Nu se vede "tot piciorul" ci forma lui si cum zicea colegul, nu e vorba de "mulaciuni".

Si "sa se vada gleza si gamba" e mai mult decat suficient pentru.. dar probabil asta este si intentia ca motive practice serioase nu cred ca sunt.

Nu stiu dc am impresia ca genul asta feminin, ar umbra si dezbracat pe strada daca nu s-ar teme de latura dura a reactiilor masculine impinse peste limita suportabila a excitabilitatii, ca sa zic asa si binenteles reactia suratelor care n-ar fi atat de curajoase, multe din ele probabil din cauza ca expunerea excesiva nu le-ar mai avantaja (de fapt pe multe nu le avantajeaza nici la nivelul curent dar din pacate nu-si dau seama).

Nu ai citit mai sus ce a zis ca si el si directorul lui umbla la birou in pantaloni scurti? Asa sa inteles in Rom libertatea cel putin asa vad eu de aici si sa stii ca in America nici la tv nu se imbraca prezentatorii asa ca la voi pina si prezentatoare cu vremea se imbraca pe jumatate.

N-am remarcat să fi zis de pantaloni scurţi.
A zis de sandale şi tricou.
Şi chiar pantaloni scurţi să fie: nu cred că lucrează la vreo multinaţională pline de muci şi fiţe. Mă scuzaţi.

Unii oameni incearca sa convinga prin aspect, chiar daca nu au substanta.
Respectivul daca reuseste sa convinga prin substanta si fara sa apeleze la impresii de suprafata, bravo lui.

deci
 

Deci,iti dau ei fusta daca nu ai, dar in pantaloni nu prea lasa, adica daca intrii asa fara sa iti pese nu iti zic nimic, dar nu e bine sa incalci regulamentul manastirii.
Iti dau ei de la poarta si fusta si batic daca nu ai....
Nu e musai fusta pana in pamant, si pana la genunchi e perfecta. Sau o jacheta mai lunga, pana peste fund, ideea e sa fie o tinuta cat mai decenta, chiar daca e vara.
In rest manastirea e superba, nu doar ca peisaj, daca mergi cu atitudinea care trebuie (nu doar de turist la pozat) te folosesti mult.

Pai daca ce e romanesc nu e bun si e calcat in picioare de toti romanii, am adoptat si noi ce ne-au aruncati altii peste granita.

Foarte rau daca asa se intampla,noi romanii in alte tari nu putem schimba legile si nici nu facem ce vrem trebuie sa respectam legile tarii in care santem si sa vorbim limba tarii care ne-a adoptat, in Rom e ghiveci. Scuze nu invinovatesc pe nimeni de pe forum.

nu ca turist , ci ca inchinator !
 

Citeam undeva mai sus ca bine este sa nu mergi la Prtislop ca turist, sa faci poze, sa te miri si sa spui cu satisfacie : bai, da ce frumos este ! adica sa ai aceasi parere ca despre un spectacol bun de teatru.
Si iarasi este bine sa nu faci greseala marii majoritati a pelerinilor care merg intins la parintele Arsenie Boca uitind ca acolo salasluieste un sfint, Sf. Ioan de la Prislop. Ca mai intii trebuie sa ii puna metanie, inchinare si rugaciune lui iar apoi poate sa stea de vorba si cu parintele Arsenie cit pofteste .
Enorm de multi "pelerini" o tin intr-o sminteala de cind intra pe poarta minastirii si pina ies si mai ales nimeni nu-i indreapta, nu ii trage de mineca obligindu-i ca mai intii sa cinsteasca deja un sfint canonizat al bisericii si apoi sa faca si celelalte lucruri, ci ii lasa cum vor ei . Si ei ...placa tare multumiti, scriind apoi pe forumuri si povestind si altora (ca sa ii bucure, desigur !)ce minunatie este la Prislop si cum este mormintul parintelui Arsenie, si cine a fost parintele, si cite si mai cite dar nesuflind nici o vorba de sfintul lui Dumnezeu Ioan de la Prislop
Si si alte lucruri care tin atit de pelerini cit si de minastire !

Deci, bine este sa fim cu bagare de seama si cu un picut de smerenie, cum si d ece mergem la Prislop !

-aici ai dreptate trebuie sa tinem cont de un sfant canonizat

http://jurnalul.ro/calendar/sfantul-...op-623521.html

Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

"Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai linistita, retrasa cu totul de lume, a gasit un loc, ca la 500 de metri de manastire, pe malul prapastios al raului Slivut (Silvut), unde si-a sapat singur, cu mari nevointe, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de «chilia» sau «casa sfantului». Aici si-a petrecut restul zilelor in neincetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui imbunatatita sa se sfarseasca prea devreme. Spune traditia populara ca, pe cand isi facea o fereastra la chilia lui, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei l-au impuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savarsit din viata Cuviosul Sihastru sau Sfantul Ioan de la Prislop. Poporul dreptcredincios l-a socotit sfant inca din timpul vietii sale, iar dupa moarte, aceasta credinta s-a intarit si mai mult. Vestea despre viata sa aleasa si mai ales despre moartea lui tragica a ajuns peste munti, in Tara Romaneasca, de unde au venit cativa cuviosi calugari care i-au cerut trupul de la rude, ducandu-l intr-una din manastirile de dincolo".

O cronica in versuri, ce a fost transmisa de la o generatie la alta in intregul tinut, vorbeste despre Sfantul Ioan de la Prislop: "Si atunci, un tanar oarecare din sat,/ Numele lui Ioan, Sfantului Nicodim au urmat,/ Din lume si din rudenii cu totul au esit/ Si aici la mine au venit.

Intru o stanca chilie si-au facut,/ In care, slujind, lui Dumnezeu i-au placut/ Si pe el, dupa sfarsit,/ Dumnezeu l-au proslavit./ Pestera si acum sa gaseste/ Si «chilia sfantului» sa numeste/ Iara dupa oarecare intamplare,/Cu a lui Dumnezeu mai ’nainte aparare/ Rudele sfantului cele din sat/ Moastele cu totul le-au radicat/ Si in Tara Romaneasca le-au dus,/ La oarecare manastire le-au ascuns./ Insa la neamul lui pururea sa pomeneste,/ Fiindca si o particica din moastele lui sa gaseste".

Astazi, chilia Sfantului Ioan de la Prislop e vizitata de crestinii de pretutindeni, care merg la sfanta manastire, loc de reculegere si rugaciune, in care au trait mai multi calugari cuviosi.."

Daca morala primita nu o va ajuta acum, la inceput de drum, o va ajuta cu siguranta mai incolo, cand va intelege ceva despre credinta. Toate aceste mici sau mari suparari raman inregistrate in memorie si apar la suprafata atunci cand avem nevoie de ele, ca sa constientizam ceva.
Important e ca ceea ce spunem cuiva sa fie o invatatura adevarata, pe care ne-am insusit-o prin viu grai de la parintele nostru duhovnic sau din cartile bisericesti; si sa nu venim doar cu o parere proprie, si aceea eronata, caci riscam sa ne facem partasi la pacatul fratelui, pe care l-am sfatuit.

