asta imi aduce aminte de un iman care le spunea femeilor sa nu se atinga de morcovi,banane si orice alte alimente asemanatoare(acestea trebuie pregatite de sot,sau in orice caz de un barbat)pentru a nu se ispiti.

in concluzie...
 

Ii multumesc OmuluiBun pt comentariul la fel de bun.Are o nota foarte asezata,foarte echilibrata.

Recunosc ca am fost deranjata de aceasta"gluma"a lui Mihail,pe care pana atunci l-am respectat la nivel intelectual pt valoarea mesajelor sale.
Am fost dezamagita de"gluma"lui pe care vad ca nimeni nu o comenteaza,in schimb mie mi se modereaza comentariul in fel si chip!
Si cum au fost mai mult barbati decat femei,cei care au comentat nu prea ma astept la cine stie ce rezultate in ceea ce ma priveste.

Am auzit multe definitii ale barbatului in gurile multor feministe,la fel de socante ca si "gluma"lui Mihail insa nu ma apuc sa le scriu pe forumuri deaorece imi par teribiliste,ofensatoare chiar si pt o gluma!
Tocmai in acest spirit regulile forumului interzic anumite extreme sa se manifeste!

Nu,nu vreau sa tachinez pe nimeni,am reactionat doar la prezentarea unei asa zise glume,care pune femeia intr-o pozitie ordinara prin exemplul oferit si alaturarea de termeni care nu este intamplatoare.
Acum,ca hotul striga"hotii!",este deja clasic...:76:

Faptul ca exista anumite specii si subspecii de barbati,asta nu este pus sub semnul indoielii si se poate observa in toate mediile,asta nu inseamna ca femeile stau mai bine,ci se constata doar veridicitatea unui realitati.

Inca unul...
Mai sunteti multi????

:))))) Si mai ziceti de mine...pai eu am ras de numa la glumele astea cu porcii si scroafele si bananele si morcovii. Pai voi care va suparati pe glume mai ziceti de mine care m-am suparat pe ceva serios.
Poate nu m-am exprimat prea bine, dar totusi mai cititi o data mesajul meu, cred totusi ca reiese ca nu ma referam la TOTI barbatii. Dar intr-adevar, am vorbit de o majoritate.
Multumesc de sfaturi, am gasit prin raspunsurile voastre niste sfaturi foarte frumoase si folositoare.

De fapt, nu reiese ca nu te'ai referit la toti barbatii!
Observi si tu, nu? Nu comentez despre cat de bine te'ai exprimat sau nu, dar nu pot sa nu iti spun cat de frumos te'ai exprimat [vezi citatul de mai sus]. Intr'adevar, faci mare cinste sexului frumos. Pai cum sa nu ne respecte barbatii pe noi? Animalele! Noi suntem "sensibile" si "ne dau lacrimile" de atata rautate cata exista in lume. Numai si numai din sensibilitate aruncam cu vorbe sub limita bunului'simt, din iubire crestineasca fata de aproapele nostru, din dorinta de a indrepta bestiile si de a'i aduce pe imputiti pe calea cea dreapta. Nu e asa?

Eu ma bucur tare mult ca tu te distrezi acum, vazand cum imaturitatea ta a dus la divergente intre membrii forumului. Si daca tot ne apreciezi atat de mult sfaturile, uite inca unul: incearca sa mai cresti putin! La minte ma refer, desigur! Iar la momentul potrivit, arata'i viitorului tau sot ceea ce ai scris aici si explica'i cum il iubesti, desi e barbat si deci e un desfranat si un animal. Ah, si inca ceva! Ca sa eviti sa mai versi lacrimi de crocodil de atata sensibilitate, deschide o carte frumoasa in loc de o pagina de internet. Macar in carti rautatea e fictionala.

