cum asa? daca spui ca in Vest femeile nu pun accent pe exterior totusi sunt genul sportiv, naturist, ..., pai cum nu pun accent pe exterior? daca fac sport si mananca rational, o fac pentru a avea un corp frumos.


iar realitatea este ca in Occident femeile pun accent pe aspectul exterior mai mult decat pe moralitate, ba chiar moralitatea nici nu inseamna nimic pentru ele

de la Occident ne-a venit spiritul libertin, depravarea; sub influenta bisericilor protestante care sunt foarte delasatoare din punct de vedere moral.

Eu ma refeream la vestimentatie, aspect exterior (par, make-up si etc.). In Est se preocupa mult cu ce imbraca, sa fie elegant, scurt, stramt, de mrca, etc., se preocupa de cosmetica, de par, de cum sa atraga baietii din punct de vedere trupesc.
In Vest se imbraca mai la nimereala, mai sport, nu se fardeaza asa, parul scurt si fara complicatii etc. Spuneam insa ca sunt si exceptii.

Moralitatea s-a mai schimbat si in Est, daca ma uit la televizor si in presa.
Nu se poate generaliza nici in Est si nici in Vest.

In America de Nord de ex. am vazut femei in pijamale pe strada, in traning de barbati, in chiloti la magazin, in sanii goi etc. Mda. Oi, dar am vazut si o gramada de fete fardate, vopside, cu haine de firma, cu toace, si copile de generala unele. Cel putin in scoli/universitati se imbraca fetele tare sumar. Aici cuvantul "pacat" nu exista!

Tot in vest, barbatul a devenit muiere, iar femeia barbat. Cel putin in SUA e jale din punctul meu de vedere. Miscarea feminista e asa de puternica si numai paguba a facut. E o ura impotriva barbatilor ceva de speriat. In SUA daca suni la politie si spui ca sotul te-a lovit, chiar daca nu este asa, ajunge in puscarie, caci asa e legea. Si daca mai da peste o feminista ca judecatoare s-a fript. Nu e normal, femeia sa fie femeie, barbatul, barbat. Iar conceptia cum ca barbatul este "eroul" iar femeia domnita nu mi se pare invechita, ci normala, fireasca.
In sfarsit, sper sa nu se ajunga in RO cum s-a ajung in America de Nord cu miscarea feminista.

http://www.batteredmen.com/

Feminism Explained--By a FEMINIST
http://www.youtube.com/watch?v=_QlD2...eature=related

#1 Living in a Feminist, Man-Hating Matriarchy - part 1 of 5
http://www.youtube.com/watch?v=N0L3i...eature=related

Violent Women and Government Lies
http://www.youtube.com/watch?v=hc3Tw...eature=related

The Indoctrination of Feminism Part 1
http://www.youtube.com/watch?v=hpD96...eature=related


Am pus linkurile ptr. a clarifica la ce ma refer cand vine vb. de miscarea feminista in America de Nord.

Se întâmplă şi cu feminismul ceea ce s-a întâmplat cu democraţia: sunt sisteme, în fond absurde, care duc la noi forme de sclavie a oamenilor, bărbaţi şi femei, zicând că îi emancipează.

si romancele noastre au inceput sa se strice datorita Occidentului care nu beneficiaza de biserici crestine morale, in felul asta s-a ajuns la libertinajul cras care exista acolo !

Da, feminismul a ajuns sa aiba treptat consecinte negative, ...exact la fel ca si comportamentul barbatilor, care a dus la aparitia feminismului, ori cand cu totii ne vom comporta ireprosabil, doar atunci totul va fi ideal, pana atunci...sa privim obiectiv toti vinovatii!!!

In prezent, tot ce exista in societate e doar o consecinta a greselilor care au persistat de-a lungul timpului, deci care nu au fost (nu s-au vrut) rezolvate , astfel incat sa nu se agraveze lucrurile, asa ca sa nu se mai lamentam, avem ceea ce s-a semanat, toate fiind inter-relationate intre ele.

Un virus care provoaca autoliza organelor genitale la occidentalele astea stricate, desexualizandu-le total (practic devin ceva non-gen/inter-gen fara impulsurile sexuale nerusinate si cupiditatea si lacomia de protectie si confort specifica genului feminin, basca fara impulsurile de dominatie, cariera si persecutie, pe care le-au furat/imitat de la masculii umani), si o sa vedeti ce cuminti vor deveni si cum vor dispare feministele, in decadele urmatoare. Din pacate, oamenii de geniu, care ar putea inventa asta si nu numai (de exemplu, si un leac pentru AIDS sau cancer, sau lepra) sunt de partea cealalta a baricadei, pentru ca sunt mai bine platiti.

Bine ai sesizat! De parca feminismul aparea asa din neant,ca-s femeile turbate...

@Laura
Numai dintr-o vizita prin State,nu cred ca poti sa-ti faci o parere asupra societatii(ma refer la o parere profunda);dar poti avea un tablou cat de cat superficial al problemei.

