Poti sti versete pe de rost, poti crede ca Hristos a inviat dar mantuirea sigur se obtine prin fapte si prin harul Duhului Sfant (imposibil de primit fara smerenie si pocainta). Si noi ortodocsii credem ca exista iertarea pacatelor marturisite prin spovedanie si pocaite, dar asta nu inseamna ca ne-am mantuit pe acest pamant.

ai dreptate gabriela dar iti mai zic ceva.eu cred ca am capatat mantuirea cu smerenie,pocainta si harul Duhului cum zici tu si asa si e dar dorinta mea e ca toti sa auda si sa creada cum zice Domnul
1 Timotei 2:4
care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.


Faptele apostolilor 15:11
Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”


1 Corinteni 15:2
şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut..... nu te lasa biruita de ganduri contrare viata cu Isus e frumoasa
Efeseni 2:8
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

nu trebuie sa raspunzi ci m-as bucura sa citesti scrisoarea de dragoste a Mantuitorului pentru tine

ai dreptate....... dar
si iar rasucim Biblia......... ce spuneam adineaori..http://www.crestinortodox.ro/forum/s...4&postcount=78

offffff.

adriana dar am si spus de ce are dreptate,eu nu lingusesc.cand ai dreptate ai nu comentez si tu cand ai avut dreptate ai avut ,dar daca mai lipseste ceva trebuie sa spun caci m-as bucura ca toti sa aibe aceasta credinta minunata.unii vor doar ca oamenii sa adopte o religie sau alta dar eu doresc ca toti sa-l cunoasca pe Mantuitorul ca si Mantuitor nu intr-o zi ca Judecator .eu nu sunt legat de nici o religie cred biblia si n-o stiu pe de rost ci o citesc si am un program de studiu pe calculator foarte fain am scris mai sus.Domnul sa ne ajute si sa ne pazeasca.

Nu sunt in masura sa dau interpretari din Sf. Evanghelie, dar cert este ca fiecare interpreteaza cum vrea. si daca spune undeva ca "nu din fapte, pentru ca nimeni sa nu se laude" o luam ca atare? nu mai fac fapte, doar cred si mi-e de ajuns? Nu... cred, invat, incerc sa fac bine, sa ma pocaiesc, mai cad, Hristos ma mai ridica si tot asa: o lupta continua, pana la moarte, ca doar trebuie sa purtam crucea. Iar in ziua de azi crucea noastra este rezistenta la ispitele ce ne ataca. Cel smerit, spunea un parinte, nici nu si da seama ca este smerit, nici macar nu-si pune problema ca este sau nu smerit, ci doar asculta si se crede nevrednic pentru imparatia Domnului. Cu cat esti mai smerit cu atat te vezi mai nevrednic de bunatatile ce ti le da Domnul. Din pacate foarte putini sunt asa. Hristos nu ne trimite scrisori de dragoste ci ne iubeste neconditionat.

nu mai am ce zice,doar ca faptele intaresc credinta si nu poti sa mergi in cer fara fapte doar decat ,daca mori foarte repede dupa ce esti mantuit cum a patit talharu de pe cruce si cu tatal meu tot asa a fost.Domnul sa te binecuvanteze cu pacea Lui

Oricum e mai buna palavrageala in loc de o rugaciune ,un mic ajutor . . . , un pic mai mult de bun simt !
APEL :

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14909

uite ioana draga
 

spre linistea sufletului tau pe vremea sf.eustatiu plachida, Domnul IIsus sa aratat pe o stinca intre coarnele unui cerb, intr-o padure unde acest ofiter era la vinatoare, cum sta si se odihnea a auzit un zgomot infiorator deasupra lui pe stinca si cind se uita acolo vede cerbul ce tocmai il urmarise si cind ridica arcul sa il sageteze apare Domnul Hristos intre coarnele cerbului si ii vorbeste.este prima intilnire cu Domnul IIsus.iti recomand cartea sa o citesti,totul se petrecea in anul 78 d.hr.
bineinteles noi nu traim acele vremuri,cind credinta era vie si puternica si erau vremurile episcopului ioan uns, insus de discipolul Domnului de Pertu.acum lucrurile se petrec,altfel biserica este locul unde primim sf.taine fara care toata credinta noastra este in zadar,iar cei ce au parasit-o plutesc in deriva pe o nava ce ia apa.

Este nebunie duhovniceasca este si nebunie lumeasca.
Este nebunie care merge impotriva duhului lumii dar este si nebunie care merge impotriva Duhului lui Dumnezeu.

Sectarii o au pe a doua si o confunda cu prima.

Este un dar care il primesc cei care ajung invingatori la capatul cursei nu cei care inca mai alearga in ea.

