" Stiri " ceva mai vechi . . . ( mai mult sau mai putin cenzurate )
 

Una din tainele cele mai bine păzite ale Bisericii a ieşit la iveală. Costel Ispas, ginerele patriarhului, este îngrijitorul adăpostului pentru câini ”Codiță și Bobiță”, ridicat de Minodora Ilie, președinta fundației Omenia, la Godeni . Ginerele Prea Fericitului este cunoscut în satul Cotești din Godeni ca un tânăr cuminte și respectuos. Începând de astăzi, unul dintre cele mai bine păzite secrete ale Bisericii Ortodoxe Române a ieșit la iveală. Deși pare greu de crezut, Prea Fericitul Patriarh Daniel a reușit să țină ascuns de ochii lumii, vreme de mai bine de trei decenii, faptul că este tatăl unei fete, care are astăzi vârsta de 34 de ani. Lucrurile devin și mai spectaculoase dacă adăugăm și că Întâistătătorul Bisericii a devenit deja, de câteva săptămâni, și bunic, după ce fiica sa a născut recent o fetiță. Al cărei tătic și viitor ginere al PF Daniel este argeșean, născut și crescut în comuna Godeni, sat Cotești. Deja la București, acolo unde locuiesc cei doi tineri părinți, se fac pregătirile pentru botezul fetiței nou născute, care se anunță un eveniment cu participare de elită, după cum veți vedea pe parcursul materialului. Din aproape în aproape, am reușit să aflăm, în premieră absolută, detalii despre această poveste pe cât de spectaculoasă, pe atât de neștiută.

Steluța Vișan Ciobotea se numește fiica secretă a Prea Fericitului Daniel și este rodul unei relații avute de acesta în tinerețe, pe vremea când tocmai își desăvârșise studiile teologice și abia își susținuse doctoratul la Strasbourg. Din câte am aflat, fata a venit pe lume în anul 1978, exact în perioada când tânărul profesor de teologie Dan Ilie Ciobotea (intrat abia în 1987 în monahie, sub numele de Daniel) se pregătea să plece lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, în Elveția. De atunci, actualul patriarh s-a ocupat într-o discreție totală de Steluța Ciobotea, care nu numai că-i poartă numele de mirean, ceea ce însemnă că a fost recunoscută de tatăl său, dar are același prenume, Steluța, ca cel al mamei înaltului ierarh. Din păcate, copila s-a confruntat de mică cu niște afecțiuni neremediate nici până astăzi și, deși se spune că este tobă de carte, cu o educație excepțională, are o deformație a coloanei vertebrale care îi îngreunează mersul și îi produce multă suferință. Prin grija tatălui său, Steluța Ciobotea a beneficiat de numeroase tratamente la clinici din străinătate, fapt care i-a ameliorat mult starea, dar vindecarea tot n-a putut fi deplină. În urmă cu mai multe luni, atunci când devenise evident că fiica patriarhului este însărcinată și urmează să dea naștere unui copil, viitoarea mămică s-a internat în spital, se spune că la noua maternitate de la Malaxa, în București, acolo unde, evident, a beneficiat de o îngrijire pe cât de atentă, pe atât de discretă, până la nașterea unei fetițe frumoase și sănătoase.
Daniela Florica Ispas Ciobotea, nepoțica patriarhului

Așadar, de foarte puțină vreme, Prea Fericitul Daniel a devenit bunic, după ce fiica sa, despre existența căreia nimeni n-a știut până astăzi, a adus pe lume o fetiță, pe nume Daniela Florica Ispas Ciobotea. Nume care, la rândul său, are o simbolistică aparte. Daniela nu este greu de dedus de unde vine, câtă vreme bunicul este însuși Prea Fericitul Daniel. Florica mai mult ca sigur că vine de la prenumele surorii patriarhului, pe care o cheamă tot Florica și este, se spune, o femeie de-a dreptul virtuoasă, cu o dragoste deplină pentru cele sfinte. Ciobotea, la fel, vine, evident, de la numele de mirean al Întâistătătorului BOR. În ce privește numele de Ispas, este exact cel purtat de tatăl fetiței, pe care îl cheamă Constantin Ispas, dar i se spune Costel și este născut-crescut în comuna argeșeană Godeni, sat Cotești. De unde a plecat la București, exact după ce și-a consolidat relația cu fiica patriarhului, ba mai mult, acum au devenit și părinții fetiței nou-născute. Poate vă întrebați de unde până unde a ajuns Steluța Ciobotea să consolideze o relație cu un băiat provenit tocmai de la Godeni, o localitate destul de modestă și care, la prima vedere, n-are nici în clin, nici în mânecă cu patriarhul și familia acestuia. Ei bine, totul are la bază un alt secret, care iese tot astăzi la iveală.
Minodora Ilie, „nașa” de suflet pentru cei doi tineri

