Eu nu am auzit de vreun sinod pan-ortodox sa fi anatemizat masoneria.
Apoi masoneria e foarte vasta sunt nu stiu cate masonerii cine stie fiecare ce doctrina are?
Cum poti sa anatemizezi ceva despre care nu stii?
Rotary e organizatie de binefacere a unor neoprotestanti nici nu are treaba cu masoneria,eu chiar nu inteleg,ce au unii acum si cu Rotary?
Adica daca se aduna niste oameni cu bani neoprotestanti si strang bani si ii dau sa fie donati pentru sarmani cum e asta anti-crestin ortodox?

Despre ce sunt eu ingrijorat in BOR e ca nu am auzit aproape pe nimeni sa mustre orientarea celor de la MISA,care se stie ca sunt mari luptatori "anti-masoni" si "anti-ecumenisti" acolo se stie care e doctrina si ce se propovaduieste.
Nu am zis sa condamne am zis sa mustre,adica sa le zica,asta nu e bine ce faceti,strica sufletul.
Stiu ca parintele Ghelasie de la Frasinei a incercat sa aduca pe unii de la MISA la crestin ortodoxie si a zis ca yoga e draceasca,apoi nu se stie cum a fost scos ca "yoghist" "anti-ortodox" si mai stiu eu ce aiureli,da s-a dus pe acolo parintele Mina Dobzeu si a vazut ca erau acuzatii false referitoare la parintele Mina Dobzeu.

4. Ceremoniile Francmasonice

Ceremoniile francmasonice încă dovedesc preponderenţa spiritului iudaic în Francmasonerie. Nu vom intra aici în amănuntele acestor ceremonii. Toate actele solemne din loji au un caracter simbolic şi aproape toate obiectele şi noţiunile care sunt uzitate în aceste ceremonii au numiri ebraice. Întreg complexul ceremoniilor stă într-o referinţă mai depărtată sau mai apropiată de misterul central al Francmasoneriei care este moartea şi învierea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, identificat simbolic cu un zeu născut din Isis, adică din natură.
Legenda lui Hiram e luată din Talmud. Participanţii la ceremoniile Francmasonice repetă simbolic, prin gesturile şi cuvintele lor, omorârea şi învierea lui Hiram, întocmai ca în misterele sincretiste precreştine. Avem de-a face deci cu un fel de cult misteriaco-cabalistic. Sf. Sinod al Bisericii ortodoxe din Grecia se exprimă în actul de condamnare a Francmasoneriei din 1933, asupra acestui punct astfel:

„Francmasoneria nu este numai o simplă reuniune filantropică sau şcoală filosofică, ci alcătuieşte un sistem mistagogic, care reaminteşte de vechile religii sau culte misteriaco-păgâne, din care îşi trage obârşia, alcătuind o urmare şi o reînviere a lor… Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel şi din cele ce au loc şi se săvârşesc în timpul iniţierilor. Căci, după cum în cele ce au loc în misterele idolatre vechi se relua drama luptelor şi a morţii zeului misteriac şi prin reluarea aceasta mimică a dramei acesteia, cel ce se iniţia murea dimpreună cu patronul religiei misteriace – care întotdeauna era o persoană mistică simbolizând soarele sau natura, care murea iarna şi reînvia primăvara – , tot aşa şi în iniţierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Într-adevăr treapta aceasta a iniţierii alcătuieşte o expunere dramatică a morţii protectorului masoneriei, Hiram, şi un fel de reluare dramatică a morţii acestuia în care, cel ce urmează a fi iniţiat suferă dimpreună cu el, fiind rănit în aceleaşi organe şi în aceleaşi locuri ale corpului ca şi Hiram… Astfel, Francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriacă cu totul diferită, separată şi străină de religia creştină… Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoaşterii căsătoriei sau căsătoria francmasonă, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic etc.”

5. Francmasoneria şi creştinismul

Francmasoneria se prezintă aşadar ca o quasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. În realitate ea nu admite o fiinţă personală la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal în oameni. Ea preconizează un panteism naturalist: Hiram simbolizează forţa universală care îşi ia temporal măşti individuale, prezentându-se sub formă de persoane trecătoare.

„Masonul ştie că personalitatea sa nu e nimic şi se dezinteresează de ea. El urcă până la principiul interior al iniţiativei, pe care-l bănuieşte, fără a-l putea cunoaşte exact, Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioasă: acesta e eul transcendent, identic poate în toate existenţele cari cugetă”.

Aşa zisele persoane omeneşti sunt rolurile pe care le joacă trecător unul şi acelaşi actor.

„Un actor misterios deţine rolul personalităţii noastre. Cine este artistul care nu se arată în scenă, ci rămâne travestit şi mascat?… E o energie consacrată Marei Opere, forţă indestructibilă ca orice altă forţă. Această energie este independentă de instrumentul prin care se manifestă printre noi. Ea se transformă fără a se stinge… Cine lucrează deci în noi, dacă nu forţa care animă pe predecesorii noştri? Hiram, care învie, este o realitate. Să ştim să medităm şi să înţelegem. Că indivizii dispar, puţin importă, dacă energia care lucra în ei subzistă. Să ne dezinteresăm deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individuală. Personalitatea noastră se va stinge şi dacă mai târziu evocatorii noştri şi-ar închipui că intră în relaţie cu noi, ei n-ar constitui o fantomă decât adunând noţiunile ce şi le-ar putea face despre noi”.
„Individul este produsul tranzitoriu şi repetat al unei cauze permanent constructive.[COLOR=#ff0000] În ce priveşte pe Marele Arhitect al Universului, trebuie să notăm că această expresie nu intenţionează să impună o credinţă. Să ne păzim deci a ceda acelei leni a spiritului care confundă pe Marele Arhitect al iniţierilor cu Dumnezeul credincioşilor”.[/COLOR]

Francmasoneria este raţionalistă. Ea îndeamnă pe membrii săi să supună totul cugetării raţionale ca filtru suprem pentru tot ce au să admită. Iată ce zice un alt francmason:

„Nici forţa statului, nici cerinţa nu sunt eterne… Atunci ce poate regenera poporul căzut în dezordine? Nimic altceva decât stăpânirea măsurată a raţiunii… Idealul F. M. constă în a construi pe nesimţite o republică universală şi democrată a cărei regină va fi raţiunea, iar consiliul suprem, adunarea înţelepţilor. În virtutea principiului care a prezidat la naşterea Francmasoneriei, ea va putea, bazându-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Raţiunii, să dea o viaţă moralei creştine”.

Din acestea rezultă şi raportul francmasoneriei faţă de creştinism. Mai putem aduce câteva citate pentru a arăta atitudinea directă a F. M. faţă de creştinism. Tot autorul din care am citat mai sus, declară:

„Mai vedeţi mântuirea oamenilor într-o renaştere religioasă? O! visul imposibil! Boltele sanctuarelor ale căror ruine voiţi să le reparaţi, nu vor mai vedea niciodată decât un ecou slab al rugăciunilor de odinioară. Nu mai există Dumnezeu pentru a mai învia morţii şi Acela (Hristos) ale cărui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera că un miracol asemănător va opri coborârea Lui lentă în groapa uitării. Mai mult ca totdeauna o credinţă laică se substituie unei credinţe supranaturale”.

Fr. Osw. Wirth în lucrarea citată, compară pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimând doar acelaşi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoană ce dispare definitiv, în alta ce apare (moartea şi învierea lui Hiram). E acelaşi mit, doar numele e altul. O libertate a voinţei nu admite F. M. Totul în lume, chiar şi viaţa sufletească, decurge după o lege necesară neschimbabilă.

„Simbolismul masonic împinge mai departe analogia sugerând că microcosmul sau lumea mică, se construieşte ca şi macrocosmul, lumea mare”.

Dar Francmasoneria nu reprezintă o concepţie statică, ce se mulţumeşte să existe şi ea alături de creştinism. Francmasoneria e prin excelenţă dinamică. Ceea ce cere mai mult adepţilor e acţiunea, reclădirea lumii, conform principiilor ei. Astfel, F. M. luptă cu îndârjire să elimine din omenire concepţia opusă ei, creştinismul, şi instituţia care-l susţine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, şcoala laică, căsătoria civilă, difuzarea principiilor anticreştine în masele largi. În unele state cum sunt Franţa, Spania, Rusia, devizele acestea au fost realizate. În alte ţări se merge cu paşi repezi spre această stare. Biserica stă în faţa ofensivei puternice a unui duşman necruţător.

6. Scopul Francmasoneriei

Francmasoneria îşi ţine ultimele ei scopuri în secret. Dar fără voia ei se strevăd adeseori aceste scopuri, din mărturisiri masonice mai mult sau mai puţin învăluite. Regulat, francmasoneria spune că scopul ei este cercetarea adevărului şi acţiunea caritativă.
Dar de o acţiune caritativă francmasonică nu s-a împiedicat nimeni până acum. Şi apoi de ce ar fi lipsă de o asociaţie clandestină şi de secrete, pentru desfăşurarea unei acţiuni caritative?
În realitate, când masonii explică mai larg sensul acţiunii lor caritative, vezi că e vorba de o fericire a lumii prin scăparea de ideile ei de acum, prin aşezarea ei pe temeliile principiilor raţionaliste masone.

„Binefacerea pentru mason nu se confundă cu ceea ce s-a convenit să se numească caritate. Cedarea câtorva bucăţi de pâine, din prisos, nu-l achită de datoria sfântă ce o contractează iniţiatul faţă de umanitate. A face bine comportă un întreg program de viaţă”.

Într-o formă eufemistă, Fr. Osw. Wirth, arată aşadar că nu caritatea este scopul Francmasoneriei.
Iar cercetarea adevărului de care vorbeşte F.M. trebuie înţeleasă ca o lansare a tuturor ideilor de destrămare a Statului şi a Societăţii. Toate ideile de extremă stângă ale comunismului au fost pregătite în Loji şi aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticreştine, de totală emancipare a instinctelor omeneşti inferioare de sub prestigiul virtuţilor creştine. De la Marx până la Lenin şi Trotzki, toţi şefii mai de seamă ai comunismului au fost evrei şi francmasoni, sau cel puţin francmasoni.
Ziarul francmason „Latomia” scrie (Iulie 1849, p. 237):

„Nu putem decât să salutăm socialismul ca pe un excelent aliat al F. M. în munca de înnobilare a omenirii, în străduinţa de a promova binele omenirii. Socialismul şi masoneria împreună cu comunismul au ţâşnit din acelaşi izvor”.

Scopul Francmasoneriei stă în legătură cu soarta întregii omeniri. F.M. luptă pentru o anumită direcţionare, pentru o anumită ţintă a întregii vieţi omeneşti colective şi individuale. Care este acest scop? Dintr-o mulţime de mărturisiri masonice şi din descifrarea sensului ce se desprinde din toată activitatea de până acum a F.M., rezultă că acest scop este: întemeierea unei republici mondiale, condusă de francmasoni, adică de evrei. O republică cu desăvârşire laică, cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite.
Iată ce spune acelaşi Fr. Osw. Wirth, în manualul maestrului:

„Să avem curajul să ne zicem religioşi şi să ne afirmăm apostoli ai unei religiuni mai sfinte decât toate celelalte. Să propagăm Religia Republicii, care va forma inima cetăţenilor şi va cultiva virtuţile republicane”.