Da, aceasta este si optica unei parti insemnate si din preotime: sa nu critici cumva, sa nu deranjezi, sa nu superi, sa nu-i arati greselile aproapelui, nici pe cele mici si nici pe cele mari ca sa nu se simpta jignit, fa-te partas la indolenta lui, sa nu il infrunti, sa ii uzi cornitele pina ce vor creste mari ca sa poti avea cu ce lupta apoi, sa fi calm mult cu el, sa il intrebi cam cum ar vrea el sa fie la biserica?
Daca poate suporta cumva sa stea 2-3 ore in picioare? daca ii plac cintarile asa cum sunt ele? daca cumva pictura care arata pe sfinti si sfinte nu cumva este prea presiva/apasatoare si daca sfintii nu cumva se uita urit/incruntat la tine ? daca poti rezista pina la sfirsit fara sa bei o gura de apa plata din sticla din geanta ca sa nu te deshidratezi si sa se ingroase singele si sa-ti cauzeze vreo boala? Daca nu cumva iti vine rau de la fumul de luminari si sa fi nevoita sa maninci un mic sandvisel pt. a nu te intinde pe jos lesinata? Daca nu cumva este prea mult miros de la fumul de tamiie? Daca ar vrea asa, macar in putine cuvinte, sumar, sa isi marturiseasca apucaturile sexuale fara sa se supere, la taina spovedaniei?
Sa intrebi mereu: cu ce sa va venim in intimpinare? cu ce fel de ton voiti sa fiti tratati ? ce asteptati voi de la Biserica? ce voiti sa faca Ea pt voi? propuneti o alternativa mai acceptabila daca "asta" nu va place! vi s-a parut exgerat de lunga predica, ori slujba ? puteti sa ne rabdati pina la capat ? ce propuneti sa facem cu sfintii, canoanele, poruncile si povetele bisericesti care sunt vechi de mii de ani si nu mai sunt in pas cu noua revolutie tehico-stiintifico-sociala?........ Da!
Sa intrebi mereu si sa cercetezi mereu ca nu cumva sa pierzi vreo oaie care se invirte pe linga turma, caci Hristos nu se bucura de cele 99 din turma, ci de cea de a o 100-a pe care o cauta, desi ea stie ca daca nu sta si nu se integreaza in turma, nu este una cu ea, o va minca lupul.
Sa nu superi, sa nu deranjezi ci sa iesi in intimpinarea orisicui in frac si cu servetul alb pe mina stinga (precum am mai spus si in alte dati) gata sa te arunci pe burta la prima porunca-cerere si sa ierti mult de tot, pina ce vei ajunge frate si parinte preot la infatisarea in care vei fi intrebat : nebunule ! de ce ai deslegat ceea ce Eu insumi nu am deslegat ? Au avut legea(Evanghelia, Canoanele, Traditia) si pe sfinti, de ce nu au ascultat de acestia ?
Dar niciodata sa nu incepi a vorbi cu fratele despre obligatiile lui, despre ce trebuie el sa faca pt. a fi viu, despre lupta cea buna care iti asigura cununa,despre toate cele poruncite noua prin apostoli si sfinti si traditie s.a.m.d
Ci sa incepi intotdeauna cu drepturile aproapelui, cu pogoramintele, cu deslegarile si indulgentele, cu scuzele acceptate, despre iertarea gresalelor, cu scutirile care le poate primi, cu acceptarea lui oricum ar fi, ca si asa se va indrepta in timp si va deveni un sfint de nadejde numai sa vina la biserica, sa zimbesti mereu, sa nu indrasnesti sa ridici tonul ci sa te comporti ca un adevarat european al acestui veac, sa faci astfel cinste bisericii tale si Bisericii, sa sporesti mereu numarul membrilor bisericii chiar daca ei sunt asa cum sunt, si sa ierti pe toti si pe toate intotdeasuna ca astfel sfintindu-te tu sa ii tragi si pe ei la sfintenia mare, data in dar precum ciocolata de Mos Gerila, si la copiii buni si si la cei nebuni !

Chiar nu vi se par aiurea asemenea dorinte, pretentii, moduri de viata si de a privi viata in duh si adevar ?
Sau mai dulce este formularea episcopului Teodoret al Cirtului la sinodul IV: "da... dar ????!!!!"

Fratilor, traiti in preajma oamenilor rivnitori, imprieteniti-va cu cei care sunt pusi hotarit pe drumul mintuirii, fugiti de cele lumesti, cautati duhovnici incercati, zeliti-va mult dupa exemplul celor rivnitori, nu aminati nici o zi practicarea virtutilor, alungati din voia voastra indulgenta si iertarea gresalelor repetate zilnic si nu aminati nici macar o ora inceperea nevointelor pt. viata vesnica deoarece "imparatia cerurilor se cistiga cu multa truda" iar viata este cruce si nu usuratate... este un extras parafrazat din indemnurile parintelui grec Stefanopulos Z.

NB: despre cum am fost eu la inceput, incercind sa ma integrez cit mai bine in obstea de fii duhovnicesti ai duhovnicului meu,tocmai am scris cu 2 pagini mai inainte .
Dar eu nu am mai vrut sa fac parte din atirnatori . O viata intreaga ma mintisem ca sunt in sinul Bisericii, facind tot de capul meu, si crezind asa, aiurea, ca ce treaba are alta de facut Dumnezeu decit sa ma ierte, iar eu decit sa pacatuiesc deoarece asta este conditia cazuta a omului .
Noroc ca am gasit un om al lui Dumnezeu care m-a zgiltiit de mi-a urcat mintea din calciie la locul ei si asa am putut sa-mi revin !
Dar pt. ca oamenii nu sunt toti la fel, atunci tocmai din acest considerent, trebuie sa iesim in intimpinare in frac negru si servet alb pe mina stinga si sa cuvintam: astazi, cu ce va mai servim ? Si sa le si stergem sudoarea crisparii de pe frunte cu manusile de matase alba zimbind binevoitor.

Complet de acord ca sfaturile sunt bine venite (sfaturi, nu morala). Insa conteaza si cum dai acele sfaturi. Poti sa ii vorbesti frumos sau sa o pui la zid ca nu are deja fuste si rochii si sa ii scoti ochii.

Problema initala era daca poate merge in pantaloni la manstirea Prislop zilele acestea. Deci era vorba despre o perioada destul de scurta, nu la modul general. Solutiile pe termen scurt ar fi cam acestea: merge in pantaloni, improvizeaza, se gasesc la poarta manastirii fuste (esarfa, batic, sal au toate femeile). Oricum cu siguranta isi va lua fuste si rochii de acum inainte, mai ales ca va vedea si va cunoaste personal cum e la manastire. :)

Oricum, cred ca deja s-a lamurit Andreea si va stii ce sa faca acum, cand merge la Prislop si va stii ce sa faca si in viitor.

Cunosc tineri in Romania care sunt extraordinari. Mai sunt si tineri care bajbaie, sa zic asa. Cand am zis ca tot ce e romanesc este calcat in picioare, m-am referit mai ales la intelectuali, cei din guvern, mass-media. Avem atatia oameni frumosi si talentati, si din trecut si din prezent, si nu sunt promovati, ca deh, sunt romani. Si daca e romanesc, nu e bun. Incarcam sa imitam tot ce vedem noi prin Occident si nu e bine asta. Nu cred ca romanii ar trebui sa copieze sistemele din Occident.

Ma uimeste o chestiune. Romanii din disapora nu sunt uniti deloc. De bine de rau, in Romania mai sunt comunitati mai gasesti pe cineva, dar in disapora e jale. Nu ne ajutam intre noi, nu formam comunitati, multi nici nu spun ca sunt romani altor romani, se prefac ca nu inteleg romana etc. Si ma uit la alte natii: chinezi, filipinezi, greci, rusi, spanioli, italieni..sunt uniti si se ajuta. Foarte trist.

In fine. E un subiect ptr. alt topic.