Nu este adevarat ca poti incrimina un barbat de violenta doar pe baza unui telefon,se vor face cercetari daca are un istoric ca persoana violenta,daca si unde a fost implicat in alte nereguli(ca de ex.amenda de parcare;de obicei delicventii de rand sunt certati cu regulile,legile si normele locale astfel incat iti apare repede rezultatul daca ai de-a face cu un neispravit).

Este firesc ca autoritatile sa fie alerte cand au un telefon despre violenta familiala,deoarece fiecare isi poate permite o arma si de la o cearta pana la zburatul creierilor pe pereti si apoi aruncat cadavrele pe autostrada-este un pas atat de mic...!

Este oricum o situatie mult mai buna decat in Romania unde daca esti femeie tanara,politistii iti vorbesc cu subinteles se holbeaza nerusinat si se hlizesc ca niste adolescenti(am vrut sa spun infantili) atunci cand ai o ocazia sa interactionezi cu ei.Mi s-a intamplat sa merg la politie pt un caz serios si sa fiu tratata cu neprofesionalism.

Eu oricum,am renuntat sa ma mai uit la stiri de mult... Prea multe cadavre!!!!

Un portal de stiri interesant :http://www.descopera.ro/

Nu cred ca exista o reteta stricta: Cum sa-ti pastrezi fecioria inainte de nunta. In mare pot spune urmatoarele, pentru fete:

- Ganditi-va intai bine, care este motivul adevarat pentru care va doriti acest lucru. Este credinta? Este moralitatea? Este un principiu strict personal? Este frica fata de parinti? Este visul de a avea o experienta a nuntii mai speciala, o noaptea a nuntii diferita fata de toate celelalte fete? Este frica de a nu fi dezvirginata si parasita? Este teama ca daca vei fi parasita de primul barbat, viitorul sot iti va reprosa ca n-ai fost virgina? Este teama ca ceilalti vor afla si te vor defaima? Este teama, pur si simplu, de sex, de actul sexual in sine? Este o motivatie a faptului ca niciun barbat nu te-a curtat si preferi a spune ca vrei sa fi virgina pana la nunta, decat sa accepti ca nu ai avut nicio interactiune de prietenie cu vreun barbat? Este dorinta de a fi apreciata de barbati mai mult decat alte femei? Este teama ca nu ai alta calitate pentru care sa fi curtata de barbati pentru casatorie? Dupa ce determinati motivul principal, va va fi mult usor. Sunt multe fete, care sub umbrela moralei crestine, ascund de fapt total alte principii pentru care isi pastreaza virginitatea si de multe ori reprezinta o problema serioasa pe care nu vor s-o ia in calcul.
- Dupa gasirea motivatiei si intarirea principiilor crestine, cu precadere, trebuie sa va propuneti, clar si irevocabil, ca absolut orice s-ar intampla, pe oricine ati cunoaste si de oricine v-ati indragosti, nu veti ceda sub nicio forma.
- Dupa gasirea perechii potrivite si legarea unei relatii de prieteni, explicati exact motivele pentru care doriti sa ramaneti virgina pana la casatorie. Fiti amabile, discutati cu calm, nu faceti reprosuri. Daca veti stii sa argumentati ideea, cu siguranta, mesajul va putea fi inteles si poate chiar si respectat. In felul acesta, veti vedea exact si ce intentii are acel barbat cu voi: Daca vrea o relatie pasagera sau ceva pe termen lung.
- Barbatii, fie ei virgini sau nu, se gandesc mai mult si mai des la sex decat femeile. Fiti deschise si explicati ca e doar o chestiune de principiu. Daca vi se pune problema "Si daca nu ne potrivim in pat?", nu va alarmati si incercati sa le spuneti ca sexul nu e doar un act mecanic. Prin comunicare, intelegere si rabdare, lucrurile vor ajunge sa mearga cum trebuie. Ar fi bine sa ajungeti impreuna si la un duhovnic, care sa-i explice si lui de ce e bine sa respecte decizia ta.
- Evitati cadrul intim. Sunt foarte multe femei care desi una spun, alta fac. In ciuda faptului ca se lauda cu dorinta de a ramane virgine, obisnuiesc sa faca vizite la domiciliu, programeaza excursii la mare/munte pe mai multe zile, accepta diverse provocari oarecum erotice. Ca sa ma fac inteleasa, un film se poate vedea si la cinema, nu numai acasa la tine sau la el. Barbatii percep astfel de invitatii sau acceptarea lor, ca pe o intelegere tacita ca pot incerca mai mult. Daca chiar vrei sa-ti faci clara opinia, evita intimitatea de acest gen. Am auzit multe fete suparate, pe faptul ca s-au dus la mare cu iubitii lor, au dormit in aceeasi camera, acelasi pat si s-au simtit ofensate ca au inceput sa le atinga. Lucrurile acestea nu se intampla daca nu accepti un cadru propice.
- Evitati discutiile cu subiecte erotice. Daca chiar vrei sa fi pura, pai fii pana la capat si pastreaza-ti si castitatea morala.
- Daca ai 18 ani si te-ai gandit sa te mariti pe la 25 cu prietenul actual, uita de aceasta relatie. Vrei sa te mariti virgina? Atunci asuma-ti clar responsabilitatea de a te marita cu barbatul caruia ii tii teorie pe aceasta tema in urmatorul an. Nu cred ca exista prea multi barbati carora sa le spui: "Stii, eu vreau sa ma marit virgina.....peste vreo 7 ani" si sa te si astepte atata.
- Si mai ales, in niciun caz, dar in niciun caz.....Nu acceptati, nu initiati, nu provocati alte activitati substituente sexului. Virginitatea ta n-are absolut nicio valoare, daca faci alte practici, pentru a suplini lipsa sexului.
Cam astea ar fi, din punctul meu de vedere. Am expus exact cazul cand pierderea virginitatii devine o tentatie. Repet, virginitatea nu este o virtute, daca n-ai interactionat cu niciun barbat vreodata, nu te-a curtat nimeni, nu te-ai apropiat de nimeni vreodata. Toate ne nastem virgine, nu e un privilegiu. In momentul cand esti pusa in situatia de a alege, atunci pastrarea ei o face cu adevarat virtute.

