La parintele unde ma spovedesc eu vin mai multi ,dumnealui spovedeste si miercuri dar mai ales vineri dupa masa sau chiar vineri dimineata pana incepe sf.Liturghie.De asemeni sambata dimineata ,dupa cum am mai spus ,cand e de rand ,aici fiind doi preoti slujitori.
Se spovedesc multi la 40 zile ,in post sau la sarbatori mai spovedeste si duminica.
Nu cred ca exista canon ,e foarte bun cunoscator al canoanelor si le respecta intocmai.

E adevarat ,dar in post fiind foarte multi , sunt spovediti si duminica.
Mai vin unii si din alte localitati .
De vina mai sunt si oamenii ,e bine sa vina mai des ca sa nu fie cozile atat de mari.

Departe de a putea fi normativa o astfel de practica deci relevanta pentru discutie nu prea este ca sa nu mai zic ca e chiar ciudata, ca tocmai duminica sa evite Sf. Impartasanie.

Sau sa spovedeasca si luni, marti si joi.

Florin-Ionuț a spus că ne putem împărtăși fără spovedanie dacă nu avem păcate prea mari și dacă ne rugăm în particular și public cu credința că sîntem iertați. În acest fel vom ajunge la Potir suficient de curați pentru a ne cumineca. Tot Florin-Ionuț reamintește că Însuși actul Împărtășirii ne iartă păcatele, după cum Însuși Hristos ne spune.

Sper să fie clar ce zic, să nu fie motiv de sminteală pentru cei mai puțin pregătiți în ale teologiei. Menționez din nou că topicul se adresează celor cu o viață creștinească activă, celor care țin aproape de Biserică și au grijă de sufletele lor.

Alin,

Mă tem că nu e opțională alegerea creștinului și chiar a duhovnicului pentru frecvența Împărtășirii. Canonul 9 apostolic nu lasă loc de interpretări:

”Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu rămân în continuare la slujbă şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să se excomunice ca făcând neorânduială în Biserică”.

Mai sînt și alte canoane care ating subiectul, dar acesta este apostolic, nu local. Fie că ne convine sau nu, așa au hotărît Apostolii.

Tocmai asta demonstrează Pruteanu (și nu numai el), că se poate împărtăși creștinul fără spovedanie.

Este evident că avem nevoie de binecuvîntare de la duhovnic pentru a ne împărtăși, doar nu facem asta de capul nostru.

Rugăciunile dinaintea Împărtășanii sînt toate rugăciunile care se fac la Utrenie și Liturghie, plus cele ce se fac acasă în particular.

Citeam la Nicolae Cabasila în Tîlcuirea dumnezeieștii Liturghii:

”Se cuvine deci ca, la primirea Sfintelor Taine, sa ne înfatisam pregatiti si
cu vrednicie. De aceea, trebuie sa existe si în slujba Sfintei Liturghii mijloace de
pregatire în acest scop:
sunt rugaciunile, cântarile si tot ce se savârseste sau se
rosteste într-însa, dupa rînduiala sfânta. Acestea ne sfintesc si ne fac în stare, pe
de o parte ca sa primim cu vrednicie sfintirea, iar pe de alta ca sa o putem pastra
si sa ramânem cu ea.
Ele ne sfintesc într-un îndoit chip.
In primul rând ne sfintesc prin însasi puterea pe care o au rugaciunile,
cântarile si citirile. Astfel, rugaciunile ne întorc gândul catre Dumnezeu,
mijlocindu-ne iertarea pacatelor; cântarile, de asemenea, îl fac sa Se
milostiveasca si sa Se îndure de noi, precum ne spune Psalmistul: „Inalta lui
Dumnezeu jertfa de lauda (cântare)... si te voi izbavi si Ma vei preamari”;

În sfârsit, citirile din Sfânta Scriptura, care ne învata atât bunatatea si iubirea de
oameni a lui Dumnezeu cât si dreptatea si judecata Lui, sadesc si aprind în
sufletele noastre nu numai iubirea ci si teama fata de El, facându-ne astfel mai
zelosi întru pazirea poruncilor Sale. Iar toate la un loc, îmbunatatesc sufletul si apropie de Dumnezeu atât pe preot cât si pe popor, facând si pe unul si pe
celalalt destoinici pentru primirea si pastrarea cinstitelor daruri care este
scopul Sfintei Liturghii.”