Luati din Occident tot ce e prost incepand de la cei de sus, nu stiu unde traiesti de te plangi ca nu sint romanii uniti. Eu nu am parerea asta cunosc comnunitati puternice si care se ajuta. Din experienta mea iti spun ca toate natiile au problemele lor se cearta se barfesc si asa mai departe, m-am lamurit in 27 de ani in America.

Domnule Zaharia ,cati ani aveati d-voastra cand ati acceptat zgaltaielile duhovnicului?
Nu cred ca aveati 20.
Eu cunosc duhovnic foarte imbunatatit ,care a scris o carte numita chiar asa ,"Duhovnicul" si el spune acolo ca nu trebuie certati tinerii care se apropie de biserica si care nu au tinuta corespunzatoare
El ii primeste chiar si pe cei cu cercel in ureche
Va dati seama ,un tanar zguduit care si asa nu prea stie mare lucru despre credinta in veci nu va mai intra in biserica.
Dar ma rog ,fiecare gandeste dupa temperamentul lui ,dupa cum l-a creat bunul Dumnezeu
Degeaba ma imbrac eu in haine lungi si cernite daca in interior nu il am pe Dumnezeu
In timp ce inaintam in credinta ne dorim sa fim imbracati cat mai cuviicios
Imi amintresc de par.Calistrat care spunea ca in nici un caz nu va certa pe decoltata care intra in biserica si se inchina la icoana pt ca va fi un suflet pierdut ,el e multumit ca vine la slujbe. Dumnezeu va orandui sa se schimbe si ea.
Sunt predici care ii pot indrepta pe acestia ,exemple ,de ce sa gandim asa.
Nu poti impune cuiva sa stea nemancat la sf.Liturghie ,e o atitudine diabolica sa impui ceva cuiva .

Consider ca Romania ar trebui sa fie Romania, nu o imitatie a Occidentului. Suntem destul de diferiti fata de vestici.
*
Nu stiu de SUA, stiu de alte tari. Am cunoscut pe propria piele si nu numai eu. Banuiesc ca depinde de la caz la caz si de la comunitate la comunitate. Genul de romani care isi uita limba in 3 luni de zile sau care se prefact ca nu te inteleg, sunt destui.

http://carteromaneasca.wordpress.com...icul-egiptean/

"A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : de voi vedea greseala fratelui meu, bine este sa o acopar ? I-a zis lui batranul : in orice ceas vom acoperi greseala fratelui nostru si Dumnezeu o acopere pe a noastra; si in orice ceas o aratam pe a fratelui si Dumnezeu o arata pe a noastra

Au venit unii din batrani la avva Pimen si i-au zis : de vom vedea pe frati ca dormiteaza in biserica, voiesti sa-i imboldim ca sa fie treji la priveghere ? Iar el le-a zis lor : eu cu adevarat de voi vedea pe fratele ca dormiteaza, pun capul lui pe genunchii mei si-l odihnesc.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum poate omul sa fuga de a vorbi de rau pe aproapele ? I-a raspuns lui batranul : noi si fratii nostri doua icoane suntem. Deci in orice vreme va lua omul aminte de sine, si se va prihani, se afla fratele lui cinstit inaintea lui; iar cand i se pare el luisi bun, afla pe fratele sau rau inaintea sa.

S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele – caci multe sunt – si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si auzind parintii, au zis : cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

Zis-a iarasi : de la aproapele este viata si moartea.
Ca de vom dobandi pe fratele, pe Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim.

Se spunea despre avva Ioan persul ca venind la dansul niste oameni rai, a adus lighean si se ruga sa le spele picioarele, iar aceia cucernicindu-se, au inceput a se pocai.

Spuneau parintii despre avva Macarie cel mare, ca s-a facut, precum este scris, dumnezeu pamantesc. Ca precum este Dumnezeu acoperind lumea, asa s-a facut si avva Macarie acoperind greselile ce le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut si care le auzea, ca si cum nu le-ar fi auzit.

Un frate odata a gresit in Schit si facandu-se adunare, a trimis catre avva Moise, dar el nu voia sa vina. Deci a trimis catre dansul preotul zicand : vino, ca te asteapta norodul ! Atunci, el sculandu-se, a venit si luand o cosnita gaurita si umpland-o cu nisip, o purta. Iar ei iesind in intampinarea lui, i-au zis : ce este aceasta, parinte ? Zis-a lor batranul : pacatele mele sunt inapoia mea curgand jos si eu nu le vad dar am venit astazi sa judec pacatele straine. Si ei auzind, n-au grait nimic fratelui, ci i-au iertat.”

Sunteti o dulcica si asa frumos vorbiti... sau mai bine zis glumiti !
Desigur, dupa parerea mea ! Stiti, totul este relativ astazi. Chiar si noi ortodocsii. Suntem relativi de tot pt. ca asa ne-a facut Einstein !
Unii frumosii, altii destepti, altii harnici, altii ascultatori, altii smeriti, altii rivnitori, dar indiferent de cum am fii de relativi, de la toti cei care muncim la Metrou ni se cere acelasi lucru: sa venim la ora fixa la program, indiferent de culoarea ochilor, sa lucram cite 8 ore in fiecare zi, indiferent ce inaltime am avea, sa ne facem complet si bine obligatiile de la locul de munca, indiferent citi ani am avea, sa nu absentam de la program, indiferent citi copii am avea s.a.m.d.
Adica, relativitatea este o aparenta si are rinduiala cel mult acolo unde ii este locul si nu pretutindeni.
Deci, Einstein este bun la el in fizic si nu in fizicurile lui Dumnezeu ... si iarasi ma repet, dupa a mea parere !

Sa stiti ca si eu am carti, asemeni dvs. in care scrie altceva sau cel putin altfel despre cum sa ii intimpini si sa ii tolerezi pe tinerii care cauta biserica, despre ce rinduiala, ordine si liniste (ce indemn se da inainte de citirea Evangheliei, de exemplu ? "Intelepciune, drepti" ! Smirna cu luare aminte si nu cu gindul la mincare) este in biserica, etc.
Nu mai departe, Patericul egiptean este plin de exemple cu tineri care cauta mintuirea, fie la minastiri fie prin biserici (iacata, Maria egipteanca, exemplele din cartea "Epistole" a parintelui Paisie Aghioritul, etc) si care erau incercati si nu rasfatati si cautati in cornite ca vezi-doamne, sa nu cumva sa se sperie de razboi si sa lase arama pe transee si sa fuga de pe front .
Pai ce ostasi voim noi sa pregatim, sa selectam, sa ... si mai ales, in folosul cui ? Al lui, desigur, al amaritului ! Iar el ... are conditiile lui, are pretentiile lui, vrea menajamente precum a spus parintele Cutare, ca ce bine si frumos zicea !
Da ! F. bine, atunci sa meraga la parintele Cutare si sa se mintuiasca pt. ca nu il tine nimeni !
Nu vedeti cita ispita si viclenie este adunata aici ?
Dar el nu vrea sa bata tara dupa nu stiu cine, nuuuu ! Ci el vrea aici, in locul asta, und este el !
Deci eu vin in casa ta Hristoase pt. ca mi-e rau, ma doare, mi-e frica, sunt speriat, sunt bolnav, sunt ingrijorat si sunt mai ales musafir, dar in casa ta eu fac legea, eu iti spun Tie cum sa faci Tu cu mine si nicidecum sa ma supun eu Tie !
Eu nu am nici o obligatie, pt. ca sunt mereu incepator si pt. ca mereu nu stiu cite ceva si mereu inca nu am facut cite ceva, dar Tu... care din veac esti si ai vazut mii si mii de fapturi, ei, tu trebuie sa faci cum zic si cum vreau eu, ca sa ... nu ma pierzi, deoarece atunci am sa fug la dusmanul tau si apoi o sa-ti para rau !
Daca in urma cu mii si sute de ani, cind oamenii erau credinciosi nu gluma, se incercau novicii, dar acum cind credinta a ajuns pina la genunchiul broastei, ce facem ? nu mai incercam pe nimeni, ii luam asa cum vor ei ?
Pai la piata cind mergi (si in orice alt loc in care te duci pt,. un folos) primesti tot ce iti baga in traista orisicine ? cu tot ceea ce esti amagit, incercat, inselat ?
Nuuuu, atunci sa vezi ce atent si ce critic esti de te miri si tu de tine cit de iscusit ai fost.
Doar la Hristos nu ! Doar cu El nu ! Doar in casa Lui, nu ! Doar pt. El, nu prea ! Doar pt. El da, dar... !
Ci numai cum vrem noi, cu multe menajamente ca se sperie porumbeii astia neprihaniti !

