Deacord! Exista si dragoste adevarata,citeam la pr. Adrian de un cuplu,care au fost "impreuna" inca de cand aveau doi ani,erau de nedespartit. Si asa au fost toata viata!

Imi par potrivite aici urmatoarele cuvinte:
"Pana la un anumit punct, Duhul Sfant este viu in fiecare om, mai cu seama daca omul e crestin.
Dar aceasta experienta a harului este inca insuficienta si ea nu trebuie exagerata si nici nu e bine sa ne intemeiem cu indrazneala pe ea."

"Domnul a rezumat intreaga Sfanta Scriptura intr-o formula extrem de scurta: iubiti pe Dumnezeu si pe aproapele vostru (Mt 22,40).
Dar ce inseamna cuvantul iubire atunci cand e rostit de Hristos va ramane o taina pentru filologi pana la sfarsitul veacurilor.
Cuvantul iubire e insusi numele lui Dumnezeu. Si sensul lui adevarat nu se descopera altfel decat prin lucrarea lui Dumnezeu."

Din lucrarea "Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul", scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie, Editura Deisis 2004, pp. 92-94

Da,acestea sunt exceptii!
Dragoste adevarata= exceptie
Dragoste ordinara= normalitate.

Sa stii ca am cunoscut si eu cupluri de "nedespartit", dar la unele era doar o dependenta emotionala ce aproape intra in sfera patologicului.

De ex. am mai scris de un cuplu (acum varstnici) care era f unit, nedespartit etc. Daca-ti poti imagina ca si atunci cand ea venea in vizita la mine, dupa o ora el incepea sa o sune sa vada ce face. Problema cu astfel de cupluri in care fiecare este intreg universul celuilalt este ca atunci cand apare o problema (sau unul simte nemultumire, insatisfactie etc.. Ca inevitabil exista astfel de momente), fiecare il va blama pe celalalt deoarece in celalalt cauta echilibrul si sursa satisfactiei (nu in sine!). Ei bine, la batranete au ajuns sa se injure, ocazional (pt ca-si reproseaza unui altuia toate neimplinirile din viata).
Cred ca iubirea are nevoie de maturitatea emotionala a sotilor. Parerea mea este ca ceva nu este tocmai in regula daca un cuplu este nedespartit. Am cunoscut si eu astfel de oameni. Unii s-au despartit dupa 3, 4 sau mai multi ani, cand celalalt nu le-a mai raspuns asteptarilor emotionale si au intrat intr-o zona de incertitudine si anxietate (gen, "nu m-a sunat azi, vai, nu ma mai iubeste").
Am vecini pe care-i vad intotdeauna impreuna: merg impreuna zilnic sa duca/aduca fiica de la scoala, sa o duca in parc, sa cumpere paine etc.. O situatie extrem de ineficienta. Nu i-am vazut nicicand separati si ii vad zilnic. Dar mie imi pare Mai degraba un fel de boala (adica le este frica sa fie singuri, iar comportamentul lor probeaza asta).

Deci, Raul, nu confunda "nedespartirea" cu iubirea. Sunt lucruri independente.

Despre dragostea adevarata
 

Dragostea adevarata eu nu o cunosc, dar stiu ca exista si o au sfintii lui Dumnezeu:

"Am văzut un om care pentru cei ce cădeau în cuvânt sau în faptă şi stăruiau în cele rele până într-atât se întrista şi suspina, încât se părea că numai el cu adevărat trebuia să dea socoteală pentru toţi aceia şi să fie predat osândei. L-am văzut pe altul care voia cu atata râvnă mântuirea fraţilor lui, încât de multe ori cu lacrimi fierbinţi se ruga din toată inima iubitorului de oameni Dumnezeu sau să-i mântuiască pe aceia, sau sa fie osândit şi el împreună cu ei, nevrând să se mântuiască singur, din pricina unei dispoziţii prin care imita pe Dumnezeu, ca Moise; căci legat de ei duhovniceşte prin iubire în Duhul Sfânt, nu voia să intre nici măcar în Impărăţia cerurilor despărţit de ei.”[1]"

Comentariu:
Pentru iubirea lor cea mare, sfinţii se simt una cu tot neamul omenesc; poartă în inima lor pe „întregul Adam”, pe omul din totdeauna şi din tot locul, nu filosofic, ci cu simţirea vie a înfrăţirii cu toţi, mai bine zis cu fiecare în parte; şi aici, pe pământ, sfântul se face părtaş la suferin ţele fratelui, şi în veşnicie cu dor doreşte să împartă cu el bucuria; iar de e fratele lipsit de ea, e gata să piardă Impă răţia si să îndure chinuri în iad alături de cei osândiţi.