Redusa la esenta,daca cineva ar fi interesat sa-i mai si citeasca pe cei atat de des invocati,la Parintii Bisericii ma refer,problema consta ca omul,in urma caderii in pacat isi utilizeaza alienat capacitatile care au fost puse in el in alt scop.Exemplu concret:mania era pusa initial ca o reactie benefica in fata pacatului si tentatiilor,precum un fel de scut de respingere.Avea un rol de gardian sa spunem.Cand omul,prin pacat,rupe cordonul ombilical cu Cel de Sus,cazand prada unei realitati care,in esenta,este doar o proiectie a propriilor patimi si boli sufletesti,el utilizeaza mania in mod dement,adica in loc sa o utilizeze contra atacurilor vatamatoare asupra sufletului el o utilizeaza contra unei alte creaturi,vazuta doar ca o piedica in calea satisfacerii propriilor demoni interiori,care ii plasmuiesc acesta fictiune a nebuniei.Pe scurt dracul a inversat functiile si aici este o lunga discutie,ce era facut sa ne apere este utilizat ca sa te ucida.Profit de acesta ocazie ca sa va remintesc,desi nu stiu cat interes voi genera,doua aspecte:traim intr-o lume extrem de bolnava spiritual si nici noi nu facem exceptie.Ce vedeti sunt efectele,cautati cauzele.

In acest sens,va recomand iarasi o carte.Am mai spus de ea.Eu va spun sa o cititi cu mare atentie.A citit-o cumva cineva?Poate totusi faceti rost de ea.

AnnaKarenina, ce am scris aici e un fel de "spovedanie", pentru a arata ce se intampla in sufletul meu, felul in care reactionez si cum vede sufletul meu lucrurile (gresit, banuiesc si sper) nu de a jigni pe cineva...Eu cel mai mult imi doresc sa imi arate cineva cat de mult gresesc. Asta ma va face fericita. Pentru ca eu vreau sa cred in barbat, asta imi doresc, si nu pot. E neputinta mea si ma face nefericita. Imi pare rau daca s-a inteles altceva

Este o carte exceptionala!
poate fi descarcata de pe :
www.arhiva-ortodoxa.info

Ti s'a spus ca gresesti! Daca poti judeca jumatate din specia umana dupa niste cuvinte citite pe internet, poti la fel de bine sa iti reconsideri parerea dupa alte cuvinte scrise pe internet, respectiv pe acest topic. Mi se pare logic!

Ce nu mi se pare nici logic si nici normal e faptul ca tu ceri sa ti se demonstreze ca barbatii nu sunt asa cum ii vezi tu. Pai stai putin! Ce se intampla cu prezumtia de nevinovatie? E nenatural ce vrei tu. Daca eu spun "pot sa zbor", tu imi vei zice "demonstreaza'mi", iar daca iti voi raspunde "demonstreaza'mi tu ca nu pot", imi vei rade in nas. Cam asa e si cu ceea ce ceri tu! Si e pacat de tine, ca esti tanara, din cate inteleg si nu ar trebui sa iti acresti sufletul cu asa ceva. Dar e treaba ta! Sper sa poti invata ceva din ce s'a zis aici.

Sa nu te superi pe mine, dar cred ca problema ta rezida in relatia de cuplu.
Nu ai incredere in el ca te iubeste cu adevarat pentru ceea ce esti, ca te-ar iubi in orice conditii etc etc...
Ca sa dormi linistita (sau nu!), iti spun eu ca astfel de indoieli oricum apar in orice relatie, ca macar o data exista un moment dificil in orice relatie..
As merge mai departe (din nou, nu te supara pe mine, nu o lua personal), tu suferi dintr-o forma de bovarism, vrei iubirea perfecta de dragul ei (al iubirii)..
Nu este o atitudine matura.

(Asta-mi aminteste ceva ce povestea un barbat ieri la radio:
"sotia mea imi spunea ca ma iubeste pt ca sunt atent, iubitor, un tata minunat, spal vase, fac cadouri, o ascult cand vorbeste, o tin in brate... La un moment dat se desprinde din bratele mele si ma intreaba: dar tu de ce ma iubesti? La care eu, luat prin surprindere zic: errr, ai un piept mare. Ea raspunde: dar, dragule, daca nu voi fi asa intotdeauna? Eu raspund: pai mai parul lung si frumos..." :10: )

Interesant cum sunt eu de vina pentru divergentele dintre membrii forumului :))) Serios, si voi ceilalti credeti la fel? Ei uite, daca imi spuneti ca eu sunt de vina, imi cer scuze, nu am vrut sa va certati.

