În prealabil postat de AlinB (Post 470489)

Bun, am facut lumina in chestiune pana la urma, daca ai sa ramai fata batrana poat macar nu mai intrebi retoric "de ce, de ce eu, Doamne?" :21:

În prealabil postat de Andra_07 (Post 470491)

Nimic nu ne este garantat de cand ne nastem.

În prealabil postat de Andra_07 (Post 470491)

Gabriela, tocmai asta e frumusetea vietii pe Pamant. Faptul ca niciodata nu vom stii ce se va intampla maine. Nimic nu ne este garantat de cand ne nastem. Totul dobandim pe parcurs, cu fiecare zi care trece. Care ar mai fi scopul nostru daca am stii de la inceput ca vom gasi sau nu vom gasi un sot bun, ca vom fi sau nu vom fi mame bune? Tocmai datorita acestei incertitudini permanente, ne straduim sa fim din ce in ce mai buni si luptam sa obtinem fericirea si mantuirea in viata.
Legat de aceasta problema, a faptului ca nu-ti gasesti perechea potrivita, as tinde sa-ti dau un sfat mai obiectiv. Eu consider ca o viata plina de activitate, o viata antrenanta iti permite sa vezi altfel lucrurile. Poate din cauza monotoniei zilnice, ai aceata anxietate si te gandesti permanent la problema ta.
Concret: In locul tau m-as implica in cat mai multe activitati pentru a-mi umple timpul. Mi-as dezvolta noi pasiuni, care automat m-ar conduce catre oameni noi. Daca iti place sa citesti, incepe sa merge la o sala de lectura. Acolo, pe langa carti poti cunoaste persoane cu care ai ce discuta. Daca esti o fire analitica, orienteaza-te catre stiinte exacte. Te poti apuca sa inveti de exemplu programare, statistica, analiza financiara. Poti vizita forumuri de specialitate, ca apoi sa aplici lucrurile invatate. Te poti apuca de fotografie. Chiar si cu un aparat de slaba calitate, poti invata incet incet sa captezi imagini frumoase. Daca esti interesata de probleme ecologice, te poti inscrie intr-o organizatie pentru protectia mediului. In afara de conferinte interesante, ai sansa sa protejezi Pamantul de ceea ce ii face rau. Te poti implica in actiuni umanitare, la fel, in organizatii non-guvernamentale. Astfel, vei simti, ca ajuti lumea sa fie mai buna si sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Poti strange bani din salariu si poti merge intr-un pelerinaj la Manastiri cu ocazia Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului.
Viata e frumoasa, din simplul fapt ca Dumnezeu ne-a oferit-o. De ce sa ne gandim la o singura problema, cand de fapt sunt mii de lucruri in aceasta lume care ne pot aduce bucurie si zambet? Scoala este doar o baza a educatiei, dar parerea mea, este ca Dumnezeu ne-a oferit prea multe posibilitati pentru a ne limita doar la ceea ce invatam in timpul anilor de studii. De ce sa nu descoperim mai multe din ce ne-a lasat?
Incepe prin a intoarce rand pe rand filele vietii, invatand din fiecare cate ceva. Poate nu ti se pare un sfat obiectiv, dar crede-ma cel mai mare remediu pentru depresii este activitatea continua. Ia-l, te rog, in considerare. Implica-te in cat mai multe activitati, invata din toate ceva si vei avea cu siguranta sansa sa cunosti oameni buni care te vor fascina. Unii iti vor ramane prieteni, altii iti vor marca existenta poate doar cu o vorba, pe unii ii vei ocoli, dar poate va fi unul dintre ei, care iti va ramane alaturi toata viata.
Nu-ti pot garanta ca vei gasi ceea ce iti doresti, dar iti pot garanta ca vei aprecia fiecare clipa mult mai mult!
Ai grija de tine! Doamne ajuta!