Depinde cum interpretezi, tu pentru ca ai o chestie in cap interperetezi intr-un fel, altul zice ca pica greutatea pe a ramane la slujba, iar altul ca n-ai nici o problema daca nu mergi deloc sau mergi dar sa nu te prinda "scripturile" ca nu mai poti pleca.

De altfel, daca e sa mergem pe mana ta, daca cineva are oprire de la Impartasanie (nu neaparat interdictie ci nu are binecuvantare) trebuie sa fie excomunicat.

Ca sa nu mai vorbim ca in situatia de a fi botezati si a nu frecventa biserica se afla peste 90% din ortodocsi si nu sunt excomunicati.

Deci sa incercam sa nu atribuim ideile noastre personale unei autoritati mai inalte - e boala protestanta.

Poate vrei sa spui in completare: "in anumite conditii".

Conditii a caror apreciere cade la adresa propria persoana si nu a duhovnicului ceea ce e cam riscant din moment ce totusi au un duhovnic si mergi la el, zic eu - nu doar pentru a-ti dezlega pacatele de care crezi tu ca suferi ci a-ti arata si cele de care nu-ti dai seama ca suferi dar suferi.

Canonul e clar și interpretarea lui e oficială, nu e ”mîna mea” aici: se referă la neparticiparea la Împărtășanie care e sensul Liturghiei și la efectul care apare în caz de refuz.

Dacă acei 90% ”ortodocși” nu frecventează Biserica, atunci nu sînt nicidecum creștini-ortodocși. Deci sînt oricum în-afara-Bisericii, adică în ex-comuniune = nu-în-comuniune-cu-Biserica.

Am scris de mai multe ori care-s condițiile. Sper că nu trebuie să le repet de fiecare dată.

Dacă duhovnicul dă voie, faci așa. Dacă nu, ai două variante: fie faci ascultare, fie cauți alt duhovnic care să fie mai aproape de canoanele Bisericii.

Alte referinte pentru acest fel de interpretare si cum se regasesc ele efectiv in viata Bisericii, eventual cazuri de excomunicati pe aceasta baza?

Ei asa cred, ca sunt.
Excomunicarea cand se practica nu era o chestie la nivel de idei: ala crede ca e, dar nu e, etc. pentru ca teologic/filosofic vorbind, etc.
Cand cineva era excomunicat, era excomunicat, chestie publica, cu nume, circ mare, etc.

Hopa, am inceput sa judecam duhovnicii..
Pe al tau l-ai judecat deja? Se incadreaza in canoanele Pruteniene?

De ce să nu-i ”judecăm” = criticăm? În fond e vorba de sufletul tău care poate să cadă în groapă de mînă cu duhovnicul, dacă e ”orb”.

Are și el problemele lui, nimeni nu e perfect. Dar e de departe cel mai bun de pînă acum.

La capitolul istorie bisericească, ortodoxă, nu știu cine se pricepe. Poate cei care au terminat o școală în domeniu.

De atunci și pînă acum s-au schimbat multe în Biserică, dacă e să ne gîndim la Liturghie de exemplu, însă canoanele stabilite de Apostoli nu are voie nimeni să le schimbe. Sînt temelia Sfintei Tradiții, alături de Biblie.

Hristos a impartasit pentru ca asa A voit. "Dumnezeu poate orice vrea dar nu vrea orice poate". Sf. I. Damaschin - Dogmatica

In rest cine suntem noi acestia pacatosii? Preotii nostri nu sunt Hristos si noi nu suntem cei doi nevrednici.

Il cunosc pe par. Petru si pot spune ca niciodata, cel putin cat am vazut eu , nu a impartasit mirenii fara spovedanie si fara sa cunoasca sufletul fiilor sai duhovnicesti.

http://www.teologie.net/2013/07/05/s...e-impartasire/

”Creştinii care sunt membri vii ai Bisericii, citesc Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhovniceşti, îşi fac rugăciunile de dimineaţă şi seară, ţin cele 4 posturi + miercurile şi vinerile, sunt împăcaţi cu toţi şi se mărturisesc o dată la 3-4 săptămâni, cred că se pot împărtăşi la fiecare Liturghie fără prea multe condiţii suplimentare. În toate, însă, e bine să se urmeze sfatul duhovnicului, care nu trebuie să cultive în om ascultarea de el, ci să arate drumul corect spre Hristos şi să educe în el o conştiinţă trează şi sănătoasă.”