Da ! Stiu ca exista asemenea optica si ea da nastere, tot dupa parerea mea, la ortodocsii molateci, firavi, usor de inselat cu sofisme bine ticluite, care dau ochii peste cap prin biserici, care bat metanii in timpul liturghiilor de zici ca sigur au venit sa faca sport, care in aceasta saptamina nu au spalat rufe pt. ca nu este bine, care nu fac cumparaturi lunea, care stiu ca au avut noroc (pt. ca au fost cuminti) si au cistigat o excursie gratuita in Egipt cu Forever Living Products, care dau nastere la ortodocsii ecumenisti, mistici, ocultisti, idolisti, modernisti si europeni ... Care stiu sigur despre credinta ca nu sta in tinuta, in machiaj si in habotnicie desi ni s-a spus raspicat ca : "... acolo unde este inima ta, acolo este si credinta ta !"
Si altele, si altele , si altele.... asemenea acestora, despre care inteleg ca sunteti convinsa ca duc la mintuire negresit !
Pai uitati-va la noi, aici pe forum, si veti vedea o multime de lucruri :einsteinizarea noastra inevitabila, constinciozitatea duhovnicilor si maiestria lor, interesul fiecaruia pt. mintuire...
Ar mai fi de zis, ceea ce atentionez de nenumarate ori dar la care nimeni nu este atent, despre faptul ca nu trebuie sa intelegem extreme . Adica, poruncile sunt clare, dar ca zbieri la aproapele sau ca esti calm, linistit, deschis, pe fata dar intransigent cu pacatul si cu cel ce vrea altceva decit ce este firesc, este alegerea fiecaruia !

Eu , pina aici am vorbit doar de a face un diagnostic corect si a da medicamentul cel mai potrivit .
Dar daca bolnavul nu vrea sa urmeze tratamentul tau, este doar treaba lui, este liber sa aleaga .
Vorba parintelui Rafael Noica : pe linga anumiti preoti si duhovnici cauta mintuirea un fel de oameni(socotind apriori ca o cauta, nu gluma) iar pe linga altii, un alt fel de lume !
Intr-o biserica este liniste, ordine, slujire in taina,cintari ingeresti, predici dumnezeiesti, chiar daca sunt si copii mici, tigani,batrini suferinzi de boli cronice, iar in altele un murmur vesnic, un dute-vino vesnic pe la icoane si catapeteasma, mirosuri de toate parfumurile lumii peste care tamiia nici nu mai razbeste, enoriasi busiti de dorul cintarilor false ori zbierate, batatori neostoiti de metanii si inchinaciuni, locuri vindute in strane ca la teatru,preoti slujind opereta lirughiei, femei cu tinuta mulata bine pe corp ca sa fie frumoase pt. ele ori cu fuste scurte ca sa ai vedere la zenit chiar daca te feresti, femei acoperite pe cap bine de tot si cu tricou cu miinile goale si fusta din pinaza topita alba si lunga pina la jumatatea coapsei ... si alte multe si multe lucruri pe care le vedem cel mai des fiecare aproape peste tot !
De aceea si unii frati raspund la intimpinarea "unde ai fost" cu cuvintele "pina la Rai" iar altii zic : ce ma tot intrebi ? nu se vede ? la biserica , pai nu este astazi duminca ? Eeeee !

Dar destul pt. astazi !

Asa ma asteptam si eu cind vin prin Romania sa-mi gasesc tara si limba dar nu mai e. Cei care traiesc in alte tari si uita limba depinde si de virsta lor desigur cei tineri uita.

Desigur, ne daţi (şi) sfaturi bune (spre exemplu cele citate). Ironia discursului alungă, însă, dragostea de aproapele.
Nu mi-a plăcut niciodată ironia.
Avem însă şansa să selectăm.

Ironia nu este o atitudine crestina
Noi nu suntem pe vremea parintilor egipteni ,traim vremurile de pe urma
Am citit undeva o viziune a unui sfant parinte ,sf.Pahomie cel Mare ,daca nu ma insel
Mirenii asemenea dracilor si calugarii asemenea mirenilor
Un calugar care cu mare greutate ,cu aripi firave reuseste , obosit fiind , sa survoleze marea. Dar si el se va mantui , primeste raspunsul sfantul.

Acesti sfinti parinti implineau ce a zis Hristos :"cu masura cu care vei masura cu aceea ti se va masura ". Ei nu vor fi judecati la Judecata.
Daca si noi am fi asemenea lor multi s-ar schimba in lumea asta a noastra ortodoxa

Si ce vreti ,sa ii dam afara din biserica ,sau sa ii alunge preotul ?
Ravna pt mantuire tine si de om ,unii sunt mai consecventi ,altii mai delasatori
Sunt persoane care nici la necaz nu vor sa se dedice cu totul credintei
Cum spunea par.Vasile Mihoc :"Cei care l-au gasit pe Dumnezeu persista in credinta ,cei care nu raman , nu L-au gasit" (citez din memorie)
Ne trage materia si slava desarta

Iertare sora ! Iarta-ma mult ca mult iti gresesc !
Si eu la vremea mea (adica, chiar si in ziua de astazi) facem parte din marea de ortodocsi in care unii cautau ironia si rautatea, iar altii mintuirea servite la oferta de duhovnicii batosi, tari in cuvint si in marturisire prin ale lor fapte.

Eu, la mine in tirg, aveam 2 medici dermatologi intr-o poloclinica: unul era un agitat, un nervos, un mistocar,un direct, un intransigent. Celalalt, un parental, un mieros, un meticulos desavirsit...
Fiind foarte tinar (cred ca prin ultimul an de liceu) si avind nevoie de o asemenea exminare, fara sa stiu acest preambul, am mers din intimplare la cel linistit si calm.
Mi-a vorbit frumos, nu m-a zgiltiit chair daca vedea ca eu nu marturiseam chiar adevarul, m-a examinat cu calm si mi-a dat un tratament chemindu-ma la control dupa 10 zile.
Dupa acest timp m-a reexaminat si pt. ca nu se rezolvase mai nimic, m-a recehemat la 7 zile la control .
Dupa acest nou timp, vazind ca tot nu se rezolva mare luxcru, mi-a propus un nou tratament dar fara sa mai aminteasca sa revin la control si fara sa imi spuna: de data aceasta te vei vindeca sigur .
Vazind eu cum stau lucrurile, am schimbat doctorul si am mers la celalalt .
Cind mi-a venit rindul a deschis usa(cum facea dealtfel cu toti) si mi-a zis :
- haide ba, mai repede, ce te tot mocai asa ? Dezbraca-te !
- domnu' doctor...
- bai, te-ai dezbracat ? Ia ??? Ihi ! Faci dracii, da ? Ia imbraca-te !
- bai, imbraca-te si taci ! Nu stam de povesti ca pierdem timpul ! Sa faci ce am scris eu pe reteta aici , da ?
- si la control ?
-gata ! Iesi ! Ce control ?