În prealabil postat de AGabriela (Post 470496)

Nu ma uit dupa un fotomodel sau sa fie imbracat nu stiu cum. Si uite o experienta, o conluzie total gresita. L-am vazut la biserica (pe cel ce mi-a dat de inteles ca vestimentatia mea lasa de dorit in ceea ce il priveste) ca fiind un baiat imbracat modest, cam cu aceleasi lucruri pe el mai mereu, fara prea multe schimbari. Stii care a fost ideea mea despre el? "Mmmm, omul asta nu pune accent pe haine! Imi place asta!" ca mai tarziu sa aflu ce de fapt este total opusul.

În prealabil postat de Mihailc (Post 470494)

Povestea asta lasă pe seama imaginaţiei noastre o continuare posibilă.

Iată o variantă:

Una dintre "ele": Wow, ce sexi, m-aş duce şi eu să gust ceva servit de el. Poate am şanse la "specialitatea casei", dacă mă organizez în aşa fel încât să "nimeresc" în intervalul de "happy hour".
Alta dintre "ele": Am simţit eu că-i diferit de carieriştii ăştia plictisitori şi insensibili cu care ne-am măritat ca proastele, doar ca să ajungem apoi abandonate ca nişte piese de mobilier demodate. Dacă nu-l obsedează cariera, nu-i mai rămâne decât amorul. Romeo, eşti al meu!

În prealabil postat de AlinB (Post 470501)

Ai aflat de unde? De la binevoitori? Ai stat de vorba cu el personal?

În prealabil postat de anna21 (Post 470505)

:))

Nu e nimic rau in a te intalni cu un chelner, daca asta doresti.
Foarte, foarte rau este sa te intalnesti cu un chelner care da impresia ca ar fi mult mai mult.

In cei 36 ani ai mei am invatat ("the hard way"- calea amara) ca nu trebuie sa te increzi in barbatii care se ocupa prea mult de aspectul lor (mai ales daca statutul lor nu justifica aceasta sau daca situatia materiala nu o permite!).
Pentru cine doreste explicatii: preocuparea excesiva pentru aspect tradeaza nesiguranta (omul simte ca este nedecvat/lasa de dorit intr-o privinta sau mai multe sau se simte inferior si incearca sa compenseze).
Similar, daca el cere ca sotia /partnera sa arate ca din revista, este tot din cauza faptului ca el se simte inferior..
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca multi barbati foarte eleganti/dichisiti vor si altfel de "confirmare" a imaginii lor: vor ca femeile sa ii placa! Ba si mai mult.
In general, cu cat un barbat "incearca" mai mult sa arate ca este ceva, depune mai mult efort in imaginea sa.. ei, instinctul imi spune ca este ceva in neregula cu el.

Daca un barbat este matur emotional, stie cine este si isi accepta statutul, nu incearca sa se impuna prin imagine.

În prealabil postat de Andra_07 (Post 470491)