Tema întemeierii republicii mondiale sub stăpânirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, ţinut la Paris.
Când vorbesc metaforic, francmasonii se prezintă ca zidarii care au să rezidească, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta înseamnă, fără metafore, restabilirea dominaţiei lui Israil asupra lumii întregi.
(…)
7. Francmasoneria în România

Nu vom face un istoric al Francmasoneriei în România. Până la război nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabilă (aici e gresit – generatia pasoptista si post-pasoptista a fost, cu siguranta, masonica – n.n.). Abia de la război încoace şi mai ales în ultimii vreo 10 ani, a luat un avânt ce dă de gândit. Din cele şase grupe francmasonice române, una e pur evreiască: B’nai B’rith, alta Federaţia lojilor simbolice de rit ioanit din România e evreo-ungurească (în Ardeal) şi în 1933 s-a unit cu Marea Lojă Naţională Română, iar o a treia e evreo-nemţească: Marea lojă germană din România. Românii se găsesc numai în celelalte trei: Marea Lojă Americană din România (afiliată la Marea Lojă Americană din New York), Marele Orient din România afiliat la Marele Orient din Franţa, şi care cuprinde 90% evrei şi, în sfârşit, Marea Lojă Naţională din România, care afişează tricolorul, afectează lupta contra celeilalte Francmasonerii, pe motiv că e jidovită, dar aceasta e numai o mască cu scopul de a vâna cât mai mulţi ofiţeri şi alţi buni români.
Marea Lojă Naţională condusă până în 1933 de dl. Pangal, în acel an s-a rupt în două, o parte din lojile ei – cele provinciale şi cinci din cele zece bucureştene – constituindu-se separat în frunte cu dl. M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au rămas cu dl. Pangal. Şi cum masonii primelor trei grade sunt conduşi de cei din gradele superioare se pare că schisma din Marea Lojă Naţională e tot numai o cursă pentru românii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu îi atrage mai mult decât dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.
Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu cităm doar următoarele rânduri din cuvântarea rostită la adunarea din 2.VII.1933, a Marii Loji Naţionale. Sub un văl eufemist se întrezăreşte toată adversitatea masonică faţă de credinţa creştină şi ideea naţională:

„Liber cu adevărat e numai acel maestru care izbândeşte a-şi domina pasiunile şi a se elibera de prejudecăţi. Cel care păstrează ura de rasă, obscurantismul violenţelor, suficienţele dogmatice, e un sclav ca şi cel care nu-şi poate domina pasiunile degradante”.

Foarte sistematic zeflemiseşte dl. M. Sadoveanu credinţa creştină ortodoxă pe care o socoteşte o credinţă pentru naivi, mult inferioară ştiinţei „egiptene” a „Magului” superior în romanul „Creanga de aur”.
Numărul masonilor din România era încă în 1932 întristător de urcat. Astăzi se pare că sunt şi mai mulţi. În 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaşte că România faţă de aceste ţări vecine are enorm de mulţi.
Influenţa masonilor în viaţa mai nouă a Statului nostru se resimte dureros, dictând din toate locurile de conducere.
De altfel şi în Marea Lojă Naţională se află evrei.

8. Aşa zisa Masonerie Naţională Română

Dar asupra Masoneriei Naţionale Române trebuie să insistăm ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din România şi al Marii Loji Naţionale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o îndoială, odată ce el este în strânsă comuniune cu Marele Orient din Franţa, despre care însăşi întâmpinarea Masoneriei Naţionale Române către Sfântul Sinod spune:

„Prima mare organizaţie dizidentă a fost aşa numitul Mare Orient din Franţa, care încă din secolul al VIII-lea s-a îndepărtat încetul cu încetul de masoneria tradiţională, suprimând obligativitatea credinţei în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului, precum şi aceea a contractării jurământului pe Sf. Scriptură, dintr-un aşa zis spirit de liberă cugetare, şi ajungând în anul 1878, la însăşi primirea ateilor în Ordin. Aceasta a provocat, după cum era şi firesc, o imediată ruptură a relaţiilor între marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franţa, şi de atunci încoace atât Marele Orient din Franţa cât şi toate organizaţiile afiliate lui, din lumea întreagă, sunt socotite ca schismatice, eretice şi orice relaţii sunt interzise între masonii regulaţi şi membrii acestor organizaţii”.

Noi vom arăta în primul rând, că există relaţii între organizaţiile masonice cu care este afiliată Masoneria Naţională Română şi între cele ce stau în legătură cu Marele Orient din Franţa, iar în al doilea rând vom pune în adevărata lumină atitudinea faţă de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversară Marelui Orient din Franţa.
a) Marele Orient din Franţa şi Marea Lojă din Franţa stau în aşa strânse legături, încât în fiecare an se adună delegaţii lor într-un convent comun.
Marea Lojă din Franţa însă, face parte din Asociaţia Masonică Internaţională (A.M.I.) cu sediul în Geneva, împreună cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elveţia, Cehoslovacia, Spania, Viena şi Jugoslavia, dintre care multe au legături cu Masoneria Naţională Română. (Vezi întâmpinarea amintită mai sus.) De altfel A.M.I. luptă pentru ca „într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, lanţul mondial să se încheie în sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanităţii să se unească într-o limbă comună”. Deci şi acum sunt numai deosebiri dialectale.
Cu Marele Orient din Franţa are legături Marea Lojă din Viena. Ori Marea Lojă din Viena stă în relaţii oficiale cu Marea Lojă din Anglia şi deci şi cu Masoneria Naţională Română.
Cât de neserioase şi de trecătoare sunt suspendările de relaţii între diferitele organizaţii francmasonice se vede şi din pilda ce au dat-o în anii recenţi francmasoneriei germane. Atât cele trei Mari Loji prusiene vechi care se socotesc foarte naţionale, cât şi alte patru din cele umanitariste: Marea Lojă din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main şi cea din Darmstadt, au rupt relaţiile cu Marea Lojă din Viena, socotită internaţionalistă. Însă în acelaşi timp Marile Loji din Hamburg, Bayreuth şi Frankfurt pe Main au reluat relaţiile cu Marea Lojă din Anglia, care are la rândul ei relaţii cu Marea Lojă din Viena.
Cu drept cuvânt observă Fr. Hasselbacher în opera sa monumentală „Entlarvte Freimaurerei” 1936, vol. I, p.71: „Orice şcolar care cunoaşte regulile elementare de matematică ştie că: două mărimi egale cu o a treia, sunt egale şi între ele. Dacă a=b şi b=c, atunci şi a=c”. Dacă Masoneria Naţională Română are legături cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franţa, evident că prin masoneria austriacă există legături şi între Masoneria Naţională Română şi Marele Orient Francez.
Ce însemnează acum că două organizaţii masonice au legătură şi ce însemnează că legăturile acestea sunt suspen-date?
Când două organizaţii masonice stau în legături atunci ele comunică oficial prin organele lor conducătoare. Astfel în „Regulamentul de organizare şi funcţionare al Marei Loji Naţionale Române” art. 45 lit. i, se spune despre Consiliul Marii Loji Naţionale, care este puterea ei executivă, că „reprezintă împreună cu Marele Maestru, Marea Lojă Naţională din România pe lângă conducerea supremă a fiecărui Rit de pe lângă Marile Puteri Masonice Străine”. Legăturile acestea primesc un caracter şi mai permanent şi mai concret prin aceea că cele două organizaţii masonice în legătură îşi desemnează câte un delegat, care e numit membru regulat cu un rang superior în Marea Lojă prietenă. Iată ce spune citatul Regulament în această privinţă la art. 6: „Marele Maestru poate să numească pe orice frate ca să-l reprezinte într-o Mare Lojă soră din străinătate, de asemenea el poate numi ca membru al Marii Loji Naţionale din România, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji soră din străinătate”.
În felul acesta în fiecare organizaţie francmasonică sunt prezente organizaţiile străine masonice. În afară de aceste legături membrii din lojile unei organizaţii pot vizita oricând lojile de grad egal sau inferior ale unei organizaţii străine, iau parte la festivităţile lor şi pot fi numiţi membri de onoare ai acelei organizaţii străine. Fr. Hasselbacher dovedeşte în opera citată, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiinţate, că suspendarea legăturilor între două organizaţii masonice lasă mai departe putinţa membrilor din lojile unei organizaţii de a vizita lojile celeilalte organizaţii, numai cât aceste vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios. Masonii individuali sunt fraţi pe tot globul pământesc, oricărei organizaţii ar aparţine. Oricărui rit ar aparţine un mason, el este frate cu toţi masonii de pe glob.
De altfel, aceste suspendări de relaţii sunt accidentale, ele nu sfărâmă unitatea şi simpatia fundamentală, care leagă întreaga Francmasonerie universală. Şi se depun totdeauna cele mai mari străduinţe ca aceste suspendări să înceteze cât mai repede şi unitatea să devină tot mai strânsă. Ba mai mult, aceste suspendări de relaţii au loc numai între organizaţiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioară şi e condusă de aceea. Deci supărările între organizaţiile masonice subalterne sunt numai nişte iluzii, nişte concesii făcute spiritului neprogresat în masonerie al membrilor inferiori, cărora le place să creadă că sunt în ceartă cu masoneriile străine.
Dăm câteva citate în acest sens din cartea masonilor vienezi, „Das Blaubuch der Freimaurerei” (Viena, 1933):

„Organizarea ritului scoţian este foarte potrivită pentru urmărirea şi ajungerea scopului său depărtat. Existenţa factică a unui lanţ mondial francmason, cel puţin în cadrele ritului, este în opoziţie cu organizaţiile, din nefericire încă aşa de neînchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se luptă între ele din motive dogmatice – avantajul fundamental al lucrării sale. Ritul scoţian cu ale sale 36 de Supreme consilii constituie pentru toate teritoriile francmasone cu o aceeaşi doctrină, un acelaşi mod de a lucra, aşadar unul şi acelaşi front unitar francmasonic. Ritul scoţian este afară de aceea un paşaport către toate atelierele corespunzătoare ale masoneriei şi oferă aşadar raza cea mai mare de acţiune”.

Să observăm că Marea Lojă Naţională Română, care are sub administraţia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat. Între cele 36 supreme Consilii numite în cartea citată, se află şi cel din România şi cel din Franţa, autoritatea supremă a masoneriei franceze. Pentru întărirea unităţii între organizaţiile gradelor inferioare lucrează afară de amintita Asociation Maçonique Internationale cu sediul la Geneva, care întruneşte Marile Loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine Freimaurerei Liga (Afeme) cu sediul în Basel, care întruneşte pe masoni individuali pentru a realiza lanţul mondial al masoneriei. Aceste organizaţii ţin des congrese în diferite centre europene. În Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se găsesc multe citate de ale francmasonilor că Masoneria este una. Luăm pe Marele Maestru al Marei Loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris în Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874 :

„De câţiva zeci de ani lojile se adună şi iau un caracter tot mai naţional, deşi misiunea lor este internaţională. De ce aceasta? Ce sens are? Căci dacă francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se îmbracă în forme naţionale? Sâmburele cel bun al acestei mişcări este trebuinţa după o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederaţiei masonice.

