozand in evlaviosi si mari purtatori de Duh Sfant?

Habar nu are un astfel de huligan de sufletul unui om darmite de al lui insusi, ca de ar avea habar ar fi invatat ca de sufletul unui om nu te atingi nici macar cu o adiere de vant, darmite sa calci cu bocanci murdari de noroi.

Si se pare ca si cu padurile are ce are mnealui macar ca pusnicii ascunsi traiesc in paduri si in vai si iaca pot sa cugete duhovniceste fara probleme. Dar mnealui nu a invatat ca tot ce ne inconjoara este creatia lui Dumnezeu si ca omul poate sfinti locul pe unde trece daca el insusi este sfant. Dar tot atat de bine omul poate murdari locul si nu sfinti, si astfel peste tot pe unde trece sa lase urme adanci de mizerie umana.

dar inca odata, fiecare om face atat cat poate la un moment dat si nimic mai mult oricate masti si-ar pune pe fata ca sa ascunda propriile neputinte.

Ca sa inchei toata aceasta mizerabila tevatura, Ioan Cezar, nu iti port nici cea mai mica suparare pentru toate invectivele, jignirile si cuvintele urate pe care mi le-ai adresat, esti asa cum esti, te inteleg asa cum esti, si pentru ca stiu ca Dumnezeu priveste si la tine si la mine , si pentru ca Il iubesc nespus am puterea de la Domnul sa iti spun pentru ultima data sa te opresti din jigniri iar pentru jignirile pe care si eu ti le-am adus, caci recunosc ca am ripostat la jignirile tale, te rog sa ma ierti.

Cunoasterea de sine implica in primul rand stapanirea de sine. Stapanirea nervilor, a maniei, stapanirea impulsurilor ce vin din simtiri.
Un om care riposteaza usor si violent atunci cand este certat sau jignit acela nu se cunoaste pe sine insusi si nu se poate stapani.
Cunoasterea de sine inseamna rabdarea in astfel de incercari in primul rand. Cunoasterea de sine inseamna intoarcerea primelor impulsuri ale firii in matca si preschimbarea lor in atitudini de iubire, de blandete si de afectiune indiferent cum este celalalt si indiferent ce spune celalalt.

Ioan Cezar intrebarea mea este: dupa toate jignirile pe care consideri ca ti le-am adus, ai fost in stare, prin stapanirea propriei tale firi sa schimbi impulsurile tale de riposta in cuvinte de blandete? ai fost in stare , in clipele cele mai jignitoare, simtite de tine, sa uiti imediat si sa nu ripostezi violent? Ai fost capabil sa simti mila si iubire pentru celalalt care te jigneste? si sa si arati aceasta? Poti spune am gresit reciproc, te iert, ma iarta?
Daca nu poti, nu te cunosti pe tine insuti si nici nu poti sa iti stapanesti simturile tale.

"[29 Septembrie 2012] Azi-noapte s-a intors si barbatul meu din Sfantul Munte. A fost plecat toata saptamana cu un grup de cunoscuti. O intamplare minunata pe care mi-a povestit-o m-a ajutat mult la reimprospatarea evlaviei mele fata de ierarhii bisericii, care este cam “ofilita” din cauza multor clevetiri pe care le aud vrand-nevrand.

Printre pelerinii cu care a fost se numara si baiatul care vinde lumanari la parohia de care apartinem. Acesta este bolnav psihic. E vorba despre o schizofrenie pe care o tine sub control cu medicatia pe care o are. Nu face fata insa prea bine la eforturi fizice si nesomn, ambele fiind nevointe obisnuite la care trebuie sa se astepte cei care viziteaza muntele Athos. Asa se face ca dupa o slujba de noapte la Vatopedi, apoi drum cu autobuzul pana la Kareia, urmate de inchinare la Protaton si mers pe jos pana la Panaguda vocile dracesti au inceput sa-i sopteasca insistent sa-l omoare pe unul din preotii cu care erau (chiar finul nostru). S-a luptat saracutul cu aceasta ispita infricosata rugandu-se la Domnul sa-l izbaveasca.

Dumnezeu a randuit sa se intalneasca in drumul lor cu IPS Serafim Joanta care era si el la inchinare cu un grup de romani din Germania. Au intrat in vorba mai intai preotii cu Inaltul. La un moment dat el a intrebat, ca din intamplare:
” E vreunul Mihai intre voi?”

Initial ei s-au gandit ca se refera la ei, clericii, si i-au spus ca nu e nici un Mihai preot, dupa care sotul meu l-a chemat pe bolnav (fara sa stie ce ganduri il chinuiau):
” Ba avem un Mihai! Hei, Mihai, vino si tu sa iei binecuvantare!”

IPS Serafim i-a zis baiatului cateva cuvinte de parca ar fi stiut ce se petrece cu el (o fi stiut sau nu?) si apoi i-a dat o binecuvantare care l-a eliberat pur si simplu de toata povara lui interioara.