Gabriela, tocmai asta e frumusetea vietii pe Pamant. Faptul ca niciodata nu vom stii ce se va intampla maine. Nimic nu ne este garantat de cand ne nastem. Totul dobandim pe parcurs, cu fiecare zi care trece. Care ar mai fi scopul nostru daca am stii de la inceput ca vom gasi sau nu vom gasi un sot bun, ca vom fi sau nu vom fi mame bune? Tocmai datorita acestei incertitudini permanente, ne straduim sa fim din ce in ce mai buni si luptam sa obtinem fericirea si mantuirea in viata.
Legat de aceasta problema, a faptului ca nu-ti gasesti perechea potrivita, as tinde sa-ti dau un sfat mai obiectiv. Eu consider ca o viata plina de activitate, o viata antrenanta iti permite sa vezi altfel lucrurile. Poate din cauza monotoniei zilnice, ai aceata anxietate si te gandesti permanent la problema ta.
Concret: In locul tau m-as implica in cat mai multe activitati pentru a-mi umple timpul. Mi-as dezvolta noi pasiuni, care automat m-ar conduce catre oameni noi. Daca iti place sa citesti, incepe sa merge la o sala de lectura. Acolo, pe langa carti poti cunoaste persoane cu care ai ce discuta. Daca esti o fire analitica, orienteaza-te catre stiinte exacte. Te poti apuca sa inveti de exemplu programare, statistica, analiza financiara. Poti vizita forumuri de specialitate, ca apoi sa aplici lucrurile invatate. Te poti apuca de fotografie. Chiar si cu un aparat de slaba calitate, poti invata incet incet sa captezi imagini frumoase. Daca esti interesata de probleme ecologice, te poti inscrie intr-o organizatie pentru protectia mediului. In afara de conferinte interesante, ai sansa sa protejezi Pamantul de ceea ce ii face rau. Te poti implica in actiuni umanitare, la fel, in organizatii non-guvernamentale. Astfel, vei simti, ca ajuti lumea sa fie mai buna si sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Poti strange bani din salariu si poti merge intr-un pelerinaj la Manastiri cu ocazia Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului.
Viata e frumoasa, din simplul fapt ca Dumnezeu ne-a oferit-o. De ce sa ne gandim la o singura problema, cand de fapt sunt mii de lucruri in aceasta lume care ne pot aduce bucurie si zambet? Scoala este doar o baza a educatiei, dar parerea mea, este ca Dumnezeu ne-a oferit prea multe posibilitati pentru a ne limita doar la ceea ce invatam in timpul anilor de studii. De ce sa nu descoperim mai multe din ce ne-a lasat?
Incepe prin a intoarce rand pe rand filele vietii, invatand din fiecare cate ceva. Poate nu ti se pare un sfat obiectiv, dar crede-ma cel mai mare remediu pentru depresii este activitatea continua. Ia-l, te rog, in considerare. Implica-te in cat mai multe activitati, invata din toate ceva si vei avea cu siguranta sansa sa cunosti oameni buni care te vor fascina. Unii iti vor ramane prieteni, altii iti vor marca existenta poate doar cu o vorba, pe unii ii vei ocoli, dar poate va fi unul dintre ei, care iti va ramane alaturi toata viata.
Nu-ti pot garanta ca vei gasi ceea ce iti doresti, dar iti pot garanta ca vei aprecia fiecare clipa mult mai mult!
Ai grija de tine! Doamne ajuta!

În prealabil postat de AGabriela (Post 470499)

Am spus deja ca implicarea in alte activitati ma face sa nu fiu atat de disperata pe cat as fi daca nu as avea aceste activitati. Din raputeri incerc sa imi ocup timpul. Chiar si colega mea de apartament se intreaba pe unde umblu toata ziua (seara dupa servici). Incerc sa ma vad cu prietenii, sa particip la diferite actiuni etc. Numai ca uneori omul se simte obosit, asa ma simt si eu acum. Am scris durerea mea aici ca sa mai aflu si alte pareri si, recunosc, si din lipsa de activitate pentru moment, caci nu ma aflu acasa ci undeva mai departe. Dar cand sunt acasa incerc, insa starea aceasta tot ma napadeste cand ajung acasa si pun capul pe perna sau cand incerc sa-mi fac pravila, daca mai apuc sa o fac. Multumesc frumos pentru sfaturile frumoase.

În prealabil postat de AGabriela (Post 470171)

Dar nu inteleg barbatii.

În prealabil postat de ioan cezar (Post 470565)

Incepe prin a intelege/cunoaste/convietui/trai crestineste cu unul dintre ei. Doar cu unul, cu un barbat. E suficient, asa cred. Lasa "barbatii"... Sa ma ierti de indemn.
Lasa si femeile, zic eu. Adica ocupa-te de o singura femeie: de tine insati.