Însemnătatea internaţională a masoneriei nu e slăbită prin aceasta, dimpotrivă, puterea ei de acţiune, eficacitatea ei devine şi mai urcată”.
b) Să lămurim acum atitudinea în chestiune religioasă a Masoneriei ce se pretinde supărată cu Marele Orient Ateu din Franţa. Mai întâi câte ceva din „Constituţia şi Regulamentul” Marii Loji Naţionale Române. Observăm însă că în această Constituţie şi Regulament nu sunt fixate decât chestiuni formale de procedură, idealurile organizaţiei, principiile ei; cuprinsul discuţiilor din ateliere nu este făcut cunoscut. Constituţia şi Regulamentul îndrumă de câte ori e vorba de o chestiune mai importantă la Marile Constituţiuni, Tradiţiile şi Landmarkurile Ritului. Constituţia şi Regulamentul Marii Loji Naţionale nu e document pe baza căruia să se poată spune ceva definitiv referitor la scopurile şi acţiunea ei, cu atât mai mult cu cât acest document însuşi vorbeşte de secretele masonice a căror divulgare este socotită între infracţiunile cele mai grave. Ba într-un loc spune acest document: „În Loji se primesc cunoştinţele care nu se publică nicăieri şi pe care nu le putem învăţa decât în Lojă”.
Dar chiar şi din puţinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care arată suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. E adevărat că în art. 3 al Constituţiei, Statutelor etc. se prevede că „nimeni nu poate fi primit în francmasonerie dacă nu crede în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului”. Legămintele şi jurămintele masonilor faţă de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptură (p. 4). Dar în altă parte se spune: „Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, dacă crede în Marele Arhitect al Universului şi practică învăţăturile sfinte ale moralei”.
Până aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atâtea alte Societăţi în care nu se cere nici acest minim de credinţă religioasă. Numai cât celelalte Societăţi au altfel de obiective economice, culturale, câtă vreme Francmasoneria se socoteşte dacă nu un adversar al Bisericii, în orice caz un concurent al ei, cu o credinţă proprie a ei. Căci iată ce se spune în pasajul citat puţin mai la vale:

„masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credinţelor… caută să demonstreze superioritatea credinţei pe care o profesează”.

Aşadar un francmason evreu, fără a-şi însuşi, prin intrarea în Francmasonerie, credinţa creştină, e socotit şi de francmasonii creştini ca având o credinţă superioară aceleia pe care a revelat-o Însuşi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. [COLOR=#ff0000]În mândria francmasonilor de a se socoti deasupra creştinismului, se află implicată negarea Divinităţii creştinismului, cea mai gravă dintre erezii.[/COLOR]
Aceeaşi concluzie se deduce şi din alte datorii impuse masonului. După ce se spune la p. 74 că „printre noi sunt Fraţi de toate religiile şi rasele”, la p. 75 se cere: „trebuie să preferi pe un Francmason oricărui alt om, când solicită, în condiţii egale, aceeaşi situaţie”. Purtarea aceasta trebuie s-o aibă un mason nu numai faţă de alt mason din ţară, ci şi faţă de cei din străinătate, căci art. 5 al Constituţiei, Statutelor etc., p. 4 spune:

„Oricărui rit i-ar aparţine un mason, el este frate cu toţi masonii de pe glob”.

[COLOR=#ff0000]Prin urmare masoneria formează o confraternitate mai presus de religie, de neam şi de familie.[/COLOR] Un mason consideră mai apropiat sieşi pe un evreu mason decât pe un român creştin. Prin aceasta se rupe legătura bisericească dintre cei care formează, după Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate spune că masonul iese din Biserică, precum iese din comunitatea naţională. „Familia, prietenii – se spune mai departe la p. 75 – sau vecinii să nu afle chestiuni în legătură cu activitatea francmasonică, atât personală, cât şi cea colectivă”.
Putem pune de pe acum întrebarea: ce rost mai are jurământul pe Sf. Scriptură când îl rosteşte şi un evreu care nu crede în ea, sau când se respinge originea divină a ei?
Dar poate că cel puţin nu se cuprinde în Marea Lojă Naţională decât România, aşa că acea confraternitate cu masonii din alte ţări rămâne o legătură destul de platonică. Chiar aşa de ar fi şi totuşi ar fi grav: se afirmă în principiul care pune mai presus de legăturile bisericeşti şi naţionale pe cele masonice. În realitate Masoneria Naţională Română cuprinde mulţi străini şi nu există nici o piedică pentru a cuprinde şi mai mulţi. E adevărat că Supremul Consiliu gr. 33 nu admite în sânul său, ca membri activi, decât o pătrime de membri neortodocşi.
Dar numărul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se limitează între 9-33. Destul este dacă o pătrime din ei pot fi neortodocşi. Dar Supremul Consiliu are şi membri emeriţi. Între aceştia numărul străinilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e că grosul Masoneriei Naţionale îl formează membrii din celelalte grade, de la 1-32, şi mai ales cei din primele 3 grade. Între aceştia numărul străinilor iarăşi nu e limitat. Faţă de toţi aceşti străini masonul român e obligat să le dea sprijin în toate împrejurările când se cere – în anumite cazuri cu riscul vieţii. Refuzul sprijinului cerut aduce una din cele mai mari pedepse.
Dar acum să luminăm şi mai bine atitudinea faţă de creştinism a Masoneriei Române, confruntând-o cu câteva citate din amintita „Blaubuch” a Masoneriei austriece, care este în legătură şi cu cea din Anglia şi cu cea română. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune în articolul „Freimaurerei u. Radikalismus”:

„Caracteristica permanentă a Masoneriei este accentuarea, necesar imanentă, a caracterului autonom al eticei sale şi prin aceasta, în mod necesar, şi negarea oricărei posibilităţi a vreunei etici, heteronome, fie ea crescută metafizic pe terenul speculaţiei filosofice, fie pe cel al speculaţiei teologice” (p. 65).

În această carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie:

„Francmasoneria este în fiinţa ei adânc pătrunsă de ideea că, pe terenul credinţei, nu poate fi dogmatizată o anumită convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea stă pe punctul de vedere cel cu adevărat tolerat, că fiecare are să-şi facă socoteala cu infinitul după trebuinţele sale religioase. Felul credinţei, de semnul ce-l dă fiecare noţiunii sale despre Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea etică a vieţii care rezultă din concepţia despre lume a respectivului ins” (p. 31).

Întâlnim aşadar acelaşi indiferentism faţă de revelaţia creştină, pusă în rând cu oricare altă credinţă. Nici o grijă pentru unificarea sufletelor în aceeaşi credinţă creştină, ci insul e justificat în tendinţa de a avea o atitudine cu totul individuală în chestiunea religioasă. Nu susţine nici Biserica impunerea cu sila a credinţei creştine, dar propovăduieşte sus şi tare că această credinţă e revelată de Dumnezeu, deci singura adevărată în plenitudinea ei, şi dezaprobă fărămiţarea societăţii omeneşti în tot atâtea credinţe câţi indivizi sunt.[COLOR=#ff0000] Francmasoneria afirmă că n-are nici o dogmă. Dar are şi ea pe cea a individualismului, socoteşte ca valoare supremă judecata individuală.[/COLOR] Cel puţin pentru ochii lumii, căci în realitate impune adepţilor ei destule convingeri şi secrete de al căror rost şi sens nu au să se întrebe masonii gradelor inferioare.
Acelaşi lucru îl afirmă Dr. K. Reichl şi în alt loc al numitei cărţi, într-o controversă cu iezuitul Fr. Muckermann despre încrederea în umanitatea pură, pe care francmasoneria o are, pe când creştinismul nu:

„Să recunoaştem clar şi fără echivocuri deosebirea fundamentală. D-v vă exprimaţi hotărât bănuiala în posibilitatea unei umanităţi care nu e în legătură cu un Dumnezeu personal, care nu e străbătută de credinţa în Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, aşa cum îl înţeleg eu (!!) nu e ateu, concepţia despre lume a Francmasoneriei are principiul unei fiinţe supreme, unei ultime temelii spirituale a existenţei. Dar cu deosebirea fericită (heilsarmee), antidogmatică faţă de dogma Bisericii infailibile şi singură mântuitoare, că ea lasă conţinutul, culoarea noţiunii de Dumnezeu subiectivismului fiecăruia. Ea socoteşte că există o credinţă, dar aceasta nu trebuie dogmatizată drept o cunoaştere care trebuie să fie singură adevărată, aşadar imposibilă. Nu e linia d-v., prea venerate, să admiteţi umanitatea laicistă a francmasonului care nu e hrănită de o credinţă precisă într-un Dumnezeu personal, ca întemeiată, adevărată şi variabilă. Vă îndoiţi de garanţiile interne ale acestei umanităţi. Socotiţi că numai ideea de umanitate a credinţei creştine posedă putere îndatoritoare” (p. 25-26).

Iar în alt loc:

„Sigur ideea masonă despre umanitate nu e determinată religios, în sensul că nu cere înrădăcinarea ei într-o religie anumită, respectiv în cea catolică” (p. 20).

În spiritul acesta liber cugetător vorbesc masonii despre religie atunci când vor să-şi prezinte în trăsături simpatice organizaţia lor. Adevăratele lor sentimente sunt însă direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea în expresii nemascate, în felul acelora pe care le-am inserat în refrenul acesta la alt loc.
După ce am arătat că şi masoneria zisă naţională face parte din organizaţia mondială a masoneriei, fiind angajată în urmărirea scopurilor comune ale masoneriei, şi după ce am arătat că masoneria întreagă e cel puţin liber cugetătoare pe teren religios, să mai revenim puţin asupra scopului masoneriei în care e încadrată masoneria naţională.

Am mai spus că scopul masoneriei nu e cercetarea filosofică a adevărului şi nici filantropia. Acestea n-ar trebui ţinute într-un secret atât de sever. Scopul ei este unul politic. Şi este unul şi acelaşi pentru toată masoneria. De aceea se străduieşte să formeze un front cât mai strâns, cum am văzut din paginile anterioare. Că scopul ei este unul politic, nu de politică de partid, ci de concepţie, ceea ce-i şi mai grav, ne-o mărturiseşte masonul Dr. K. Reichl în opera amintită, p. 35, aprobând următoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez:

„Dacă politica însemnează a te aprinde de suferinţa oamenilor pentru apărarea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinţe culturale de mare valoare din punct de vedere etic şi estetic, atunci, da, masoneria face politică, atunci masoneria este politică”.

Mai precis ne arată orientarea politică a masoneriei mărturisirile aceluiaşi mason, că organizaţia din care face parte luptă pentru „libertatea personală şi democraţie”, care nu trebuie lăsată să fie sfărâmată de „dictatura barbară de dreapta sau de stânga” (p. 24). În acelaşi sens se exprimă pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch în amintita carte, dezvoltând că masoneria e contrară oricărui radicalism, oricărei conduceri autoritare şi pentru larga democraţie (p. 64). Pe linia aceasta, masoneria e contra monarhiei deşi întâmpinarea Masoneriei Române spune altfel. Dr. Reichl mărturiseşte că Masoneria a văzut în instaurarea republicii în Spania îndeplinindu-se o aprinsă dorinţă a ei.

„Nimeni n-a negat din latura Masoneriei că între întemeierea republicii şi masoneria spaniolă există strânse legături. Nici n-a rămas nimănui că fraţilor din Marele Orient li s-au împlinit prin noua organizare de stat o aprinsă dorinţă” (p. 17).

Astfel nu e de mirare dacă Francmasoneria declară acum că stă în războiul din Spania, cu totul în ajutorul Frontului Popular. În ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie redactată ca toate foile de pe teritoriul Spaniei comuniste, de sovietele muncitoreşti, găsim următoarea declaraţie din partea Masoneriei:

„Situaţia actuală este aşa de extraordinară şi de tragică, încât suntem nevoiţi să rupem tăcerea noastră obişnuită. Masoneria spaniolă este deplin, total şi absolut de partea Frontului Popular, de partea guvernului legal şi împotriva fascismului”.