Că aşa e iubirea, îi iubeşte fără osebire pe toţi: pe pă cătoşi, pe drepţi, pe răi — răuvoitori, adică, şi nărăviţi în rău — şi pe buni. Dragostea nu voieşte răul cuiva, ci întotdeauna numai binele i-l vrea. Cum, dar, nu va voi ca fratele să scape de răul cel mare, care-i iadul, şi să aibă parte de cel mai mare bine, de desfătarea din împărăţie, unit cu Dumnezeu?

Cel ce voieşte, din preaplinul iubirii, să fie mai de grabă osândit cu păcătoşii decât să se mântuiască fără ei, nu le îndreptăţeşte acestora păcătuirea, ci suferă pentru că sunt păcătoşi şi vrea să-i vadă mântuiţi. De aceea se roagă pentru ei, ca să se întoarcă de la păcat, să se căias că, şi Dumnezeu să le ierte greşelile lor. Vrea cu iubirea să îmblânzească pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca să biruie mila, iar nu dreptatea Lui.

Cel care nu primeşte să se mântuiască de unul singur se face următor al lui Moise, care-L ruga pe Dumnezeu să ierte pe Israel pentru închinarea la viţelul de aur, spunând: De vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-ma şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris! (Ieş. 32, 32).

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...irea-crestina/

(sublinierea imi apartine.. am simtit ca este necesara accentuarea ideii ca pacatul nu este indreptatit, justificat, scuzat)

Eu... ce sunt in stare sa accept ?
 

Sunt o tinara femeie , de 37 de ani , care deja am o cariera (sunt lector universitar) si care de multa vreme ma gindesc la un mariaj, la a-mi face o familie. Nu am zabovit nici pina acum in a-mi alege un partener dar toate incercarile au fost zadarnice . Nici nu mai inteleg cum este lumea aceasta , ce voiesc barbatii, ce cauta ei defapt ?
Acum stau in fotoliu , am o ceasca de cafea dinainte si ma gindesc indelung la esenta vietii, cu privirea pierduta prin living, la ce este dragostea adevarata, la calitatile pe care trebuie sa le aibe un om, la frumusetea exterioara , la cea interioara, la iubirea sincera, etc.
Eu cred ca prefer frumusetea interioara, calitatile alese, caracterul frumos , omul nobil pe interior. Cel putin acestea ma atrag acum.
Insa in tineretea mea de multe ori m-am lovit de pretentiile barbatilor privitoare la calitatile fizice: sa fi trasa prin ceva si mai putin prin altceva adica, sa fi trasa prin inel cu fizicul dar sa nu fi trasa prin tuş, sa ai fizic de viorica dar nu privire angelica ci un pic agresiva, sa nu inspiri naivitate si inclinatii spre preocuparile casnice ci sa fi amatoare de vacante si distractii, sa nu ai un limbaj doct ci vulgarizat americaneste, sa nu te lasi mult timp curtata ci sa fi tu prima care face propunerile .
La fel am vazut ca femeile plinute nu au cautare, cele cu o conformatie speciala la nas asisderea, cele cu ochii cazuti intocmai, nici cele cu cearcane , nici cele cu pieptul mic, nici cele cu gura prea mare si nici altele la care se pot gasi cusururi fizice .
Nu inteleg de ce este asa ? Parca nu este firesc sa fie asa dar totusi este . Aproape ca nu conteaza exteriorul omului ci sufletul sau .
Da... mult m-am gindit de ce totusi este invers , de ce conteaza exteriorul in primul rind pt. barbati ?