In cazul barbatilor, cu riscul, de a fi aspru "pusa la colt", spun ca lucrurile stau ceva mai diferit.
Exista, bineinteles, cu siguranta si un numar foarte mic de barbati care vor sa ramana feciori pana la nunta din credinta si din principii morale.
Restul motivatiilor?
1) Efectiv nu au cu cine sa se culce. Prefera sa spuna ca vor sa se insoare virgini, decat sa recunoasca faptul ca nicio femeie pe care au curtat-o, nu a vrut sa aiba o relatie de prietenie cu ei.
2) Prietena lor vrea sa se marite virgina. Din iubire, din respect, din intelegere, va accepta acest lucru si o va astepta.

Si cam atata...Din pacate, barbatii tin foarte mult la imaginea lor intre alti barbati si de multe ori, din cauza presiunilor sociale, actioneaza cum stim. Iar barbatii chiar seriosi si responsabili, se dau foarte greu inapoi in fata unei tentatii cu prietena lor si in prea putine cazuri vor spune "nu".
S-au dat tot felul de exemple pe diverse thread-uri cu barbati de varsta a doua, sau chiar a treia care spun ca s-au insurat feciori si sustin ca a fost datorita principiilor crestine. Oare?
Pe vremurile acelea, lucrurile stateau total diferit. Fetele erau amenintate aspru acasa pentru a-si pastra virginitatea. De asemenea, exista temerea ca daca vor face pasul cu cineva si vor fi parasita, nu vor mai putea niciodata sa se marite. Nu exista atata libertate in miscare. Ca fata, nu puteai sa spui acasa: "Mama, ma duc cu iubitul la mare, doar noi doi, o saptamana". Nu puteai sa convingi usor fetele sa te viziteze acasa. Existau alte valori si alte reguli. Practic, ca baiat, trebuia sa cauti mult mai mult fete care sa fie dispuse sa faca sex inainte de casatorie si era destul de dificil sa convingi o fata serioasa sa faca asta inainte de nunta.
Alte timpuri si nu cred ca puteti sa-mi spuneti ca lucrurile stau la fel. Nici atunci barbatii nu spuneau "Nu" la ocazii aparute, nici acum nu o fac. Doar ca atunci, ocaziile erau destul de rare.
Sper ca barbatii sa nu se supere pe mine si as prefera sa-si dea cu parerea mai ales, cei tineri, neinsurati si sa-mi spuna sincer: I-ati marturisit vreodata unei fete ca vreti sa va insurati virgini? Respectati acest principiu din suflet si nu l-ati incalca orice ar fi?

Frumos sfat!!Dar unii se trezesc foarte tarziu ... cauta cu disperare intoarcerea si spera ca poate isi schimba Dumnezeu planurile cu viata lor.

De aceea, sfatul meu atât pentru fete, cât şi pentru băieţi acesta este: nu amânaţi căsătoria. Dacă socotiţi că aţi găsit partenerul potrivit, care mai exact înseamnă că are toate următoarele trei calităţi:
-Îl iubeşte pe Isus şi este hotărât(ă) să Îl urmeze
-vă iubeşte şi îl (o) iubiţi
-credeţi că ar putea fi un bun tată (mamă) de familie
atunci nu mai aşteptaţi nicio zi, că nu mai aveţi ce anume să aşteptaţi: mergeţi la preot chiar mâine.