As dori sa va rog sa nu judecati oamenii fara ca macar sa ii cunoasteti.

Parintelui Petru ii datorez trezirea mea si intoarcerea mea in Biserica lui Hristos in sanul Bisericii ortodoxe.

Atunci cand Dumnezeu mi s-a descoperit facandu-ma sa cred ca exista , simtindu-L, eu cea atee am inteles cine este Dumnezeu si l-am acceptat ca pe Stapan si Tata.
Si am cerut lui Dumnezeu sa imi arate care Biserica este cea adevarata. Si atunci am spus asa: Doamne daca ortodoxia este calea cea adevarata trimite-mi in casa mea un preot duhovnic roman pentru spovedanie. Eu locuiam atunci in Grecia si nu cunosteam limba greaca destul de bine pentru a ma spovedi la un preot grec. Sase luni m-am rugat in felul acesta incepand totodata sa citesc singura din Scriptura.
Dupa acest timp iata ca primesc un email de la Par. Petru pe care nu il cunosteam si cu care nu vorbisem niciodata. Venea la Sfantul Munte. Ne-am intalnit, am discutat o zi si o noapte eu si sotul meu si de atunci viata noastra s-a schimbat. Eu consider ca intalnirea noastra a fost o minune.

Fie si numai pentru faptul ca noi doi, eu si sotul traim crestineste cred ca acest preot monah merita respectat. A intors doua suflete de pe calea cea rea, sufletul meu si al sotului meu. Si sunt absolut sigura ca mai sunt persoane care s-au indreptat si chiar s-au convertit la ortodoxie datorita Par. Petru.

Ne bucurăm să citim mărturia ta.

Eu l-am lădat pe Pruteanu pentru faptul că îndeamnă la împărtășanie fără spovedanie, dacă acele condiții sînt îndeplinite de credinciosul practicant. Sper că nu ai înțeles altceva din comentariile mele.

Interpretati acest citat dupa cum voiti. Spune clar, mireanul sa urmeze sfatul duhovnicului.
Fiilor sai duhovnicesti le recomanda totul in functie de starea sufletului lor.

O parte din acest citat se refera la preoti , carora le spune ca daca fiii lor fac cele aratate mai sus si le cunoaste bine sufletele atunci se poate ingadui de preot impartasania in fiecare duminica cu spovedanie la 3-4 saptamani. De asemenea mai spune ca preotul nu trebuie sa cultive in om o ascultare oarba ci sa ii arate fiului sau drumul corect spre Hristos cu o constiinta treaza si sanatoasa. Iar mireanului spune "in toate e bine sa urmeze sfatul duhovnicului".

Te-am inteles.
E bine acum ca se face lumina ca nu e buna contrazicerea pe acest subiect.
Da, poate acum s-a inteles cum este cu impartasania si spovedania.

Intradevar cand scrii fara sa te vezi fata in fata se poate intelege gresit unele lucruri.
Poate cele scrise de mine mai sus fac un pic de lumina in cele ce a voit sa spuna Par. Petru.
Si ma gandesc ca de fapt asta ai voit si tu sa spui.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa ne tinem tari in credinta, sa fim statornici si sa ajungem cu bine la Tatal cand va fi sa fie.