Ma tot gindeam asa si imi roteam privirea prin camera . Ochii mi-au cazut pe un corp de biblioteca ce este rupt pe o muchie. Mi-a si produs iarasi dizgratie la vedere ! Mi l-au lovit de nou cind l-am bagat in camera . Este urit asa , este inestetic, dar m-am gindit sa il schimb . Trebuie sa imi iau un corp nou , frumos si elegant . Nu face acesta de mine , cine vine la mine si mi-l vede ride de mine . Negresit am sa-mi cumpar altul, o sa il schimb !
La un moment dat m-am ridicat din fotoliu si m-am dus sa imi iau un suc din frigider . Mi-au cazut ochii chiar pe usa acestuia care este un pic infundata. Abia il cumparasem , il pusesem in folosinta si in graba venind am scapat usa din mina cind am deschis-o si aceasta s-a lovit de coltul mesei si s-a indoit .
Nu-mi place , arata ca naiba . El este bun, este excelent, este nou , functioneaza impecabil, ma folosesc de el fiind multumita , dar ... arata rau . Nu se face sa am in casa lucruri care desi sunt noi , sunt urite , cu defecte .
M-am intors in living si pt. ca seara cadea mi-am aprins o lumina si m-am asezat iarasi in fotoliu. Stateam exact sub bratul strinb si abajurul spart al lustrei . Fusese noua cind am facut petrecerea de inaugurare a casei dar un prieten neatent, a lovit lustra cu dopul de la sampanie si astfel a capatat defect . Nici de acesta nu imi place cum arata, dar am neglijat . Ce frumoasa era , dar acum arata rau de tot . Parca ar fi casa de amarit ! Am sa o inlocuiesc , nu este de mine , trebuie una frumoasa, impecabila, fara cusur !

Daaaa, deci m-am pus iarasi pe ginduri incercind sa patrund in mintea barbatilor , incercind sa caut o logica in felul lor de comportament , de a-si cauta o partenera, de a avea tot felul de preferinte , de a judeca pur si simplu, de a face alegerile . Complicata treaba ! Nu stiu cum au ei mintea si sensibilitatea ? Cred ca nici cei care pot rezolva cubul Rubik nu pot patrunde judecatile unui barbat ! Cel putin asa cred .
Noi femeile suntem asa, mai practice si suntem si mult mai ingaduitoare , mai simple, mai sensibile, mai devotate si hai sa zicem chiar si adevarul : mai putin pretentioase !!!!!

Of, m-au istovit gindurile si nu am ajuns la nici un rezultat . Voi veda eu cum voi face cu barbatii astia ! Am sa ma culc , miine trebuie sa merg si la reprezentanta auto sa vad daca macar acum mi-au adus masina . O astept de 4 luni. Nu stiu ce sa mai cred ! Acum doua zile era gata , gata sa o iau pe cea cu farul din dreapta spart . Asteptasem atit timp incit nu mai aveam rabdare , imi doresc cu orice pret modelul acesta . Dar totusi, sa o iau de noua cu un far spart !?!? Da, stiu ca mergi in servis si intr-o ora iti pune unul nou, nu te costa nimic deoarece este in garantie, refacerea este impecabila , nici nu zici ca ar fi avut ceva ... Dar totusi, daca dau atitia bani , pai am si pretentii . Trebuie sa fie perfecta , altminteri ce Dumnezeu facem . Daca nu este perfecta de la inceput s-ar putea pe urma sa imi intre in cap cine stie ce idei, sa-mi para rau, ca poate ar mai avea si altceva ascuns si de care inca nu mi-am dat seama si tot asa pina cind , in cele din urma , sa vreau sa o vind chiar de noua .
Nu domnule, lucrul nou trebuie sa fie impecabil , ca de aceea platesc !

Da, da, da... ginduri , ginduri ! Ma culc . Astia sunt barbatii ! Cine sa ii inteleaga ? Dar totusi este bine ca fiecare om are asupra lui mila lui Dumnezeu si nu ramine necuplat decit doar cel care si doreste asta .
Ce bine zicea cel care a scris parabola vamesului si a fariseuleui : multumesc Tie Doamne ca nu sunt si eu asa cusurgie precum sunt barbatii !!! Cita bucurie !!! Ma pot culca un pic mai linistita !!