Serios?Unde in Scriptura scrie acest lucru?
Chiar n-ai auzit de invataturi gresite formate nu din unul sau doua citate scoase din context ci zeci chiar interpretate stramb.

poate m-am exprimat gresit nu mai am ce zice, caci zice bine ce zice.dar asta nu inseamna ca nu mai e ceva de zis sau de completat?cum sa zic ca eu nu ma cert cu nimeni si de ce nu cercetezi biblia decat sa incerci sa arati nu stiu ce...stii tu de cate ori m-am pus pe genunchi in timp ce scriu pe forum?si ma rugam cu lacrimi ca Domnul sa aiba mila de poporul acesta care e asa de ignorant cu viata lor?cu mantuirea?nu stii ..poate te-ai rugat pentru mine ...Domnul sa aiba mila de noi, Cristi nu te supara

Cateva pilde frumoase care va pot fi spre folos duhovnicesc pentru cei care nu le-au vizionat inca:
1) http://www.youtube.com/watch?v=_p5tv-KURdQ
2) http://www.youtube.com/watch?feature...&v=GDeCcUk-xeQ
Hristos a inviat!

rugaciunea sf.m.m eustatie
 

Tu Doamne care esti viu si spui caTe afli in tot locul.tu care ai fost cindva de virstra mea,ajuta-ma sa te inteleg,ajuta-ma sa te urmez,sa te fac cunoscut si altora,sa te iubesc.in ciuda nepriceperii mele,te astept in orce clipa.toata iubirea care voi fi in stare sa o storc din inima mea,incina-Ti-o-voi Tie.tie celui ce ai fost rastignit.tu care ai fost chinuit pentru iubirea ce ne-ai purtat.tie care acum ma coplesesti cu toata strasnicia netarmuritei tale iubiri.ci faca-se voia Ta precum in cer,asa si pe pamint.O!Tu Fintina de viata lina!"te doresc si te astept sa vi ca sa te vad cit esti de stralucitor si Bun. Vino Doamne IIsuse"

nicalaie,nicalaie
 

uite vezi nu ai vrut sa ma asculti de la-nceput, ai jucat rumba pe acii si deja produci deranjamente in retea, cu toata "siceritatea" ta cum iti place sa ii spui.

mai greseste omu aline,dar fiind un forum crestin nadajduim sa fim si iertati nu-i asa?daca ne cerem iertare....si mai e si oboseala la ora asta....

E frecventa eroarea asta, neoprotestantii cred ca doar ei au citit Biblai si cei care nu ajung la aceeasi concluzie ca ei, de fapt n-au citit-o.

Rugaciunea ta nu este sa-i scoti pe altii din eroare ci sa vina si ei la ratacirea ta, ori Dumnezeu cel Adevarat nu o poate asculta cum nu te poate impiedica nici sa scrii aiureli daca le crezi cu adevarat.

Avand in vedere cum ai deschis topicul, pana la urma si tu ai religia ta - chiar daca nu faci parte dintr-o grupare pretins crestina cu traditie de macar cateva generatii nu inseamna ca n-ai o gandire care te incadreaza undeva anume in ecosistemul religios.

Este cum zicea si profesorul de filosofie - nu exista un om care sa nu aiba filosofia lui de viata, chiar si cel care zice ca n-are nici una de fapt tocmai aia e filosofia lui - sa nu gandeasca prea mult.

aline e un paradox in prozelitismul nostru sa zicem al fiecaruia.iti dau un ex. un pastor de la organizatia martorii lui yehova a venit la mine asa am convenit sa discutam. eu chiar am postit o zi ca sa iasa un rezultat caci cu ei n-o scoti la capat ca-s indoctrinati saracii rau de tot.el ma intreba si eu raspundeam a fost ff interesant...dar Domnul i-a inchis gura l-a prins in siretlicurile lui si n-a mai avut ce sa zica sa dovedeasca e mult de povestit.......... si dupa cateva zile pt ca aveau program de circulat a venit sotia lui si am intrebat-o parca ma durea inima pt ea spuneti-mi ce-mi oferiti?eu am primit de la Domnul iertare, viata vesnica,bucurie mi-a dat copii destui ,aveti ceva mai bun de oferit???sa stii ca n-a mai zis nimic eu stiu ce cred aline si cred ceea ce zic.Fie ca Domnul sa ne dea aceasta garantie, aceasta nadejde care nu insala,nu o speranta de 99% ci certitudinea credintei.o viata curata intareste credinta aceasta ,dar trebuie sa primesti aceasta credinta nu te nasti cu ea chiar daca stii biblia pe de rost intelegi aline??tu ai primit-o de la Domnul sau ce credinta ai sau de unde o ai?ti-ai format-o singur?nu e cumva doar o cunostinta sau o recunoastere a ceva?credinta e minunea pocaintei.cand apostolii au facut minuni si erau supraincantati Domnul ce le-a zis?bucurati-va mai degraba ca numele voastre sunt scrise in ceruri.e un har sa crezi ca esti scris in cer asta-i credinta vie si o poate avea oricine Domnul sa te binecuvanteze si noapte buna

Ei, asta inca ar mai merge. Intrucat, careva poate gandi mai putin, dar gandeste bine, curat, direct la miezul lucrurilor, cu productivitate si eficienta in rezolvarea problemelor. Sau poate ridica probleme noi, folositoare, deschizatoare de drumuri, valoroase.
Dar sa gandeasca stramb ori prea ingust ori mai stiu eu cum (fantezist, desucheat, mercantil, sablonard, absurd, tendentios etc.)... Asta imi pare cu adevarat rau.
Iar unii mai gasesc si multi adepti... E lucru dovedit de-atatea ori. Uite, de pilda, la amicul Osho... Cum le mai gandeste el pe toate, stralucit, si nu scapa nici un prilej sa il defaimeze pe Hristos Domnul si Biserica Lui... Poti spune ca nu gandeste mult? (Him... Poate tocmai asta o fi in cazul lui, ca o da cotita taman cand ajunge in zarea unei probleme veritabile...:)
(Nu m-am referit aici la oponentul tau de dezbatere ci in genere la noi oamenii, ca nu suntem scutiti vreunul de asa patanii, influente sau tendinte...)