Cand m-am spovedit prima data , fireste ca am primit canon si am fost oprita de la Impartasanie. Purtam pacate grele. Asta a fost cu putin inainte de Postul pastelui.
Nu am simtit o iertare ca sa spun asa, am intrebat pe parintele cand sunt iertata si mi-a spus, vei simti asta in inima si constiinta ta. Rabdare sa ai. Cu putin timp inainte de Craciun am fost cuprinsa de un sentiment de vinovatie atat de puternic incat nici noptile nu mai puteam dormi. Ma simteam vinovata in fata lui Dumnezeu, poate si pentru faptul ca ajunsesem sa constientizez greutatea pacatelor. La spovedanie eram constienta ca am gresit dar gandeam formalist, ma spovedesc si scap. Ori poate traind deja dupa ascultare, facand canon, sufletul incepuse sa se schimbe, sa simta si astfel am ajuns la starea de vinovatie extraordinara pe care o traiam dupa cele cateva luni ce trecusera intre Pasti si Craciun ale acelui an.
Am dezvaluit asta parintelui meu care mi-a spus: cereti iertare de la Dumnezeu. Dupa aproximativ 2 saptamani intr-o noapte cand ma rugam intens sa fiu iertata Domnul mi- a raspuns asa: trebuie sa te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului si imediat am simtit in tot trupul meu dorinta de a primi acest medicament asa cum un bolnav pe moarte primeste un medicament care ii salveaza viata. Eram exact ca un bolnav in pragul mortii , care traieste frica mortii si care asteapta totusi si spera sa primeasca un medicament care sa il smulga din ghearele mortii. Dupa aceasta parintele mi-a spus: duminica te impartasesti. Si m-am impartasit , cu mare frica, va spun ca mare frica si cutremur am avut cand m-am impartasit. Si apoi acea duminica am plans indelung, un plans datator de viata, eliberator multumind Bunului Dumnezeu pentru mila si iubirea cu care m-a inconjurat. Plansul pocaintei.

Deci totul cu sfatul duhovnicului, nu exista reteta exacta de zile, fiecare suflet are ale sale. noi mirenii suntem datori sa ascultam daca vrem sa pasim pe calea smereniei.

Poate n-ai inteles, dar nu e vorba de om ci de (unele dintre) ideile lui.
Si Origen, ca si crestin de exemplu, a avut o viata imbunatatita..

Unii oameni interpreteaza gresit multe lucruri. asa si in acest caz. Multi nu il vor putea intelege corect pe Par. Petru. Si e si normal. Ca sa discuti de la egal la egal cu el (din toate punctele de vedere), e nevoie de cativa ani buni de manastire inclusiv in Muntele Athos plus vreo doua doctorate in liturgica si dogmatica. Deci cum se spune si dogma si traire.

Nu stiu daca noi suntem in pozitia de a analiza , judeca si cataloga cele spuse de dansul.

Cred ca dilema acestor ultime discutii, rezida din faptul ca noi, cei care mergem (mai mult sau mai putin constant) la biserica si ne consideram/credem "crestini" prin faptul ca am fost botezati, am uitat / nu ne mai raportam la faptul ca normalul crestinului este sfintenia si nu pogoramantul!

Atat de tare ne-am obisnuit cu pogoramintele (din partea duhovnicilor, din partea Bisericii, din partea lui Dumnezeu) si atat de tare ne-am obisnuit sa pacatuim si sa ne raportam la societatea din jur (pe principiul ca "doar sint botezati cu totii") incat pacatul a ajuns sa ni se para o normalitate (cum sa treaca o zi fara sa judeci pe cineva, sau fara sa faci niste "pacate mai mici"?), incat normalul crestinului, sfintenia, ni se pare de neatins - ni se pare ceva "de povesti cu sfinti", ni se pare ceva strain de viata noastra. Am ajuns ca majoritatea nu ne mai straduim cu reala dorire spre sfintenie, pt ca ni se pare ceva strain noua (si este, in starea departata de Dumnezeu a pacatului), insa nici nu ne mai inchipuim ca am putea atinge sfintenia in aceasta viata, asa ca nu ne mai straduim pe cat am putea.

Nici nu mai credem ca sfintenia ar trebui sa fie normalul nostru. Cumva, chiar atat de rau am ajuns.