Eu am zis ce a spus un mare parinte,nu spun nimic de la mine. Iertare. Si prin "de nedespartit" nu ma refer sa fie exact ca siamezii,poate avea si un alt inteles expresia.

Doamne-ajuta!

pentru noi barbatii femeile sunt un mister, asa cum pentru voi femeile barbatii sunt un mister.
Sa fim totusi corecti. Criteriile pe care le-ai enumerat mai sus dupa care se ghideaza barbatii in alegerea partenerei, sunt valabile si la femei (cu o exceptie: barbatii vor femei cu sanii mari, femeile vor barbati musculosi). Doamne ajuta!

Daaaaaaaaa......si cu bani la portofel.......:)))))))))))))))))))))))))))))))))) )....ca sa le cumpere tot ce isi doreste inimioara lor......................:)))))))))))))))))))))))) ))


<<<<<<<,Realitatea este mult mai dureroasa, cinica si nedreapta>>>>>>>>>>>>

Multumesc DRAGUL MEU :), .......................

Textul este scris de un barbat, din perspectiva unei femei (si e chiar bine scris, multe femei traiesc astfel: in tirania lucrurilor.)
Dar nu este despre ce vor barbatii/ femeile, ci despre pretentiile pe care le avem de la ceilalti, despre impresia ca "suntem ceva" si meritam ceva, despre superficialitatea in care traim etc...

(Ps. Femeile nu vor barbati cu muschi. Este o idee preconceputa. Dar asta in alta discutie)
Ps2. Barbatii nu sunt un mister.

:41: Mai bine, nu se putea spune...

Ce de pretenții pe aici:)) Păi eu sunt bărbatul ideal, ce pot să zic...Credincios, musculos deștept și potent financiar. Ce mai vreți?:)) Sunt un fenomen...Însă am câteva „mici” probleme: sunt super gelos, posesiv, violent, îmi place să controlez multe aspect legate de viața fetei de lângă mine, iar dacă devin gelos sunt în stare să lovesc bărbații din preajma ei și să-i interzic să mai vorbească cu ei!
Fetelor, este vreo problemă cu toate acestea?:)))):D

Acum, lăsând gluma deoparte, există dragoste adevărată și va exista mereu! Dragostea lui Dumnezeu față de oameni este nemuritoare! :)

Și aș vrea să mai adaug că cel care nu Îl iubește pe Dumnezeu nu poate iubi nici pe oameni și nu se poate iubi nici pe sine!

Hm, unii bărbați reprezintă un mister. Mă refer la acei bărbați impasibili pe care femeile obișnuite oricât ar încerca nu ii pot cuceri. O femeie „obișnuită” este rănită în orgoliu când nu poate cuceri un bărbat, iar o femeie rănită în orgoliu face urât rău de tot...
Și femeile adoră să vadă că un bărbat este lucrat...Indiferent cât ar încerca să ascundă asta. Tot din orgoliul tipic feminin o fac. Nu toate pun mușchii pe primul plan, dar oricărei femei îi place un corp bine lucrat.

Sunt "cuceriti" barbatii care vor sa se intample asta.
Dar pe unii pur si simplu nu-i intereseaza, din diferite motive (au familie sau au cariera sau nu vor sa se "complice" in vreo relatie etc...)
Dar da, unele femei sunt destul de disperate sa placa.

Corp bine lucrat= multe ore (al meu merge 8 ore pe saptamana!) petrecute la sala de sport (adica mai putina participare la treburile casnice, copii etc) + dieta speciala + (+unii mai iau steroizi, caz in care nu te mai intelegi cu ei, iar cand opresc dieta ajung spontan obezi) + trebuie vezi ingrozita (sau amuzata) cum roiesc alte femei in jurul lor sa cerseasca atentie (caz in care ele au de a face cu barbatul "misterios", in fapt, neinteresat sau chiar misogin) etc..