Nu va amagiti singur, "martorii" sunt destul de slab pregatiti teologic si instruiti sa faca victime dintre oile ortodoxe in deriva, nu au treaba cu cei de o seama cu ei asadar nu vad cum ar trebui sa iau exemplul postat, daca dvs. il luati ca dovada de duhovnicie autentica va inselati.

Din pacate tu ii pui pe altii sa se intrebe daca au credinta pe care o au de la Dumnezeu dar in dreptul tau nu e intrebare ci certitudine care daca se bazeaza pe ce am vazut pana acum ca ai scris aici e o falsa certitudine.

Nu e nici un har sa crezi ca esti mantuit cand de fapt mai ai inca mult drum de mers - se numeste inselare si poate fi insotita de un fals sentimentalism care poate parea miscare a Harului.

Pentru cei care n-au cunoscut Harul este usor sa-l confunde - a se vedea extremele la asa zisele miscari harismatice unde oamenii rad si se tavalesc din senin spunand ca sunt inspirati sa fie astfel de catre Dumnezeu.

Desigur, exista forme si mai putin evidente si cred ca sunt si mai periculoase deoarece sunt sub bariera evidentului ridicol.

Inca o data, nu confundati multumirea de viata, micul bagaj de pseudo-cunostinte biblice bazate pe interpretari eronate si sentimentalismul cu credinta autentica.

Sunt si altii pe lumea asta care au ajuns la o anumita pace sufleteasca si fara Hristos ci prin alte credinte si filosofii - asta nu e o garantie ca se afla pe drumul cel bun.

Frumos, domnule! Foarte frumos!!! Cu adevarat extraordinar.
Slava lui Dumnezeu!

Entuziasm nejustificat as zice eu.

Ce folos sa stii de cuvantul pocainta daca pocainta de care stii tu este stramba si ne-mantuitoare?

Rupt din context poti sa te bucuri de niste cuvinte, dar cum ramane de omul care le-a scris si ratacirea in care se afla cu toate presupusele si afisatele sale bune intentii in ceea ce priveste lucrurile lui Dumnezeu?

Adevarat a inviat!

Multumim mult Gabriela, foarte interesante pildele si frumos redate. Este si un topic numit Filme Ortodoxe cred ca le poti posta si acolo spre folosul tuturor. Mie personal mi-au placut, m-au deconectat putin.

mai aline pe tine te mai cheama si Toma??stii tu care?glumesc sa nu te superi...eu vorbesc din inima si tu zici ca-s mincinos..si nici nu ma cunosti...nu-i normal...ai zis ca dureaza pana ajungi la mantuire sunt de acord cu tine ,,,vezi ??ce baiat intelegator sunt.. dar spune-mi te rog in dreptul tau cat mai dureaza??si pe ce criterii te bazezi? sau vei ajunge intr-o anumita data la acea mantuire? ai un resentiment- sa nu-i zicem altfel ca nu-i frumos-pentru cine, contra cui?bun eu am un sentimentalism nu stiu cum si tu ai credinta te rog spune atunci ce crezi Aline spune...credinta ta, ce crezi vei fi mantuit, tu ai vreo nadejde dupa viata asta?credinta mea ai anulat-o expune-o pe a ta

Mica definitie imi pare foarte frumoasa, Aline. Si il felicit pe omul care s-a exprimat asa de bine. Si ii multumesc.
Cat despre entuziasm, e modul meu de a reactiona la un produs frumos al sufletului omenesc (si, poate, al Duhului, de ce nu?).
Cat despre soarta omului, nu ma pronunt eu. Nu cred ca e treaba mea.

Prietene, e bine sa apreciezi detaliul dar sa nu pierzi din vedere pictura per ansamblu.

E frumos sa apreciezi o pata de culoare dar ce folos daca ceea ce tabloul exprima nu este mantuitor desi are aceste pretentii?

Si nu despre mantuirea individuala era vorba aici, in speta a persoanei in cauza, daca n-ai urmarit firul discutiei - ci despre o invatatura cu pretentii de doctrina crestina autentica si mantuitoare.

Nu mincinos, sunt sigur ca dumneata crezi ceea ce spui ci inselat in convingerile dumitale, pietismul nu este tot una cu evlavia si nu orice invatatura fie ea cu pretentii "biblice" este neaparat si mantuitoare.

Cat mai dureaza? De unde sa stiu eu lucrarea si judecata lui Dumnezeu, ce am este credinta (asa cum e) nadejdea si dragostea (tot ca nadejde sa o dobandesc deocamdata).