Astfel, un barbat si o femeie, impreuna, in dragoste de Dumnezeu, vor avea cu adevarat prilejul invatarii si trairii unei vieti binecuvantate de Domnul. Asa zic eu sa ne ajute Bunul Dumnezeu, fiecaruia si tuturor. Ma iertati pentru interventie.

În prealabil postat de ioan cezar (Post 470565)

Incepe prin a intelege/cunoaste/convietui/trai crestineste cu unul dintre ei. Doar cu unul, cu un barbat. E suficient, asa cred. Lasa "barbatii"... Sa ma ierti de indemn.
Lasa si femeile, zic eu. Adica ocupa-te de o singura femeie: de tine insati.

Astfel, un barbat si o femeie, impreuna, in dragoste de Dumnezeu, vor avea cu adevarat prilejul invatarii si trairii unei vieti binecuvantate de Domnul. Asa zic eu sa ne ajute Bunul Dumnezeu, fiecaruia si tuturor. Ma iertati pentru interventie.

În prealabil postat de AGabriela (Post 470577)

Doar nu v-ati facut impresia ca as dori 10 barbati, ci am spus aceasta caci am tot cautat si in biserica si in alte cercuri. Si cum sa invat daca nu il gasesc pe acela unul sau Dumnezeu nu binevoieste a mi-l scoate inca in cale? Chiar daca nu am dat impresia stiu destul de bine ca si la mine trebuie sa lucrez. Iar impreuna vom putea invata si merge pe drumul spre mantuire abia dupa ce ne va binecuvanta Dumnezeu a fi impreuna, sau gresesc oare?

În prealabil postat de AGabriela (Post 470577)

Doar nu v-ati facut impresia ca as dori 10 barbati, ci am spus aceasta caci am tot cautat si in biserica si in alte cercuri. Si cum sa invat daca nu il gasesc pe acela unul sau Dumnezeu nu binevoieste a mi-l scoate inca in cale? Chiar daca nu am dat impresia stiu destul de bine ca si la mine trebuie sa lucrez. Iar impreuna vom putea invata si merge pe drumul spre mantuire abia dupa ce ne va binecuvanta Dumnezeu a fi impreuna, sau gresesc oare?

În prealabil postat de AGabriela (Post 470496)

Recunosc ca as vrea si eu sa aiba nu stiu ce calitati, sa arate ca fat-frumos, dar decat sa am impresia vesnica de a nu fi suficient de buna pentru el, prefer pe cine-mi va da Dumnezeu. Numai sa-mi dea si mie ochi sa-l vad. Doamne miluieste!

În prealabil postat de AGabriela (Post 470484)

Poate ca tin si eu intr-o oarecare masura de anumite aspecte fizice, trebuie reciprocitate intr-o oarecare masura, nu? Cu siguranta si eu is fatarnica.

În prealabil postat de mihaila_alin (Post 470607)

barbatul fie el cit de urit ....toate femeile sunt frumoase.

În prealabil postat de ioan cezar (Post 470591)

Ati inceput cu o generalizare abuziva, care se refera la o multime de barbati si ati afirmat ca toti acestia au o anumita inclinatie: "De ce barbatii vor doar aspectul fizic?" - scriati acolo... Nu stiu din ce palarie ati scos o asemenea concluzie.

În prealabil postat de AGabriela (Post 470617)

Da.Intr-adevar, a fost, este si va fi o generalizare abuziva, insa as minti daca nu as sustine ca asta este concluzia mea de acum, mentionez, cu aproape toti barbatii pe care i-am intalnit, credinciosi sau necredinciosi. Daca am jignit pe cineva imi cer scuze. Tot ca o concluzie este si ca asa cum mi-am asternut, asa dorm; iar acum sunt singura si voi fi si in viitor doar datorita pacatelor mele. Oricum numai Dumnezeu stie daca exista cate un om ptr fiecare in lumea asta, cert este ca mai am de asteptata mult si bine avand in vedere cat mi-a slabit credinta. Dumnezeu da doar celor ce cred, nu si celor plangaciosi ca mine.
Imi pare rau ca am ranit pe unii dintre dvs. Puteti considera topicul inchis.
Doamne sa va ajute in toate cele buna si de folos!