Restul vine ca de la sine, între doi tineri ţinuţi de câte o mână de Domnul. Şi succesele studenţeşti, şi cariera, şi banii, şi locuinţa, şi tot ce mai vreţi şi sunteţi de părere că înseamnă fericire.[/quote]

De aceea, sfatul meu atât pentru fete, cât şi pentru băieţi acesta este: nu amânaţi căsătoria. Dacă socotiţi că aţi găsit partenerul potrivit, care mai exact înseamnă că are toate următoarele trei calităţi:
-Îl iubeşte pe Isus şi este hotărât(ă) să Îl urmeze
-vă iubeşte şi îl (o) iubiţi
-credeţi că ar putea fi un bun tată (mamă) de familie
atunci nu mai aşteptaţi nicio zi, că nu mai aveţi ce anume să aşteptaţi: mergeţi la preot chiar mâine.

Restul vine ca de la sine, între doi tineri ţinuţi de câte o mână de Domnul. Şi succesele studenţeşti, şi cariera, şi banii, şi locuinţa, şi tot ce mai vreţi şi sunteţi de părere că înseamnă fericire.[/quote][/quote]Frumos sfat!!Dar unii se trezesc foarte tarziu ... cauta cu disperare intoarcerea si spera ca poate isi schimba Dumnezeu planurile cu viata lor

[/quote]

Ai dat un sfat foarte bun, conform invataturilor crestin ortodoxe, ca tinerii sa mearga la preot atunci cand sunt de comun acord ca vor sa-si imparta bucuriile si necazurile in aceasta viata.
Perioada pana la casatorie (care se doreste a fi scurtata pe cat posibil), trebuie traita in castitate. Cei doi tineri vor purta discutii, pentru o cunoastere mai buna, vor discuta despre viitoarea casatorie, tot ce tine de acest subiect.
In felul acesta se vor dovedi buni crestini, respectand poruncile lui Dumnezeu si cele ale Bisericii ortodoxe.
Dar daca vor imita felul lumesc de vietuire (concubinaj), atunci sa stie ca sunt lipsiti de protectia si binecuvantarile lui Dumnezeu, iar sfarsitul va fi iadul de foc.

ps.: numele Mantuitorului se scrie cu doi "i", adica "Iisus".

Ai dat un sfat foarte bun, conform invataturilor crestin ortodoxe, ca tinerii sa mearga la preot atunci cand sunt de comun acord ca vor sa-si imparta bucuriile si necazurile in aceasta viata.
Perioada pana la casatorie (care se doreste a fi scurtata pe cat posibil), trebuie traita in castitate. Cei doi tineri vor purta discutii, pentru o cunoastere mai buna, vor discuta despre viitoarea casatorie, tot ce tine de acest subiect.
In felul acesta se vor dovedi buni crestini, respectand poruncile lui Dumnezeu si cele ale Bisericii ortodoxe.
Dar daca vor imita felul lumesc de vietuire (concubinaj), atunci sa stie ca sunt lipsiti de protectia si binecuvantarile lui Dumnezeu, iar sfarsitul va fi iadul de foc.

ps.: numele Mantuitorului se scrie cu doi "i", adica "Iisus".[/quote]

Sfatul l-a dat domnul Dragomir. Frumos sfat si adevarat. La fel de bine ai zis si tu.

Parintele Paisie Aghioritul ii indeamna pe tineri sa se poarte astfel:

"Fiecare trebuie sa o vada pe logodnica lui ca pe sora lui, sa fie amandoi foarte atenti si sa se infraneze. Sa-si faca nevointa lor, pentru dragostea lui Dumnezeu, ca astfel sa se incununeze la sfarsit ca niste luptatori marinimosi. Aceasta este semnificatia cununiilor Bisericii. Numai astfel are cineva ca ajutor harul dumnezeiesc. Logodna sa fie scurta, sa nu se prelungeasca prea mult."

Din casniciile pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului, m-am convins ca acesta este secretul unei casnicii fericite.

Si vi se pare corect ca pentru un act sexual sa arzi o vesnicie in "iadul de foc" ?

Nu am postat eu treaba asta. A fost o eroare in sistem.

Bizantina l-a postat.

Mie, unuia, mi se pare absolut corect. Primii nostri parinti au fost exmatriculati din raiul pamantesc pentru mult mai putin decat o fornicatie: pentru ca au mancat dintr-un fruct din care nu trebuiau sa manance. In realitate, este vorba de trecerea unui prag de interdictie divina. Iar fapta lor a avut consecinte teribile. Oricare transgresare a legii divine o are.