Insa acei dintre noi care gandesc asa (si care sint din pacate majoritari ca numar), nici nu isi inchipuie ca sint mireni printre noi care traiesc cu adevarat la inaltimea la care traiesc monahii. Pentru ca au pierdut din vedere un fapt esential (esential chiar pt mantuirea lor in primul rand), anume: faptul ca Evanghelia si poruncile lui Dumnezeu sint ACELEASI si pt mireni si pt monahi.
Nu exista doua standarde, nu exista doua nivele, unul pt mireni si unul pt monahi! Nu, nu exsita decat un singur standard - ACELASI si pt mireni si pt monahi. Cine dintre mireni intelege acest simplu adevar, isi va dori cu adevarat ca normalul lui sa fie acela in care sa treaca o zi (si nu numai una ci cat mai multe) FARA sa pacatuiasca prin nici un gand rau si va dori si se va stradui din suflet ca viata lui sa fie curata ca unui monah. Iar Dumnezeu Insusi il va ajuta spre sfintenie pe un astfel de mirean. Doar ca pe masura ce inainteaza spre Dumnezeu, inainteaza si in smerenie si va deveni si mai greu de a fi vazut/cunoscut de cei ce nu cred ca poate fi asa, ci se raporteaza la "majoritate". Astfel prapastia dintre ei (dintre cei care traiesc social in religie versus cei care traiesc religios in societate) se va adanci si mai mult. Unii isi vor vedea in tacere de mantuire, in timp ce ceilalti vor continua vorbaria multa la nesfarsit si insasi prin vorbaria multa vor lasa o poarta larga pacatului (judecarii, barfei, etc).

Adam,

Nu sîntem creștini ortodocși doar pentru că am fost botezați, ci și pentru că încercăm să trăim o viață pe cărarea cea îngustă propusă de Hristos. În ce măsură reușim, rămîne de văzut.

Da, sfințenia trebuie să fie scopul nostru, dar niciodată nu vom avea voie să ne considerăm sfinți. În acel moment vom suferi o cădere urîtă de tot, prin păcatul mîndriei.

Nu știu cum faci tu de reușești să treci printr-o zi fără să ai nici un păcat. Măcar unul mititel acolo.

Problema mea e cum să fac să mai treacă o săptămînă ca să mă pot apropia iarăși de Potir fără să mă mustre conștiința pentru chestii grave, opritoare de la Împărtășanie. Dar care sînt acelea? Ce spun Sfinții, ce spune Tradiția, care sînt condițiile împărtășirii? Asta e de fapt problema topicului.

Așa și trebuie să ni se pară, de neatins. Ce răspundem înainte de momentul euharistic? ”Unul Sfînt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava Lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.” Orice Sfînt care a viețuit în lume sau oriunde nu s-a considerat vreodată pe sine că ar fi ajuns la vreun nivel înalt de viață duhovnicească. Toți au crezut și au conștientizat că sînt realmente păcătoși și așa au adormit întru sfințenia adevărată.

De unde știi tu cum anume se străduiesc frații tăi? Toți dorim apropierea de Dumnezeu acum și pentru totdeauna, dar în același timp trebuie să fim convinși de nevrednicia și nimicnicia noastră.

Nu mai mai repet...

Ideea e cu totul alta ,de vreme ce nu suntem in stare sa ramanem fara de pacat macar o zi ,sa nu ne apropiem de sfantul potir fara a ne spovedi inainte.
Dupa spusele tale ,ar trebui sa ni se spuna care sunt pacatele cu care ne putem infatisa la sf.Impartasanie fara a le mai spovedi
De exemplu pacatul judecarii aproapelui .
Noi putem primi un gand de judecare al aproapelui ,dar fiind de la diavol si constientizand il putem alunga imediat ,nu prinde radacini.
Altcineva poate judeca in gand numai ,ca sa nu creasca prea mult pacatul nu il mai exprima.
Si poate persista in judecata ,poate sa cocheteze cu gandurile de judecata.
Judecata este si in primul caz si in al doilea.
Ce faci ,cum te prezinti la Hristos ?
Pacatul are si el intensitati diferite .
Sunt persoane care stau 2-3 minute la spovedit ,dar nu iau sf.Imparasanie fara binecuvantare si iertare de pacate.
Parintele Teofil Paraian spune bine ,daca suntem fara de greseala putem sa ne impartasim . Dar nu trece o zi si noi gresim.

Anita,

Mă bucur că te interesează subiectul.

Greșit. Sfinții Părinți au gîndit Liturghia astfel încît, înainte de a primi Împărtășania, Biserica se roagă pentru iertarea păcatelor de mai multe ori. Înainte de Liturghie e Utrenia, cu psalmii de pocăință și cu rugăciunile ei. În răstimp, creștinul se roagă zilnic, în particular, pentru iertare.