Sarac, vezi.. nu ma pot compara cu tine care l-ai prins pe Dumnezeu de un picior si ai mantuirea asigurata.
Ce am certitudinea insa (fie si chiar strict omeneste vorbind) insa e ca beau din izvorul care trebuie si nu unul facut de maini omenesti insotit de false invataturi in spatele carora se ascunde schisma si ratacirea.

Pentru ca oricat de mult te-as simpatiza ca om si as vrea sa-ti spun frate crestin si oricat am intoarce invataturile noastre pe toate partile si chiar daca le-am lasa deoparte tot vine momentul in care ajungem la Potir.
Si cred ca stii si dumneata ca nu putem bea din Acelasi.

Si macar pornind de aici tot ar trebui sa-ti pui niste semne de intrebare.

"Dumnezeu sa ne miluiasca!" - Amin, frate Ioan! Sa fim impreuna partasi harului, milei si indurarii Sale.

Acum, pentru ca sunt dator cu cateva explicatii, voi exprima foarte pe scurt parerea mea in privinta inaintasilor nostri in credinta, a traditiei precum si a Bibliei.

Eu nu numai ca nu neg "hristoforia" sfintilor lui Hristos din vechime dar sunt si in cunostinta depre cateva din lucrarile unora dintre ei. Amintesc acum doar pe Fericitul Augustin, Sf.Ioan Hristostom, Sf.Antonie Cel Mare si altii. Citind insa din scrierile lor nu fac din acestea o Lege, o dogma. Caci mie Lege imi este Cuvantul lui Hristos.

De aceea zic, traditia este aluatul omului pe langa Cuvantul lui Hristos care este azima nedospita.

Si iarasi zic, tineti-va lipiti de Cuvantul lui Hristos, iubiti Legea Lui, porunca Lui si puteti sa slujiti mai apoi lui Dumnezeu in orice traditie.

Ai dreptate Adriana, dar la capat nu o sa o scoateti. Sfintii Parinti spun: De la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu! Parintele Cleopa explica si de ce: Si aceasta pentru ca se intuneca partea rationala a sufletului si degeaba ii spun eu ca aici este alb, ca el vede negru. Si atunci foarte greu se intoarce. Asa raman toti sectantii, care s-au rupt de la dreapta credinta!

Adevarul Evangheliei nu se lasa negociat. Omul, pentru a-L accepta pe Hristos, trebuie sa aplice masura si logica Evangheliei la gandirea si la judecata sa, iar nu invers. Ori de cite ori a incercat sa cuprinda si sa judece adevarul Evangheliei cu masura mintii sale, el a esuat in rataciri, in erezii.

La aceasta s-a adaugat lupta neincetata a vrajmasului care seamana neghina oriunde se seamana samanta cea buna a Cuvantului lui Dumnezeu. De aici confruntarile Bisericii cu ereziile si cu ratacirile de tot felul, de la inceputurile ei si pana astazi. Mantuitorul Insusi ii avertizeaza pe ucenicii Sai de aceste lucrari ale fortelor raului, care vor incerca, prin orice mijloace, sa amageasca: «Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi, si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi» (Matei 24, 24).

De ce vorbim de adevarul Bisericii? Mai intai pentru ca, dupa marturisirea Sfintului Apostol Pavel, «Biserica este stalpul si temelia adevarului» (I Timotei 3, 15).

Nu Scriptura a dat nastere Bisericii, ci invers. Crestinismul nu este religia unei carti. Biblia este legata de Biserica Apostolilor, care este una cu Biserica Parintilor, a Sinoadelor Ecumenice, de aceea intelegerea ei este conditionata de ramanerea in Biserica. Sfinta Scriptura este carte a Bisericii. Scoasa din Biserica, ea nu poate constitui baza pentru dezvoltarea unei comunitati crestine paralele.

Nici Biserica fara Scriptura, dar nici Scriptura fara Biserica!

Biserica si Sectele (adevar si ratacire)

aline nu ma supar ca zici ca beau potiru dracilor, Domnul Isus a fost numit sefu dracilor dar problema ramane nerezolvata cu tine.eu am convingeri dar sunt inselat in ele, tu nu prea ai convingeri deci nu esti inselat.convingerea ta e ca bei din potirul Domnului iar eu din al dracilor?O Tata ai mila de noi ,de mine ,de alin si de noi toti AMIN Domnul sa te binecuvanteze Aline.Pe cel mai mare baiat al meu il cheama tot Alin,si inca ceva daca vine cineva la tine si te intreaba cum ar putea sa fie,, mantuit cum s-a dus Nicodim la Domnul sau mai tarziu cu Petru tu ce le zici?FACETI ASA SI ASA si ei te intreaba dar dupaia vom fi mantuiti?tu ce le zici?Domnul STIE ...pai zic eu nu mai bine il intrebam direct pe Domnul?dar Domnul ne INSARCINEAZA PE NOI LA RAND pe FIECARE CARE CAPATA SA DUCA VESTEA MAI DEPARTE VESTEA BUNA ALINE,, A MANTUIRII.