Localnicii din Godeni spun că cea care a jucat rolul de „nașă” de suflet a relației dintre Costel Ispas și Steluța Ciobotea a fost nimeni alta decât Minodora Ilie, președinta-directoare generală a Fundației Internaționale Omenia. O femeie foarte influentă pe vremea CDR și a lui Emil Constantinescu (căruia i-a fost chiar consilier prezidențial), dar care s-a menținut până astăzi în sfere înalte de putere. Veți vedea mai jos și de ce. Legătura Minodorei Ilie în toată afacerea se regăsește exact la Godeni, comuna sa natală, acolo unde aceasta și-a amenajat, alături de casa părintească, un veritabil complex de căbănuțe, foarte dichisite, destinate îngrijirii câinilor fără stăpân. Femeia a devenit de fapt celebră pentru dragostea și sprijinul consistent acordate acestui scop, pentru care, prin fundația pe care o conduce, derulează chiar un program special, intitulat sugestiv „Codiță și Bobiță”, destinat îngrijirii, sterilizării și adopției cățeilor fără stăpân. De aici a început totul, pentru că, fiind plecată mai mult la București, unde și locuiește, Minodora Ilie l-a avut ca îngrijitor al complexului ridicat la Godeni tocmai pe Costel Ispas, intrat acum în relație cu fata patriarhului. Oamenii locului spun că băiatul nu este deloc unul complicat, ba dimpotrivă, n-are studii prea înalte și nu s-a dat niciodată în lături să meargă cu caprele prin sat, iar apoi să devină îngrijitor la reședința natală a Minodorei Ilie. Grație cumințeniei și blândeții sale, el a ajuns să fie foarte apreciat de aceasta, iar ulterior să ajungă s-o cunoască și pe fiica secretă a Prea Fericitului. Cum asta? Tot prin Minodora Ilie, în anturajul căreia se aflau cei doi tineri. Mai mult ca sigur că n-a fost vorba de ceva premeditat, ci, mai degrabă, așa a fost soarta, ca cei doi să se întâlnească, să se placă, iar acum să aibă parte și de o fetiță abia născută. Culmea, și pe actualul îngrijitor al complexului Minodorei Ilie de la Godeni îl cheamă tot Ispas, dar Ion, și i se spune Relu. Inițial, auzisem că el ar fi acela intrat în relație cu fata Prea Fericitului, dar localnicii ne-au îndreptat pe făgașul corect. Relu Ispas a preluat gospodăria Minodorei Ilie în îngrijire după ce fostul administrator, Costel Ispas, a plecat la București alături de Steluța Ciobotea. Din câte am mai aflat, între cei doi nu este numai o coincidență de nume, ci sunt și rude, chiar veri din unele surse.

<< continuare >>

<< continuare >>


PF Daniel este președinte de onoare în Fundația Omenia

Ca să se închidă cercul, mai trebuie explicat doar care este legătura Minodorei Ilie cu Patriarhul Daniel, care a făcut posibilă, iată, relația tinerilor Steluța Ciobotea cu Costel Ispas. Cum spuneam la început, doamna Minodora a fost o femeie influentă încă din anii 90, atunci când a fost consilier prezidențial la Emil Constantinescu, consilieră la alți patru prim-miniștri, ba și-a făcut relații de top și printre alte elite ale țării, inclusiv la vârful Bisericii. Dovada cea mai puternică vine din actuala componență a Fundației Internaționale Omenia, pe care Minodora Ilie o conduce în calitate de președintă-directoare generală. N-o să credeți ce nume sonore sunt reunite în conducerea, ori în componența fundației. Legătura cu PF Daniel este chiar la vârf, pentru că patriarhul este însuși președintele de onoare la Omenia. Pe cale de consecință, devine limpede de ce Minodora Ilie se bucură de un statut privilegiat față de conducătorul Bisericii. De unde și explicația celor spuse mai sus. Fundația Omenia are însă în conducere și alte nume mari din Biserică, semn clar al relațiilor strânse dintre cele două instituții. Tot în conducere îi mai regăsim, de pildă, pe ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, ÎPS mitropolit Nifon, arhiepiscopul Târgoviștei sau arhimandritul Irineu Dogaru, parohul Bisericii Palatului Cotroceni. În ce privește lumea laică, nume și mai sonore se regăsesc în Fundația Omenia. De la Regele Mihai și Regina Ana, continuând cu foștii șefi de stat Ion Iliescu și Emil Constantinescu, iar cel actual, reprezentat de soția sa, Maria Băsescu, plus foștii prim-miniștri Radu Vasile (care și-a făcut chiar o casă la Godeni, tot la invitația Minodorei Ilie) și Adrian Năstase. În plus, lucru care spune multe despre influența Minodorei Ilie și a fundației sale, mai regăsim în aceasta și foști sau actuali șefi de servicii secrete. Ioan Talpeș, fostul șef SIE, este chiar prim-vicepreședinte, dar afiliat este și actualul șef SIE, Teodor Meleșcanu, plus fostul șef SRI, Virgil Măgureanu. Este deja destul ca să vedem în ce cerc relațional de elită evoluează Minodora Ilie.
Minodora Ilie: „Este fata surorii Prea Fericitului, dar seamănă perfect cu dânsul…”