În prealabil postat de anna21 (Post 470623)

Din scrisorile lui Valeriu Gafencu catre surorile lui:
"Tare mult doresc să nu vă gândiţi la căsătoria voastră, absolut deloc. Cu cine mă voi mărita? Cum va fi el? Cine va fi el? Etc. Sunt gânduri inutile, fără sens, deşarte. Aceste preocupări arată că în sufletul vostru încă nu s-a stabilit certitudinea adâncă a adevărului. Să aveţi o singură grijă. Sufletul. Să trăiţi curat, în frica lui Dumnezeu. Să iubiţi pe Hristos, să vă dăruiţi toată fiinţa Lui, printr-o trăire curată, în rugăciune.

În ceea ce priveşte căsătoria: O, să n-aveţi nici o grijă, dar absolut nici o grijă, căci se găsesc atâtea suflete dornice de a întâlni suflete curate de fecioare, pentru a se uni cu ele şi a zidi un cămin creştin fericit.
Dacă voi aţi înţelege acest adevăr pe care vi-l mărturisesc, v-aţi convinge mai târziu, că dragostea de Dumnezeu este Esenţialul, v-aţi convinge de adevărul spus de Mântuitorul : “Căutaţi Împărăţia Cerurilor, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă."

În prealabil postat de anna21 (Post 470623)

Imi pare rau ca te-ai intristat.

Din scrisorile lui Valeriu Gafencu catre surorile lui:
"Tare mult doresc să nu vă gândiţi la căsătoria voastră, absolut deloc. Cu cine mă voi mărita? Cum va fi el? Cine va fi el? Etc. Sunt gânduri inutile, fără sens, deşarte. Aceste preocupări arată că în sufletul vostru încă nu s-a stabilit certitudinea adâncă a adevărului. Să aveţi o singură grijă. Sufletul. Să trăiţi curat, în frica lui Dumnezeu. Să iubiţi pe Hristos, să vă dăruiţi toată fiinţa Lui, printr-o trăire curată, în rugăciune.

În ceea ce priveşte căsătoria: O, să n-aveţi nici o grijă, dar absolut nici o grijă, căci se găsesc atâtea suflete dornice de a întâlni suflete curate de fecioare, pentru a se uni cu ele şi a zidi un cămin creştin fericit.
Dacă voi aţi înţelege acest adevăr pe care vi-l mărturisesc, v-aţi convinge mai târziu, că dragostea de Dumnezeu este Esenţialul, v-aţi convinge de adevărul spus de Mântuitorul : “Căutaţi Împărăţia Cerurilor, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă."



Nu are rost sa iti bati capul gandindu-te ca vrei sa te mariti, cum ar fi sa te mariti etc...
Nu cred ca este bine sa ceri lucruri fara de folos.
Iar daca iti este de folos, iti da Dumnezeu!

Vrei sa stii cum esti sa fii maritata? Nu este usor. Nici in cele mai grozave familii pe care le cunosc nu curge lapte si miere. Iar uneori este chiar foarte greu. Pot umple pagini intregi cu casnicii esuate numai din cercul meu de cunostinte! Azi mai am doar o prietena casatorita.. sau doua (dar barbatul o inseala si ea traieste cu asta). Restul fie nu au reusit sa se marite, fie au divortat.
Inteleg dezamagirea ta.. Lumea este destul de hidoasa, aceasta este realitatea. Lasa lucrurile sa curga.. Nu le forta, ca poti da de probleme.
De ex. stiai ca circa o treime din femeile din Romania sufera din cauza violentei domestice (verbala, fizica, presiune pt intretinere relatii sexuale)? Vei spune ca tu cauti barbat credincios. Raspunsul meu este: cam saizeci procente din populatie considera violenta domestica justificata.. Asta cu aspectul -barbatii vor femei atractive- este (prin comparatie) o problema minora.