Sentimentalismul este un pericol care ne paste pe toti. Uita-te doar putin prin forum sa vezi cat extaz provoaca atunci cand este insotit de un mic bagaj de cunostinte nici macar biblice, bazate pe interpretari eronate.

Sentimentalismul este caracteristic pruncilor in Hristos; nu e rau sa ai sentimente, dar trebuie directionate corect. Dar faptul ca acesti oameni nu au ajuns inca stanca, asa cum sunt unii dintre noi, nu inseamna ca nu sunt pe drumul cel bun, chiar daca abia la inceput, sau ca nu vor deveni mai tari decat noi. Caci in ei exista o luminita care va deveni lumina. Trebuie doar sa avem rabdare cu ei si sa nu suflam prea tare. De fapt, la urma urmelor, si vantul are rostul lui, asa ca nu are decat sa bata...Adevarata lumina nu se va stinge.

P.S. Vorbesc la modul general, sa nu se simta cineva vizat...

M-am gandit ca sunt de folos si aici pentru cei care cred ca traiesc corect in fata lui Dumnezeu si ca au atata grija de "mantuirea" lor (ma refer la pilda cu Vasilica).
Pe de alta parte as dori sa ii intreb pe domnii care se cred deja mantuti daca au citit pilda vamesului si a fariseului care se rugau in templu care este redata in Sf. Scriptura (Lc. 18,10-14)? Si pe de alta parte mai este ceva foarte important fara de care nu este posibila manturea si care nu a fost evidentiata aici, si anume DRAGOSTEA.

Traditie omeneasca este mai degraba interpretarea ta asupra Scripturii si raportul intre Scriptura si Biserica.

Si e regretabil ca nu poti price asta, ceea ce a scris cineva ca Sf. Ioan Gura de Aur pentru tine este o referinta relativa, dar ceea ce mintea ta zice este insa reper absolt su porunca divina coborata de sus.

Orbire tipica a ratacirii.

Cuvinte frumoase dar in spatele carora se ascunde afinitatea pentru porunci omenesti si adunari omenesti care nu pot tine loc de Biserica.

Da, stiu povestea cu "acolo unde sunt doi sau trei in numele Meu" dar uite ca si daca se aduna trei spiritisti sa-l "produca" pe Hristos, nu inseamna ca Hristos chiar o sa vina in mijlocul lor.

Diferenta intre spiritisti si sectanti - doar de forma, ratacirea este aceeasi.

gabriela eu nu ma vad mai bun ,mai vrednic sau mai sfant- cum vrei tu-decat absolut nimeni de pe acest pamant.si stii de ce ?pentru ca imprejurarile ii aduc pe oameni sa faca sau sa nu faca anumite pacate.de ce crezi ca Domnul Isus i-a mustrat pe farisei si le-a zis ca hotii,curvele criminalii vor intra inaintea lor in Imparatie??caci ei isi marturisesc imediat pacatele ca au multe....dar fariseii, genu asta de oameni adica fac doar polemica dar chiar ei au atitudinea fariseului.ei n-au ucis, n-au curvit n-au facut aia si aialalta atunci de ce sa se pocaiasca????Domnul sa judece ca n-am facut crime,,,,zic ei?intelegi? citeste putin de nicodim te rog e ff interesant ce i-a spus Domnul Isus si m-am mirat mult de aplicatia acestor versete...i-a spus Domnul ca daca nu se naste din nou nu poate sa vada si nici sa intre in Imparatia Domnului...fi putin atenta ::cine nu-i nascut din nou dintre noi nu vede adica nu recunoaste pe cei care-s mantuiti ai Domnului si nici nu intra daca nu vad in aceasta imparatie..inainte sa ma pocaiesc gandeam asa ca tine cum are cineva tupeul sa zica ca-L cunoaste pe Dumnezeu sau ca-i prieten cu El???nu vedeam!!dar cand mi-am vazut starea nenorocita si pacatoasa si ca puteam ajunge in iad Domnul mi-a deschis ochii.e frumoasa viata de credinta.avem aceleasi greutati, probleme dar Domnul este cu noi chiar daca nu le rezolva pe toate dupa dorintele noastre.si apoi nu poti vedea dragostea oamenilor caci intai trebuie sa vezi si sa intelegi dragostea Lui Isus sa beneficiezi de ea sa te simti iubita de EL SA-L asculti DOMNUL SA TE AJUTE

Este buna o gandire pozitiva si anume ca avem valoare pentru Hristos si ca El ne iubeste neconditionat, dar nici sa fim orbi, ci sa fim constienti ca El este si drept, in sensul ca oricat am incerca sa Il cunoastem, avem pacate si trebuie sa dam socoteala pentru ele. Un om simplu care crede si face totul din inima este mai drept si mai placut Domnului. Dvs credeti ce doriti, noi credem asa cum ne invata Ortodoxia. Dumnezeu stie cine se va mantui si cine nu. Ce mi-e clar este ca daca in secunda urmatoare mi se ia viata, mantuirea mea este doar in mainile Domnului la starea din prezent pe care o am. Nu pot spune ca ajung in rai (caci am pacate inca nemarturisite si altele pentru care nu m-am cait), dar nici in iad nu stiu daca voi ajunge (pentru ca nadajduiesc in mila Domnului). Daca dvs. credeti ca nu mai dati socoteala de pacate din momentul in care a-ti crezut in mantuirea sufletului, este strict problema dvs. Doar Dumnezeu stie ce si cum este in inima si mintea dvs. Sanatate si cu adevarat, Dumnezeu sa ne ajute sa gasim drumul spre adevarata mantuire, nu doar spre vorbarie, uneori desarta.
Hristos a inviat!