Am plecat un pachet de nervi ca nu m-a ascultat, ca mi-a vorbit asa, de sus,ca nu m-a ascultata sa ii spsun cite tratamente mai facusem inainte dar fara rezultat, cum ajunsesem eu asa, si alte multe lucruri !
Am facut tratamentul si totul a mers deosebit de bine, facindu-ma sanatos fara resute.

Ambii medici aveau cam 50 de ani, fiecare, erau la maturitate si naturala dar si artistica(adica profesionala) iar amintirea lor o am vie de peste 30 de ani . Antiteza lor, "antitehnica" lor de a isi face meseria m-a frapat toata viata si imi este aproape un exemplu calauzitor in practica mea de crestin si medic ortodox.
Peste ani, am descoperit ca un alt tinar, care mergind intro gradina laudata sa culeaga roade, a dat tot peste un "batrin" care striga la el, care il mustra, care era vesnic nemultumit de el si care il muncea neincetat cu culegerea roadelor incit in mod paradoxal tinarul a exclamat : " Acesta este de mine !"
Tinarul se numea Zian Boca si si-a scris intimpalrea in cartile sale, alaturi si de sfaturi pe care unii le vad mieroase .

Acestea sunt povesti . Mai important este sa ma ierti soara !

Nu mi-aţi greşit cu ceva, ca să fie nevoie să vă iert.
Scriem şi noi, aici, ce credem fiecare.
Doamne ajută!

Mie mi-a placut povestioara asta, desi pot veni si contraexemple. Dar acum si Dvs. daca ii spuneati tot adevarul primului medic, poate va faceati bine din prima.
Eu nu vreau sa polemizez cu nimeni, dar orice relatie, si mai ales cele doctor-pacient, duhovnic-credincios, profesor-elev presupune, totusi, o conclucrare. Nu e asa, ca unul da si celalalt sta si primeste totul mura in gura. Poti avea cel mai bun profesor din lume, daca nu doresti sa te tii de treaba, totul e in van!

Da ! Conteaza din ce parte privesti aceste relatii privilegiate .
Ele se si aseamana destul de mult intre ele .
Dar daca ai suficienta mindrie incit sa doresti sa privesti "nevinovat", "nepartinic" aceste raporturi , vei sfirsi exact ca in bancul cu rabinul : si tu ai dreptate, dar si tu, ba chiar si tu ai avea dreptate...
In acest caz folosul nu este prea mare, mai ales pt. neofit . Ca el cauta mintuirea .
Parintele stie ca mintuirea nu este obligatorie iar daca este izbavit de mindrie stie ca nu va face nici un pas tragind de tine ci doar aratindu-ti fata alba si pe cea neagra deoapotriva si lasindu-te sa afci tu ceea ce doresti .

Ma indispune sa apelez iarasi la exemple. Cred ca mai bine este sa discutam idei, desigur, in masura in care si dorim, dar la fel cred ca nu vom scapa de discutia exemplelor niciodata .
Asadar, eu cred ca lucrurl important si din capul locului este ceea ce vrea neofitul . Vrea sau nu sa se mintuiasca ?
Vrea parintele sa scoata ceva din copilul lui pe care il da la scoala, sau nu ?
Vrei pacientule, mergind la doctor, sa te vindeci sau nu ?
Si nu ma mai repet ca vindecarea poate insemna si scoatere de organe si singe si amputari, etc, iar la scoala si tipete si strigaturi si urlete si note proaste si nervi si nemultumiri si un tras de urechi ori de favoriti ori cine mai stie ce, toate, toate, fara ca cineva sa renunte, pt. ca alta cele nu este !
Atunci, daca spui ca tocmai asta vrei, trebuie sa te supui si sa sculti orice vine de la cel sub grija caruia te-ai pus .
A pune tu conditii, a fi tu nemultumit manifest, a cirti tu, a dori tu altceva decit ai fagaduit la inceput, a te schimba sau a te intoarce de la alegerea initala pe motiv ca "eu asa nu pot si mai ales nu sunt de acord" nu este o judecata buna .
Cine de bunavoie se baga sub lege, apai trebuie sa rabde toate cele ale legii !

Hm, daca vrea... si nu este prea gingas !

Lupta adevarata si probleme legate de a apela la duhovnic vine abia cind te supui intocmai(se cheama f. bine si orbeste !) celor poruncite si incep sa iasa la suprafata neputintele, legaturile, pacatele si patimile. Abia atunci incepe lupta cea adevarata, cind vrei din tot sufletul (adica faci tot ce ti se spune si mai ales cum ti se spune) si vezi ca nu poti, nu ai tarie, nu ai putere !
Dar daca tu o iei de la inceput ca aia nu poti, cu aialalta nu esti de acord, ca in asta nu sta mintuirea, in alta nu vezi nici o ispita, ca in felul acesta nu ai fost obisnuit, ca esti educat si nu habotnic, ca parintele este bun dar ca nu intelegi de ce sare calul uneori, ca prin alte parti se procedeaza altfel, si tot asa pina mai departe ... atunci... crezi ca ai apucat pe un drum bun ?

Mi-aduc aminte o intimplare : o femeie culta, profesoara, si fosta secretara de partid comunist la liceul ei, dupa revolutie, s-a dus la un preot si i-a spus : sa stiti parinte ca eu vreau sa vin in biserica dar mai mult decit intelege mintea mea sa nu imi cereti .
Parintele i-a raspuns : atunci stai la tine acasa sora !
La biserica esti chemat tocmai ca sa iti deschizi mintea, sufletul, sa tai buruienile apucaturilor rele si sa le cultivi pe cele bune, sa fi smerit si supus, sa cauti necontenit sa intelegi Scriptura, sa faci poruncile, sa te nevoiesti, sa inveti sa iubesti altfel decit pina acum, sa il descoperi pe aproapele altfel decit pina acum, sa sti unde si cum sa il cauti pe Dumnezeu !

Doamna profesoara s-a inbufnat foarte si a parasit biserica dezamagita ! Ea, o adulta culta, instruita si educata ! La ce i-au folosit toate acestea daca ele nu au putut sa o duca spre mintuire ?
Nu este mai ferice de baba Safta cea fara carte si care ii zice ieromonahului duhovnic : parinte, zi matale cum sti si eu voi face intocmai !?
Una piere prin mindria ei cultivata ani de zile pina ce i-a ajuns idol, iar alta se poate mintui prin sufletul simplu, necurvit in universitatile si academiile neamului care vorba lui Ion Creanga, sunt : "... curat mestesug de prosteala" !

Vezi dumneata sora Glykys pe profesoarele dumitale celebre, rafinate, elegante, culte, si puse la 4 ace mereu ca dupa ce pleaca de la usa de miazanoapte a altarului sa vina sub candelabru si sa faca in fata tuturor 25 de metanii mari, ca porunca a preotului slujitor ?
O profesoara, asisderea de culta si de eleganta, finuta si rafinata, s-a dus tocmai la parintele Calistrat ca sa se spovedeasca .
Dupa ce i-a pus epitrafilul pe cap d-na profesoara a spus : parinte ! sunt profesoara Violeta !
Parintele si-a tras epitrafilul si i-a spsus : iarta-ma sora, mergi si te spovedeste la directorul scolii tale ca eu sunt doar un amarit de calugar !
A incercat sa mai dreaga busuiocul , dar parintele a refuzat-o . Asa se procedeaza cu adultii care culmea, mai sunt si instruiti !