Da, dar nu numai atît, nu e suficient!. Pentru acele păcate trebuie să cerem iertare înainte de a ne apropia de Potir și să credem în mila Lui Hristos, pentru rugăciunile Preasfintei și ale Sfinților. Cu toate acestea, Însăși Împărtășania ne iartă păcatele (alea care nu sînt cauzatoare de moarte), după cum voi arăta mai jos.

În primul rînd trebuie să înțelegem ce înseamnă a nu judeca. Pentru că nu e sinonim cu a nu critica, ci cu a nu condamna. Critica este constructivă, pe cînd actul condamnării cuiva este doar dreptul Judecătorului Care este Hristos.

Dacă se întîmplă să cădem în păcatul cu gîndul în mod accidental (mă refer la învoirea cu păcatul, nu la stadiul primar de ispită), imediat trebuie să ne rugăm, pentru a ieși din starea de păcat. Dar dacă în continuare cochetăm cu gîndul mîrșav, din ce în ce mai des, apoi zilnic, apoi constant, păcatul devine încetișor obișnuință, deprindere și apoi patimă. Or un creștin ortodox practicant nu ajunge pînă acolo! Se poate să cadă accidental, din neatenție, pentru care are soluția rugăciunii și a iertării prin Tainele Bisericii, printre care și Împărtășirea cu Trupul Lui Hristos chiar fără Spovedanie înainte. Citește mai jos cum vine asta.

Să vedem ce spune Sfîntul Nilcolae Cabasila: http://tineretulortodox.md/wp-conten...-Liturghii.pdf .

”CAPITOLUL XXXVI
Despre înaltarea sfântului trup si despre cântarea „Unul sfânt...”

Acum preotul este gata sa se apropie el însusi de Masa euharistica si sa
cheme si pe credinciosi. Dar cum împartasirea nu este îngaduita absolut
tuturor, el nu-i cheama pe toti; ci luând Pâinea cea facatoare de viata si aratând-o,
cheama la împatasire numai pe cei ce sunt vrednici sa o primeasca, zicând:
„Sfintele, Sfintilor!”. Cu alte cuvinte: iata, ceea ce vedeti este Pâinea vietii .
Veniti, deci, cei ce vreti sa va împartasiti dintr-însa, dar nu toti, ci numai cine e
sfânt. Caci lucrurile sfinte sunt îngaduite numai celor sfinti.
Însa prin „Sfinti” întelegem aici nu numai pe cei desavârsiti în virtute, ci
pe toti câti se straduiesc spre desavârsire, chiar daca n-au ajuns înca la ea; nimic
nu-i împiedica pe acestia sa se sfinteasca si ei prin împartasirea cu Sfintele Taine
si sa devina sfinti, asa precum si Biserica întreaga se numeste sfânta si cum zice
marele Apostol al neamurilor, scriind catre tot poporul: „Frati sfinti, partasi ai chemarii celei ceresti!”. Credinciosii se numesc sfinti din pricina sfântului (Iisus) la care ei participa si din al carui Trup si Sânge se împartasesc. Caci ei sunt madulare ale acelui Trup, carne din carnea Lui si oase din oasele Lui.
Deci, cât timp suntem uniti si pastram legatura cu El, traim viata sfânta,
sorbind izvor de sfintenie din Capul si din Inima aceea (Hristos), prin Sfintele
Taine; dar dupa ce ne-am despartit si ne-am rupt din întregimea prea sfântului
Trup, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, caci seva de viata nu mai curge prin
madularele moarte si taiate.
Si cine desparte pe madulare de sfântul Trup?
„Pacatele voastre stau ca un zid despartitor între Mine si voi”, zice Domnul.
Dar oare orice pacat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai pacatul de moarte.
Tocmai de aceea se numeste de moarte; caci exista si un pacat ce nu e spre
moarte, precum ne spune Sfântul Ioan (evanghelistul). Prin urmare, credinciosii care n-au savârsit pacate de moarte care i-ar putea desparti de Hristos, nu sunt întru nimic opriti sa se împartaseasca cu Sfintele Taine si sa devina partasi la sfintire, atât cu numele cât si cu fapta, ca unii care sunt
madulare înca vii, pentru ca pastreaza unitatea cu Capul (Hristos).
De aceea, atunci când preotul striga: „Sfintele! Sfintilor!” credinciosii
raspund: „Unul (e) sfânt, unul (e) Domn: Iisus Hristos întru slava lui
Dumnezeu Tatal”. (Ei vor sa spuna) ca nimeni n-are de la sine însusi sfintenia,
pentru ca aceasta nu este rezultat
al virtutii omenesti, ci toti o avem de la si prin
Hristos. Atunci când pui sub soare mai multe oglinzi, toate stralucesc si rasfrâng
raze de ai crede ca se vad mai multi sori, dar în realitate unul este soarele care se
rasfrânge în toate; tot asa si Cel ce singur e sfânt, rasfrângându-Se în credinciosi,
straluceste în multe suflete si pe multi îi arata sfinti, desi Cel cu adevarat sfânt
este unul si singur, întru nimic mai prejos în slava decât Tatal.”