Cu pregatirea dv de jurist veti intelege indata. Iata: eu ard o palma cuiva. Un lucru care nu trebuie, desigur, facut. Acuma, sa presupunem ca ajung cu pricina in fata judecatorului. Un lucru important care il intereseaza ar fi cui anume am tras o palma. Daca e vorba de brancardierul spitalului in care conduceam garda de noapte fiindca se scobea in dinti in loc sa aduca brancarda, probabil ca am sa fiu condamnat, fiindca brancardierii sunt oameni, nu vite si nu trebuie palmuiti. Este, insa, de presupus ca pedeapsa va fi spre minimul legal. Daca, insa, l-am palmuit pe colegul de la cealalta linie de garda, nu as mai beneficia de aceeasi atitudine binevoitoare a judecatorului. Inca si mai grav ar fi daca a doua zi, la raportul de garda, seful clinicii m-a apostrofat asupra felului in care am condus garda, iar eu am sarit cu o palma. Nici nu mai vorbesc de cazul in care cel palmuit de mine ar fi ministrul sanatatii. Iar, daca as trai intr-o monarhie, palmuirea regelui ar fi echivalenta unei crime. Traim, de fapt, intr-o monarhie: traim in Biserica Catolica. Una e sa-l palmuiesc pe paracliser, alta e sa fac acelasi lucru cu Sfantul Parinte. Dar, daca cel palmuit ar fi mai mult, MULT mai mult decat acestia, nu numai in grad, dar si superior ontologic ? Daca ar fi vorba de Regele Regilor, daca ar fi vorba de Insusi Acela in numele Caruia Sfantul Parinte carmuieste Corabia ? Avem aici ceea ce matematicienii ar numi un fenomen de limita: daca Acela palmuit imi este nu superior, ci INFINIT superior, atunci palma mea ar fi un lucru de INFINITA gravitate.
Sau, sa o luam altfel. Stiti bine ca injuratura, daca nu e vorba de cele sfinte, este pacat lesne iertator. Pentru o injuratura nu e nevoie de spovada, ci e un lucru pe care Dumnezeu il iarta prin simpla cainta si hotarare de a nu mai injura. Pe de alta parte, a-l injura pe preot, cu deosebire cand, purtand ornatele imparatesti, actioneaza in persona Christi Capitis, este nu numai un pacat grav, ci un lucru care duce la excomunicare automata. Preotul insusi, nici chiar in cadru sacramental, nu mai poate obtine iertarea pentru mine, ci va deferi cazul episcopului. Iar, daca ar fi sa mor inainte de a obtine dezlegarea arhiereasca, as muri in stare cazuta si in afara Bisericii. Atat este de important statutul celui care face obiectul injuraturii.
Or, prin pacat, asta facem: Il injuram pe Dumenezeu. Il palmuim pe Cristos. Este o fapta de gravitate infinita, care merita pe deplin pedeapsa infinita. Daca vreun alpinist, atarnand de o singura franghie deasupra prapastiei, s-ar apuca sa il injure pe cel care tine capatul franghiei, ar fi curata nebunie. Acela ar putea da drumul oricand considera franghiei, iar nebunul s-ar pravali in prapastie. Atat de nebuni suntem noi. Prin pacatele noastre, prin sudalmele pe care le aducem Domnului aici printr-o betie, colo printr-o fornicatie, dincolo printr-un sperjur, Il provocam pe Dumnezeu. Numai infinita Lui rabdare face sa nu dea drumul imediat firului vietii noastre, care atarna de mana Lui. Dar, daca o va face atunci cand suntem in siguranta, cand ne aflam pe stanca tare a Sfantului Sacrament, sau daca, dimpotriva, o va face cand sufletul nostru atarna deasupra prapastiei vesniciei, numai de El depinde. Eu, unul, nu mai vreau sa fiu nebun. I-am pus destul rabdarea la incercare. De saptezeci de ori catre sapte ori s-ar fi cuvenit sa dea drumul franghiei sufletului meu, aflat in inconstienta murdarie. Simt ca El nu ar mai putea suporta sa ma intorc, iarasi, la vomitatura mea...

Sincer, ma indoiesc ca toate pacatele sunt socotite la fel. Sunt sustinatoare a Sfintei Taine a Cununiei, dar nu cred ca arzi in focul iadului daca te-ai culcat inainte de casatorie cu persoana iubita.
Sincer, eu consider mult mai grav sa vorbesti vulgar toata ziua la adresa tuturor, sa te exprimi trivial si cu cuvinte murdare, decat sa ai relatii cu o persoana.
Pana la urma jignind pe cineva cu vorbe urate si scarboase, incalci si poruncile lui Dumnezeu si pe deasupra mai faci rau si altui om.

De la injuraturi s-a ajuns la lucruri grave adesea. Batai, agresiuni, hartuiri, crime. Mai ales intre barbati, injuratura mereu provoaca scandal (daca nu e spusa sub forma de "apelativ" prietenesc).
Uitati-va in scoli. De la o vorba spusa la nervi, ajung sa-si scoata ochii baieti de 14-15 ani.
Uitati-va in cluburi. De la o injuratura aruncata pentru a-ti face loc intre mese, se ajunge la injunghieri si batai de grup.
Uitati-va si in trafic. De la o injuratura, se lasa cu zgariat masini, bataie si alte nebunii.