De bucurie ca a scapat, a avut curajul sa spuna si celorlalti minunea care s-a lucrat cu el, ca marturie a puterii harice a arhiereilor nostri (pe care ii iubim si pentru care ne rugam sincer atat de putin)."

http://sfantulmunteathos.wordpress.c...rari-athonite/

Alin,

Dacă două persoane nu cad de acord asupra unei idei, pot apela la un juriu profesionist - Sfinții, verdictul final fiind dat de cel mai drept Judecător Care știe absolut toate detaliile problemei. Vom vedea la sfîrșit ce va zice Hristos.

Presupunînd că ai dreptate și am păcătuit, să-mi fie cu iertare. Și promit înaintea Bisericii să nu repet vorbirea negativă gratuită la adresa clericilor, ca să nu mai cauzez discuții smintitoare pe tema asta.

Dacă am păcătuit, acest gen de cădere este într-adevăr subtil, cum zici, dar nu este unul atît de grav ca să mă oprească să merg duminică să mă împărtășesc fără spovedanie. Nu e vorba de o patimă a cuvintelor grele cum ar fi de exemplu minciuna intenționată cauzatoare de mult rău (mărturiile false), cu consecințe urîte de tot sau batjocura repetată la adresa oricui sau ereziile.

Acum văd bine că manifești o grijă datorită hotărîrii de a mă împărtăși sistematic. Da, cunosc textul la care m-ai trimis pe care dacă l-am citi separat de orice alt citat din N.T. și comentariu din S. Tradiție referitor la Împărtășire, s-ar părea că numai Sfinții ar avea voie să se apropie de Potir. Nu e așa deoarece:

1. Împărtășania ni se dă chiar spre iertarea păcatelor. Care dintre ele? Sfîntul Apostol Ioan ne zice că păcatele sînt de moarte și celelalte. Nu ne dă o listă însă. Înțelegem totuși că există păcate grave și comune, cotidiene, obișnuite. Primele se pot deduce din textele Sfinților Părinți cum ar fi povățuirile de la sfîrșitul Liturghierului sau cele date în Molitfelnic sau alte scrieri asemenea. Sînt lucruri josnice pe care un creștin obișnuit nu le comite cu ușurință. Celelalte mai ușoare rămîn tot în clasa păcatelor împotriva cărora trebuie să luptăm constant, dar în care cădem relativ des. Oricărora dintre ele, cum ar fi de exemplu minciunii sau lăcomiei la mîncare sau mîndriei trebuie să le stăm împotrivă și, dacă păcătuim, prin rugăciunea cu credință ne sînt iertate. Dacă le acceptăm însă ca fiind cumva ”normale”, ele devin repede patimi care cer neapărat intervenția duhovnicului prin Spovedanie.

2. Vrednicia care ni se cere aici bate: să ne străduim să ducem o viață curată de infracțiunile din seria celor cauzatoare de moarte, ca să putem cuteza în primul rînd să ne numim creștini ortodocși și apoi să îndrăznim a ne apropia cu conștiința curată de Biserică - Trupul Lui Hristos. Dacă vom identifica vrednicia cu sfințenia, comitem una greșealile:

- ori ne considerăm Sfinți care nu au păcate, deci cumva demni de părtășia cu Hristos - ceea ce e mîndria sub forma ei cea mai de urîtă Lui Dumnezeu
- ori credem că după Spovedanie sîntem 100% puri de orice păcățel, deci ”vrednici”, și iată cum cu ”vrednicie” îndrăznim de cîteva ori pe an să ne împărtășim.

3. Creștinii primelor veacuri s-au împărtășit de fiecare dată. Au fost ei cu toții vrednici, adică au dus o viață perfectă, lipsită de orice păcat? Sau s-au spovedit ei înainte de fiecare Împărtășire?

4. Toți Sfinții care au scris pe acest subiect au recomandat Împărtășirea cît mai deasă. Puțini vorbesc și despre Spovedania obligatorie înainte, înainte de secolul 19. Oricum, ideea este că nimeni dintre ei nu face diferența dintre preoți, mireni, călugări sau pustnici cînd se pronunță cu recomandări sau cînd poruncesc chiar să ne împărtășim, indiferent de condiții. Deci ceea ce e valabil pentru preoți e valabil și pentru simplii credincioși.

5. Sfînta Liturghie are ca obiect prefacerea Darurilor și ca scop Împărtășirea creștinilor. Rugăciunile, citirile, predicile au rolul de a curăți și de a încuraja creștinii, da, dar nu de asta Se jertfește Hristos nevăzut pe Altar, ca noi să cîntăm și să ne rugăm în jurul acestui eveniment, ci pentru ca noi toți să ne cuminecăm cu El. Toți, nu doar clericii și vreo cîțiva copii.

6. Canoanele Sfinților Apostoli afirisesc pe oricine participă la Liturghie și refuză Împărtășania fără să aibă motiv serios de a nu se apropia la invitația preotului. Oricît ar încerca să răstălmăcească o serie de teologi sau comentatori Canonul 9 Apostolic, el ne obligă pe toți să ne cuminecăm, cu foarte mici excepții.