Pe criteriul că doar cine e fără greșeală să se apropie de Potir nu ar trebui să se împărtășească nimeni niciodată. Chiar de la ultima Spovedanie pînă la Împărtășire greșim sau păcătuim, poate cu gîndul, poate cu cuvîntul, poate cu neatenția la rugăciunile Bisericii, indiferent că au trecut doar cîteva ore sau zile întregi. Indiferent că îndrăznești să te apropii rar sau des.

Sper că e mai clară acum poziția pe care o susțin.

Domnul sa va ajute! aveti dreptate. Asa gandesc si eu.

Florin, ai ravna si asta este minunat. Iarta-ma ca indraznesc, (nu stiu ce am de vreo doua zile de vorbesc atata) problema ta sa fie paza mintii. Stii, cand te opresti de a mai face pacate mari, opritoare de la Impartasanie sa te rogi la Dumnezeu sa iti dea vederea pacatelor. De ce spun asta. Pentru ca pacatele , dupa ce te opresti sa le mai faci pe cele mari si vizibile, devin apoi atat de subtile si subtiri incat trec neobservate. Roaga pe Dumnezeu sa iti dea vederea pacatelor si invata paza mintii.

Lasa gandul la Potir, mai bine lasa asta in seama duhovnicului, cand spune el atunci te Impartasesti cu ascultare si tu tine paza mintii.

Nu asa trebuie sa ni se para sfintenia, de neatins, ca doar Dumnezeu nu ne cere ceva ce nu putem face. A zis "fiti desavarsiti"? iata acesta este un tel.

Împărtășirea se face doar cu acordul duhovnicului, nu de capul nostru. Sper să nu aibă cineva dubii în privința asta.

Păstrînd legătura cu Biserica prin Hristos, împărtășindu-mă cît de des posibil, sper ca să mă ajute Dumnezeu să sporesc acuitatea minții. Pe lîngă asta, marele avantaj este resetarea păcatelor o dată pe săptămînă în mod sigur prin Sîngele cel curățitor. Dar, cum am arătat, păcatele se iartă prin multe metode.

Mă rog Lui Dumnezeu să mă ajute să discern între păcatele opritoare de la Împărtășanie și cele care se pot ierta și prin rugăciunile obișnuite, acasă și în biserică. Mă mai rog să ne descopere tuturor care este calea corectă pentru un creștin ortodox care țintește viața veșnică, în acest veac al minciunii și dezinformării pe toate planurile, în special cînd vorbim despre credință.

Doamne ajută și insist să citești ce am copiat din scrierile Sfîntului Nicolae Cabasila, unul din cei mai de seamă teologi ortodocși dintotdeauna.

Bine Florin, Doamne ajuta si o noapte frumoasa sa ai!

E normal sa se roage iar unul din motivele pt care venim la sf.Liturghie e si iertarea pacatelor ,pocainta particulara

Daca stim ca avem pacate si ne rugam pt iertarea lor de ce nu le-am spovedi ,ca sa mergem cu binecuvantare la sf.Potir .


Crestinul nu trebuie sa critice ,daca ai criticat inseamna ca mai inainte ai condamnat ,te-ai situat intr-o pozitie de superioritate fata de cel criticat.