Nu zic si de la relatii sexuale inainte de casatorii se ajunge la lucruri grave uneori. Dar sa nu exageram. Ne place sa criticam permanent cuplurile care au ajuns sa se desparta, sau sotii care au divortat si obisnuim sa spunem ca s-a intamplat din cauza relatiilor sexuale intretinute inainte de cununie. Sunt stereotipuri, in general. Sa fim seriosi, in epoca noastra, sunt mult mai multi oameni care nu se casatoresc virgini decat cei care o fac. Totusi intalnim atatea familii fericite, cu copii frumosi, se inteleg bine si se iubesc.
E ok sa indemnam lumea la a respecta Sfanta Taina a Casatorie, dar de aici pana la a face o intreaga drama ce include focul iadului și ghena vesnica pentru cei care nu respecta principiul virginitatii, e cale lunga. Hai sa fim totusi oameni deschisi si sa observam pacatele care cu adevarat distrug umanitatea. Si desfranarea e unul dintre ele, bineinteles. Dar depinde si aici in ce masura se face.

Invatatura ortodoxa spune altceva. Daca ai avut relatii inainte de casatorie sau cand esti divortat etc. se considera desfranare. Iar daca mori cu acest pacat nespovedit tot posibilul sa pierzi mantuirea. Desfranarea este unul dintre cele mai grave pacate; nici un Sfant nu a reusit sa invinga dracul desfranarii, iar asta inseamna ceva. Spovedania adevarata se face cu cainta, cand marturisesti pacatul sa si simti ca iti pare rau ptr. asta ptr. ca ai gresit in fata Domnului si apoi sa nu mai faci. Asa, te duci la spovedania spui ca ai facut x sau y fara nici o remuscare si nu ai rezolvat nimic. Pocainta este una, spovedania de fatada este alta.

Tie nu?
Cat timp nu ne revizuim aceasta orbire nu avem rezervat alt loc decat "iadul de foc".
A propos, esti cumva avocatul cauzei in recurs a lui Adam si Eva? Pledeaza inca nevinovati?

9. Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.(1Cor6,9-10)

Inseamna ca gresesti si te rog sa revezi afirmatia ta.
Din cate stiu eu toti sfintii au reusit sa invinga dracul desfranarii ca altfel n-ar fi sfinti; l-au invins ei insisi pentru cauza lor, nu l-au desfiintat, nu l-au distrus, nu l-au anihilat pentru ceilalti oameni, tot asa precum Insusi Iisus Hristos a calcat moartea cu propria moarte, insa fara s-o anihileze pentru ceilalti oameni.

:D Numai invatatura ortodoxa crestina nu este asta. Zelul tau este de apreciat Laura, insa consider ca putina intelepciune duhovniceasca nu strica ;)

Sfintii Parinti (Sfantul Ioan Scararul spre exemplu - Scara Raiului) explica ca sunt in mare 7 duhuri dracesti de baza, 5 "coboara" si 2 "inalta"... la iad evident, inca din viata aceasta.
Astfel: lacomia, desfranarea, avaritia, mania, invidia trandavia "coboara" omul la iad; iar slava desarta si mandria "inalta" omul la iad.

Despre modul cum pot fi biruite aceste patimi, pacate si duhuri dracesti Sfintii Parinti au multe lucrari... iar Sfantul Ioan Scararul afrima: "doboara 3 si celetate 5 vor cadea si ele". Care sunt cele 3... va "indemn" si pe voi la compania Sfantului Ioan Scararul (in lectura si rugaciune) sa invatam de la el.

Multi Sfinti au rusinat dracul desfranarii: Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Gheron Iosif Isihastul... sunt doar 2 nume.

Doamne ajuta.

P.S. Din nefericire sunt multi crestini (inclusiv ortodocsi) care considera ca au "sfintenia garantata" daca nu sunt desfranati... si "uita" de fecioria duhovniceasca, fecioria inimii... precum si de celelate patimi, pacate, duhuri necurate (intre care cea mai cumplita este mandria)
Sunt si multi necrestini si chiar atei care nu se desfraneaza, multi dintre ei traiesc in feciorie... si totusi evident ca nu putem vorbi de hristificare, indumenzeire in har.

Recomand inregistrarea conferintei ASCOR Brasov: Sfinti si prejudecati, flashuri biografice incitante

Conferinta sustinuta de parintele Policarp de la Schitul Bran, in data de 9 decembrie 2012. Se poate descarca de aici, in urmatoarele cateva zile:
https://dlf.transfer.ro/transfer_ro-...d0b28f8ac8.zip

Doamne ajuta.
Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos spre a face voia LUI si nu pe a noastra.