Ar mai fi și altele de zis, dar mai avem timp și altădată.

Înainte de tabla înmulțirii se învață adunarea. Adunarea noastră întru Hristos, într-un singur Trup care formează Biserica. Și condițiile ca s-o facem sistematic, săptămînal nu sînt practic imposibile, cum am fost învățați.

Și să ne fie clar: nimeni nu e vrednic, căci dacă se consideră așa, atunci nu are ce căuta la Potir. Toți sîntem păcătoși și nevrednici, indiferent cu cît timp ne-am mărturisit înainte.

off-topic, că văd că iar cere un "specialist"
 

Ce mai faci, domnu Alin? Ai venit iar să ne arăţi cât eşti matale de "specialist"? În canoane, aşa cum ţi se pare. Păi ia să vedem mai bine ce scrie acolo, domnu Alin, aşa ca să vedem încă o dată cam cât eşti de "specialist" matale (în cazul ăsta văd că te lansezi cu privire la păcate opritoare de la Împărtăşanie).

1902. Formular de marturisire pentru iertarea pacatelor usoare, lesne iertatoare care izvorasc din firescul pacatos al omului facute fara stiinta si vointa care servesc ca un inceput si introducere la pacatele de moarte.

Acest formular il citeste penitentul in fata duhovnicului zicand:

(...) - Am vorbit de rau pe mai marii mei si pe drept si pe nedrept. Am defaimat pe altii...

Ăstea sunt păcate opritoare de la Împărtăşire? Dar, în sfârşit, pare-se că ne considerăm vrednici a fi premianţi la matematici speciale, dar ratăm tabla înmulţirii, de prea mari "specialişti" ce suntem.

Dar hai să îţi dau mai mult că poate nu eşti convins, deşi vedem toţi ce ai făcut, cum ai decupat textul din context şi ai venit să pretinzi că altul ar fi adevărul, nu cel pe care însuşi contextul îl sugerează. Ce zici de sfinţii profeţi ai vechiului testament care îi cam vorbeau de rău, este drept că pe drept şi inspiraţi de Duhul Sfânt, pe preoţi şi pe conducătorii politici? Aveau ei "păcate opritoare" aşa cum ţi se pare dumitale, sau îi împingea Dumnezeu, îi forţa Duhul Sfânt la "păcate opritoare"? Dar ce zici de sfântul Ioan Botezătorul? Şi el făcea "păcate opritoare"? Aşa după părerea dumitale de "specialist" ... Nu mă apuc acum să dau citate din vechiul testament, dar te asigur că sunt multe, "prietene".

Vă las acum şi vă spun: lepăda-ţi-vă de Miţa, că vă face mintea Baston.
Dacă vreţi să mă ascultaţi!
Bagaboanta asta e dată dracului, la modul cel mai concret şi mai direct,
mă aude careva?

De fapt, guguştiucilor, o meritaţi!
Cu tot cu plămânul ei drept bolnav de tuberculoză.

Multumesc pentru cuvintele adresate.

PS>
Pacat ca nu poti avea o atitudine normala de crestin adevarat. Imi pare tare rau pentru tine mai ales ca pentru mine iti vinzi atat de usor sufletul celui rau.

In cateva cuvinte mai sus ai spus cateva minciuni , bine nu tu insuti ci cel care te inseala, caci nu porti tu vina ci cel rau care te inseala. prima: nu am fost niciodata bagaboanda, am fost si sunt respectata, din familie respectabila de oameni educati (tata profesor la universitate); a doua: nu am nimic cu mintile oamenilor , nu spun decat adevarul cu sinceritate, nu induc nimanui idei mincinoase; a treia: nu am tuberculoza si nici nu a avut nimeni din familia mea asa ceva vreodata.

Inca odata imi pare rau pentru atitudinea ce o adopti. Nu vei putea niciodata sa alini suflete, sa indrepti, sa ajuti astfel. Niciodata. Si niciodata nu vei invata smerenia si iubirea de oameni astfel. Niciodata.

Stie cineva pe acest forum cum se poate face ca administratorul sa ia masuri in cazuri in care sunt useri care au atitudini jignitoare fata de alti useri? pentru ca degeaba reportez postarile in cauza caci nu se ia nici o masura.

Editez acest mesaj pentru ca poate am fost interpretata gresit.
Cezar, cred ca din cauza ca nu ne cunosti nici pe mine, nici pe sotul meu, poti sa iti imaginezi multe lucruri gresite despre noi. daca voiesti , cand venim in tara , poate ne vom cunoaste, sa vezi ca suntem oameni normali, educati, pasnici si cu bun simt. Avem copii mari , suntem oameni maturi, trecuti prin viata, oameni albiti de vreme.

Foarte frumos mesaj, se vede pentru cine crestinismul e filosofie si pentru cine este practica.

..............