Am stat de vorbă și cu doamna Minodora Ilie, pe tema acestui material. La început puțin surprinsă, dânsa a devenit rapid foarte deschisă, dându-ne mai multe amănunte. Din motive care nouă ni s-au părut evidente, a susținut că Steluța Ciobotea, proaspăta mămică aflată încă la maternitatea Malaxa împreună cu fetița născută chiar în vinerea Paștelui, nu este fata patriarhului, ci a surorii acestuia. „Este o fată superbă, frumoasă, educată și sufletistă. Când o vezi, este imposibil să n-o îndrăgești. Este fata surorii Prea Fericitului, dar seamănă perfect cu acesta. Și dacă ar fi fata dânsului, n-ar fi însă nicio problemă, pentru că la data nașterii, nu intrase în monahism. Dumneavoastră sunteți băiat inteligent și înțelegeți…”. Declarație cât se poate de subtilă a Minodorei Ilie, pe care, dat fiind contextul, o înțelegem ca atare. În rest, dânsa ne-a mai spus că relația Steluței Ciobotea cu Costel Ispas este una foarte frumoasă, cei doi, care sunt împreună membri ai Fundației Omenia, se iubesc mult, ba s-au îndrăgostit de la prima vedere. „Sunt niște tineri frumoși și serioși, care se iubesc și trebuie sprijiniți la început de drum. Fata este încă în spital, la Malaxa, unde își alăptează fetița și este o minunăție cum întreg personalul de acolo e încântat de ea și îi este alături, pentru că au îndrăgit-o”. Minodora Ilie ne-a mai spus că botezul micuței Daniela Florica Ispas Ciobotea va avea loc la începutul lunii mai și va fi organizat de Fundația Omenia. Iar naș va fi chiar Prințul Paul de Români

Exista si o reactie . . .
 

Intrebare: calugarii pot infia? (exemplu cazul PS Mihail Jar). Eventual infiere cu efecte restranse (exista si cu efecte complete).

M-am gandit la aceasta posibilitate tinand seama ca fata se numeste si Visan si Ciobotea, ori ma gandesc ca dna Visan nu este o femeie atat de emancipata (am vazut la TV ca era o femeie simpla, la inscaunarea sau intronizare cum se spune corect?) incat sa doreasca sa-i fie pastrat in acte numele de domnisoara, si sa-l si transmita copiilor.

Atunci s-ar explica si gestul nasilor, pornirea lor de a dori sa fie nasii de cununie ai fiicei adoptive a Patriarhului.

la asta m-am gandit si eu.
e interesanta si atitudinea tinerei mamici si a sotului ei cand reporterul cu camera ascunsa tot repeta: nepoata patriarhului, ii seamna leit, cand vine sa o vada, sunteti ginerele patriarhului(raspunsul da).

Ce telenovela, ce spirite infierbantate din nimic..

Sa ma ierte Dumnezeu, nu il simpatizez deloc pe PF Daniel, nu am facut-o niciodata, pe el sau de exemplu pe Epifanie Norocel dar de-aici si pana a spune toate astea... nu cred ca-i chiar asa. ... Si daca, sa presupunem ca ar fi, "vina" principala a lor cred (parerea mea, dar ....cine sunt eu? ) ar putea fi ca nu au facut nimic adevarat pentru BO si in numele ei si nu "pacatele tineretilor"

Vad ca este o lupta intre doamna Ilie si C.V. Tudor

http://www.ziartricolorul.ro/1066/es...a-noastra.html

Si asta e articolul original din Jurnalul de Arges :

http://www.jurnaluldearges.ro/index....cheta&Itemid=2

" Potrivit familiei, Steluţa trăieşte într-o lume a ei, în care răul nu există, putînd să fie manipulată foarte uşor, aşa cum face acum Minodora Ilie. Pe Certificatul Medical scrie clar că fata are nevoie de însoţitor permanent şi că nu este aptă să se descurce singură. „Îmi iubesc copilul şi voi face orice este posibil pentru a-l readuce acasă! Nu poate exista nici cea mai mică îndoială că Stela e fiica noastră!”, a fost declaraţia de final a sorei Patriarhului."

Mda..si ce sarirea crestinii nostri buni si duhovnicesti deja la gatul IPS - sa iasa in fata sa raspunda la toate mizeriile jurnalistice, sa le satisfaca lor pofta de cancan si telenovela.

Nici cand treaba pute de la o posta nu-si aduc aminte de prezumtia de vinovatie.

Ce sa mai vorbim ca cineva intr-o astfe de functie nu trebuie sa se coboare pana la genunchiul de broasca al jurnalistului care se vede de la o posta ca vrea doar scandal si se bazeaza pe vorbe nu fapte.

lucrez in domeniu...daca o persoana are nevoie de insotitor permanent nu inseamna ca nu are discernamant. De ce zici ca fata poate fi manipulata usor? Sunt cazuri si cazuri. Din cate se relateaza fata are doar probleme de ordin fizic si nu probleme mentale

Asa lasa oarecum sa se inteleaga.
Nu asta era subiectul oricum si cred ca problema a fost clarificata o data cu certificatul de nastere.