În ziarul El Dia Grafico din 15.X din Barcelona se spune:

„Mulţumită înţeleptei prevederi a masonilor o mare parte din comandă în Guardia civil şi Guardia de asalt (trupe poliţieneşti create în mod special de republică) era încă înainte de 18 august în mâna republicanilor de încredere. Masonii au fost aceia care au făcut ca cea mai mare parte din flota de război să se pună în serviciul Frontului Popular şi ofiţerii răsculaţi să fie închişi. Masonii au fost aviatorii care s-au aşezat în fruntea flotei noastre aviatice. Comandanţii celor mai multe din secţiunile armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt în majoritate aceia care, în presă, pe tribune, la microfon au susţinut focul în suflete. Masoni sunt şi aceia care pregătesc victoria în etape. Masoni în sfârşit, sunt aceia care lucrează în străinătate ca neutralitatea să fie părăsită”.

Din cele de mai sus se străvede destul de bine că nu sunt deosebiri reale şi serioase între masoneria mondială căreia îi aparţine Masoneria Naţională Română şi Masoneria afiliată Marelui Orient Francez. Astfel, având în vedere ceea ce am dezvoltat în toate capitolele acestui referat, putem formula următoarele:

Concluzii:

Francmasoneria este o organizaţie mondială, secretă în care evreii au un însemnat rol, având un rit quasi-religios, luptând împotriva concepţiei religios-morale a creştinismului, împotriva principiului monarhic şi naţional, pentru a realiza o republică internaţională laică (tendinţa din urmă a se vedea în „Blaubuch der Freimaurerei”, Wien 1933, p. 82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaşte că [COLOR=#ff0000]„Masoneria urmăreşte planul unei Europe unite”[/COLOR]). Ea este un ferment de stricăciune morală, de dezordine socială.
Sf. Sinod însuşindu-şi concluziile din referat hotărăşte:
I. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:
1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria îi rupe de la Biserică, şi având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.
2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.
3. Din raţionalismul şi naturalismul său, Francma-soneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viaţă spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.
4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.
5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi ai ei nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci şi creştinismului.
În afară de motivele acestea de ordin religios biserica mai are în considerare şi motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există o siguranţă în viaţa Statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunerecul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.
Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale şi al naţiunei, sunt următoarele:
1. O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi activităţii nefaste a acestei organizaţii.
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, „Frăţia Ortodoxă Română” extinsă pe toată ţara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti.
3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporaţiunile biseri-ceşti şi asociaţiile religioase se va strădui să convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din iniţiativa parlamentară.


Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.

Vedeti ca se poate daca se vrea sa se scrie impotriva masoneriei de catre reprezentantii BOR,ai sinodului,ai Consiliul Bisericesc ;

atunci in 1937 in consiliu bisericesc erau crestini care respingeau masoneria,acum in Consiliu Bisericesc sunt masoni care l-au votat pe Patriarhul Daniel.

"Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei."

ati vazut ca se facea propaganda de catre BOR(in 1937) prin brosuri impotriva masoneriei satanice. Acum de ce nu se face ?

Eu, partea asta, nu pot s-o patrund! Ce Doamne iarta-ma vrei sa spui?
Hai s-o luam pe puncte:
A.
1. BOR nu a mustrat MISA
2. MISA este antimasonerie
3. MISA este antiecumenism
4. BOR ar fi trebuit sa mustre MISA pentru ce? baut propria productie de p....? etc
5. BOR nu a mustrat MISA in sensul de a le atrage atentia ca nu e bine ce fac cu propriile ""produse"" si restul? deoarece BOR ii convine ca este antimasonica si antiecumenica?
ori
6. BOR nu a mustrat MISA in sensul de a le atrage atentia ca nu e bine ce fac cu propriile ""produse"" si restul? deoarece BOR nu-i convine faptul ca MISA este antimasonerie si antiecumenica?
7. BOR nu a mustrat MISA in sensul de a le atrage atentia ca nu e bine ce fac cu propriile ""produse"" si restul?
8. BOR nu a mustrat MISA ca este antimasonica si antiecumenista?

Poate poti explica ce ai vrut sa spui?...cu conditia sa nu vii iar cu acuzatii de alea de-ale tale, stii tu care, ce le arunci la toata lumea...

B.
1. Parintele Ghelasie, incercand sa-i cuminteasca pe MISA, ajunge sa fie el insusi etichetat drept yoghin
2. Merge parintele Dobzeu sa verifice situatia
3. In urma verificarii de catre parintele Dobzeu, acesta constata ca acuzele aduse parintelui Ghelasie nu se confirma,
4. Cineva nemultumit de rezultat, il acuza chiar pe parintele Dobzeu ca este yoghin?
Asta ai vrut sa spui la pct B?

Asa, mai fa si cate un rezumat, ca postarile alea interminabile.....

http://www.youtube.com/watch?v=hYUg9...eature=related

caraghiosi mai sunt cu sortuletele alea...

Mai, Doamne iarta-ma, dar atunci ma vad nevoita sa-i suspectez de prostie! Desi is numa unu si unu alesi pe-acolo!
Ce viclesug? Cum sa nu stie in ce se baga? Ca doar numa'ca nu scrie pe garduri!
Deci, nu pricep, oi fi eu mai grea de cap.

Ori stiu precis in ce se baga dar aleg aceasta cale atrasi de bani, putere, influenta.
http://www.youtube.com/watch?NR=1&fe...&v=SCK1MC7V4cs (mie mi se pare oarecum subiectiv filmul, nu cred ca-s numai din partidele scoase in evidenta in film, ci si din cel de-al treilea, tinand insa seama ca e prin 2009 inteleg de ce de-al treilea nu prea se spune mai nimic, ori cei despre care se spune sunt putin curatati... lor numa li s-a propus :21:)

Cred ca unii oameni sunt fascinati de povestile medievale si codul cavalerilor, cred le place sa se joace :) Mooor cand ii aud pe cei de la noi cum isi spun : Nobilul cavaler, Primul Ilustru Mare Maestru, Prea Excelentul Companion s.a.m.d

daca pana si Ramona Badescu e cavaler de Malta ...Nu-s mai cavalerii ce au fost :71:
http://www.youtube.com/watch?v=NMPVi...eature=related
min 2:16 „ Imi spal mainile in inocenta si ma pregatesc pentru lucrarea lui Dumnezeu” (zice Ramona si dupa aprinde o lumanare)
N-am inteles exact ce a spus Maestrul cand a facut-o cavaler.(min.3, ceva cu "primesti votul cavalerilor de Malta") Oricum, cata teatralitate, pare o scena desprinsa dintr-o serata medievala :)

calugarii de la Negru Voda 2003
 

In primăvara anului 2003, un grup de comando al trupelor antiteroriste a descins la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel. 12 călugări au dispărut peste noapte şi nimeni nu a dat o explicaţie coerentă. Un singur ziar local din Argeş a avut curajul să relateze faptele şi să înceapă o anchetă. După mai bine de patru ani, acest caz este tot învăluit în mister.

Evenimentele s-au petrecut la scurt timp după lansarea „Proclamaţiei Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală”. Această misterioasă mişcare alcătuită, după declaraţiile care circulă pe Internet, din 500 de călugări, călugăriţe, stareţi, preoţi ortodocşi şi având susţinerea unor călugări de la muntele Athos, protestează împotriva unor hotărâri ale celor care conduc acum Biserica Ortodoxă Română. Ecumenismul este demascat ca erezie de Proclamaţia care atacă, de asemenea, prezenţa masonilor în fruntea Bisericii.


Comando la mănăstire. Fenomene paranormale sau conspiraţie?
Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel a fost ctitorită în 1215 de domnitorul Radu Vodă. În 2003 aici îşi duceau viaţa 12 călugări, conduşi de stareţul Vichentie Punguţă.



Într-o noapte din Săptămâna Luminată (săptămâna de după Sărbătoarea Paştelui), trupele Departamentului de Intervenţii Antiteroriste (DIA) iau cu asalt mănăstirea. Toţi călugării sunt îmbarcaţi în forţă, fără nici o explicaţie, în dubele parcate în faţa porţii. Destinaţia? Necunoscută. În ziua următoare este adus în mănăstire un grup de măicuţe, care susţin cu tărie că ele sunt acolo de la întemeierea mănăstirii. Acest lucru este infirmat chiar de prezentarea făcută pe Internet a mănăstirii Negru Vodă, în care se afirmă că aceasta este o mănăstire de călugări.

După o săptămână, câţiva dintre cei luaţi pe sus de mascaţi în plină noapte apar la mănăstirea Curtea de Argeş, însă au „interdicţie de a vorbi”. Despre părintele Vichentie se spune că a plecat în America „în pelerinaj”. Dar călugării ortodocşi nu merg în America în pelerinaj, deoarece nu există locuri sacre pentru ortodocşi acolo.


Minciuna măicuţelor, cum că ar locui dintotdeauna la Mănăstirea Negru Vodă, era totuşi prea gogonată. Mult mai târziu, reprezentanţii Arhiepiscopiei Argeşului au dat câteva declaraţii oficiale, dar nici versiunea lor nu lămureşte ce s-a petrecut. Explicaţiile lor, date în 2006 unicului ziar care a avut curajul să investigheze subiectul, sunt însă cusute cu aţă albă şi pline de contradicţii. Poziţia oficială a Bisericii, care ar fi trebuit să protejeze călugării de abuzurile autorităţilor statului, dovedeşte din contră implicarea acesteia în evenimente.


Fostul stareţ de la Mănăstirea Negru Vodă, expediat sau autoexilat în străinătate, reuşeşte să trimită de acolo un material cutremurător despre descinderea din 2003. Acest material a circulat din mână în mână şi poate fi citit acum pe Internet.
Versiunea oficială: la mănăstirea Negru Vodă s-au făcut… reparaţii?! curăţenie?!


Purtătorii de cuvânt ai Episcopiei Argeşului şi ai Episcopiei Muscelului, ca şi episcopul Calinic Argeşeanul admit, în cele din urmă, trei ani mai târziu, că a avut loc o mutare a comunităţii de călugări. Însă una temporară, se dezvinovăţesc ei. „În urmă cu trei ani, la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung au fost executate nişte lucrări de reparaţie. Cu acea ocazie au fost mutaţi călugării la alte lăcaşuri de cult din judeţ,” declară în 2006, pentru un ziar electronic argeşean, consilierul episcopal Ovidiu Vlăsceanu.

Protopopul de Muscel, Eugeniu Matei, vrea să îi ţină isonul, dar vorbeşte despre o acţiune de curăţare a mănăstirii: „În perioada ianuarie-septembrie 2003, călugării de la Mănăstirea Negru Vodă au fost repartizaţi la alte lăcaşuri de cult din judeţ, deoarece în cadrul complexului monahal s-a făcut curăţenie. În toată această perioadă, la Negru Vodă au fost aduse măicuţe pentru a pregăti masa muncitorilor şi a face rânduiala aşa cum se cuvine într-un sfânt lăcaş.” De ce nu puteau face călugării de mâncare muncitorilor şi a fost necesar să fie aduse măicuţe, practică nemaiîntâlnită în nici un alt caz de renovare a unei mănăstiri, rămâne un mister. La fel cum, vorbind de o perioadă de câteva luni în care s-a făcut mutarea, Eugeniu Matei abate atenţia de la faptul că toţi cei 12 călugări au fost mutaţi într-o singură noapte şi nu s-au mai întors apoi la mănăstire.