Viitorul sot stie despre problemele mele :) Si mai stie foarte bine si ca il iubesc, il intreb uneori daca stie, si imi spune ca stie foarte bine.

Si nu cred ca ai numarat tu cate carti am citit, te-ai plictisi daca ai numara...Sau te refereai ca ar trebui sa stau cu nasul numai in carti? Ei uite ca mie imi place sa fac mai multe lucruri, nu doar sa citesc, de exemplu imi place sa ma uit la video-uri amuzante pe net...

Uite cum m-ai judecat de gresit in 3 aspecte deja.

Nu ma supar pe tine. Credeam si eu asa la inceput. Intr-adevar nu aveam incredere in el, asa cum zici tu, dar s-a tot chinuit sa imi castige increderea si a reusit, acum chiar am incredere foarte mare in el. Si tot repeta un lucru de care mi-am dat seama ca e adevarat, ca ma razbun pe el pentru tot ce vad eu negativ in alti barbati. Nu mai fac asta cu el, pentru ca mi-am dat seama ca avea dreptate. Dar as vrea sa-mi treaca totusi problema asta pe care o am cu barbatii (repet, nu cred ca toti sunt la fel, ma doare doar ca e vorba de o majoritate), probabil imi va trece doar cu multa rugaciune.
Am momente in care ma doare foarte tare ce vad si plang, ma deprim ffff tare si in acele momente de criza am nevoie de ajutor imediat, asa cum am primit pe acest forum de exemplu. Dar vindecarea adevarata imi va veni de la Dumnezeu, numai nu stiu cand...

:)) Nu te'am judecat in niciun aspect. Nu am spus ca e vina ta ca se cearta forumistii pe aici, vina ta e ca ai deschis un subiect cel putin tampit. Dar asta e alta poveste si fiecare are dreptul sa scrie ce vrea, deci imi cer scuze ca am spus asta.
La partea cu viitorul sot nu te'am judecat. Dar nu te cunosc si nu am presupus direct ca esti logodita. Insa daca tot esti pe cale sa te casatoresti, iti iubesti barbatul, iar el [presupun] nu e un pervers imputit, nu stiu de ce iti mai pasa de ceilalti barbati din lume. Fii fericita ca ai gasit unul bun, nu un animal [din nou, imi dau cu presupusul, te rog sa ma corectezi daca gresesc] si lasa'i pe ceilalti in treaba lor!
Cu cartile... din nou, nu te'am judecat, ti'am oferit o alternativa, ca daca tot te deranjeaza rautatea lumii poti sa iti intorci privirea de catre ea si sa iti ocupi timpul cu ceva util. Cu ocazia asta iti salvezi si ochisorii de lacrimi.
Cat despre numaratul cartilor tale... haha, nu m'as plictisi, pentru ca nu ma foarte intereseaza! Daca ai citit mult, foarte bine. Poti sa continui! Si poti si sa te uiti la videoclipuri amuzante, desi vad ca nu te ajuta sa razi, ci sa plangi.

Când priveşti păcatele altora e ca şi cum ai merge pe o punte peste o prăpastie şi, în loc să priveşti strict la punte, cedezi ispitei de a privi în jos. Sigur că o să te ia ameţeala şi ai să cazi. Puntea e rugăciunea iar capătul e Dumnezeu.
Nu te mai preocupa de ceilalţi bărbaţi, cu atât mai mult cu cât nu de cel de lângă tine e vorba. Fereşte-te cât poţi de ispitele gândului. Dă-i minţii tale întotdeauna ceva bun de lucru. Încet, încet, nu vei mai vedea aspectele astea care te smintesc şi vei începe să-i observi mai mult pe cei care îţi aduc lumină. Dacă tu însăţi vei fi în lumină.