Mda..nu e de mirare ca problema iubirii ramane in ceata, desi suntem pe un forum crestin si e o discutie intre persoane cu un anumit statut crestin, discutiile ajung obsesiv la chestiunea "barbat", "femeie", "ce vor ele", "ce asteapta ei", "mister", "ei sunt asa si pe dincolo", "ele sunt asa si pe dincolo", iubirea ca dependenta patologica (vaaai ce frumos), etc. si se incapataneaza sa stea deoparte de ideea de iubire crestina, morala crestina, repere crestine si sa se raporteze lucurile la un sistem autentic de valori ingeneral.

Ironic - "iubirea" devine un scop in sine, nu familia, nu mantuirea, nu Dumnezeu.

Si deci..de ce ratacim, de ce nu o gasim (pe cea fara ghilimele)..

Îmi place cum vorbești, am mai citit replicile tale legate de acest subiect. Bine spui ce spui. Oricum există dragostea lui Dumnezeu, mai avem nevoie de altceva?:)

Pai cred ca s-a spus, dar a trecut neobservat.
Daca facem referire la cuvintele sfantului apostol Pavel, cititorii gandesc: da, sigur si Eu le rabd toate, nu pizmuiesc, nu trufesc, nu ma aprind de manie, nu gandesc raul. Dragostea mea (fata de sotie) nu cade niciodata."

Cine sa inteleaga ca iubirea desavarsita (adevarata) este rodul nepatimirii, ca apare in omul despatimit, ca este desavarsirea vietii duhovnicesti ??etc..

Mie mi se pare de-a dreptul enervant sa citesc cum isi aroga diversi iubirea desavarsita in relatiile casnice, cand se stie cu cat chin si nevointa au ajuns sfintii la ea. Mai bine citesc despre "ce vor femeile". Iar daca vreau sa stiu despre iubire, caut in alta parte.

Poate pentru că, de fapt, ea ne găseşte pe noi. Căutarea obsesivă a iubirii, a afecţiunii din partea celorlalţi, nevoia de a fi iubit e o himeră după care, alergând, îţi poţi irosi toată viaţa. Dar deschizându-te către Dumnezeu şi către ceilalţi, punându-te la dispoziţia Lui, oferindu-ţi viaţa şi uitând de sine în relaţia cu El, iubirea (adevărată) te va găsi ea. E unul din multele paradoxuri ale creştinismului: te regăseşti cu adevărat numai atunci când renunţi la tine pentru altcineva.

pai atunci de ce se "victimizeaza" unele femei zicand ca nu-i inteleg pe barbati, pentru ca sunt un mare mister pentru ele? Asta nu pot intelege. Doamne ajuta!

corect, vor in primul rand ca barbatul sa aiba bani,eventual sa poata emigra in alta tara .

salut,justnicol
 

oamenii, nu vor, sau nu stiu, sa faca diferenta intre dragoste si sex,parerea me.
daca sotul/sotia sunt alesi cu dragoste atunci sexul urmeaza natural,de fapt si de drept iar dragostea protejeaza noua familie.
daca sotul/sotia sunt alesi ptr.aspect fizic atunci nu stiu daca dragostea poposeste in acea familie.
dragostea se manifesta in foarte multe moduri si nu are,zic io,nici o legatura cu sexul

dar intre 2 barbati cu bani dintre care unul are si muschi, care v-a fi ales primul? Doamne ajuta!

Muschii... obsesia barbatului !
 

Eu cred ca a avea o preocupare catre muschi, catre evidentierea venelor subcutanate dintre muschi, catre miscarea facuta cu orice pret, catre agrement neaparat, catre sporturi dintre cele mai rasate sau nonconformiste (nici nu le stiu scrie corect numele englezesc ca sa le enumar) , catre sloganul ateu ,,minte sanatoasa in corp sanatos"... si in general, a avea o preocupare si un timp pierdut catre ceea ce nu merita , nu este de la Dumnezeu ci cel mult ingaduit de El,nu aduce vreun folos duhovnicesc, catre ceea ce ,,emancipeaza" sanatatea si persoana... este defapt timp irosit la modul SPLENDID.
A avea o oarecare virsta , peste 25 de ani, si a crede sau chiar a umbla intr-un suflet dupa asa ceva este doar pescuire de vint .
Nu mai departe decit viata si activitatea Sfintului Grigorie Palama , a carui pomenire se savirseste astazi, cam cit sport lucrator de muschi credeti ca a facut el ? Sau altfel zis, credeti ca astia cu lucratul muschilor urmeaza Calea iar Grigorie Palama a urmat doar calea? Sau credeti ca marimea staturei lui duhovnicesti , adica cea de mare sfint , a fost cumva impiedicata de lipsa de muschi ?