Revenind la tema principala a threadului , va anunt ca stirile curg in privinta implicarii bisericii in campania electorala . Cel mai "informat"post Tv. este "prietenul" nostru Pro Tv. care nu scapa nici un prilej in a ne "lauda". Cred ca au totusi o obsesie in cea ce priveste B.O.R. si problemele ei curente .
In fine am gasit ceva cat de cat amuzant :

Bacinschi dă bani la biserici în campanie electorală ca să nu-l "afurisească" preoţii
Focşani
Biserica Ştefan cel Mare din Focşani

Cinci lăcaşe de cult din municipiul Focşani vor primi fonduri de la Primărie din bani publici.
În ani electorali, edilii din Focşani sunt darnici cu preoţii, dar nu din buzunarul propriu, ci din banii publici, cotizând la greu în puşculiţa parohiilor din municipiu. Conştient că nu este bine să te pui rău cu cele sfinte, primarul Decebal Bacinschi a preferat varianta să i se poată mulţumi în cadrul slujbelor religioase pentru ajutorul dat bisericii, altfel riscând să se aleagă cu „afurisenia" preoţilor.

Aşa se face că în şedinţa de Consiliul Local de marţi după-amiază, au fost pregătite cinci proiecte de hotărâri privind alocarea unor sume de bani către tot atâtea parohii. Cum era de aşteptat, cei mai mulţi bani, un milion de lei, merg pentru continuarea lucrărilor la Catedrala Ortodoxă „Cuvioasa Parascheva", banii fiind necesari pentru ridicarea ultimei turle.

Alte sume, cuprinse între 15.000 şi 20.000 de lei ajung către alte parohii, printre care „Sfânta Mina", „Sfântul Ştefan cel Mare" sau „Buna-Vestire", unde preoţii au început lucrări de investiţii care acum stagnează din lipsă de bani. Spre exemplu, Parohia „Sf. Ierarh Mucenic Teodosie" a demarat o lucrare de reparare a coperişului bisericii, iar banii alocaţi de Ministerul Culturii, respectiv 180.000 de lei nu s-au dovedit suficienţi pentru finalizarea construcţiei. Preotul paroh Aurelian Dumitru a pus mâna pe pix şi i-a scris primarului că s-ar mulţumi cu 20.000 de lei.

Bacinschi, permanent în rugăciunile preoţilor

„În speranţa că cererea noastră va fi soluţionată favorabil, vă mulţumim anticipat şi vă asigurăm de tot respectul nostru, avându-vă permanent în rugăciunile noastre", scrie preotul Aurelian Dumitru în cererea adresată municipalităţii.

Primarul Decebal Bacinschi neagă faptul că măsura alocării de bani este una electorală. „Am dat bani la biserici mereu. Este drept, acum două săptămâni a venit arhiepiscopul Epifanie şi m-a rugat să dau bani la bisericile «Sf. Ştefan cel Mare» şi «Buna-Vestire». Este vorba de enoriaşii noştri. Eu nu fac blat cu preoţii ca să mă voteze. Preoţii care ne scriu, îi ajutăm. Şi părintele care este în cursa electorală cu mine, Petre Petre, poate să ceară bani pentru parohia sa", a declarat primarul Decebal Bacinschi.

Focşănenii au păreri diferite când vine vorba de alocarea de fonduri pentru biserici. „Eu o şcoală nouă nu am văzut în Focşani în ultimii 20 de ani, dar bisericile s-au înmulţit precum ciupercile. Pentru copiii de la clasa pregătitoare nu se găsesc bani de mobilier şcolar, în schimb pentru biserici văd că nu sunt probleme", spune Petruţa Covaci.

Bine ar fi ca, in aceasta saptamana, sa aducem slava lui Dumnezeu pentru ca Biserica noastra exista! Asa cum este ea.

Cati copii avem? Pe cati dintre ei i-am facut preoti? Dar calugari?

Sa-l rugam pe Dumnezeu ca, pentru rugaciunile preotilor din Biserica noastra, sa ne ierte pacatele si sa ne oranduiasca niste conducatori iubitori de Dumnezeu.

Daca crestinii de rand vor fi mai evlaviosi, din randurile lor se vor ridica preoti si calugari mai evlaviosi.

Sa nu fim mai exigenti cu pacatele slujitorilor Bisericii decat cu marile pacate ale celor din lume. Pacatul e pacat, indiferent cine l-ar savarsi.

Daca tot discutam despre pacate intalnite in cadrul Bisericii, trebuie sa vedem care pacate pun in pericol Ortodoxia si crestinismul. Pentru un crestin aceasta e important. In acest caz, tacerea e considerata chiar pacat. Dar pentru pacate pe care fiecare si le spovedeste, nu e pacat sa tacem. Si, oricum, e bine sa privim cu mila pe toti cei care gresesc intr-un fel sau altul, luand seama sa nu cadem noi insine in aceeasi ispita sau in alta mai mare!

Parcă tu ai deschis un thread la Topicul Rugăciuni despre ţară, conducători . . . . ! E bine să-l readuci în actualitate în această săptamână . Doamne ajută !