"Curăţenia” de care vorbesc reprezentanţii episcopiei este însă una simbolică. Mascaţii au intervenit în forţă întrucât se credea că la Negru Vodă se afla un nucleu al Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală (MIREM). Aceasta este, conform propriului statut: „una din reacţiile născute la ultimele evoluţii din interiorul Bisericii Ortodoxe Române, şi la hotărârile luate de capii acesteia care sunt total contrare învăţăturilor lăsate de Sfintii Părinţi ai Bisericii.”

calugarii de la Negru Voda 2003
 

Proclamaţia lansată în primăvara anului 2003 de Mişcarea Ortodoxă de Reînviere Monahală probabil că a venit ca o lovitură pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR). Această proclamaţie afirmă că peste 500 de călugări, călugăriţe, preoţi, stareţi sunt „înmărmuriţi” de hotărârile capilor Bisericii, care vin în contradicţie cu credinţa seculară ortodoxă şi sunt, de altfel, veritabile erezii. Proclamaţia cere Patriarhiei retragerea BOR din Consiliul Ecumenic şi cere ca Biserica să ia poziţie împotriva politicilor de globalizare, precum şi împotriva intrării României în UE.

Este foarte posibil ca evenimentele de la Mănăstirea Negru Vodă din primăvara anului 2003, evenimente care au survenit la o săptămână de la lansarea Proclamaţiei, să nu fie deloc singulare. Este de asemenea foarte posibil ca Patriarhia să fi cerut sprijinul serviciilor secrete pentru a depista componenţa MIREM şi a extermina această Mişcare. Cert este că nu s-a reuşit anihilarea ei. După trei ani şi jumătate, aceasta continuă să existe şi înţelegem discreţia care o înconjoară pe de o parte ca prudenţă a celor care fac parte din MIREM şi ca muşamalizare, din partea oficialităţilor.

Acţiunile MIREM sunt cu precădere orientate împotriva masonizării şi ecumenizării Bisericii Ortodoxe Române. Printre altele, a luat poziţie împotriva introducerii în România a noilor cărţi de identitate cu microchipuri. L-a demascat, înainte de alegerea noului patriarh, pe mitropolitul Daniel al Moldovei ca fiind francmason. A organizat proteste publice la Patriarhie în acest sens şi a postat afişe în principalele oraşe. Presa a relatat destul de puţin despre aceste acţiuni, ridiculizând şi minimalizând importanţa acestei mişcări alcătuită din 500 de călugări, aşa cum face de fiecare dată când are de-a face cu cei ce nu sunt recunoscuţi de masonerie.

Biserica trebuie totuşi să dea explicaţii pentru cazul Negru Vodă
Revenind la cazul de la mănăstirea Negru Vodă, s-au cerut, dar nu s-au oferit, explicaţii. Cităm câteva fragmente din materialul care a circulat pe Internet: „La cererea noastră de a face cunoscută părerea avizată a oficialilor episcopali în legătură cu dispariţia nocturnă a obştii de la Negru Vodă, am fost respinşi cu cuvintele: <Nu avem nimic de declarat>.

Asemenea fapte sunt de netolerat, de neînchipuit, de netrecut sub tăcere!
Este clar un abuz, o încălcare flagrantă a drepturilor de vieţuire într-o ţară ortodoxă, dar de cine îngăduită? De cine pusă la cale? Cine şade în spatele întregii regii, căci actorii îi cunoaştem? Să fi fost acolo sălaşul vreunui cuib terorist ce pregătea atentate la adresa Ortodoxiei şi care doar cu trupe super-specializate a putut fi anihilat? Greu de închipuit! Nu vrem să ne lansăm în afirmaţii neîntemeiate, dar ca o coincidenţă, descinderea a avut loc cam la o săptămână după lansarea Proclamaţiei Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală. Dacă mercenarii au crezut că în Negru Vodă este centrul Mişcării s-au înşelat amarnic. Ceea ce ne stârneşte pricini de nelinişte este tocmai modul comunisto-securist de operare ce aminteşte întrucâtva de sinistrul an ‘59, când călugării şi monahiile au fost evacuaţi „legal“ din mănăstiri prin decretul 410 (ce luaţi aminte, nu a fost încă abrogat!) semnat de liftele roşii în acordul şi sprijinul cât disimulat, cât manipulat al prelaţilor vremii.

calugarii de la Negru Voda
 

Problema ce o ridicăm este însă de conştiinţă:

• Ce-aţi face dumneavoastră, da, chiar oricare dintre cititorii acestor rânduri – monahi sau nemonahi – de aţi fi puşi în situaţia de a fi declaraţi de oficiali pur şi simplu dispăruţi sau chiar nenăscuţi, şi să vă treziţi înghiţiţi de beciurile Securităţii pentru oarece bănuieli de propagandă ortodoxă antiecumenistă? Să fiţi condamnaţi pentru aceasta, conform decretului x, la temniţă sau internaţi în vreun ospiciu pentru „acţiuni teroriste de destabilizare a României“!
• Ce-aţi face de veţi afla apoi că toţi v-au uitat, că nimănui nu-i pasă, că tuturor le e frică de represalii şi tac mâlc, că cei responsabili nu vor să bage de seamă.
• Ce-aţi face dacă v-ar dispărea peste noapte duhovnicul – cică ar fi plecat să-i încreştineze pe eschimoşi?

Cât despre cele ale credinţei, ortodocşii şi Ortodoxia din România se manifestă în plin spaţiu totalitar. La orice cuvânt anti-eres de-al nostru, Big Brothers au pregătit mii de contre, unele chiar în formă de bâtă. Dar cui îi e frică de beci, de lanţuri, de mărturisire? Bătrânii cercaţi au sfătuit cam aşa: „Vremea noastră a cam trecut, voi sunteţi cei ce trebuie să duceţi până la capăt nestinsă flacăra Ortodoxiei. Noi am înfundat temniţele comuniste, tocmai ca voi, cei ce ne urmaţi, să nu mai treceţi prin iadul acela. Nu vă siliţi spre eroisme gratuite. Nu denigraţi arhiereii apostaţi. Încă nu a venit timpul.“ Dar când plinirea vremii va sosi, vom cunoaşte lămurit aceasta, căci atunci „urâciunea se va trufi pe faţă în locaşurile sfinte“. Pentru monah este o normalitate a afirma adevărul fără să se bată cu pumnul în piept; poţi ajuta poporul fără a crea dizidenţă, panică şi răzvrătire şi fără „a arunca cu pietre“ în ierarhie. Pentru monahismul contemporan, anihilarea obştii Mănăstirii Negru Vodă este doar un nor ce prevesteşte furtuna ce va să vină. Aşadar, oare cine urmează?”
Oare cine va urma?

Aşa se încheie, în mod aproape profetic, materialul care dezvăluie abuzurile din 2003. În mediile ortodoxe se cunosc astăzi mai multe cazuri „care au urmat”. Cel mai recent este cel de la mănăstirea Petru Vodă din Bucovina, unde stareţul Iustin Pârvu a fost înlocuit cu un mason. (?)Acest lucru a dat naştere unor ample proteste din partea călugărilor şi credincioşilor, care au fost înăbuşite cu ajutorul poliţiei. Se urmăreşte chiar eliminarea din rândul monahilor „recunoscuţi” a celor care nu sunt de acord cu masonizarea şi ecumenizarea Bisericii Ortodoxe.

Un alt caz este cel al părintelui Calistrat de la mănăstirea Bârnova, care a îndrăznit să îl „mustre” în public pe Daniel, mitropolitul Moldovei (pe vremea când acesta încă nu era Patriarh), trăgându-l chiar în glumă de barbă, fapt care a făcut să fie interzis de la cele sfinte pe termen nelimitat.

Părintele Amfilohie Brânză de la schitul Diaconeşti din Bacău, discipol al lui Cleopa, este şi el ameninţat cu caterisirea (răspopirea) deoarece i-a spus în public unui episcop că trebuie „să ascultam mai mult de Dumnezeu decât de conducătorii de tot felul”. Şi cum acesta nu a fost de acord cu această afirmaţie, Amfilohie l-a întrebat în mod inevitabil: „Prea-sfinţia voastră sunteţi mason?”. Iar episcopul, lăsând la o parte orice menajamente i-a răspuns: „Băi băiatule, tu nu ştii ce e asta, ia cel mai mare mason şi îmbracă-l în veşmintele arhiereşti şi se topeşte tot răul din el”. Părintele Amfilohie nu s-a lăsat: „Dacă sunteţi mason, Prea-sfinţite nu vă mai pomenesc la sfintele slujbe, că mulţi sfinţi şi sinoade au condamnat masoneria!”

În timp ce astfel de preoţi şi călugări, care iau poziţie împotriva masoneriei, sunt marginalizaţi, persecutaţi sau puşi sub interdicţii de tot felul, vedem cum tot mai mulţi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe nu se dau în lături să participe făţiş la ritualuri masonice. Recent am putut vedea cum la înmormântarea lui Florian Pittiş ritualul masonic a primit binecuvântarea unui preot ortodox. O ceremonie de numire a unor cavaleri de Malta s-a desfăşurat la Arad într-o catedrală ortodoxă şi o alta a fost oficiată la Suceava cu participarea unui preot ortodox.
***
Modul de acţiune ca şi amploarea forţelor utilizate în descinderea de la Mănăstirea Negru Vodă din 2003, total disproporţionate faţă de numărul şi modul de viaţă al celor atacaţi, sunt similare cu cele din „Operaţiunea Christ” demarată un mai târziu împotriva Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut. O altă bizară asemănare este faptul că descinderile au avut loc, în ambele cazuri, în preajma Sărbătorii Paştelui. Chiar denumirea aleasă pentru această operaţiune este semnificativă. De asemenea, există nenumărate similarităţi cu cazuri petrecute în alte ţări. Toate acestea dovedesc că este vorba de acţiuni concertate organizate împotriva oricăror curente spirituale care nu se lasă îndoctrinate şi controlate de Francmasonerie.

sursa: http://suveranitate.wordpress.com/20...ul-masoneriei/

Masonii in Biserica Ortodoxa, Patriarhul BOR Teoctist asasinat
Documente si informatii despre infiltarea Bisericii Ortodoxe Romane de catre francmasonerie. Cazul posibilului asasinat al IPF Patriarh Teoctist.

In legatura cu ce ai scris mai sus, nu te contrazic, dar eu din sursa sigura am aflat si alte lucruri despre IPS Teodosie. In primul rand personal, alaturi de alti tineri, am fost in multe excursii in liceu sponsorizate de acest Preasfintit. Excursii la manastiri care au schimbat cursul vietii mele. A ajutat o preoteasa ramasa vaduva cu foarte multi copii timp de multi ani, pana ce a reusit sa-i creasca si sa iasa oarecum din situatia grea in care se afla. In general am observat ca aceasta relatie Preasfintit - omul de rand, nu prea exista. IPS Teodosie nu a trecut-o cu vederea pe aceasta femeie aflata intr-o situatie asa de grea.

O mamica a nascut normal dupa o operatie cezariana (dupa aceea a mai avut inca 5 copii), avand binecuvantarea IPS Teodosie, care i-a spus ca el raspunde inaintea lui Dumnezeu de tot ce se va intampla. Ce Preasfintit mai pune asa problema?

Pe langa rele a facut si multe bune, pe un prieten de-al meu care a ramas fara parinti l-a tinut in Facultate si altele. Acum totul depinde de om, de relatia lui cu Dumnezeu. Poate IPS Teodosie regreta ceea ce a facut rau si Dumnezeu il iarta, iar eu raman cu judecata. Cred ca este bine ca fiecare sa ia aminte la el, caci la judecata Dumnezeu nu ne va intreba despre pacatele Preasfintitilor...

Ca o precizare: Cavalerii de Malta au exercitat şi exercită o puternică fascinaţie asupra mentalului colectiv, şi ca urmare există n "ordine de Malta", la fel cum există şi n Ordine ale cavalerilor templieri etc.