Gandeste-te la lucrurile pe care le poti face azi. Si fa-le. Daca ai familie, s-a terminat cu timpul. Rolul de sotie si mama chiar ocupa tot timpul..
Nu te mai gandi la ce nu ai.
Observa si bucura-te de ceea ce ai si de ceea ce poti face.

În prealabil postat de anna21 (Post 470623)

Imi pare rau ca te-ai intristat.

Din scrisorile lui Valeriu Gafencu catre surorile lui:
"Tare mult doresc să nu vă gândiţi la căsătoria voastră, absolut deloc. Cu cine mă voi mărita? Cum va fi el? Cine va fi el? Etc. Sunt gânduri inutile, fără sens, deşarte. Aceste preocupări arată că în sufletul vostru încă nu s-a stabilit certitudinea adâncă a adevărului. Să aveţi o singură grijă. Sufletul. Să trăiţi curat, în frica lui Dumnezeu. Să iubiţi pe Hristos, să vă dăruiţi toată fiinţa Lui, printr-o trăire curată, în rugăciune.

În ceea ce priveşte căsătoria: O, să n-aveţi nici o grijă, dar absolut nici o grijă, căci se găsesc atâtea suflete dornice de a întâlni suflete curate de fecioare, pentru a se uni cu ele şi a zidi un cămin creştin fericit.
Dacă voi aţi înţelege acest adevăr pe care vi-l mărturisesc, v-aţi convinge mai târziu, că dragostea de Dumnezeu este Esenţialul, v-aţi convinge de adevărul spus de Mântuitorul : “Căutaţi Împărăţia Cerurilor, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă."



Nu are rost sa iti bati capul gandindu-te ca vrei sa te mariti, cum ar fi sa te mariti etc...
Nu cred ca este bine sa ceri lucruri fara de folos.
Iar daca iti este de folos, iti da Dumnezeu!

Vrei sa stii cum esti sa fii maritata? Nu este usor. Nici in cele mai grozave familii pe care le cunosc nu curge lapte si miere. Iar uneori este chiar foarte greu. Pot umple pagini intregi cu casnicii esuate numai din cercul meu de cunostinte! Azi mai am doar o prietena casatorita.. sau doua (dar barbatul o inseala si ea traieste cu asta). Restul fie nu au reusit sa se marite, fie au divortat.
Inteleg dezamagirea ta.. Lumea este destul de hidoasa, aceasta este realitatea. Lasa lucrurile sa curga.. Nu le forta, ca poti da de probleme.
De ex. stiai ca circa o treime din femeile din Romania sufera din cauza violentei domestice (verbala, fizica, presiune pt intretinere relatii sexuale)? Vei spune ca tu cauti barbat credincios. Raspunsul meu este: cam saizeci procente din populatie considera violenta domestica justificata.. Asta cu aspectul -barbatii vor femei atractive- este (prin comparatie) o problema minora.


Gandeste-te la lucrurile pe care le poti face azi. Si fa-le. Daca ai familie, s-a terminat cu timpul. Rolul de sotie si mama chiar ocupa tot timpul..
Nu te mai gandi la ce nu ai.
Observa si bucura-te de ceea ce ai si de ceea ce poti face.

În prealabil postat de ioan cezar (Post 470643)

Subscriu. Buna postare, realista (poate un pic cinica, foarte usor, pe undeva, insa asa cam este si realitatea). Minunata scrisoarea lui Valeriu Gafencu.

În prealabil postat de AGabriela (Post 470640)

Fraza "Cautati Imparatia cerurilor si toate acestea vi se vor adauga voua!" foarte reala pentru cine mai stie sa caute. Nici nu mai stiu, nici nu mai pot. Sunt mult prea lenesa sa o mai fac si mult prea necredincioasa. Cat despre intristare sa nu va para rau, caci este crucea pe care o duc de copila, o cruce cu care m-am obisnuit si se pare ca nu ma pot (sau nu vreau) debarasa de ea. Veselia si bucuria sunt doar oaspeti care trec destul de rar pe aici. Toate bune.