frumos indemn

In facultate aveam o colega care avea mereu o problema cu ,, barbatii" si nu-i putea suferi mai ales pe unii care faceau anumite chestii mai urate, sa spun asa. In primii ani am locuit la camin pe acelasi palier si am devenit foarte apropiati, un fel de amici si ne confesam unul altuia. Imi povestea ca isi dorea sa-si faca un prieten dar ca a avut parte numai de magari si nesimtiti. Prin anul 5 mi-a spus ca si-a gasit prin intermediul unui site, un tip care nu era ,,barbat" si cu care se intelege foarte bine si vrea sa se casatoreasca. Stiam ca in B.O o astfel de castorie, cand sotul este impotent nu este permisa dar am aflat ca in urma unei cercetari mai amanuntite de catre duhovnic si cu aprobarea episcopului se poate face.
Sau casatorit de vre-o 4 ani si au o casatorie alba, au infiat 2 copii si se inteleg foarte bine. Acum cateva luni am povestit cu ea pe internet si mi-a spus ca tipul este foarte atent cu ea, ca il iubeste foarte mult si nu regreta nici o clipa pasul facut.
Considerati ca a procedat bine sau rau?

Mie mi se pare ciudat! Dar daca ei sunt fericiti...

Da, cred ca a facut bine, mai ales daca e pace in familie si a mai si infiat copii, cred ca e foarte bine.
Dar de exemplu eu nu as face asa ceva, nu as cauta dinadins un barbat impotent, sexualitatea poate fi ceva minunat care uneste doi oameni. Dar daca ei asa i s-a nimerit si asa e fericita, de ce nu...

Cand vei avea curajul sa pui inima la bataie ca sa gasesti raspunsul, cu rugaciune si cu Dumnezeu, atunci vei vedea ce e si in inima unui barbat. Cu siguranta vei fii suprinsa.

Din moment ce se înţeleg foarte bine, deşi, iată, au trecut deja 4 ani, putem spune că au procedat bine, nu ? Şi eu cunosc două astfel de cupluri fericite. Desigur, nu este o reţetă universală. Singura reţetă universală de fericire se găseşte în Matei cap 5.

Totuşi, două lucruri mă intrigă în postarea asta.
Primul, este sintagma nu era "barbat" folosită cu înţelesul de: nu avea potenţă sexuală. Până la urmă, iată că tot ecuaţia "un bărbat este ceva centrat în jurul unui penis" ajunge din subconştient la suprafaţă. În aceeaşi logică, am putea spune că femeile frigide, adică aproape 50 % dintre femei după statistici, nu sunt, de fapt, femei. Dacă nu le funcţionează ceva pe la organele copulatorii, carevasăzică feminitatea lor nu e.

Al doilea, este că apare povestea acestui caz în contextul în care se vorbea aici despre mojicie. Prin urmare, cu cât înjuri mai gros, faci apropouri sexuale mai fără perdea eşti mai potent ? Dacă este aşa, avem deja o explicaţie care să susţină asemenea practici de gang. Te pomeneşti că, vorbind şi purtându-se buruienos, unii bărbaţi vor să transmită ideea "să vezi ce potent sunt !"

Din punctul meu de vedere (unii or sa ii spuna rautate) tipa avea clar probleme psihice. Una e sa nu vrei sa ai relatii sexuale si sa te retragi la manastire, sau pur si simplu sa nu te casatoresti si sa traiesti asa in lumea (e intradevar mai ciudat, dar e alegerea unora) si e cu totul altceva sa ai repulsie fata de actul sexual si sa cauti un barbat impotent sa te casatoresti cu el. Eu nu cred ca acei copii, despre care unii spun ca le e bine (nu ca le-ar fi fost bine la casa de copii), primesc o educatie si un exemplu constructiv.
Si le raspund preventiv care ma vor acuza de rautate pentru asta: sunteti naivi si nu aveti simtul realitatii prea dezvoltat.