Nu e clar si nu inteleg de ce sustii asa ceva ,par.Teofil Paraian spune clar sa fii ireprosabil
Daca esti ireprosabil poti sa te impartasesti fara spovedanie si daca sustii asta iti dau dreptate.

Acelasi rezultat il poti avea prin mai multa rugaciune , dar trebuie si mai multa munca .Rugaciunea staruitoare da roade nebanuite ,chiar daca inseamna mai multa sudoare.
"Sa ne rugam ca sa nu cadem in ispita "
Sa iti ajute Dumnezeu ,eu nu sunt de acord cu impartasania prea deasa .

Totuși principalul motiv pentru care se săvîrșește Liturghia e ca noi să ne împărtășim. Nu să asistăm cum preotul și cîțiva copii se cuminecă în timp ce noi sîntem simpli spectatori la eveniment.

Pentru că nu putem să ne spovedim săptămînal. Îi este imposibil preotului să spovedească pe toată lumea.

Am practicat pentru o vreme spovada înaintea Liturghiei, duhovnicul meu fiind preot călugăr la o mănăstire la vreo 10 km de oraș. Cu toate că era un grup relativ mic de mireni și călugărițe care așteptau duminică dimineața și cu toate că al doilea preot începea Utrenia și Liturghia, mai mereu spoveditul se termina după Heruvic. Ceea ce însemna că pierdeam o bună parte din Liturghie și Taina se făcea relaiv în fugă. Deci nu e normal să fie așa, cum nici în ziua dinainte, sîmbătă de obicei, nu se pot spovedi toți creștinii care participă a doua zi la Liturghie.

Atunci trebuie să înveți să critici fără să manifești superioritate. Dacă nu știi să o faci, atunci să nu critici.

Eu susțin așa ceva?! Eu sau Nicolae Cabasila, Ioan Hrisostom, Vasile cel Mare, Nicodim Aghioritul, Ioan de Kronstadt, Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon, Ioan Casian, Ambrozie al Milanului și atîția, atîția alții? Dar ce vorbesc? Însuși Hristos prin Evangheliști ne spune atît de clar:

”Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.”

Anita, pentru ce te rogi dacă atunci cînd ceri iertare nu crezi că Dumnezeu te și iartă? Iar dacă într-adevăr crezi că ești iertată, pentru ce refuzi invitația preotului care săvîrșește Liturghia tocmai pentru ca tu să-L primești pe Hristos din Potir?

Răspuns: pentru că așa se obișnuiește acum, în veacul minciunii și al înșelărilor de tot felul, ca Împărtășania să o primească preotul și copiii, pe cînd ceilalți o dată la cîteva luni de zile. Ca și cum preotul nu e om supus greșelilor și ca și cum se spovedește de fiecare dată înainte de Liturghie (plus post și alte condiții), iar pe de altă parte ca și cum copiii sînt ei niște păcătoși mici care au nevoie de împărătșanie deasă.

Da, e foarte frumos că-i obișnuim cu Biserica de mici și Împărtășania e un excelent medicament și pentru trup, dar noi, ăștia mari, avem nevoie cu mult mai mult de Trupul și de Sîngele Lui Hristos.

Am asistat într-o duminică la o scenă în fața altarului cînd un preot mai în vîrstă a refuzat să împărtășească o copilă de vreo 8 ani, pe motiv că nu era spovedită înainte. După ce a terminat cu copiii, a spovedit-o scurt în fața altarului (mă întreb ce fel de spovadă o fi fost și aceea), după care a împărtășit-o. Aș fi vrut să-l întreb pe el cînd a fost ultima oară cînd s-a spovedit.

A spovedit-o pentru ca era responsabil.
Si copiii mai maricei pot gresi .
Nu inteleg ce te intereseaza pe tine ce fac preotii ,daca sunt sau nu spovediti.
Unii poate ca nu se impartasesc ,unde scrie ca preotul e obligat sa se impartaseasca duminica de duminica.
E adevarat ca sfintii au spus asa despre impartasania deasa dar si despre cum sa te prezinti la sfantul Potir ,fara de pacat.
Mai sunt si sfinti in lume ,printre mireni.
Uite eu daca as gandi asa despre preot si m-as revolta cum faci tu nu cred ca as putea sa ma impartasesc fara sa spun asta la preot.