Unul dintre ele este cel autentic, care n-are nici în clin nici în mânecă cu masoneria, ci, dimpotrivă, este un ordin monahal catolic, a se vedea aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Order_of_malta

şi respectiv aici:

http://www.orderofmalta.int/?lang=en

şi aici:

http://www.maltez.ro/

Drăcia aia din care face parte Ramona Bădescu e o caricatură.

“Miscarea Ortodoxa pentru Reinviere Monahala” este una din reactiile nascute la ultimele evolutii din interiorul Bisericii Ortodoxe Romane, si la hotararile luate de capii acesteia, hotarari care, spun monahii din MIREM, sunt total contrare invataturilor lasate de Sfintii Parinti ai Bisericii.


Iata un fragment din proclamatia monahilor:

“Rãmînem înmãrmuriti privind la hotãrîrile ce reprezentantii Bisericii Ortodoxe le iau privind viata Bisericii ce o pãstoresc. Am tot nãdãjduit cã toate aceste neîmpliniri se vor opri, dar ne-am înselat. Am început sã credem cã de la înãltimile la care sunt, nu se mai vede calea de întoarcere, cã deja este prea tîrziu. Asadar, actele si declaratiile prelatilor Bisericii Ortodoxe referitor la celelalte culte, ne-au pricinuit o adîncã mîhnire si ne supun la o grea încercare duhovniceascã, pentru cã sunt lucruri nemaiauzite si total contrare credintei Sfintilor Pãrinti.
Din aceastã pricinã, atitudinea noastrã fatã de noile erezii si schisme trebuie sã se facã auzitã de cãtre toatã suflarea ce-si lucreazã în chip ortodox mîntuirea.”


Chiar daca BOR se face ca nu stie de existenta lor – sau poate tocmai de aceea – noi va recomandam cu caldura sa vizitati pagina lor web:


Miscarea Ortodoxa pentru Reinviere Monahala
http://www.mirem.8k.com
Centrul antiecumenist ortodox roman
http://www.antiecumenism.8k.com/

Ai nostri Arhipăstori si preaiubiti frati întru Hristos,

Semnatarii, părinti ai mănăstirilor din România, stareti, ieromonahi, monahi si monahii, ridică glas de chemare la unitate si mărturisire către toată suflarea ce-si mărturiseste ortodox crezul si vietuirea. Cu totii mostenim rînduiala - încredintati fiind de Sfintii Părinti - ca orice hotărîre în Biserica Ortodoxă să se facă canonic, unanim si conform predaniei patristice. Noi monahii, ca unii ce întreit ne-am făgăduit lui Dumnezeu si ni s-a încredintat Adevărul ortodox spre mărturisire, nu putem încălca si nici trece peste ceea ce Proorocii au profetit, Sfintii Apostoli au propovăduit si De-Dumnezeu-Purtătorii Părinti au hotărnicit la cele Sapte Soboare Ecumenice si Locale. Astfel, Canonul 15 întocmit la al Nouălea Sinod (I-II) din Constantinopol de la anul 861, spune despre cei ce propovăduiesc public eresul sau îl învată în Biserici, să fie îndepărtati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schismă si sfărîmă unitatea Bisericii. În acest fel toti devenim străjuitorii adevărului în Biserică si purtători de grijă ai Sfintei Traditii călăuzitoare către mîntuire.

Rămînem înmărmuriti privind la hotărîrile ce reprezentantii Bisericii Ortodoxe le iau privind viata Bisericii ce o păstoresc. Am tot nădăjduit că toate aceste neîmpliniri se vor opri, dar ne-am înselat. Am început să credem că de la înăltimile la care sunt, nu se mai vede calea de întoarcere, că deja este prea tîrziu. Asadar, actele si declaratiile prelatilor Bisericii Ortodoxe referitor la celelalte culte, ne-au pricinuit o adîncă mîhnire si ne supun la o grea încercare duhovnicească, pentru că sunt lucruri nemaiauzite si total contrare credintei Sfintilor Părinti.

Din această pricină, atitudinea noastră fată de noile erezii si schisme trebuie să se facă auzită de către toată suflarea ce-si lucrează în chip ortodox mîntuirea. Asadar, întemeiati fiind pe cuvintele Sfintilor Părinti, declarăm ferm si categoric:

*Nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît acestia nu renuntă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata conceptiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare, s.a.), la neo-rînduielile scolastice si nu primesc botezul ortodox prin afundare. Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniatiei catolice din Ardeal si nu putem fi ignoranti la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de Marele Apus. Planul masonic în cauză constă în a pecetlui unirea religioasă fără a se tine cont de divergente, printr-o recunoastere reciprocă a tainelor si a mostenirii apostolice, fiecare recunoscînd pe ceilalti drept Biserică, apoi realizarea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitată, apoi lărgită. După care va rămîne să fie pusă problema diferentelor dogmatice, considerate depăsite si dezbinătoare. Pentru aceasta ne ridicăm împotriva oricăror rugăciuni în comun cu catolicii si protestantii, mai ales asupra unitătii si reconcilierii ecumeniste ce defăimează Sfintele Taine. Toti cuviosii si mărturisitorii Părinti de după Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latinesti, dogmelor mincinoase, expansiunii politice, si s-au sfintit, împotrivindu-se pînă la sînge. Cuvintele lor au pînă azi puterea si lucrarea Duhului Sfînt si ne îndreptătesc a crede că: „Există doar o singură Biserică a lui Hristos, cea Ortodoxă, apostolească si sobornicească, nu mai multe,” (Sf. Fotie), iar „pe papa Sfînta Biserică îl afuriseste si eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc.” (Sf. Paisie de la Neamt)
*Rămînerea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor este un act de apostazie, de trădare a adevăratei credinte, prin acceptarea hotărîrilor ce contrazic fătis dogmele Ortodoxiei si canoanele Sinoadelor Ecumenice. Neamul ortodox este rădăcina, trunchiul, frunza si rodul Bisericii al cărei cap e Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Nu putem negocia „democratic” dogmele Bisericii si nu putem sta pe picior de egalitate cu catolicii, protestantii, evreii, budistii sau musulmanii, atît timp cît doar în potirele noastre se întrupează Adevăratul Hristos Cel născut din Preasfînta Fecioara Maria. Noi ortodocsii nu avem nimic de adăugat sau de scos din crez sau slujbe, iar Sfîntul Marcu al Efesului pecetluieste cele de mai sus spunînd că: „În materie de credintă nu există concesie iar chestiunile credintei nu îngăduie iconomia.”

*Demascarea politicii globaliste de integrare religioasă în UE ca fiind demonică si fundamentată pe principii anticreştine, luarea de măsuri împotriva noilor buletine cu cip si a card-urilor ce înainte-merg pecetluirii apocaliptice. Vădirea manifestărilor new-agiste ce îndrăcesc pe tineri, rescrierea adevăratei istorii bisericesti-nationale si revigorarea valorilor traditionale. Nu avem pricină de a supune Biserica presiunilor politice si de a da Cezarului mai mult decît i se cuvine. Împărătia noastră e în ceruri, dar trebuie să o dobîndim încă din viată, fără a ne vinde ortodoxia si românismul.
Facem un ultim apel către Sfîntul Sinod, pentru numele lui Dumnezeu opriti-vă cît nu e prea tîrziu! Hotărîti iesirea Bisericii Ortodoxe Române din Consiliul Ecumenic, nu mai pîngăriti altarele cu rugăciuni împreună cu ereticii, nu mai primiti pe cei nebotezati ca fii ai Bisericii, nu vă plecati compromisurilor politice si nu ne siluiti libertatea si constiinta cu legitimatii comuniste. Nu mai putem răbda privind noile rînduieli ce desconsideră Sfintele Canoane, cenzurează Sfintii Părinti, ignoră dogmele si hotărîrile Sfintelor Soboare si răstălmăcesc Sfintele Scripturi. Nu introduceti schisme si dezbinări în Biserică, nu încercati să uniti ce e despărtit, căci singurul lucru pe care-l veti reusi e să distrugeti unitatea Ortodoxiei, să fisurati adînc temelia Bisericii si să ridicati cea de-a doua Mare Schismă În acest ecumenism bolnav, B.O.R. acţionează individual, fără încredintarea celorlalte biserici ortodoxe surori, fără a fi împuternicită printr-o hotărîre a vreunui sinod inter-ortodox, putînd fi declarată oricînd ca fiind schismatică şi eretică de către celelalte Patriarhii ortodoxe. Veniti-vă în fire si treziti-vă! Atît timp cît veti rămîne cu Hristos, vă vom urma, iar de vă veti pune interesele personale mai presus de cele ale Bisericii, vă vom socoti apostati. Lepădati toate aceste înselari, pentru ca nu cumva poporul urmîndu-vă, să se lepede de Biserica lui Hristos.

Toate aceste lacrimi de sînge voim a le sterge de pe chipul Bisericii, alminteri vom trece peste ascultarea de păcat si vom înainta proteste oficiale, vom iesi în stradă si vom alcătui sinod de rezistentă. Nimănui, nicăieri si niciodată nu i se va îngădui a sacrifica pentru binele său, cea mai mică părticică din Credinta Ortodoxă. Cu noi este Dumnezeu si pentru Hristos voim a merge pînă la capăt, chiar să ne vărsăm sîngele dacă situatia o cere, pentru ca nici o literă din sfintele cuvinte să nu sufere vreo vătămare, pentru ca toti cu urechi de auzit să priceapă si cu ochii ce vad să-nteleagă.

Iertare tuturor pentru toate si primiti rugămu-vă acestea ca o cunună, ca o sulită, ori ca o Cruce.


Semnează,
Tot Soborul de monahi si monahii, încă vii,
ai României Ortodoxe

Apoi treaba asta (scuzati-ma) pute rau! E mai rau decat ceea ce faceau comunistii care ridicau oamenii in toiul noptii din pat si dispareau la Canal sau cine stie unde...!! Inspaimantator si ingrijorator!!
Ce cautatu trupe antitero in Sfanta Manastire? Si cine le-a trimis? Si cine a cerut sa fie trimise intr-o manastire?
De ce biserica nu spune nimic?
Daca trupele n-au fost trimise cu stiinta si incuviintarea mai marilor BO, de ce BO nu a luat atitudine?
Mare semn de intrebare, foarte mare.....

Molitfelnicul-Randuiala botezului celor de alte credinte-5 taine cu ierurgii si rugaciuni

-apariţia prezentei ediţii, cât şi păstrarea întocmai a formei, a textului şi conţinutul slujbelor cuprinse după Molitfelnicele consultate,
aparţin îndemnului stăruitor al cuviosului părinte Justin Pârvu, stareţul
Mănăstirii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, judeţul Neam

RÂNDUIALA RUGĂCIUNII cum se cuvine a primi pe evreii ce vin a fi botezaţi

“După ce îi întrebăm pentru ce pricină voiesc a se boteza, nu cumva pentru vreun câştig sau vreo datorie, sau oarecare folos lumesc; şi după ce se făgăduiesc că numai pentru mântuirea sufletului voiesc a face aceasta, atunci preotul înştiinţând pe arhiereu, ia pe catehumen şi-l duce înaintea uşilor bisericii, şi intrând singur în serică merge în Sfântul Altar, şi închinându-se de trei ori înaintea Sfintei Mese, dă slavă lui Dumnezeu pentru întoarcerea aceluia, rugându-se ca să-l lumineze cu lumina cunoaşterii şi să-i dea har a cunoaşte calea adevărului; îşi ia epitrahilul, felonul şi ieşind din Altar, strana cântând Psalmul 33: Bine-voi cuvânta pe Domnul…, până la sfârşit. Preotul merge până la uşile bisericii spre apus, şi-l întreabă zicând:


Preotul îl întreabă: Cine eşti tu?
El răspunde: Om rătăcit din calea mântuirii şi rău întunecat de credinţa evreiască.