Pai ai o problema destul de artificiala.
Tu plangi pentru ca nu poti schimba realitatea potrivit dorintelor tale.
Nici nu stiu daca este vorba de o "majoritate".

Eu stiu barbati care m-au ajutat si m-ar ajuta oricand (nici macar nu sunt prietenii mei, ci i-am cunoscut prin sotul meu).
Sau chiar barbati cunoscuti intamplator.. tin minte ca o data efectiv m-am "luptat" cu un tanar care vroia sa-mi care el sacosele cu cumparaturi.
Si chiar acum doua zile am fost la service auto si m-au ajutat n oameni fara sa-i rog (unul sa-mi monteze scaunul de masina, apoi doi -ca e greu pt barbati sa monteze un scaun, au chemat si un inginer -, altul sa dea un telefon in locul meu etc...). Exista barbati politicosi, amabili, saritori.. trebuie sa li se dea doar o sansa.

Din nou, nu te supara pe mine, nu confunda dorintele tale cu realitatea.
Si eu as vrea multe lucruri, as vrea sa nu mai existe avorturi, sa nu mai existe atata lipsa de respect pentru viata etc.. dar inteleg ca aceasta este totusi realitatea in care traiesc si nu pot alege in locul altora.

Nu are rost sa-ti fie frica!
Crezi ca daca se intampla cel mai rau lucru posibil.. sa te insele, banuiesc ca asta este spaima ta. Sau sa nu te iubeasca cu adevarat, ci doar sa profite etc.. Crezi ca se darama cerul? Ca nu o sa mai poti trai?
Nu, nu se va intampla nimic, nu cade cerul, vei trai, te vei adapta...
Dar nu are rost sa traiesti acum cu astfel de spaime, consumandu-ti energia emotionala in lucruri fanteziste, dezarmandu-te singura in fata realitatii.

anna21, niciodata nu am pus la indoiala calitatile barbatilor, si eu cunosc o gramaaaada cu mii de calitati
eu vorbeam doar de partea sexuala
de exemplu cunosc un barbat super politicos, foarte amabil, foarte inteligent, dar isi insala sotia de cate ori poate

aici zice claudiu foarte bine cam cum vad eu barbatii, o persoana plina de calitati, dar care ascunde si un ... hai sa nu mai jignim :)) (repet, nu ma refer la toti, ci la o majoritate)

daca stau si ma gandesc, problema mea a aparut cu adevarat cand aveam vreo 20 de ani, inainte nu eram asa, oare sa fie de vina naivitatea in care am crescut? dintr-o data am dat de o realitate pe care poate nu am fost pregatita sa o accept si sa o suport...poate tot mai bine e cum a crescut claudiu, macar te obisnuiesti de mic cu o treaba, nu dai de ea asa brusc dupa o viata intreaga de naivitate. nu ma refer la naivitate in sensul ca nu stiam nimic despre sexualitate, doar aveam 20 de ani, dar nu stiam ca atatia barbati privesc pornografie, sau ca inseala atat de mult, sau ca e ceva considerat normal ca un barbat sa umble dupa femei doar pentru tup fara sa aiba sentimente, credeam si eu ca barbatul e ca femeia in privinta asta, si ca mai sunt si aia perversii cativa sau cativa don juani, asa cum e de exemplu lumea normala, si cativa psihopati ici colo...vai, ce lume frumoasa aveam in cap :)

si aveti dreptate, nu ar trebui sa ma intereseze ce fac alti barbati, decat prietenul meu. adevarul este ca nici NU ma intereseaza, dar e plin de pornografie peste tot si pentru mine e o adevarata agresiune, si asa ca si cand esti agresat vrei sa gasesti un vinovat, iar eu pe cine mi-am ales sa gasesc vinovat, barbatii, ca e mai simplu...