În prealabil postat de anna21 (Post 470647)

:)
Un pic cinica? Sunt foarte, foarte amara...
Am ajuns sa ma bucur ca am baieti si nu fete pentru ca asta este: traim intr-o lume a barbatilor.

În prealabil postat de anna21 (Post 470647)

Dar nu vreau sa fiu nedreapta cu barbatii, am cunoscut si barbati extraordinari (care nu sunt calugari. Pentru ca ideea mea despre barbatie implica controlul asupra sinelui, a nu trai pentru sine, jertfa.. asta este barbatia in viziunea mea). Dar stii care este ironia? Sotiile lor nu intelegeau ce au alaturi. Deci tot aia.

În prealabil postat de anna21 (Post 470648)

Multi barbati sunt tristi si se sprijina pe altii - o femeie- in cautarea unui echilibru emotional.

În prealabil postat de anna21 (Post 470648)

Gabriela, iarta-ma ca fac presupuneri.. dar daca tu astepti pe altcineva sa te faca fericita, cred ca gresesti din start.
Este adevarat ca suntem fericiti in relatii, dar aceasta vine de obicei din ceea ce suntem noi dispusi sa daruim.

În prealabil postat de anna21 (Post 470648)

(secret: barbatii sunt atrasi de o femeie fericita. Chiar cred ca este mult mai important decat felul in care arati! Multi barbati sunt tristi si se sprijina pe altii - o femeie- in cautarea unui echilibru emotional).

În prealabil postat de anna21 (Post 470648)

Pune un zambet pe buze.. face mai mult decat o imbracaminte atragatoare. Tine spatele drept, capul sus si ai incredere ca nu esti singura, Cineva te iubeste si are grija de tine.

În prealabil postat de anna21 (Post 470647)

:)
Un pic cinica? Sunt foarte, foarte amara...
Am ajuns sa ma bucur ca am baieti si nu fete pentru ca asta este: traim intr-o lume a barbatilor.
In ultimii cinci ani am strans povesti incredibile numai din cercul meu de cunostinte.. Si nu vorbesc de banala inselare ci chiar de ceva apropiat de tortura fizica si psihica.. Si ce li s-a intamplat nu ajunge in statistici.
(Pana si prietena mea avocata pe care am mentionat-o pe thread a trecut printr-un calvar.. incredibil cat a indurat. Si cu toate astea nu ea a cerut divortul! Chiar credea in "sanctitatea casatoriei" - e catolica)
Nu stiu ce se intampla azi. Cred ca este o boala a lumii contemporane: egoismul acesta crancen! Mi-e greu sa cred ca asta a fost casatoria intotdeauna (am exemplul luminos al parintilor mei care si-au fost intotdeauna sprijin).

Dar nu vreau sa fiu nedreapta cu barbatii, am cunoscut si barbati extraordinari (care nu sunt calugari. Pentru ca ideea mea despre barbatie implica controlul asupra sinelui, a nu trai pentru sine, jertfa.. asta este barbatia in viziunea mea). Dar stii care este ironia? Sotiile lor nu intelegeau ce au alaturi. Deci tot aia.

În prealabil postat de Fani71 (Post 470662)

Sa nu fim ca musca, ci ca albina (postase glykys imaginea asta a unui parinte pe alt thread), nu ca cea care vede mizeria, ci ca cea care vede florile.

În prealabil postat de Fani71 (Post 470662)

Eu am cunoscut si vad in jur si multi barbati minunati, incepand cu al meu (ceea ce nu inseamna ca nu are si defecte si aspecte mai colturoase, dar cine nu are? caa nu traim inca in rai). Cunosc diversi soti atenti, responsabili, iubitori. De ce sa nu vorbim si despre ei?