Nu sunt bani nici pentru spitale, nici pentru nasteri aseptice, nici pentru un foc de incalzire a maternitatilor inghetate, nici pentru pensionari si medicamentele lor, nici pentru studentii nevoiasi (ca bursele sunt de departe insuficiente), nici pentru doctoranzii straluciti, nici pentru turismul unei tari de o rara frumusete, nici pentru revitalizarea agriculturii, nici pentru poeti, nici pentru cantareti (ma refer la scolile de cantareti din Biserica, deoarece au fost desfiintate cateva scoli cu traditie, de pilda scoala de cantareti de la Calarasi)...

Sunt bani pentru autoturisme, pentru vile, pentru tzoale si parfumuri, pentru restaurante si terase, pentru tot felul de consumabile, pentru fotbalul (care, sa nu uitam, nu ne desparte de Dumnezeu...) pentru tot.

Copiii de la scoala mai pot astepta.
Oricum se vor face bussinessmani de succes, nu-i asa? Niste computer, un strop de engleza stalcita, niscaiva pile bune si garla nesimtire, vor fi de ajuns.
Iar daca treaba cu preotia va merge tot mai bine, vor fi tot mai multi candidati la Teologie, ca-n vremurile bune, cand o Dacie era prea putin pentru a lua examenul de admitere.

A uitat oare cineva ca traim tocmai in Romania? Pe care eu o numesc, in oglinda cu supranumele Americii - "Tara tuturor batjocurilor" sau, mai scurt - "Landul mascaricilor", al caror printz stim bine ce becalie poarta.

P.S. Nu gasesc nici un rau in faptul ca se construiesc biserici. Avem nevoie de lacase de cult, in replica la inghetul din perioada ceausismului. Personal insa, daca am de donat un leu, il donez cu bucurie la scoala sau la spital. Nu de cladiri avem nevoie, cred eu, ci de suflete curate inlauntrul lor.

Aşa este , Ioane !

Nu spun sa tacem atunci cand vedem ca se petrec lucruri contrare lucrarii pe care trebuie sa o savarseasca Biserica. Dar trebuie sa avem in vedere si ce spune Scriptura - ca vom da seama pentru fiecare cuvant rostit in desert. Viata noastra trebuie sa fie o viata de rugaciune. Sa nu ne oprim doar la a semnala greseli, ci sa ne si rugam pentru indreptarea lor, caci cele ce sunt cu neputinta la om, sunt cu putinta la Dumnezeu.

Cu siguranţă aşa este, căci de căteva ori pe zi pomenim în rugăciunea noastră biserica , pe cei ce ne conduc şi ţara noastră . A aduce laude când şi unde nu se cuvine , a ascunde voit neregulile şi greşelile noastre, cu certitudine sunt deşertăciuni . Nu poţi îndrepta ceva , ascunzând mizeria sub covor ! Rugăciunea şi cuvântul scris fără fapte , constituie cu siguranţă, deşertăciunea deşertăciunilor . Un diagnostic nu poate fi pus fără o investigaţie amănunţită de laborator, apoi urmează tratamentul şi după caz intervenţia chirurgicală. E greu, e dureros , dar extrem de eficace.

Imi place atitudinea pe care o au adevaratii duhovnici fata de anumite caderi. Ei nu faceau o descriere pe larg a caderilor atunci cand intalneau un om care dorea sa se indrepte. Ii spunea simplu: fa acest lucru. Exista riscul ca atunci cand prezentam caderile, sa smintim sau sa-i fcem pe oameni sa poarte in minte numai aceste caderi.

Cu adevărat există şi acest mare risc !

Him... cam asa ceva...
Dar fratele Costel aminteste ca prioritatea noastra este rugaciunea si straduinta intru nevointa de tot felul.
Cred ca imbinarea ultimelor voastre postari e ceea ce caut si eu sa fac. Va multumesc, fratilor, pentru cuvant!

Asa am vazut si eu, frate Costel si desigur aceasta e o parte din marea taina a duhovniciei.
Insa, precum ai spus, e vorba despre "un om care dorea sa se indrepte". Bun lucru acesta, e semn ca Duhul lucreaza deja in om, sprijinind dorinta reintoarcerii acasa, asa imi pare mie.
Or, tocmai aici e buba: are fratia ta opinia, oare, ca puhoiul de nereguli din lumea noastra apartine unor oameni .... care vor sa se indrepte?...
Pai daca as crede ca e asa, eu unul as tacea malc! Si m-as minuna in sinea mea de atata revarsare de har.
Dar la noi, frate, vedem pretutindeni revarsarea nesimtirii si a cinismului, jaf la drumul mare, batjocorirea celor sfinte, fara nici o sfiala, in vazul tuturor. Pai asta pentru mine e strigator la cer. Am tacut, am nadajduit si inca o mai fac. Uneori insa simt nevoia sa mai scriu si eu un cuvant despre prapadul in mijlocul caruia traim cu totii impreuna.
Pe de alta parte, eu nu sunt in postura duhovnicului pentru a spune vreunui om din institutia eclesiala (ma opresc strict la acest aspect) sa faca cutare lucru. Sunt doar un om care isi vede de viata lui si care isi exprima, de acolo de unde sunt, adica de jos din multime, din bobor, opinia. As voi sa aplaud, sa multumesc Domnului pentru bunul mers al lucrurilor. Asa insa, Ii multumesc pentru toate, desigur, iar uneori scriu cateva randuri despre nenorocirea pe care imi pare ca o traversam, noi oamenii, in ale noastre omenesti, prea omenesti indeletniciri...
Sa fiu iertat!