gabriela DOMNUL TE IARTA daca-i ceri iertare si-ti pare rau, pe loc te iarta.poate nu simti imediat iertarea dar roagate si citeste biblia .marturiseste-le cu glas tare inaintea Lui si vei vedea ca minunea se intampla dar citeste biblia cuvantul Lui si nu te mai lua nici dupa mintea ta acum.crede-l pe Isus din toata inima Domnul vrea sa ierte ii place sa ierte ca de asta a venit si mijloceste pentru noi.Domnul sa ne ajute sa intelegem si sa ne putem bucura de nadejdea vietii vesnice

Citat din articolul "Conceptia de mantuire ortodoxa versus protestanta"
 

"Deseori ortodocsii si neoprotestantii discută despre mântuire si despre cum se ajunge la ea plecând de la premiza că ei înteleg acelasi lucru prin termenul "mântuire".
De-a lungul timpului, în urma numeroaselor întrebări puse de neoprotestanti, mi s-a întărit convingerea că mântuirea este înteleasă diferit de ortodocsi si de neoprotestanti.

Când vorbesc despre "mântuire", (neo)protestantii înteleg prin aceasta exclusiv iertarea păcatelor. Astfel, a fi mântuit înseamnă a avea păcatele iertate si a fi gata pentru Împărătia Cerurilor (potrivit învătăturii protestante). Pe de altă parte, ortodocsii înteleg prin "mântuire" ceva mult mai complex, aparte de iertarea păcatelor.
Din punct de vedere etimologic, termenul "mântuire" înseamnă izbăvire, eliberare. Se pune problema - izbăvire din ce? Biserica Ortodoxă foloseste termenul "mântuire" cu referire la izbăvirea sau eliberarea de sub puterea păcatului. Această eliberare nu este una abstractă, declarată în mod juridic ca în învătătura protestantă, ci efectivă ("Fiti sfinti pentru că si Eu sunt sfânt").

Există două mântuiri: cea generală, a întregii omeniri (mântuirea obiectivă), săvârsită pe Cruce când Mântuitorul a biruit păcatul, si cea personală, care este o intrare sau o însusire de către om a mântuirii (mântuirea subiectivă).

Mântuirea generală sau obiectivă este prin Har; mântuirea personală sau subiectivă este tot prin Har, în sensul că Dumnezeu în mila Sa dă tot ajutorul pentru ca omul să intre în această mântuire. Această intrare nu este nici abstractă si nici instantanee - unele păcate dispar mai repede, altele mai greu. Este un proces pe care Sf. Apostol Pavel îl compară cu o alergare sportivă. Cununa care stă înaintea alergătorului crestin este mântuirea deplină.
Ortodocsii si protestantii, întelegând lucruri diferite prin acest termen, se dispută cu privire la lucrurile care contribuie la obtinerea mântuirii. Dacă e să întelegem prin "mântuire" iertarea păcatelor, atunci aceasta se obtine într-adevăr prin credinta în Iisus Hristos, asa cum afirmă si protestantii. Păcatele mărturisite si lăsate sunt iertate.

Un subiect de dispută pentru protestanti este rolul faptelor bune. Protestantii, întelegând prin "mântuire" iertarea păcatelor si declararea instantanee, de tip juridic, din partea lui Dumnezeu a neprihănirii omului, afirmă că faptele bune nu au nici un rol în obtinerea iertării. Acest lucru este adevărat pentru iertarea păcatelor, pentru că aceasta nu se obtine pentru merite ale noastre, ci prin Harul si mila lui Dumnezeu.
Ortodocsii, pentru care mântuirea este curătirea reală de păcate, afirmă rolul faptelor bune în acest proces. În vindecarea si părăsirea deprinderilor rele, faptele bune au un rol terapeutic pentru păcătos. Ele sunt mântuitoare si îl ajută pe om la această mântuire în sensul că îl eliberează si vindecă pe păcătos de deprinderile păcătoase. Se stie faptul că inima omului se modelează după actele exterioare lucrate prin vointa sa. Lucrarea faptelor bune si hotărârea de a nu mai repeta păcatele sunt mântuitoare, adică ajută la mântuirea omului. De aceea învătătura crestină ortodoxă afirmă mântuirea prin credintă si prin fapte.
În acest context, expresia protestantilor "Sunt mântuit" nu are sens. Un om este mântuit abia atunci când s-a eliberat de orice păcat din viata lui. Ori, acest lucru nu se poate afirma cu certitudine într-o viată de om.