În prealabil postat de Fani71 (Post 470662)

Lumea in care traim este rea.
Totusi, nu cred ca este bine sa ne oprim la aceste aspecte mai mult decat e nevoie ca sa ne rugam pentru cei care sufera si pentru cei care ii fac pe altii sa sufere. Si sigur, sa nu traim pe un norisor roz, sa ne pazim. Dar sa ne pazim inima noastra, mai intai, sa fie treaza si sa nu cada in capcane.
Sa nu fim ca musca, ci ca albina (postase glykys imaginea asta a unui parinte pe alt thread), nu ca cea care vede mizeria, ci ca cea care vede florile.

Eu am cunoscut si vad in jur si multi barbati minunati, incepand cu al meu (ceea ce nu inseamna ca nu are si defecte si aspecte mai colturoase, dar cine nu are? caa nu traim inca in rai). Cunosc diversi soti atenti, responsabili, iubitori. De ce sa nu vorbim si despre ei?

Subscriu insa la ceea ce i-ai scris Gabrielei in mesajulm care urmeaza acestuia.

În prealabil postat de anna21 (Post 470647)

:)
Un pic cinica? Sunt foarte, foarte amara...
Am ajuns sa ma bucur ca am baieti si nu fete pentru ca asta este: traim intr-o lume a barbatilor.
In ultimii cinci ani am strans povesti incredibile numai din cercul meu de cunostinte.. Si nu vorbesc de banala inselare ci chiar de ceva apropiat de tortura fizica si psihica.. Si ce li s-a intamplat nu ajunge in statistici.
(Pana si prietena mea avocata pe care am mentionat-o pe thread a trecut printr-un calvar.. incredibil cat a indurat. Si cu toate astea nu ea a cerut divortul! Chiar credea in "sanctitatea casatoriei" - e catolica)
Nu stiu ce se intampla azi. Cred ca este o boala a lumii contemporane: egoismul acesta crancen! Mi-e greu sa cred ca asta a fost casatoria intotdeauna (am exemplul luminos al parintilor mei care si-au fost intotdeauna sprijin).

În prealabil postat de AGabriela (Post 470640)

Cat despre intristare sa nu va para rau, caci este crucea pe care o duc de copila, o cruce cu care m-am obisnuit si se pare ca nu ma pot (sau nu vreau) debarasa de ea. Veselia si bucuria sunt doar oaspeti care trec destul de rar pe aici. Toate bune.

În prealabil postat de Yasmina (Post 470678)

Multi sunt frumosi si buni,pana intr-un moment x cand te socheaza cu descoperirile pe care le faci...
A vb despre casatoria perfecta sau partenerul perfect la timpul prezent,nu-mi pare corect.Aceasta perfectiune are nevoie de timp.
Trebuie sa astepti pana la sfarsitul natural al mariajului pt a trage o concluzie dreapta.
Nu aduce anul ce aduce ceasul- proverb romanesc.

Adica degeaba vb despre ei ca sunt soti excelenti acum daca la anul trecem printr-o adevarata tragedie cu sotul+amanta.
Cred ca mai intelept este sa ai o atitudine realista asupra vietii in general fara a baga capul in nisip si a te face ca nu exista murdarii,mizerii,porcarii pe lume.

În prealabil postat de Andreea2012 (Post 470409)

Parerea mea este ca toti sunt la fel.Cand o sa intalnesc pe unul care face exceptia va anunt.Dar ma cam indoiesc, deoarece toti sunt cu 2 feţe(poate chiar mai multe) :)

În prealabil postat de Andreea2012 (Post 470409)

Parerea mea este ca toti sunt la fel.Cand o sa intalnesc pe unul care face exceptia va anunt.Dar ma cam indoiesc, deoarece toti sunt cu 2 feţe(poate chiar mai multe) :)