Nu trebuie sa ne punem sufletul in toate prostiile din lumea aceasta nadajduind ca suntem cineva deoarece stim ca :

,, Nimeni nu poate ajunge la Tatal decit prin Mine!" ... si pt. asta nu este nevoie de muschi, ci de cu totul altceva !

,,Caci ingusta este calea mintuirii si larga cea a pierzarii"

Nu am tinut o statistica precisa dar cred ca numai jumatate din cei cu preocupari de muschi se mintuiesc, ceea ce este mult prea putin !

La fel de valabil este si pt. femeile care se indeletnicesc cu orice prostie si suleimeneala lumeasca ,crezind astfel ca fugind de chipul prototip al Maicii Domnului (fizic si duhovnicesc) se vor mintui !


Sa nu credem ca mintuirea este o chestie aproape garantata iar Dumnezeu este asa un munte de pacalici si iubire nediscernuta si pina la urma ii mintuieste pe toti culturistii, fumatorii, sportivii, cintaretii, dansatorii , sodomistii, desfrinatii, circarii, pilotii de raliu , barmanii , balerinii, ginecologii avortori,aurolacii, bautorii... si cite si mai cite categorii ! Daca ar fi asa atitudinea aceasta s-ar numi APOCATASTAZA , ori aceasta inselare a fost osindita deja de Sinodul BO.Toti acestia au fost inca din antichitate si nimeni nu s-a mintuit decit dupa ce a scuturat si parasit cele ale lumii acesteia .

Pt. un chip duhovnicesc placut , pt. o sanatate duhovniceasca si fizica buna si mai ales pt. mintuire , nu este nevoie de muschi ca si de multe altele din lumea aceasta !
Enumerati parinti din Athos, Sinai, si alte locuri alese ale ortodoxiei care au cautat sa faca muschi pt. a se mintui !

Vaai, cum poți spune așa ceva? ;)) Femeile obișnuite (necredincioase, cum sunt majoritatea) îl vor alege întotdeauna pe bărbatul sărac și gras sau foarte slab, lipsit de masă musculară:)))))))) =)))
Of, dragoste adevărată găsim doar la Dumnezeu și la sfinți sau la cei care sunt aproape de sfințenie...în rest nu cred să putem găsi așa ceva. E un mit.
Doamne ajută!

Te rog frumos să nu încadrezi sportivii în aceeași categorie cu bețivii, homălăii etc Sunt preoți care ne îndeamnă să facem sport, să luăm haltera în mână pentru a ne oțeli trupul ca să fim pregătiți să ne apărăm familiile în vremurile din urmă! Iar dacă ești o minge de grăsime sau un băț ambulant nu cred că poți să faci așa ceva!
Chiar nu cred că o persoană care face sport își irosește timpul...Dimpotrivă, mai consumă din energia care ar putea fi folosită pentru a păcătui, se disciplinează, devine conștientă de puterea sa etc. E adevărat că sunt și oameni care practică culturismul, de exemplu, doar pentru a arăta bine și a atrage privirile și asta nu este bine.

Pt. ca sfintii sunt mai putin numerosi decit multimea credinciosilor ortodocsi mintuiti , va rog enumerati sfintii care au facut sport,sau care au invatat sa facem sport ,bineinteles din acela cumsecade, de bun simt si mai ales folositor trupului si nu dintr-acela badaranos, disgratios .
Si sfintii stiau ca trupul este templul sufletului dar nici unul macar nu a recomandat sa facem sport .
Enumeratii dvs. ca poate mie imi face memoria vreo sicana .
Sau poate ati vazut dvs. vreo icoana cu un sfint cu gantere sau extensor in mina , si mie mi-a scapat asa ceva !