foarte simplu;este o pilda care nu stiu sigur daca are legatura cu o intamplare adevarata,sau doar a inventato acel ierarh,dar stiu ca a fost pusa in practica de oameni ai zilelor noastre,care au avut rezultate concrete,fara micsorare;de aceea l-am dat,pentru ca are mare legatura si complet inteles , pentru cei care cunosc calea mantuirii.
oare ar trebui sa am in vedere citatul:"...nu aruncati margaritarele,inaintea porcilor.(ca ei nu le cunosc spre folos)"

inca o chestie, s-ar putea ca lumea sa ne incurce, vreau sa clarific ca eu si anna21 nu suntem aceeasi persoana

sau ca e ceva considerat normal ca un barbat sa umble dupa femei
nu e si cu tot cinisimul meu,pot spune ca din ce am inteles realitatea este intre haosul in care aproape sunt niste perversi amatori de filme porno care inseala si toti sunt niste pudici loiali pana la moarte(depinde si de mediu intr-adevar),dar in general nu e atat de rau.eu in general aplic filozofia aia eminamente zen,prin care acepti orice situatie cu calm si disciplina

ce chestii sunt pe acest forum....prea mult se judeca...ia sa nu mai judecam ce sunt barbatii, ce sunt femeile...sunt fapturile lui Dumnezeu si atat...trebuie sa ne rugam pentru ei sa le fie bine....si cand le este rau...

Nu va mai suparati.....e mai bine asa, mergeti fiecare la duhovnicul vostru si va linistiti...e f. important...Bafta si incredere! Domnul o va ajuta si pe anna si pe toti!

Se pare că s-au unit doi oameni care aveau, fiecare, probleme de o anumită natură. Însă fiecare primeşte de la celălalt dragostea pe care n-ar putea-o primi de la o altfel de persoană. Şi nu poate fi decât dragoste adevărată, pentru că e peste fire. Cred că e o binecuvântare pentru ei faptul că s-au găsit. Altfel ar fi rămas ambii singuri (şi, probabil, nefericiţi), sau ar fi eşuat într-o căsătorie cu o persoană „normală”.
Iar faptul că au reuşit să adopte şi copii face să nu le mai lipsească nimic pentru a fi o familie împlinită.
Cât despre transmiterea către copii a repulsiei de care spui, eu nu mi-aş face asemenea probleme. Mă îndoiesc de faptul că mama se va apuca să le propovăduiască scârba faţă de sexul opus.
Cât despre naivitate sau simţul realităţii, s-ar putea ca unii doar să-şi dea cu părerea, pe când alţii să fi trecut deja printr-o bună parte a vieţii.

Fiind vb despre un cuplu care se declara multumit,fericit cred ca este rautacios intr-adevar sa le judeci alegerile doar din prisma ta,mai ales ca nu ei au scris aici pt a cere pareri!
Sa ne gandim ca nici nu-i cunoastem pe oamenii astia,nu stim cauzele care au dus la deciziile luate,poate au o poveste trista.

Depinde,copiii pot avea o soarta mult mai amara intr-o familie"normala"unde parintii sunt abuzivi sau imaturi.

In primul rand eu nu ii judec. Nu dau sentinte. Eu doar am spus ca nu e normal. Si nu e.

Nu am spus ca acel cuplu nu este multumit si fericit. Dar este normal? Si prin normal nu ma refer la ce accepta si practica majoritatea. Este normal dpdv al Lui Dumnezeu? In cazul "lui" nu am ce sa obiectez doar ca a acceptat asa ceva. Dar pentru "ea". Sau nu a fost prima porunca a Lui Dumnezeu, in ceea ce priveste firea, "cresteti si va inmultiti". Nu e asta legea firii?
Eu nu am spus nici ca le e mai bine copiilor intr-o familie cu parinti abuzivi. Dar e evident ca "problema" femeii are repercursiuni nu doar asupra vietii ei sexuale. Care credeti ca ar fi reactia ei daca fiica adoptiva "ar comite-o" pe la 16-17 ani?

Si ca sa mai raspund la o remarca: simtul realitatii nu tine de varsta. Iar experienta nu o capata toti cei care "trec" prin lume. Exista destui oameni de 50 de ani de exemplu care au dus o viata normala, dar nu au simtul realitatii. Sau poate avem pareri diferite despre ceea ce insemna simtul realitatii.