Preotul îl întreabă: Pentru ce ai venit către Sfânta Biserică a lui Dumnezeu şi ce doreşti de la dânsa?
Răspunde: Am venit a mă învăţa de la dânsa credinţa, şi doresc să mă unesc cu dânsa.
Preotul întreabă: Ce-ţi va da ţie credinţa?
Răspuns: Viaţă veşnică
..................
Pentru aceea dar, şi tu, de vreme ce doreşti să fii creştin şi să moşteneşti viaţa cea veşnică, dator eşti să crezi precum ţi-am spus, şi crezând să te lepezi de toate obiceiurile evreieşti, şi fugind de acelea ca pierzătoare de suflet, totdeauna să te fereşti a nu te mai amăgi de ele.

Apoi îl dă să înveţe Simbolul credinţei: Cred, întru unul Dumnezeu…, şi Tatăl nostru. Iar mai vârtos să-l înveţe a iubi pe Domnul Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul, şi să se ferească de păcat, mergând la Biserică 40 de zile, sau cât se va crede de cuviinţă, postind după putere, nemâncând carne, nici brânză, nici ouă, ci numai sâmbăta şi duminica, şi făcând închinăciuni în toate zilele, zicând rugăciunea aceasta de 300 ori pe zi:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. Iar a patra sută zice: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Dumnezeu pentru mine păcătosul.



..................................................
Întrebare: Mai întâi, te întreb pe tine de te lepezi cu adevărat de toată credinţa evreiască şi de toate născocirile lor, şi de toată lupta lor împotriva lui Dumnezeu, ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos şi asupra Preacuratei Maicii Sale, şi asupra tuturor Sfinţilor, şi asupra tuturor creştinilor, şi de defăimarea lor, ca a unor potrivnici lui Dumnezeu, şi îi afuriseşti pe ei?
Răspuns: Mă lepăd de toată credinţa evreiască şi de toată defăimarea ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi asupra Preacuratei Maicii Sale, şi asupra tuturor creştinilor; mă lepăd şi de toate ale evreilor ca de a unor potrivnici ai lui Dumnezeu, şi-i afurisesc pe dânşii.
Întrebare: Te lepezi de tăierea-împrejur, de sâmbătă, de azime şi de toate sărbătorile lor, şi de spălări, de mâncăruri şi alte obiceiuri evreieşti şi le afuriseşti pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de cele ale Legii Vechi ca de cele ce acum au trecut, şi de celelalte obiceiuri evreieşti care sânt potrivnice lui Dumnezeu, şi le afurisesc pe ele.
Întrebare: Te lepezi de învăţătura cea potrivnică lui Dumnezeu, a cărţii numită Talmud, pe care rabinii evrei au făcut-o după insuflarea diavolească împotriva dumnezeieştilor Scripturi, schimbând tâlcuirea lor într-alt chip, scriind şi învăţând basme şi hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos şi a tuturor sfinţilor,te lepezi şi le afuriseşti pe acelea?
Răspuns: Mă lepăd de toate învăţăturile evreieşti cele spre defăimarea lui Dumnezeu, şi de blestemata lor carte numită Talmud, şi de toată tâlcuirea ei, şi le afurisesc pe ele.
Întrebare: Te lepezi de sinagoga evreiască, de posturile lor, de rugăciunile lor, de obiceiurile lor, de vicleniile lor, şi le afuriseşti pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate acestea din toată inima mea, şi le afurisesc pe ele.
Întrebare: Te lepezi de mesia cel mincinos aşteptat de evrei, şi-l blestemi pe el şi pe toţi cei ce aşteptă venirea lui cea pieritoare?
Răspuns: Mă lepăd de mesia cel aşteptat de evrei şi-l blestem pe el, şi pe toţi cei ce aşteptă venirea lui cea pieritoare.

Întrebare: Cu adevărat te-ai lepădat de toată credinţa evreilor care nu cred pe Hristos a fi Fiu al lui Dumnezeu, şi de învăţăturile lor cele potrivnice lui Hristos, le afuriseşti şi le lepezi pe ele?
Răspuns: Cu adevărat m-am lepădat de toată credinţa evreilor şi de învăţăturile lor cele potrivnice lui Hristos, Dumnezeului nostru; le afurisesc şi le lepăd pe ele.


Întrebare: Cinstitele icoane, care închipuiesc trupeasca arătare a Cuvântului lui Dumnezeu către oameni, ale Născătoarei de Dumnezeu, ale sfinţilor îngeri, şi ale tuturor sfinţilor, le cinsteşti cu adevărat şi le săruţi cu dragoste, şi pe cei ce nu le primesc şi încă le numesc idoli, îi afuriseşti?
Răspuns: Cu toată inima le cinstesc şi cu dragoste le sărut; şi de cei ce le numesc idoli, mă lepăd ca de nişte necredincioşi, şi-i afurisesc.

......................

cele de mai sus sunt rugaciuni si slujbe pe care le fac preotii iudeilor care vor sa treaca la ortodoxie sa se lepede de ratacirile lor:

Dar Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii”

In anul 1998, intre 20-22 iulie a avut loc, la Durau – in vestitul centru ecumenist infiintat de actualul PreaFericit Daniel[sau preaindracit cum zicea parintele Fageteanu] – Simpozionul Iudeo-Crestin “spiritualitatea psalmilor si morala sociala a profetilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang si preoti profesori universitari ortodocsi. Evenimentul a fost prezentat pe larg, cu luarile de cuvant ale participantilor, in paginile revistei Teologie si Viata, nr. 5-12, mai-decembrie 1998, publicatie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, condusa pe atunci de IPS Daniel, actualul patriarh. Simpozionul, asadar, reprezeninta un punctul de vedere asumat de autoritatea arhiereasca a (pe atunci) IPS Daniel.
Pe scurt, interpretarea profetilor Vechiului Testament a fost facuta in cheie sociala, chiar socialista. Profetii sunt prezentati de preotii profesori si rabinii participanti drept propovaduitori ai “dreptatii sociale”, ai “eticii sociale” si ca aparatori ai demnitatii umane. Adica, propovaduitori ai unei ordini ideologice omenesti utopice, in care “dreptatea si pacea” stapanesc. O oranduire sociala perfecta, lucru pe care Dumnezeu niciodata nu l-a fagaduit omenirii. Nimic mai departe de mesajul proorocilor, care au anuntat venirea Mantuitorului si distrugerea acestei lumi asa cum este ea acum. Profetii au propovaduit Imparatia lui Dumnezeu, care nu este din aceasta lume. Noii teologi afirma insa ca proorocii propovaduiesc o imparatie lumeasca.
Mai grav decat atat este insa faptul ca preotii profesori ortodocsi, prin interpretarea ideologica a profetilor, legitimeaza si asuma interpretarea rabinica a acestora. Care este aceasta? In luarea sa de cuvant din cadrul Simpozionului, rabinul sef al orasului Haifa, Shear Iashuv Cohen, a afirmat, in fata auditoriului ortodox, urmatoarele:

Toate popoarele isi vor da mana, iar Ierusalimul, orasul dreptatii si al justitiei, va fi orasul pacii pentru poporul evreu si pentru toate popoarele.Sa ne rugam pentru binele Ierusalimului, caci de binele lui depinde si binele poporului evreu, ca si al tuturor popoarelor lumii, acum si in veci, Amin! (Teologie si Viata, p. 64).

Mai departe, rabinul Rene Samuel Sirat, Vicepresedintele Consiliului Rabinic European, afirma mult mai transant:

Noi trebuie sa ne pregatim sa auzim pe Profetul Eliahu, care va anunta venirea lui Mesia al Dreptatii, al Binecuvantarii, al Milei, al Adevarului si al Pacii. (Teologie si Viata, p. 67).

Asadar, profetii sunt folositi pe post de ideologi ai unei noi ordini mondiale, in care Ierusalimul este capitala spirituala a lumii, iar stapanul va fi “Mesia” rabinilor. Ce este grav in aceasta? Participarea si girul teologilor ortodocsi dat acestei viziuni asupra lumii, viziune care nu este doar hiliasta si promotoare a unui soi de socialism global, ci care Il neaga implicit pe Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si care il vesteste pe falsul mesia asteptat de evrei, care nu este, potrivit invataturii ortodoxe, altul decat insusi Antihristul.
Iata, de pilda, talcuirea data profetilor de un preot profesor ortodox participant la Simpozion, autorul articolului “Mesajul etic al profetilor si actualitatea lui”:

“putem afirma ca mesajul etic al profetilor este de mare actualitate si pentru a sublinia acest adevar este suficient sa vorbim numai despre viziunile lor marete, despre ordinea noua sociala care va fi intemeiata pe pace si dreptate. Potrivit prevestirilor profetice, noua societate se va organiza dupa principiile pacii si dreptatii, neamurile vor preface armele in unelte pentru lucrarea pamantului… “(Teologie si Viata, p. 80).

Si mai grava este urmatoarea talcuire, preluata din articolul “Dreptatea sociala in scrierile biblice”:

“Cu toate ca indemnurile si sfaturile profetilor adresate contemporanilor nu au fost intotdeauna ascultate, ei n-au incetat totusi a arata ca intr-un viitor indepartat tot ceea ce ei au propovaduit se va implini intocmai, iar aceasta implinire ei au pus-o in stransa legatura cu venirea lui Mesia. Imparatia mesianica, asa cum o concepeau ei, se caracterizeaza sub aspect social prin pacea si dreptatea asezate la temelia ei.” (Teologie si Viata, p. 88).

Am facut aceasta introducere anamnetica pentru a oferi o cheie de intelegere mesajului pe care P. F. Daniel l-a transmis ieri unei adunari nu doar ecumeniste, ci pan-religioase care isi propune nimic mai putin decat “unitatea spirituala a lumii”.In mesajul scris in obisnuita limba de lemn s-au strecurat insa unele cuvinte cheie care il fac mai “pitoresc”. Unul din ele este “Biserica crestina”. Avand in vedere ca la eveniment au participat “ortodocşi şi catolici, pastori penticostali” este evident ca patriarhul s-a referit la totalitatea confesiunilor crestine, numite in acest comunicat “Biserica crestina”. Or, acest lucru, din punctul de vedere al teologiei ortodoxe, este erezie, caci nu exista alta Biserica Una, Soborniceasca si Apostoleasca, iar aceasta nu este in niciun caz o abstracta si fantomatica Biserica Universala, ci singura Biserica Ortodoxa.
Al doilea aspect problematic al comunicatului este scopul anuntat si asumat: unitatea spirituala a lumii, unitate supra-religioasa, o unitate in diversitate, care aduna laolalta toate marile religii. Dar unitate pe ce temei si in vederea a ce? Dupa cum vedem, in vederea unui “viitor mai bun”, a unei ordini sociale in care sa domneasca reconcilierea şi dreptatea, respectul reciproc şi cooperarea pentru binele comun”. Adica, o unitate spirituala pentru asteptarea unei noi ordini mondiale, a utopiei perfecte, instaurate de “Mesia”- Antihrist.


deci vedeti ce a facut si face PATRIARHUL DANIEL ? accepta evreimea si ecumenismul !

la RÂNDUIALA RUGĂCIUNII cum se cuvine a primi pe evreii ce vin a fi botezaţi vedem ca se zice cu totul altceva:"

Întrebare: Mai întâi, te întreb pe tine de te lepezi cu adevărat de toată credinţa evreiască şi de toate născocirile lor, şi de toată lupta lor împotriva lui Dumnezeu, ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos şi asupra Preacuratei Maicii Sale, şi asupra tuturor Sfinţilor, şi asupra tuturor creştinilor, şi de defăimarea lor, ca a unor potrivnici lui Dumnezeu, şi îi afuriseşti pe ei?
Răspuns: Mă lepăd de toată credinţa evreiască şi de toată defăimarea ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi asupra Preacuratei Maicii Sale, şi asupra tuturor creştinilor; mă lepăd şi de toate ale evreilor ca de a unor potrivnici ai lui Dumnezeu, şi-i afurisesc pe dânşii.