Avand in vedere ca BOR primeste bani de la Stat, ce e atat de anormal in a gasi preoti BOR care vor juca cum le canta acelasi Stat, fie ca sunt rugati, fie din proprie initiativa? Legal, ilegal, pana la urma vorbim de Romania.

Nu se poate sa le aveti pe amandoua. Ori militati pentru o Biserica independenta financiar de Stat - lucru care nu e dorit de BOR, pentru ca atunci am afla, cu adevarat, cat de real e procentul ala de peste 80% ortodocsi (pentru ca vor trebui sa si contribuie financiar, nu numai la nivel declarativ), ori inghititi evenimente ca cel de mai sus. Voi chiar credeti ca banii pe care ii dau politicienii catre BOR sunt gratis?

banii de la stat sunt bani publici iar publicul reprezinta si ei Biserica, nu doar preotii asa cum intelegi tu si alti liber cugetatori

Aiurea, Statul nu poate santaja preotul salariat cutare sau cutare.

Ii dau de frica..ca Biserica sa stea departe de politica ceea ce trebuie sa faca oricum. :)

Un pic de informare nu strica:

http://www.alianta-familiilor.ro/alegeri.html

Pai daca stii ca laptele care se afla in cana e fierbinte, iti avertizezi copilul sa stea deoparte. Nu-l lasi sa se opareasca si apoi sa vii sa-i dai sfaturi...

Intre a nu "judeca " si a "trada " !
 

Un articol postat de Ioana89 :

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p1430.htm

Este irelevant daca banii sunt publici sau nu, asta e o alta discutie. Atata timp cate BOR va depinde in mare masura de finantarea de la Stat, incidente ca cel de mai sus se vor tot gasi. Puteti sa va tot plangeti despre asta, dar nu se va opri.

Cine a vorbit despre santaj? Acum cateva luni au fost ziaristi prin sate, s-au prezentat drept reprezentanti PDL sau PSD (nu mai stiu) si au mers la diversi preoti. A fost foarte usor sa se ajunga la o intelegere gen "sustinere electorala contra bani pentru noua turla". Nu e nimic nou aici.

Si ce legatura are asta cu finantarea de la Stat sau faptul ca Statul plateste salariul preotilor?

Ce inseamna in practica "sustinere electorala?
Crezi ca preotul lipeste afise?

Puncte de vedere : prof.univ. Constantin Cucos
 

Se poate implica Biserica în viața politică?

Să se implice Biserica în politică? Să se implice, dacă nu are încotro. Bine ar fi …dacă nu ar fi cazul.