Eu cred ca deja i s-a acrit de atata "ortodoxie!
Vai de noi, cei care ne numim crestini ortodocsi, ca raspuns greu vom da pentru ca i-am smintit pe altii!
Sper sa afle ca Orthodoxia inseamna bucuria trairii cu Domnul si nu un set de reguli, si nici macar obligatia de a te nevoi in nu stiu ce chip nemaivazut...aia vine dupa, ajungi sa faci anumite lucruri de drag, de pofta de Dumnezeu, nu de stress.
Sper sa afle ca fiecare avem propria noastra cale spre Dumnezeu, nu trebuie sa ne aliniem dupa altii. Numai sa ne tinem de El si de Biserica.

O iau de la coada cu raspunsul.

Din toate exemplele de mai sus eu trag concluzia ca exista atat medici cat si preoti care nu stiu sa se poarte cu lumea.
Ei exista, stiu asta.
Dar nu sunt exemple pozitive pentru profesia lor.

Un medic, un preot trebuie sa fie calm si sa asculte problemele, dar trebuie si sa stie sa vindece.

Asa trebuie formati. Si trebuie sa aibe chemare sa lucreze cu oamenii, sa nu-i repeada si sa nu-i jigneasca si mai ales sa nu-i alunge.
Daca nu au rabdare, maniere si calm sa lucreze cu oamenii, atunci mai bine nu-si iau acea profesie si se duc la strung. Dar si acolo trebuie rabdare, ca nici cu fierul nu faci ce vrei tu si nu dai de pamant.

Primul medic nu stiu de ce n-a reusit cu tratamentul. Poate ca n-a nimerit diagnosticul.
Al doilea o fi invatat diagnostice si tratamente, dar nu stie sa se poarte cu pacientii. Si poate ca in cazul de fata nu a facut rau, a dat peste un om mai putin sensibil. Nici macar la armata nu este permisa aceasta atitudine fata de un om.

Oamenii isi aleg medicii si duhovnicii dupa mai multe criterii si asa cum a spus si glykys, acestia trebuie sa conlucreze si sa se potriveasca.

Pe urma nu inteleg ce legatura au finetea si bunele maniere cu credinta sau lipsa ei. Poti sa fii un om fin si manierat si cult, dar sa nu pricepi cele ale bisericii, sau invers, sa fii de la coada vacii si sa nu pricepi. Tot aia este.

Credinta nu se face cu bata, sau cu tipatul, sau datul afara din biserica.
Credinta se sadeste in om cu rabdare si gingasie si atat cat incape.
Fiecare om are limitele lui.

Eu am mai dat doua exemple in alte postari: doi oameni ai credintei. Fiecare cu multi adepti, dar foarte diferiti: parintele Cleopa era foarte dur si scutura oamenii, parintele Galeriu era un inger de om bland si fin. Nu se pot compara in nici un caz. Cata credinta credeti voi ca a avut si imprastiat unul si celalalt? Care a fost mai bun ca duhovnic?

Cum adica sa-i spui unui credincios:"atunci mai bine stai acasa!" sau "atunci du-te la directorul tau de la scoala!".
Nu stiu care a fost problema cu profesoara Violeta, dar preotul trebuie sa invete pe oameni cum trebuie sa poarte in biserica.
Sunt generatii intregi care nu stiu, pentru ca nu au primit aceasta instruire, altii care ajung mai tarziu la biserica si nu avut parte acasa de rude care sa-i invete, de exemple. Cine-l stie pe fiecare cu problemele si neputintele lui?

De aia exista preoti si duhovnici ca sa invete lumea. Si nu au alta treaba de facut decat slujbe si sa se ocupe de lume. Nimic altceva.

Fiecare om trebuie sa-si faca profesia lui asa cum trebuie si ideal ar fi sa aibe si chemare pentru ea. Dar aici este mai greu. Sunt multi care aleg profesia pe alte considerente.

Ir profesiile in care se lucreaza cu oamenii implica anumite trasaturi de caracter si temperamentale si si o pregatire psihologica.
Sunt oameni care lucreaza cu sufletul omului (preoti, profesori, medici). Inclusiv medicii de orice fel. O boala a trupului are in totdeauna si o componenta sufleteasca.
De aceea multe boli, poate majoritatea, nu se vindeca asa usor si au nevoie si de o terapie psihologica, de relaxare si alte cele.
Ar trebui ca acesti oameni care se duc spre profesii care lucreaza cu oamenii sa aiba o verificare la admitere, daca sunt buni pentru asa ceva si sa faca si un curs in cadrul facultatii.

Profesorii stiu ca fac cursuri de pedagogie si mi se pare ca si psihologie. Oare medicii fac psihologie si modul de lucrat cu pacientii?
Preotii, mai ales cei care vor sa fie si duhovncii, trebuie si ei sa aibe asa o pregatire. O fac? Nu prea cred...

Cu ceva ani in urma am avut o cunostinnta care a foast foarte bolnava si i-am fost aproape cat am putut. Mai mult nu intru in amanunt.
Cert este ca fiind in spital si mergandu-i rau, un medic mai tanar i-a trantit ceva de genul ca nu se stie cat mai are ore, zile. Cert este ca femeia a facut un soc. Stia ca este rau si se va duce, dar modul in care i s-a vorbit a socat-o. A venit preotul, a stat de vorba cu ea, am mai linistit-o si noi cei din jur si a mai durat ceva pana s-a dus la cele vesnice.
Ce folos ca medicul este bun si stie sa trateze, daca omoara pacientul socandu-l prin felul in care ii vorbeste si se poarta cu el.
Mai ales cei in faza terminala trebuie luati cu blandete.

Si sunt oameni si oameni si nu trebuie sa ne batem joc de ei: oameni care intr-o buna zi li se face rau in biserica (de nemancat, sau de boala, caldura sau de mai stiu eu), oameni care sunt bolnavi si trebuie sa bea apa, sau sa manance (bolnavi de rinichi, diabetici, etc.), oameni care au dureri si nu pot sta in picioare, sau nu pot ingenunchia.
Acestia vin la biserica si se nevoiesc si se roaga. De ce sa nu-i luam in considerare?


Revenind la mesajul initial:

1. In general o fata/femeie trebuie sa aibe in casa si fuste si rochii. Ca se poarta mult pantaloni este una, dar sa nu ai totusi si tin ute mai feminine nu prea este admisibil.
Si cand stii precis ca te duci la o manastire, atunci iti faci rost de o fusta potrivita si o bluza la fel.
Si pentru barbati este valabil cu pantalonii scurti.

2. Daca se intampla sa ajungi pe traseu la o manastire si sa vrei s-o vizitezi si nu ai tinuta potrivita, e bine ca exista ceva de imprumut la poarta. In rest nu stiu ce sa spun.

3. Tinuta de biserica in general, cand se merge regulat la slujba: este o discutie delicata. Trebuie sa te imbraci decent. Dar eu nu am intalnit preot sau lume care sa te trimita la plimbare pentru ca esti in pantalon, sau ai o bluza mai decoltata. Ar fi si pacat.
Am vazut femei care asa cum erau imbracate se purtau cuviincios in biserica si nu deranjau.
Si cele care sunt foarte stridente totusi trebuie luate de o parte si invatate (dar nu in timpul slujbei).
Credinta nu are multa legatura cu imbracamintea decat la manastire.
Credinta sta in suflet si in minte eventual.
Poti sa te imbraci foarte decent, in fuste pana la pamant si cu batic si sa nu ai credinta si invers.