Cat despre titlul topicului: "Curatia trupeasca pana la nunta "(la Taina cununiei banuiesc ca s-a dorit referirea si nu la nunta=petrecerea laica) sunt de parere ca este inadecvat (caci se se exclude resposabilitatea curatiei trupesti a sotilor ulterioare casatoriei, sau se induce in mod inadecvat ca activitatea sexuala fireasca intre soti este rea in sine) si mult mai potrivit este: "Curatia trupeasca pana la adormire (moarte)", intrucat Taina Casatoriei si familia asigura posibilitatea unei curatii trupesti inclusiv in viata normala de famile care implica relatiile sexuale firesti dintre soti. Nu actul sexual in sine este rau, ci modul in care este folosit (nefirescul, "abuzul si refuzul" fiind rele).
Sunt multi sfinti care au fost casatoriti.

Doamne ajuta.

Analogia pe care o faceţi cu domeniul juridic nu vă susţine punctul de vedere, şi iată de ce:

În primul rând, criteriul pe care îl propuneţi nu este unul valid (în domeniul juridic) pentru individualizarea judiciară a pedepsei.

Niciun judecător nu va condamna la o pedeapsă mai mare pe cel care a tras o palmă directorului de spital, raportat la cel care a tras o palmă brancardierului, dacă toate celelalte circumstanţe reale ar fi similare sau cvasi-similare.

În al doilea rând, am să vă redau textul legal referitor la funcţia pedepsei penale, cu sublinierile mele (art. 52 din Codul penal:

Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului.


În al treilea rând, dacă este să aducem în discuţie un criteriu real al individualizării judiciare a pedepsei penale, unul care să îşi găsească, eventual, aplicare şi în cadrul unei aproprieri de sfera teologică, am să fac vorbire despre măsura prejudiciului cauzat.

Revenind la exemplul D-vs., este evident că va fi încadrat la alt articol şi va primi o pedeapsă mai mare cel care a tăiat un deget, fie chiar şi cel mic, brancardierului, decât cel care a tras o palmă ministrului sănătăţii: prejudiciul şi atingerea adusă unei valori sociale este mai mare.

Mutatis mutandis, regăsim acelaşi principiu şi în cazul infracţiunilor de insultă şi calomnie (pentru că vorbim, nu-i aşa, despre o insultă adusă divinităţii), şi, în special, atunci când vorbim despre latura civilă, cu atât mai mult cu cât infracţiunea de insultă este în prezent dezincriminată:

Dacă, în ciuda dezincriminării penale a insultei, aleg să mă îndrept împotriva celui care m-a insultat sau calomniat în instanţa civilă, voi fi obligat să fac proba prejudiciului, adică a daunelor concrete pe care le-am produs.

Revenind la domeniul teologic, pentru a justifica o pedeapsă de natură şi severitate infinită (focul iadului, chinuri veşnice, cazanul cu smoală etc.), ar trebui ca prejudiciul să fie infinit.

Şi atunci:

Suferă divinitatea, în grad infinit, atunci când eu mă culc cu vecina ?

Este divinitatea diminuată, rănită, prejudiciată, în măsură infinită, pentru că eu m-am culcat cu logodnica ?

Nota bene, vorbim despre o divinitate care are ca atribute definitorii perfecţiunile în cel mai înalt grad, în perpetuuitate.

Ei, aici începe să aibă sens analogia, doar că vorbim despre jurisprudenţa unor veacuri trecute.

E adevărat, pentru crima de lez-majestate, nefericitul căruia nu i-a convenit că au crescut impozitele în timp ce familia îi moare de foame şi care a scăpat o suduială la adresa monarhului de drept divin era pasibil să i se întâmple tot felul de lucruri neplacute.... Mai există şi astăzi, de exemplu în Thailanda.

Este una dintre justificările teologice, în tradiţie tomistă, la aşa numita "problemă a iadului". Ceea ce am expus mai sus este contraargumentul cel mai comun.

În plus, aş adăuga că este e aberaţie să subscrii un grad infinit de responsabilitate (premisă necesară pentru a fundamenta silogismul crimă de gravitate infinită implică pedeapsă de grad infinit) unei fiinţe finite, sau cel puţin unei perioade finite din existenţa ei (viaţa pământească).

Frumos si util comentariu.

Mie nu.

Dacă te simţi bine în postura de a-mi face mie rezervări pentru vacanţă, este opţiunea ta. Reţine însă că este părerea ta, bazată pe valorile tale, despre situaţia altuia, care nu-ţi împărtăşeşte toate valorile. Ceva de genul: vai ce nasol de tine, ţi-ai luat o nevastă urâtă. La care eu îţi răspund, stai liniştit, nu-ţi cere nimeni să te culci cu ea; în schimb, sper sincer că o iubeşti pe nevasta ta şi eşti fericit cu ea, chiar dacă eu nu m-aş fi însurat cu ea.


E o perspectivă incitantă. În ce te priveşte, eşti cumva procurorul/acuzatorul (a se vedea etimologia cuvântului "satana") cauzei lor în recurs ?

Art 335 din CP se vorbeste despre lovirea superiorului:
Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an.

Dacă fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvârşită în timp de război, maximul pedepsei se sporeşte cu 2 ani.