Iată câteva versete din Noul Testament; toate indică spre lucrarea faptelor bune ca parte a parcurgerii si atingerii mântuirii.
În Iope era o ucenită, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune si de milosteniile pe care le făcea. (Fapte 9:36)
[Dumnezeu] va răsplăti fiecăruia după faptele lui... Dar acum, izbăviti fiind de păcat si robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveti roada voastră spre sfintire, iar sfârsitul, viată vesnică... Dacă vietuiti după trup, veti muri, iar dacă ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii... Aceasta, fiindcă stiti în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziti din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârsite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului si să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospete si în betii, nu în desfrânări si în fapte de rusine, nu în ceartă si în pizmă. Ci îmbrăcati-vă în Domnul Iisus Hristos si grija de trup să nu o faceti spre pofte. (Rom. 2:6; 6:22; 8:13; 13:11-14)

Dacă, într-adevăr, L-ati ascultat si ati fost învătati întru El, asa cum este adevărul întru Iisus, să vă dezbrăcati de vietuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare si să vă înnoiti în duhul mintii voastre si să vă îmbrăcati în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate si în sfintenia adevărului. (Efes. 4:21-24)
Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmează dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, răbdarea, blândetea. Luptă-te lupta cea bună a credintei, cucereste viata vesnicã la care ai fost chemat si pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori... Să facă ce e bine, să se înavutească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă, agonisindu-si bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viata vesnică. (1 Tim. 6:11, 12, 18, 19)

Vrednic de crezare este cuvântul, si voiesc să adeveresti acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune si de folos oamenilor. (Tit 3:8)

Părtăsia ta la credintă să se facă lucrătoare în deplina cunostintă a oricărei fapte bune, pe care o faceti pentru Hristos Iisus. (Filim. 6)
Asa si cu credinta: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăsi. Dar va zice cineva: Tu ai credintă, iar eu am fapte; arată-mi credinta ta fără fapte si eu ît voi arăta, din faptele mele, credinta mea. Tu crezi cã unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremură. Vrei însă să întelegi, omule nesocotit, că credinta fără de fapte moartă este? Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi că, credinta lucra împreună cu faptele lui si din fapte credinta s-a desăvârsit? (Iacov 2:17-22)

Pentru aceasta, puneti si din partea voastră toată sârguinta si adăugati la credinta voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunostinta. (2 Pet. 1:5)
Stiu faptele tale si osteneala ta si răbdarea ta... Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vietii, care este în raiul lui Dumnezeu... Nu te teme de cele ce ai să pătimesti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temnită, ca să fiti ispititi, si veti avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte si îti voi da cununa vietii... Am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiti cei morti, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieste Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei... Am văzut pe morti, pe cei mari si pe cei mici, stând înaintea tronului si cărtile au fost deschise; si o altă carte a fost deschisă, care este cartea vietii; si mortii au fost judecati din cele scrise în cărti, potrivit cu faptele lor. (Apoc. 2:2, 7, 10; 14:13, 20:12)

În mod particular, întâia Epistolă a Sf. Ap. Ioan atrage atentia asupra necesitătii unirii credintei cu lucrarea faptelor bune; simpla credintă cu mintea (asa cum cred si dracii) nu este suficientă pentru mântuire.

Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeste, mincinos este si întru el adevărul nu se află. Cine păzeste cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârsită. Prin aceasta cunoastem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, si el asa să umble... Oricine si-a pus în El nădejdea, acesta se curăteste pe sine, asa cum Acela curat este... Oricine rămâne întru El nu păcătuieste; oricine păcătuieste nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut... Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârseste păcat, pentru că sământa lui Dumnezeu rămâne în acesta; si nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 In. 2:4, 5, 6; 3:3, 6, 9)
În concluzie, omul are iertarea păcatelor prin credinta în Iisus Hristos si prin mărturisirea si părăsirea păcatelor. Măsura în care s-a mântuit poate fi apreciată însă numai la Judecata de Apoi, în functie de faptele sale bune si de nevointa sa spre o viată sfântă. Trebuie mentionat aici că Judecata nu se va desfăsura cu Iisus Hristos prezidând un juriu de o manieră lumească si trimitând oamenii în Iad. Faptele bune sau rele ale oamenilor (structura lor sufletească) - "cum te voi găsi, asa te voi judeca" - sunt cele care îi vor duce pe acestia în Rai sau Iad. Faptele tuturor vor fi revelate în fata dreptului Judecător si a puterilor ceresti. Temelia pentru schimbarea acestei structuri sufletesti ("mântuire") este credinta în Iisus Hristos, iar transformarea efectivă se realizează cu vrerea omului si cu ajutorul lui Dumnezeu."