La ora actuala exista o problema mare, pe care eu spun din propria-mi experienta: pentru ca majoritatea femeilor (inclusiv cele in varsta inaintata) se imbraca mai mult in pantaloni, nu prea se mai aduc fuste la vanzare, doar oarece rochii pentru ocazii speciale.
Fustele aproape ca nu mai sunt, iar cele care sunt, sunt oribile, sau numere foarte mici.
Si atunci esti obligat sa te imbraci cu ce gasesti si cu ce iti permiti sa cumperi.
Nu stiu cum este in tara. Dar n-am prea mai gasit nici acolo fuste si costume, sau nu potrivite (ca masura, material etc.).
Aici toata lumea se imbraca lejer, sport, cu pantaloni si bluze. Si in televiziune, si in politica si peste tot.
Si tinuta la firme mari, in politica la toate nivelele si banci si unde mai sunt pretentii mari este pentru femei: costum (deux-piece) pantalon (nu jeans) si sacou. Din stofe diverse.

Pe mine asta ma deranjeaza, nu-mi place. Pentru mine elegant inseamna deux piece cu fusta si sacou. Mai ales pentru femeile care nu au corp de pantalon.

Nu mai exista din pacate nici croitorese, sau ateliere de croitorie unde sa te duci sa-ti faci la comanda. Nici in tara n-am mai vazut (bine au cam disparaut meseriasii din toate domeniile).

4. O observatie mica pentru cei care se revolta ca nu sunt lasati cu sandale la serviciu (decat cu sosete).
Eu stiu asa:
- la sandale nu se poarta sosete
- sandalele sunt pentru vara si timp liber
- la serviciu femeile pot purta o sanda mai eleganta si cu ciorapi (de nylon)
- la serviciu barbatii trebuie sa poarte pantalon lung si pantof usor, cu sosete. Nu sandale, nici cu si nici fara sosete.
- la locuri de munca unde nu se pune pret pe eticheta (intr-o fabrica, intr-un atelier, ca sofer, sau mai stiu eu unde) poti sa te imbraci vara mai lejer.
Si daca seful da tonul si cere o anumita tinuta cam trebuie respectata, dar el trebuie sa fie cel care sa cunoasca primul niste reguli de buna purtare.
Daca un sef intr-o banca se imbraca el insusi cu tricou si pantaloni scurti si sandale, inseamna ca nu e bun de sef.

nu am nimic, din contra.
era doar o remarcă.

nu lucrez într-o corporaţie. deşi avem câteva sute de angajaţi.
iar majoritatea întâlnirilor dir. gen. sunt în calitate de cumpărător, aşa că ţinuta nu prea contează.

apropo de mulăciuni. citeam de curând, ca o revista a jucat o festa cumparatorilor.
a publicat nişte poze cu bărbaţi şi femei, ce aveau ca pantaloni nişte ... picturi, body-painting.
pozele, erau făcute în aşa fel încât sa nu arate goliciunea.
surpriză a venit o dată cu mulţimea de solicitări ale cititorilor, care cereau sa li se,spună unde găsesc aceste haine.

Am inteles!
Poate de aceia si femeile respective vin in slapi si"la cracii goi".

Desi eu am si experienta lucrului intr-o corporatie ,unde femeile nu se puteau abtine sa nu vina cu fuste stramte si scurte sau cu bluze foarte decoltate-in special cele trecute chiar de 30 de ani,care erau sub influenta nefasta a numaratorii inverse!
Nu stiu cum se facea insa cele lipsite de educatie sau experienta profesionala se imbracau cel mai scandalos,de parca doreau sa compenseze cumva lipsurile.
Imi amintesc ca intr-un an de 8 Martie am fost cu colegele intr-un local si una dintre ele a fost confundata cu o prostituata de catre un arab ,intreband-o cu cat vinde seara?Iar noi venisem acolo direct de la serviciu,inchipuiti-va cum era imbracata/dezbracata doamna !

Eu nu inteleg de ce nu umbla dezbracati daca isi doresc atat sa-si arate si sa sugereze altora ideea despre goliciunea lor?

Din "istoria" pantalonului
 

<<Este logic să presupunem că pantalonii erau deja purtați de oamenii din latitudinile nordice.

Mai târziu, în Europa au fost purtați de popoarele nomade, ei fiind foarte utili în echitație. În special, printre primii nomazi au fost sciții, perșii și apoi hunii și germanii. Inițial, fiecare pantalon era separat, astfel în mai multe limbi numele acestui tip de îmbrăcăminte este un plural substantiv sau un număr dublu.

În Roma antică, pantalonii inițial erau considerați drept haine barbare, dar în timpul războaielor cu barbari, necesitatea de a se proteja împotriva iernilor reci, cu zăpadă, i-a nevoit pe legionari să-i împrumute, apoi și de către romanii obișnuiți. Popularitate au dobândit în special pantalonii scurți puțin vizibili sub haina tradițională romană.

Cuvântul "pantaloni" (Brock) a existat la gali, aceștia i-au numit pantaloni. De aceea, romanii au numit o parte din Galia, Galia Brokata ("Galia în pantaloni").

În Extremul Orient, spre deosebire de Europa, în mod tradițional pantalonii erau purtați, nu numai de bărbați, ci și de femei, însă pantalonii pentru femei serveau drept lenjerie de corp (iar absența pantalonilor sub fusta era un lucru indecent).

În China antică, pantalonii inițial au fost considerați drept haine barbare, iar apoi, odată cu apariția de cavaleriei, au câștigat rapid popularitate. În contrast cu Orientul Mijlociu și Asia Centrală, pantalonii erau purtați de femei, nu numai ca lenjerie de corp, dar și în loc de fustă.

În Japonia medievală, pantalonii largi - hakama - de obicei, oamenilor obișnuiți le-a fost interzis să-i poarte, fiind permis numai la ocazii foarte solemne, cum ar fi la o nuntă.

Deoarece pantaloni au fost de fapt un indicator al statutului social, erau purtați numai de samurai, curteni, de asemenea de aristocrația cea mai mare.>>

<<Bazat pe Deuteronom 22:5 în Biblie ("Femeia să nu poarte ceea ce poartă un om"), unele grupuri, cum ar fi Menoniții, Amișii, Hutteriții, unii baptiști, câteva biserici a lui Hristos, și a altele cred că femeile nu ar trebui să poarte pantaloni, dar numai fuste și rochii.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pantalon

In Sfanta Scriptura se vorbeste despre imbracamintea diferita: barbat/femeie, la Deut.22,5

<<Femeia să nu se îmbrace în haine bărbăteşti, nici bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; că tot cel ce face aceasta e urâciune'n ochii Domnului, Dumnezeului tău.>> (Deut. 22,5)

Biblia este bineinteles cartea pentru toate timpurile.

Deci, daca am citit putin despre istoria aparitiei pantalonilor, am aflat ca in diferite timpuri si in diferite tari, panatalonul a „imbracat” doar femei, sau doar barbati sau, mai de curand, si femei si barbati.

Vorbind exclusiv despre purtarea pantalonilor, cred ca orice om care stie cate ceva despre supraponbderabilitate si/sau obezitate, stie ca persoanele supraponderale sau obeze au mari probleme (fac răni pe partea interioara a coapselor) daca nu poarta pantaloni. Deci, in asemenea situatii, pantalonul este salvator.