Biserica, în calitate de organizare a clerului şi credincioşilor, nu este o instituţie atemporală şi aspaţială, ci se inserează într‑un timp şi într‑un loc istoriceşte determinate. Ea este o formă specifică de aducere a divinităţii într‑un spaţiu imanent, o modalitate contextualizată de asumare a sacrului, o prezenţă vie ce trebuie să intre în contact şi să se implice în problemele vremii şi ale lumii (în sensul că trebuie să‑şi spună cuvântul, să ratifice, să valideze valoric fapte şi oameni). Întotdeauna a fost aşa, şi tot aşa se cere a fi în continuare. O Biserică neutră, pasivă, neimplicată este de neconceput şi de nedorit. Nu problema angajării, ci aceea a oportunităţii, ponderii şi formelor de implicare rămâne şi pare a fi dilema cea mai mare.
În ceea ce priveşte oportunitatea, credem că sunt momente când vocea Bisericii în cetate trebuie să se manifeste destul de pregnant. În momente de criză, de debusolare, de instabilitate a corpusului social, Biserica ar putea polariza energiile înspre valori credibile, ar putea cultiva speranţele şi ar reuşi o perpetuare sau dezvoltare comunitară în parametri cât de cât normali.
Este cazul contextului socio‑politic actual, când comandamentele politice, datorită unor insuccese vizibile, au pierdut din atributele şi din eficienţa cu care erau creditate. Nu pledăm pentru un stat teocratic, dar când instanţele abilitate devin inerte, impotente sau ineficiente, este de dorit ca unele atribute (simbolice, valorice, chiar acţionale) să fie complementate, în modalităţi particulare, de către Biserică (se ştie că în sondajele de opinie Biserica se bucură de încrederea cea mai mare din partea populaţiei; această realitate nu‑i conferă drepturi sau îndatoriri în plus?). Biserica poate aduce adevărul, poate impune o ştachetă etică, poate face educaţie şi ne poate responsabiliza. În momente de criză socială (şi nu numai), aportul socio‑politic al Bisericii este de dorit. Valorile promovate de Biserică nu sunt vulnerabile sau erodabile în timp ca şi cele emanate de instanţele laice. În acelaşi timp, Biserica trebuie să‑şi asume propria autogestiune şi funcţionare şi să nu mai aştepte (sau să nu mai pretindă) asistenţa unui stat anemic, incapabil sau duplicitar în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor specifice. Nu Biserica trebuie să fie luată la întrebări de ce face politică, ci instanţele laice care nu îşi duc la capăt menirea sau nu sunt destul de atente cu ea. Într‑un stat normal de drept, Biserica poate sta deoparte (cu toate că, până şi în cele mai redutabile democraţii, Biserica joacă un discret rol politic). Este dureros că Biserica este pusă în situaţia de a face (şi) politică. Sunt (sau se impun) timpuri când Biserica trebuie să‑şi facă propria ei „politică”, în chip autonom sau în contrasens cu cea oficială.
Cât priveşte ponderea acestei implicări, lucrurile devin destul de complicate. Nu s‑ar putea statua a priori şi pentru toate situaţiile dimensiunile implicării politice. Totul va depinde de cazuri şi circumstanţe. Va exista, mai întâi, o implicare individuală, personală a unor reprezentanţi ai clerului. Ca şi restul cetăţenilor, membrii clerului au aceleaşi drepturi şi îndatoriri în cetate. Nu este bine, oare, ca oamenii Bisericii să‑şi exprime deschis opţiunile politice? De ce unii dintre ei să nu facă politică activă? De ce să nu aibă acces în parlament? Această pătură nu are drepturi de reprezentativitate precum toţi ceilalţi? Ca iniţiative particulare şi ca excepţii, viaţa partidelor şi cea parlamentară trebuie să fie permeabilă şi iniţiativelor unor preoţi sau ierarhi. Totul e ca această situaţie să nu se transforme într‑o regulă. Nu i‑ar sta bine unui parlament să fie format cu preponderenţă din preoţi, prelaţi, predicatori, trăitori ai mănăstirilor... Ar fi o ruşine şi o dramă pentru societatea civilă. Şi nici slujitorilor Bisericii, să‑şi modifice priorităţile de acţiune. Este însă obligatoriu ca cei care aspiră la această demnitate să aibă chemarea şi competenţa necesară.
Va mai exista, în al doilea rând, o implicare oficială a Bisericii ca instituţie în viaţa politică. Acum lucrurile devin foarte complicate. Susţinerea făţişă, programatică de către Biserică a partidelor sau persoanelor, ca şi realizarea de mezalianţe politice de circumstanţă devin riscante. Căderea în istorie şi alunecarea în lumesc i‑ar compromite menirea şi chemarea – de fel – mult mai înalte. Dacă Biserica va fi pusă în situaţia de a face politică, aceasta nu se cere a fi realizată în Biserică, din altar sau amvon. Ne repugnă ideea ca preotul să indice cum şi ce să votăm. Credincioşii nu mai sunt o masă amorfă incultă, care are nevoie de astfel de sfaturi, ele însele discutabile, relative. Aceasta ar fi forma cea mai primitivă şi cea mai ineficientă, şi credem că nu la acest aspect s‑au gândit înalţii ierarhi când au sugerat necesitatea unei angajări. De ce Biserica să instrumenteze politic partide sau persoane, să cauţioneze valoric nume sau activităţi care, în timp, i‑ar putea prejudicia imaginea şi prestigiul? De ce să‑şi lege „pietre de moară” care, la o adică, o pot înfunda în mlaştinile existenţiale? Faţă de astfel de incitări, Biserica ar trebui să afişeze o atitudine mai degrabă seniorială, aristocratică, condescendentă, de detaşare faţă de precarităţile imediate, imprevizibile, deseori mizere ale politicului. În fond, de ce să susţii un om sau un partid, când nu ştii cu precizie cum vor evolua? Să nu se aibă prea multă încredere în oamenii politici; aceştia sunt alunecoşi, nu se ţin de cuvânt, devin... necredincioşi! Considerăm că intervenţia Bisericii se poate realiza fără riscuri la nivel principial, atitudinal, prin promovarea sau susţinerea unor platforme morale, deontologice şi valorice, care să ghideze sau să structureze viaţa politică. Ar fi vorba mai mult de o susţinere ideatică de ordin general, şi mai puţin de ordin punctual. Aşadar, să se susţină teorii, programe, principii politice şi nu oameni, grupări, partide politice. Dacă cele din urmă, susţinute de Biserică, se vor eroda în timp, şi Biserica va avea de pătimit.
În legătură cu formele concrete de implicare politică a Bisericii, este de dorit ca acestea să fie cele mai onorabile şi mai eficiente. Sugerăm forme indirecte şi discrete (care, fie vorba între noi, au existat şi până acum), şi nu modalităţi declarative, afişarde, zgomotoase, care mai mult ar întărâta şi irita firile mai suspicioase. Ar fi hazliu să asistăm la adunări bisericeşti cu iz electoral, la marşuri politice deschise de prapuri şi cruci, la dezlănţuiri mediatice ale oamenilor în sutană. Ce‑ar fi ca şi școala, cu profesorii ei, să procedeze la fel? Politica realizată în (de) biserică va fi o formă completivă, observativă, ratificatoare a politicii lumeşti şi trebuie să se înscrie în limitele echilibrului şi cumpătării smerite dar eficiente, în numele unor valori fundamentale. Trebuie multă onestitate, chibzuinţă şi inteligenţă pentru aşa ceva.
Problema rămâne următoarea: cum să ţii dreapta măsură şi cum să discerni un prag al implicării peste care nu ar fi bine să treci. Nu apare, la un moment dat, riscul „trădării” lui Dumnezeu, printr‑o prea mare grijă pentru lume? Este suficient pregătit clerul şi pentru aceste lucruri? Să nu se uite că o dată demarat procesul implicării politice a Bisericii s‑ar putea ajunge la politici ale bisericilor, căci fiecare cult sau confesiune ar putea să se dedea la astfel de activităţi. Nu se iveşte pericolul declanşării unei concurenţe politice între acestea sau la imprevizibile fracţionări? În ce măsură am mai avea nevoie de o „linie” politică paralelă sau redundantă cu cea oficială, „clasică”? Rămâne deci să se mediteze şi la eventualele repercusiuni negative, care se cer a fi asumate încă din start.
Aşadar, să se implice Biserica în politică? Să se implice, dacă nu are încotro. Bine ar fi …dacă nu ar fi cazul. Dar dacă o va face – din chemare slujitoare, din disperare, din obligaţie – s‑o facă circumspect, cu multă măsură şi adâncă inspiraţie. Şi să fie atentă la consecinţe. Şi la consecinţele... consecinţelor!