Si cu asta inchei!
Doamne ajuta!

ma bucur de cunostintele tale si nu vreau sa mai obiectez nimic si Domnul va lucra in inima ta sunt sigur de asta si vom mai vorbi. doar cu privire la acest verset vreau sa aduc o mica lamurire de care si multi protestanti nu o inteleg si unii chiar si-au denumit biserica perfectionista,, chiar zic ca nu mai gresesc Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârseste păcat, pentru că sământa lui Dumnezeu rămâne în acesta; si nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 In. 2:4, 5, 6; 3:3, 6, 9) cuvantul desi ni-i se pare ca-l intelegem noi ne este talmacit de Duhul Domnului si iata insemnatatea acestui verset.omul cand se pocaieste e nascut din nou( cum vb nicodim cu Domnul din cuvant il primeste si Duhul Domnului vine in el)si ei zic bai daca mai pacatuim inseamna ca nu suntem din Dumnezeu?ca asa scrie aici...atunci noi nu mai gresim caci avem Duhul in noi, nu-i asa?...si pe spusele astea s-a format o alta biserica?????sau adunare,, nu stiu daca au statut juridic,,dar iata ce inseamna:: versetul e adevarat caci nu poate fi schimbat atuci inseamna ca omul nou din tine nu poate pacatui cel nascut din Duhul Domnului care trebuie sa-l hranesti prin cuvant fapte cum spuneai si tu..atunci de ce pacatuiesc ca totusi am Duhul Domnului??atunci esti stapanit de omul vechi care ai avut grije de el l-ai hranit si e tare si-l domina pe omul nou....aici e lupta firea trebuie rastignita cu patimile si poftele impreuna sa nu uiti de vreuna ca-i bai...si eu acum ma lupt din nou sa rastignesc firea caci am devenit cam lumesc, da e trist dar nu disper caci am inceput sa castig din terenul pierdut

Da, amar adevar... Asta o cred si eu ca si tine, frate.
Pe de alta parte, citind unele texte cu caracter, practic, de jurnal, din care reiese cum isi duc viata de tot ceasul calugarii din unele obsti, sunt cu totul uluit de calitatea, sa spun asa, a acelor petreceri omenesti. Asa incat, zic si eu, Dumnezeu sa ma ierte, ca la asemenea mod de vietuire cum am gasit in cartile despre sfintii aceia, imi pare cu totul imposibil ca Domnul si Duhul Sau Sfant sa nu fie printre ei, in ei.
Oare de ce nu vedem uneori ca modul cum vietuim noi e departe, la unii dintre noi (printre care ma includ si pe mine), de al celor aflati in miezul relatiei fericite cu Dumnezeu?...
Mare masina de iluzii si mintea asta a noastra...
Domnul sa ne ocroteasca si sa ne lamureasca pe toti, pe noi copiii Lui neascultatori si rebeli...
Doamne ajuta!

""M-au intrebat daca sunt singur.Le-am spus ca nu, si le-am aratat, in sus, cerul. Niciodata nu sunt singur. Sunt mereu cu Dumnezeu.""
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...vul-postavaru/

aproape toate religiile au ascetii lor care s-au retras satui de pacatul din aceasta lume.curios ca inainte de a intelege cuvantul Domnului am fost hotarat sa merg la o manastire sa fug de atractiile, de ofertele acestei lumi.dar cand am inteles ca de fapt pofta ce ne atrage in lume e in inima noastra dupa cum zice la Iacov 1:14
Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.,,,mi-am schimbat hotararea caci problema era de fapt la mine nu la lume indiferent de cum se poarta,cum vorbeste cum se imbraca ea(lumea).am inteles ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram de biruinta asupra lumii train in lume nu in afara ei,sa ne bucuram de sotiile noastre, de copiii nostri si de viata impreuna cu cei dragi, si El ne-a indemnat sa indraznim,sa credem ca avem la dispozitie puterea Lui prin credinta.catolicii aplica in mod total eronat conceptia de a nu se casatori clericii, luindu-l ca ex pe Pavel.am prieteni care nu s-au casatorit si poate nici n-or s-o faca vreodata si il slujesc pe Dumnezeu dar sunt cazuri particulare nu obligati de un sistem sa zic.dintr-un har cum a avut Pavel cum ai ajuns sa-i obligi pe altii?Dumnezeu ne da lumina asa a zis si ne da prin Duhul Sfant dar absolut intotdeauna numai din cuvantul scris in biblie.Domnul sa ne ajute

Frate Nicolae, iarta-mi te rog obiectia: pentru faptul ca eu sau fratia voastra am inteles ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram noi de viata in lume si in familie, nu putem trage automat concluzia generalizatoare ca toti oamenii sunt chemati la aceasta.
Cu atat mai putin vom putea sa cufundam in arbitrariul sau subiectivismul vietii noastre o intreaga traditie a celibatului la preotii catolici (care isi are radacinile si ratiunile ei puternice) precum si traditia monahala.
De ce nu acceptam ca sunt felurite moduri de a sluji lui Dumnezeu si ca Biserica are discernamantul net superior ratiunilor noastre individuale?...
Nu neg subiectivismul personal, dar nu pot pune in contradictie pe acesta cu insasi Biserica.
Un om ramane un om, oricine ar fi el. Iar Biserica ramane Biserica, indiferent ce crede sau prefera unul sau altul dintre oameni.

Persoana individuala si Biserica sunt paliere/niveluri diferite ale realitatii omenesti. Sa nu le confundam, asadar, ratiunile si lucrarea!... De vom face aceasta, ne trezim prinsi in conflicte inevitabile, dar ... false.