In privinta tinutei in Biserica sau la manastire, cred ca si mirenii si preotii si calugarii ar trebui sa aiba masura in ceea ce resping, primesc, cer sau recomanda.
Oricine merge la Biserica duminică de duminică a vazut ca sunt femei cu fusta lunga (poate prea lunga) cu bluza si cu o esarfa, şal etc. pe cap.

Dar!

Se intampla ca fusta sa fie transparenta, bluza la fel, decolteul generos, esarfa fluturand cand cade cand se transforma in evantai cand e prilej de asezare si reasezare....

Am vazut femei cu fusta sau rochie mulate pe corp, mai mult descoperind decat acoperind.

Am vazut persoane (chiar si barbati) cu pantaloni care se imbraca cu incaltatorul. Am vazut barbati care vin in bermude si slapi si usoare urme de tricou.

(Vedeti?? N-ar trebui, dar mai vezi si toate astea. Ar trebui sa fie tot gandul si toata trairea doar la Slujba Sfintei Liturghii.)

Poate n-ar fi rau sa intelegem ca tinuta potrivita este tinuta decenta, cu bratele mai acoperite, fara decolteu generos, fara ciucuri la basmale. Iar la barbati, tot ce inseamna decenta si bun simt.
Iar pantalonii (acolo unde nu pot fi inlocuiti din motive de sanatate) sa fie acceptati.

Eu nu fac reguli noi.

Dar sa incercam sa nu uitam:
1. si noi am fost tineri/tinere (si poate n-am uitat cu gandeam; eu n-am uitat).

2. si noi am fost la inceput de drum (multi poate si dupa 20 de ani de mers la Biserica sunt/suntem tot la inceput).

3. credinta in Dumnezeu inseamna respectarea tuturor poruncilor; cei care dau sfaturi intransigenti si neinduratori, chiar au ajuns la capatul drumului? Chiar sunt asa de aproape de sfintenie? Nu mai au de lucrat cu ei insisi? Dar asa, un pic de iubire n-ar putea sa transpara din sfaturile pe care le dam?

piua ... cred ca am spus ca era fostul loc de muncă, la cu şlapii şi "cracii goi".
părerea mea este ca ai dreptate, în ce priveşte proportia dintre nivelul educaţiei şi decentă îmbrăcăminţii.
atenţie! poţi sa fii incredibil de sexy, fără sa arati ceva.

Ar mai fi ceva. Sa incercam sa nu fim ipocriti. Mantuitorul Hristos S-a luptat cel mai mult cu fatarnicia, ipocrizia.

Asistam, de-a dreptul bombardati de presa, TV, internet, la tot soiul de logodne oficiate in Biserica noastra (chiar daca cei ce se logodesc sunt la a doua sau chiar a treia „casatorie”, au deja copii etc. Ce fel de logodna o mai fi?). Logodne sau nunti tinute in aer liber, pe malul marii etc.

Asistam la nunti oficiate in Biserica noastra unde nuntasii dau pe afara de lux si opulenta, rochii si haine de la cele mai mari case de moda; rochiile, bluzele sunt transparente sau foarte mulate pe corp; decolteurile lasa sa se vada cu generozitate silicoanele; brate goale, bijuterii de tot felul, farduri peste farduri, parfumuri scumpe etc.

De ce incercam sa vedem doar o parte a problemei(daca e o problema)? Daca vrem sa fim crestini, asa, cum scrie in legi, sa vorbim si despre nunti, rochii, voaluri, cercei, inele etc. Daca nu, atunci sa avem masura si decenta si sa lasam pietrele: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei“.(Ioan 8,7)

Nu cred ca femeile trebuie sa se imbrace in sac, poale fara sfarsit; sa umble neingrijite si şleampate.

Nu cred ca o bijuterie discreta este anticrestina. [Eu nu port cercei si n-am purtat niciodata nici macar cercei cu clips (dar e problema mea); dar am purtat, la timpul potrivit cate un inel (sau inele) de argint si bratari si ce se mai purta pe vremea The Beatles, sau Janis Joplin sau Woodstock.] Nu cred ca am devenit mai pioasa sau mai crestina cand am renuntat. Am renuntat pentru ca au trecut si varsta si silueta care imi permiteau sa port. Si m-am straduit si ma straduiesc sa nu fiu penibila.

Nu cred ca lumea ar fi mai buna sau mai crestina daca am fi cerniti cu totii. Cred ca bunul simt si decenta sunt necesare in tot ceea ce facem.

Si ar mai fi ceva.

Sfintele Sinoade au stabilit reguli. Reguli pe care trebuie/ar trebui sa le respecte toate lumea: mireni, clerici, monahi.

Uitati ce spune Canonul 16 al Sinodului al VII-lea Ecumenic:

<<Canonul 16 : "Orice lux si impodobire trupeasca este straina de randuiala si asezarea preotiei. Deci episcopii sau preotii care pun pe ei haine stralucitoare si aratoase, trebuie sa se indrepte, iar daca staruie, sa se supuna mustrarii". >>

http://www.crestinortodox.ro/drept-b...nic-69936.html


Sau, in forma lui originala, sunand asa:

<<CANON 16
Tot Luxul, şi împodobirea trupului, străine sunt de Ieraticeasca rânduială.
Deci, Episcopii, sau Clericii, cei ce se împodobesc pe sineşi, cu haine strălucite şi luminate, aceştia trebuie a se îndrepta. Iar de ar stărui, să se dea certării.

Aşişderea şi cei ce se ung cu mirodenii. Şi fiindcă eresul prihănitorilor de Creştini, rădăcina amărăciunii în sus odrăslind, spurcăciune s-a făcut Catoliceştii Biserici, şi cei ce l-a primit pe acesta, nu numai zugrăviturile Icoanelor le-au urât, ci şi toată evlavia o au lepădat, de cei ce vieţuiesc cu cucernicie şi cu evlavie îngreuindu-se. Şi s-a plinit la ei cea scrisă: "Urâciune este păcătosului, cinstirea de Dumnezeu"; [Sirah 1: 24].

Deci de se vor afla oarecare bătându-şi joc de cei îmbrăcaţi cu îmbrăcăminte proastă şi cucernică, prin certare îndreptează-se. Că din învechitele vremi, tot bărbatul Ieraticesc cu măsurtică şi cucernică îmbrăcăminte petrecea. Că tot ceea ce nu este pentru trebuinţă, ci pentru împodobire, are prihănire de deşertăciune, precum a zis marele Vasilie; ci nici cu îmbrăcăminte de ţesături cu mătăşi împiestrită se îmbracă; nici adăogeau oarecare fimbríi [singéfuri] cu străină floare la marginile hainelor lor.

Că au auzit de la limba cea de Dumnezeu grăitoare, că cei ce poartă cele moi, în casele împăraţilor sunt. [Sinod 6: 27;
Gangra: 12,21]

TÂLCUIRE

Canonul acesta opreşte pe Episcopi şi pe Clerici, şi pe toţi cei Bisericeşti de a purta haine strălucite, fiind aceasta lucru străin de bărbaţii cei sfinţiţi, aşişderea şi ungerea cu mirodenii.>>
http://priulianaros.blogspot.ro/2010...i-al_1178.html


Mai trebuie sa va amintesc cam cum se imbraca toti clericii ortodocsi? (Si nu numai; dar noi ne uitam doar in ograda noastra).

Sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ierte.

Care parinte Calistrat? Pr.Calistrat Chifan(man.Barnova) sau Pr.Calistrat Ifrim?

Ce ar fi ca la Biserica sa mergem numai in portul popular, asa cum fac ardelenii? Asa rezolvam problema decentei. :) (ma refer la porturile populare autentice, nu la chicuri)