Pai deci tu pledezi pentru ceva care exista deja. Anume ,implicare,dar discreta.
Asa e de cand lumea.
De ce crezi ca s-ar putea mai mult ?
Am vazut preoti recomandind un anumit primar si nu pe celalalt,imediat dupa predica de la Liturghie ,sau chiar in cadrul ei. Scopul era bun,dorinta de a termina zidirea bisericii. Dar chiar nu au inteles ca toti oamenii sunt mincinosi,si ca trebuie sa lase grija aceasta in seama lui Dumnezeu ,si se vor gasi solutii.... Chiar zidurile au ajuns mai importante decat increderea?

Iar esti distrat si mai ales superficial ! Citeste cine isi exprima aceasta opinie , vezi titlul , autorul , asta in cazul in care cu adevarat poti sa te concentrezi !
Ai grija de tine si de ai tai ! O saptamana binecuvantata !

Si tu iar esti rautacios.:P
Adica tu faci doar copy paste sa inteleg,nu iti asumi ce se spune,nu ai probleme,nu ai intrebari ? Esti o simpla retransmitere de informatii ?
Eu am crezut mai mult ,si de aia ma gandeam sa intram in dialog.
Ma fascineaza cat de usor te joci cu adjectivele la adresa celorlalti ,dar ma intreb de ce nu te pui putin in locul celuilalt inainte de a emite judecati.
Ma gandeam la o metoda pt tine ,intreaba-l intai in privat:'ce ai vrut sa zici?' ,da-i o sansa ,si abia apoi,pe public,sa emiti astfel de judecati tari.
Oricum ,mie imi convine atitudinea ta ,ca macar asa ne putem corecta unul pe altul ,si ne implinim si latura de socializare :)

Când am pus titlul , am scris:"Puncte de vedere", dar ai trecut superficial , rapid , luând un cuvânt , o idee, fără să faci o analiză cât de cât . Eşti extrem de repezit şi superficial , şi asta ţi-o spun cu toată prietenia fără nici o fărâmă de răutate. Noapte bună !

Ceea ce văd că nu vede nimeni este aceea că Biserica nu doar că trebuie să se implice în politică, dar ar trebui să aibă chiar ea o politică şi o doctrină politică şi socială aşa cum au dezvoltat romano-catolicii. Biserica nu trebuie sî aştepte atât de mult de la forţele politice existente ci trebuie ea însăşi să fie factor catalizator pentru apariţia unei forţe politice, chiar şi minoritare, care să prezinte şi să reprezinte politica inspirată de creştinism, să apere interesele autentice ale creştinilor ortodocşi precum şi să promoveze şi să propună legi, hotărâri legislative pentru ortodocşi şi ortodoxie.

...aşa cum de altfel ne povăţuieşte şi Mântuitorul şi Sfinţii Părinţi...

Sper să nu se înţeleagă că ar fi vorba despre vreun egoism. Biserica ar trebui în primul rând să îşi promoveze propriile interese spirituale şi materiale în societate şi în politică, dar în acelaşi timp trebuie cu înţelepciune să ştie să promoveze şi buna dezvoltare a întregii societăţi.

Dar nu am înţeles ce doreaţi să sugeraţi, DragoşP?

Biserica are tot ce trebuie sa aiba ca oamenii sa devina sfinti. Daca incercam sa credem ca ii lipseste ceva, asta o facem pentru ca nu-i mai vedem rostul - impartasirea vietii dumnezeiesti.

Mesajul dumneavoastra e asemanator pentru mine cu ceea ce au cerut cei doi apostoli - unul sa stea de-a dreapta si celalalt de-a stanga. Si stim ca Mantuitorul nu le-a indeplinit cererea.

Iertare, nu au vazut Sfintii Parinti importanta prezentei unei politici, nici macar marii duhovnici si o gasiti dumneavoastra? Ca asta inteleg din cuvintele - "nu vede nimeni".