Întrebare: Te lepezi de învăţătura cea potrivnică lui Dumnezeu, a cărţii numită Talmud, pe care rabinii evrei au făcut-o după insuflarea diavolească împotriva dumnezeieştilor Scripturi, schimbând tâlcuirea lor într-alt chip, scriind şi învăţând basme şi hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos şi a tuturor sfinţilor,te lepezi şi le afuriseşti pe acelea?
Răspuns: Mă lepăd de toate învăţăturile evreieşti cele spre defăimarea lui Dumnezeu, şi de blestemata lor carte numită Talmud, şi de toată tâlcuirea ei, şi le afurisesc pe ele.
Întrebare: Te lepezi de sinagoga evreiască, de posturile lor, de rugăciunile lor, de obiceiurile lor, de vicleniile lor, şi le afuriseşti pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate acestea din toată inima mea, şi le afurisesc pe ele.

Întrebare: Te lepezi de mesia cel mincinos aşteptat de evrei, şi-l blestemi pe el şi pe toţi cei ce aşteptă venirea lui cea pieritoare?
Răspuns: Mă lepăd de mesia cel aşteptat de evrei şi-l blestem pe el, şi pe toţi cei ce aşteptă venirea lui cea pieritoare.

Las-o mai moale, tot ce ai postat este o poveste care vine din partea unei grupari dubioase, anonime.

Unde sunt martorii?
Unde sunt declaratiile oficiale de care se vorbeste acolo?

De unde atata naivitate si credulitate?

Oare nu pentru ca exista niste idei preconcepute care abia asteapta motiv pentru a-si afla cursul?

Stii de unde se trage asta? Prea multa lipeala de televizor - se stie ca afecteaza creerul in asa masura incat subiectul greu mai face diferenta intre o fantezie si realitate.

Ce anume am postat?

Se refera la Laura19 care a postat.
Tu doar i-ai tinut isonul.

E o diferenta "substantiala". (:

Noroc c-ai venit tu sa ne luminezi!!!!

Nu se stie daca scena a fost reala sau una imaginata de "fanii' parintelui Amfilohie care ambitie de altfel are destula dar nu intotdeuna tocmai duhovniceasca.

M-a amuzat o data cum la o conferinta a primit un biletel in care i se cerea sa vorbeasca despre masonerie (vorbise pana atunci de lucruri mai duhovnicesti).

A sesizat oarecum ispita (se aprindea tare cand vorbea despre masonerie poate chiar frizand nitel ridicolul) si a refuzat sa o faca spunand ca vorbit cu alte ocazii (nu mai tin minte daca s-a abtinut total pana la sfarsit).

Toate discutiile astea despre masonerie sunt un nonsens - e ca si cand ai vorbi despre un dusman care nu e vizibil si atat cat este este intangibil.
Dar lupta si da-i..din gura.

Indolenta crestinului de rand, propria indolenta fata de cele sfinte nu e atat subiect de agitatie, in schimb a altora..mama mama, si lupta si da-i in moara de vant..

Imi multumesti mai tarziu, dupa ce te luminezi. (:

eu sunt din câmplung(muscel) și totuși...n-am auzit așa ceva până acum:39:

Daca superioritatea, aroganta si cinismul pe care le tot afisezi au nevoie de multumiri, primeste-le.
Dar mie da-mi voie sa raman la parerile mele chiar daca par credula sau naiva.

Parintele Amfilohie tocmai cu asta lupta, cu obraznicia unora dintre noi...Probabil de aceea si supara atat de tare...

Nu cred ca daca ai cunostinte dogmatice ii poti trata pe ceilalti cu superioritate si ironie.... Pare prea mare contrastul intre realitate si teorie.
Pe lumea cealalta nu ne vom intalni cu dogme, ci cu oameni.

Asa este, n-am crezut ca parintele Amfilohie Branza poate fi atat de impertinent. M-a surprins in mod neplacut iesirea sa, in cazul in care acel dialog publicat e autentic. Obraznicia alunga harul lui Dumnezeu, spunea cuviosul Paisie Aghioritul.

RÂNDUIALA RUGĂCIUNII lepădării de la credinţa cea necurată a musulmanilor

Molitfelnicul-Randuiala botezului celor de alte credinte-5 taine cu ierurgii si rugaciuni

Începutul ca la rânduiala pentru evrei, pentru cei ce vin să se boteze.


RÂNDUIALA RUGĂCIUNII cum se cuvine a primi pe evreii ce vin a fi botezaţi

"Întrebare: Mai întâi te întreb pe tine, te lepezi de toată credinţa mahomedană cea potrivnică lui Dumnezeu şi de toate ale lor spurcate socoteli, şi le afuriseşti pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toată credinţa mahomedană cea potrivnică lui Dumnezeu şi de toate ale lor spurcate socoteli, şi le afurisesc pe ele.

Întrebare: Te lepezi de Mahomed, pe care turcii îl cinstesc ca pe un apostol şi prooroc al lui Dumnezeu, şi-l blestemi pe el, ca pe o slugă a diavolului şi nu a lui Dumnezeu, şi ca pe un prooroc mincinos?
Răspuns: Mă lepăd de Mahomed ca de o slugă diavolească şi ca de un prooroc mincinos, şi-l afurisesc pe el.
Întrebare: Te lepezi de Resull, şi de Alie, ţinerile lui Mahomed şi de Hasan şi de Gusein, fiii lui şi de Abubechir şi de Urne, şi de Talhan şi de Abupacrin şi de Saduchin şi de Maieu şi de Zupir şi de Adellean şi de Zent şi de Izit şi de Sait şi de Udman şi de ceilalţi cei împreună tăinuitori şi împreună lucrători şi de urmaşii lui Mahomed? Şi-i blestemi pe ei, ca pe nişte mincinoşi dascăli şi slugi diavoleşti şi potrivnici lui Dumnezeu?
Răspuns: Mă lepăd de toţi aceşti dascăli turceşti, hulitori asupra lui Dumnezeu şi mincinoşi şi-i afurisesc pe ei, ca pe nişte diavoleşti slujitori.

Întrebare: Te lepezi de cartea cea hulitoare asupra lui Dumnezeu, a blestematului Mahomed, care se numeşte Coran, şi de toate învăţăturile şi pravilele şi obiceiurile şi de hulele lui, şi le blestemi pe ele, ca pe nişte potrivnice lui Dumnezeu şi stricătoare de suflet?
Răspuns: Mă lepăd de Coran şi de toate cărţile şi învăţăturile blestematului Mahomed, şi le blestem pe ele, ca pe cele ce sânt potrivnice lui Dumnezeu şi hulitoare şi pierzătoare de suflet.

Întrebare: Te lepezi de toţi dascălii turceşti cei înşelători şi hulitori, şi de toate hulitoarele asupra lui Dumnezeu şi mincinoasele scorniri ale lui Mahomed şi a tuturor urmaşilor lui, precum pentru oarecare dumnezeu, cel cu totul ferecat pentru rai şi pentru cea dobitocească viaţă a lor într-însul după înviere, şi de toate spurcatele porunci şi aşezăminte ale lui Mahomed şi a urmaşilor lui cele pentru nunţi şi pentru dezlegările nunţilor, şi cele pentru femeile şi necuratele ţiitoare şi pentru cele asemenea cu acestea, ca pe unele ce sânt urâte lui Dumnezeu, şi le blestemi pe ele?
Răspuns: De toate acestea mă lepăd, ca pe unele ce sânt urâte lui Dumnezeu, şi le blestem pe ele.

Întrebare: Te lepezi de toate ale lui Mahomed, hulitoarele minciuni zise pentru Hristos Domnul nostru şi pentru Preacurata Maica Lui şi pentru creştini, şi le blestemi pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate acestea şi le blestem pe ele.

Întrebare: Te lepezi de toate spurcatele aşezări ale lui Mahomed cele pentru rugăciuni? Şi de închinăciunile cele ce se fac către Mecca? Şi de casa de rugăciune ce este în Mecca? Şi de însuşi locul acela ce se numeşte Mecca?
Şi de tot cuprinsul lui şi de toate adunările şi de obiceiurile turceşti cele pentru rugăciuni, şi le blestemi pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate acestea şi le blestem pe ele.

Întrebare: Lepădatu-te-ai de spurcata şi de potrivnica lui Dumnezeu, credinţa turcească şi de hulitorul asupra lui Dumnezeu, dascălul lor Mahomed şi de toţi urmaşii lui şi de toată învăţătura lor cea hulitoare, şi-i blestemi pe ei şi-i lepezi?
Răspuns: M-am lepădat de spurcata şi potrivnica lui Dumnezeu, credinţă turcească şi de hulitorul asupra lui Dumnezeu, dascălul lor Mahomed şi de toţi urmaşii lui şi de toată învăţătura lor cea hulitoare, şi-i blestem pe ei şi-i lepăd.

Întrebare: Doreşti a te împreuna cu adevărat, fără de nici o îndoială şi făţărnicie, din tot sufletul tău şi din toată inima ta, cu Unul adevăratul Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, şi crezi într-Însul ca întru Cel ce cu adevărat este Fiul lui Dumnezeu celui viu?
Răspuns: Doresc a mă împreuna cu adevărat, fără de nici o îndoială şi făţărnicie, din toată inima şi din tot sufletul meu, cu unul adevăratul Domnul şi Dumnezeul Iisus Hristos şi cred într-Însul, ca întru Cel ce cu adevărat este Fiul lui Dumnezeu celui viu.
Şi după această lepădare, se citesc lepădările de la botez şi apoi se botează cel venit din credinţa musulmană.”

antiecumenism
 

Interesant

Asculta de la min 7 te rog :

http://www.youtube.com/watch?v=fxzJh...58C11CED969AF2

Am ascultat si am retinut "cunoasterea credintei si apararea ei". Ma astep ca antiecumenism sa-si cunoasca credinta si sa-i explice doamnei Doriana (ca ea a intrebat deunazi), cum trebuie intelese lepadarile pe care trebuie sa le rosteasca. Din moment ce le-a scris, inseamna ca trebuie sa si cunoasca, nu? Asta te intreaba un heterodox: trebuie sa imi blestem copilul, sotul (in cazul in care ei raman in comunitatea penticostala) ? Sa-i explice invatatura ortodoxa, nu doar sa o "marturiseasca" prin copy-paste, ca doar si Sf. Apostol Pavel ii "trimite diavolului" pe unii, dar nu in sensul ca le vrea raul.

E ok daca ai inteles ce am vrut eu sa intelegi. Cu asta cred ca putem renunta la zicala "Nimeni nu e profet in tara lui ". :1:

Ioana tu spui ca parintele ar fi fost impertinent in cazul in care acel dialog este autentic. La ce anume te referi ? Sa presupunem ca dialogul este autentic. Tu acolo vezi raul in modul de adresare al parintelui Amfilohie ?