Nu avem de ce sa ne scandalizam,acest cuplu anormal(daca vreti acest termen)nu va impune trendurile societatii,nu este decat o situatie speciala si asa va ramane,un caz atipic.

In alta ordine de idei,fiicele nimanui nu ar trebui s-o comita la 16-17 ani,pt ca nu sunt pregatite inca.

Simţul realităţii, dar care realitate? Obiectivă, sau subiectivă? Realitatea pe care o vezi în lume, în ceilalţi, sau în tine însuţi? Din ce perspectivă îţi formezi părerea? Pentru că ce se întâmplă între doi oameni care se iubesc ţine de o realitate mai mult a lor. E între ei şi Dumnezeu.
Iar realitatea asta subiectivă trebuie să o trăieşti ca să o înţelegi. Nu se poate vorbi de ea fără să treci prin ea. Aşa e orice relaţie. Inclusiv cea cu Dumnezeu.

Asta ar putea sa fie mai aproape de topic. Daca vorbim dpdv al Bisericii (invatatura corecta de altfel) nici la 25 de ani nu ar trebui "s-o comita" daca nu sunt casatorite. Dar realitatea e cu totul alta. Iar barbatii care sunt niste "porci" (daca nu am gasit substituietul il jignim in continuare pe dl porc) au un rol important in asta.

Eu vorbesc despre lucrutile concrete. In momentul in care te afecteaza pe tine nu mai esti obiectiv. Ceea ce este normal devine irelevant cand esti implicat.
Dar simtul realitatii se refera la viata concreta. La lucrurile pe care le poti privi detasat. La concluziile pe care le poti trage din experientele proprii sau ale celorlalti atunci cand le poti analiza obiectiv. Atunci cand ai trecut peste ele si nu mai esti influentat afectiv.
Oamenii care nu au simtul realitatii iau de bune unele afirmatii si atat. Nu au filtru de discernamat. Tot ceea ce ii afecteaza negativ e rau. Tot ceea ce ii afecteaza pozitiv e bun. In rest nu mai conteaza nimic.

Normalitatea e relativa. Ce tie ti se pare anormal, altuia i se pare normal. Normalitatea invataturii noastre ar trebui sa fie din prisma invataturii Bisericii, si nu din prisma trairilor sau emotiilor personale.
Cine este omul ca sa isi dea cu parerea ce este normal sau nu la Dumnezeu? Cine poate pretinde ca cunoaste fiinta lui Dumnezeu ca sa ii stabilieasca gradele normalitatea in ceea ce priveste anumite lucruri?
Ia spune-mi, enormal sa stai toata ziua intr-un stalp si sa te rogi? Sau e normal sa stai incis intr-o pestera si accesul cu exterior sa fie un gemulet de 20/20? Sau e normal sa umbli descult si cu capul gol iarna, direct pe zapada?
Lista poate continua, dar eu ma opresc aici.

Cred ca exprimarea cea mai cinstita era"din punctul meu de vedere nu e normal."
avem exemple de sfinti care s-au castorit si au avut o casatorie alba. Nicaieri nu scrie ca e pacat sa nu-ti doresti actul sexual. Daca te poti lipsi de el, asumandu-tiintreaga responsabilitate pe care o presupune viata de familie e un lucru foarte bun. Plus ca gestul de a creste in armonia copiii altcuiva ii inobileaza fapta.
Acum, ca tot vorbim de normalitate, spune-mi tu ce e mai normal: sa traietsi fara legatura conjugala dar sa cresti copiii altuia sau sa triesti in legatura conjugala cu sotul dar sa te feresti de a avea copii, multumindu-te doar cu unu , doi?

Ciudata exprimare. Adica cei care nu isi fac echipe de fotbal se feresc de a avea copii? Numarul de copii pe care vrea sa ii aduca pe lume e alegerea femeii si se ia decizia in cuplu. Nu e gresit sa faci doi copii, daca atatia iti doresti. precum nu e gresit sa ai 10 copii, daca chiar iti doresti atatia.