Muncitul si disciplinarea trupului ca si mentinerea lui sanatoasa nu insemneaza sport

este vreo icoana in care un sfant (sfanta) apare cu periuta si cu pasta de dinti in maini? Sau cu telefonul mobil? Asta inseamna ca nu mai folosim aceste obiecte? Eu cred ca important este scopul cu care faci sport: pentru sanatate sau doar pentru a arata bine si a atrage privirile altora. Ce, in timp ce folosesti gantera nu poti sa spui rugaciuni? Sau in timp ce alergi? Doamne ajuta!

Nici eu nu consider sportul benefic pentru un crestin.

In loc de sport,sunt mult mai adecvate metaniile si munca de zi cu zi.

1. Se pot spune rugaciuni si in timp ce fumezi , si in timp ce furi la cintar, si in timp ce bei ... si orisicind . Este adevarat ca este o irosire , dar este spunere, ca sa zic asa ! Eu am vecini care fura apa calda din reteaua blocului si in prezent dar se spovedesc si se imparatasesc ca sfintii, de 15 ani ! Adica sufletul si faptele tale pot fi lovite de zadarnicie de nici nu gindesti , sau chiar mai mult, sa te osindesti fara a prinde chiar de veste !
Numai ca nu orice vorba in care pomenesti numele lui Dumnezeu sau alte , sunt si rugaciuni . Unii folosesc numele care definesc credinta ca sa injure ? Nici macar cugetarea continua la Dumnezeu nu este rugaciune . Una-i una si alta-i alta !
Am mai avut un prieten cu 3 ore mai inainte care confunda virtutea cu orice preocupare curenta ... si nu s-a inimplat nimic ! Nu se rupe nici acum ,,hirtia" daca mai gresiti si dvs.

Sigur , sportul nu este rau in sine ... nici mincarea nu este rea in sine decit atunci cind te imbuibi, nici vinul nu este rau in sine , decit atunci cind devi betiv , nici hainele nu sunt rele in sine decit atunci cind depasesc utilitatea fiereasca de a acoperi trupul , nici efortul fizic nu este rau in sine ca doar astfel muncim la metanii sau la munca fizica a serviciului sau a treburilor casnice ci el, efortul fizic, devine rau cind capata numele de sport chiar si numai pt. ,,intretinere" . Ce este aia: intretinere ? La care parinte ati citit asa ceva, o asemenea parere, ca inteleg ca cu icoanele aveti anumite rezerve intelectuale ?
Ori de cite ori avem indoieli asupara lucrurilor din viata noastra (daca si ne-am obisnuit simtul critic cu a genera indoieli) este bine sa revenim la vesnicul Pavel : ,,... multe lucruri imi sunt ingaduite , dar nu toate imi folosesc. Multe imi sunt ingaduite dar nu toate zidesc ! " Si atunci , cu ajutorul sfintului Ap. Pavel , lucrurile se vor clarifica !

2. Raspunsul dvs. despre icoane este lapidar si in virful limbii .

Aveam alte asteptari . Acum am luat act de modul de a gindi !

Si eu va rog sa nu introduceti toate femeile in categoria necredincioase materialiste si sa nu spuneti ca dragostea e un mit pentru ca nu este adevarat! Ce tie nu iti place altuia nu face!

Am zis preoți, nu sfinți:P Doamne ajută!

Preoti,sfinti ,crestini ,e universal valabil.

Nu am făcut asta! Am zis că cele mai multe femei sunt necredincioase. Așa cum cei mai mulți bărbați sunt necredincioși. Și doar dragostea lui Dumnezeu este adevărată și cea a sfinților. Restul...ce pot să zic...hormoni, egoism, orgoliu, pasiune oarbă...Câți băieți și câte fete nu zic că se iubesc unii pe alții? Dar după cel mult câțiva ani se despart, ajung să se urască...ce dragoste e asta? E minciună, amăgire pură a diavolului ca să îl îndepărteze pe om de Dumnezeu! Sunt doar vise cu Făt-frumos și frumoasa din pădurea adormită...o astfel de „dragoste” se consumă rapid. Dragostea adevărată este eternă. Ca să poți iubi cu adevărat trebuie s-o faci în numele Domnului!