Normalitatea nu e relativa. Tocmai de aceea am facut mentiunea ca nu ma refer la "normalitatea" aceptata si practicata de majoritatea.
Normalitatea e determinata de cele necesare pentru apropirea de Dumnezeu. Asta e evident. Decsi e normal sa stai intr-o pestera neincalzita daca privim din punctul asta de vedere.
In primul rand nu este vorba de abtinerea de la actul sexual pentru ca isi doreste curatia. Cel putin din prezentarea situatie nu asta reise, ci e vorba de repulsie datorata de o dezamagirea. De aceea am spus ca tine de patologic aceasta manifestare.
Dorinta de a face bine nu e suficienta. Nu e vorba de asta aici, dar il voi da ca exemplu prin comparatie: Drumul spre iad e pavat cu bune intentii.

Intradevar, modernismul i-a dat femeii dreptul de a-l substitui pe Dumnezeu. Astfel ea devine propriul ei dumnezeu, hotarand cand si cati copii sa faca.
Ti s-a parut ciudata exprimarea. Ok, se poate.
Atunci gaseste tu un alt mod de a explica situatia: femeia impiedica venirea pe lume a darului lui Dumnezeu prin tot soiul de metode contraceptive(a se citi abortive). Astfel femeia naste unu, doi iar daca Domnul vrea sa il mai trimita pe al treilea ea se opune cu strasnicie, pe motiv ca deh...stie ea mai bine ce-i de folos ptr ea.
Nu e un pacat sa faci doi copii, cum nici nu-i o vartutea sa faci 12, atata timp cat nu intervii in mersul firesc al lucrurilor prin tot felul de metode care sa impiedice fecundarea sau mai rau, sa omoare embrionul prin infometare sau sfartecare. Vartutea consta in a creste copii primiti ca dar ptr Imparatia lui Dumnezeu

Nici femeia si nici barbatul nu au dreptul sa hotarasca cati copii sa aiba, atata vreme cat nu ei sunt cei care dau viata ci Dumnezeu.

Incalcand randuiala, se alatura si ei marei mase de luptatori contra lui Dumnezeu, asa cum zicea inteleptul Gamaliel.
Si atunci? copii bolnavi? Copii neascultatori? Parinti bolnavi? Cancer? Certuri in familie? Nevoi materiale? saracie? Depresie? Boli sufletesti grave?Toate astea nu ar trebui sa ne mai mire, sunt consecinta fireasca a faptului ca L-am substituit pe Dumnezeu.

Eu sunt de acord. Bine, asa cum nu te face pacatos faptul ca ai 2 copii si nici virtuos faptul ca ai 12, la fel e si cu cunoasterea adevarului.
Dar sincer e greu sa cresti astazi 12 copii. E greu pentrru ca ne-am indepartat de Dumnezeu. Si totusi asta e realitatea.
Si totusi nu e acelasi lucru sa refuzi sa te casatoresti cu un barbat care poate face copii? Si repet din postare nu se intelege ca ar fi facut asta din dorinta de curatie, ci din repulsie fata de modalitatea pe care Dumnezeu a lasat-o pentru proceere.

Pai cred ca o femeie are destul discernamant ca sa realizeze cati copii poate sau nu poate sa faca. De aia i'a dat Dumnezeu minte, sa judece!

Da? Pai eu un am auzit ca in ultima vreme Dumnezeu sa fi aruncat din cer paine pe masa celor cu 10-12 copii care dau de lucru asistentilor sociali. E una sa ai credinta si e cu totul altceva sa te inmultesti in nestire, ca pisicile, si sa te trezesti ca iti mor copiii de foame si umbla desculti pe strada. Daca ai o situatie financiara buna si iti permiti sa cresti 12 copii, bravo! Cine e in situatia asta, ar trebui sa o faca. De ce nu? Dar cand n'ai dupa ce sa bei apa, mai adu pe lume inca 12 suflete care vor muri, la randul lor, de foame si vai, vei fi primul care va intra in Rai!