Eu nu inteleg necesitatea sportului...daca se aplica invatatura crestina si ne muncim trupul cu diverse treburi,daca ii mai ajutam si pe altii nevolnici cu mici treburi si ne abtinem de a manca mult,din placere nu cred ca mai sunt motive de a ne"intretine"corpul.

Hmm... atata timp cat se vorbeste despre sport si muschi pt. mine cel putin devine interesanta discutia. Probabil o parte din useri isi amintesc de un avatar al meu care l-am folosit temporar. Da,am facut 9 ani de sport,si nu orice sport. In final,ultimii 1-2 ani am trecut pe sala,eram chitit de pus masa musculara. A fost bine,anii de experienta din urma in ceea ce privea sportul m-au ajutat enorm,asa ca am facut trecerea destul de usor,si ma descurcam excelent. In 3 luni am pus 11 kg,si am tot continuat... Va spun sincer ca devenise o obsesie sala. Ma uitam mereu in oglinda,mereu urmaream sa ma masor sa vad daca am mai pus 1 cm in brat etc. Era mandrie si in sala,sa fac cu greutati cat mai multe,mai mari,si pot spune ca ma descurcam in ceea ce priveste asta. Insa toata atentia mea se dirija catre sport,mancam extrem de mult,toata viata mea se rezuma la mancare,luam cam 5-6 mese pe zi lejer,plus suplimente. Luam proteine,aminoacizi,creatina si alte asemenea... ma indopam ca un curcan ce se pregateste de taiere. Era mandrie mare cand ieseam pe strada,numai la tricou mulat,ochelari de soare,rucsacu tinut pe un umar... Se uitau fetele la mine ce-i drept. Insa duhovniceste la ce mi-a folosit? La nimic sincer,si am ajuns pana la urma la vorba cuiva de la manastire care m-a atentionat din timp. Acum am mai slabit ce-i drept insa tot ma ispiteste diavolul sa ma reapuc iar. Ramane de vazut ce voi face,eu sincer sa fiu tind spre da,insa trebuie sa fiu mult mai cumpatat caci aceste lucruri pot vatama.

Si da,e adevarat ca multe fete asta cauta,baieti cu muschi,care sa arate bine. Normal ca daca respectivul are si bani e perfect. Insa nu stiu de ce conteaza atat de mult marimea trupului si nu a sufletului... Nu ma intrebati,caci nu stiu sa raspund.

Doamne-ajuta!

Eu sustin tot ceea ce sustineam si la inceput.
Sunt oameni si oameni. Femei si femei. Unii gasesc dragostea adevarata, altii nu. Dupa cum ne e dat de Dumnezeu, dupa cum ne rugam si dupa ce fel de viata avem.
Si dupa cat de destepti suntem, asa incat sa trecem peste stereotipuri, si chiar sa gasim dragostea adevarata - fie ea chiar si ne-totala. Dar eu mai degraba cred ca, decat o dragoste nebuna, totala, perfecta, mai bine una mai calduta, dar cu MINTE.... tata :D

Cat despre nu stiu care tot emitea prostii de genul: o, omul, fiinta imperfecta cum poate sa gaseasca el dragostea... dragostea fiind perfecta... deci neputand fiind altfel decat adevarata, chestii de astea pot emite si eu... LA GREU....

In concluzie, Felicitarile mele annei care a pus punctul pe i.

... Si eu ma gandesc destul de sincer sa ma apuc de caracatite, decat sa fac muschi. E o chestie care pune accent pe miscarile corpului, armonia mintii cu trupul..... atata ca ele sunt bazate in foarte mare parte pe meditatia zen, budista.... chiar daca sunt lovituri de aparare, de atac, etc, mai ales in privinta faptului ca nu stii niciodata ce ti se poate intampla si poate poate facand pe Jackie Chan indreptezi situatia probabila de... multe - furt, bataie, etc.
Atata ca uit si de Dumnezeu care efectiv le guverneaza pe toate, inclusiv asemenea situatii.... deci... ce sa fac? ;)