Sa dam foaia si sa citim din art 336 CP, unde aflam de asta data despre lovirea inferiorului:
Lovirea inferiorului sau subordonatului de către un superior sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an.

Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în timp de război, dacă fapta a fost determinată de o necesitate militară.

Din cele de mai sus retinem ca:
1) faptele de lovire a superiorului si de lovire a inferiorului sunt asimetrice (pedeapsa nu este egala)
2) imprejurarea ca exista o stare de razboi agraveaza prima fapta in timp ce o atenueaza pe a doua.

Acuma, parca vad ca spuneti: dom'le, astea sunt fapte savarsite de militari. Despre ce militari vorbesti dumneata, ca eu vorbesc despre oameni obisnuiti.
La asemenea obiectie, as putea sa raspund in multe feluri. Ma limitez la cel mai teologic. Chiar asta suntem: militari. Starea in care ne aflam este stare de razboi. Suntem Ecclesia Militans. Starea de pace nu e din lumea aceasta, chiar daca, de multe ori, crestinii primesc arvuna ei inca de aici. "Requiescat in pace" nu spunem despre crestinul luptator, ci despre celalalt, cel care nu mai face parte din Biserica Luptatoare, ci din cealalta Biserica. Prin urmare, lovirea Superiorului nostru este o fapta teribila. Cu consecinte teribile.

Cand spunem ca "pacatul este insulta asupra lui Dumnezeu" nu avem in vedere, pentru "insulta" intelesul de "injuratura", ci intelesul celalalt, comun in limba engleza, de "lezare".

Dumnezeu nu sufera, la vederea pacatelor noastre, in sensul unei diminuari a dumnezeirii Sale, adica a infinitei Sale perfectiuni. Nu mai putin, pacatul este o lezare a Sa, o injurie. ("Pacatul este jignire adusa lui Dumnezeu" formuleaza CBC art 1850). Nici regina Elisabeta a II-a nu ar suferi o diminuare a maiestatii ei daca eu as striga in fata Palatului Buckingham: "Fac ceva pe coroana ta !" Cu atat mai putin este diminuata divinitatea lui Dumnezeu de pacatele unor microscopice fiinte, ca noi. Dar, tocmai fiindca ne iubeste, fiindca ne vrea egali ai Sai, impartasindu-I sfintenia ("Fiti sfinti, ca Eu sunt sfant!) Dumnezeu sufera. El este lezat de pacatele noastre mai mult decat in sens figurat. Este lezat in sensul cel mai propriu. Daca nu am fi fost pacatosi, nu ar fi fost nicio nevoie ca sa sufere la modul cel mai propriu. Sa ne gandim numai la suferinta Lui din seara cand a fost arestat. Atunci, El a suferit sudoratia hemoragica, fenomen fiziologic extrem, cauzat de o teribila suferinta psihica. El a intrevazut atunci pacatele oamenilor. Trecute, prezente si viitoare. Iar o picatura din sudoarea sangerie a Domnului este din cauza mea: exact din cauza ca eu m-am culcat cu logodnica mea. Prin acest lucru, desi ma aflu in viitor fata de toate aceste intamplari, am fost spiritual prezent in piata din Ierusalim, strigandu-i guvernatorului roman: "Rastigneste-L ! Rastigneste-L !". Am cerut si eu ca sangele Lui sa fie asupra mea, cum sa ma mai mir ca destinatia mea fireasca este "iezerul de foc" ?


Dar ca sa primim o rasplata infinita pentru o perioada finita de efort din partea noastra, asta nu este o aberatie ?

Adevarul este ca ma ingrijorati. M-ar bucura sa imi promiteti ca veti discuta aceste lucruri cu preotul dv, fiindca gasesc absolut normal sa nu aveti prea mare incredere in mine, un "crestin de Duminica". Continuand logica ultimului dv paragraf citat mai sus, orice pacat devine ceva foarte usor. O usoara indispozitie a sufletului. Fiindca orice pacat ar presupune "responsabilitate finita", cum sa primeasca "pedeapsa infinita" ? Onan ? Un coitus interruptus, acolo, ce mare lucru ? Nici macar nu era "cu logodnica" ci era cu nevasta: de ce o fi trebuit sa-l secere Dumnezeu ? Dar pe fii lui Core, care nu au facut decat sa intrebe de unde si pana unde este Moise conducatorul Poporului Ales ? La urma urmei, niste democrati avant la lettre, de ce a trebuit sa-i inghita pamantul ?

Dv realizati ca va aflati aproape de ideea apocatastazei (salvarea univesrala), doctrina condamnata ca heterodoxa de atatea ori de Biserica noastra ? Inapoi la cateheza si incepeti cu cercetarea notiunii de "pacat de moarte": de ce se cheama asa ? De atatea si atatea ori, rostind Actul de Cainta, ati promis lui Dumnezeu si preotul confesor ca veti "uri pacatul mai mult decat orice pe lume". De ce trebuie sa-l urati asa de tare ? Fiindca el este capabil sa ne desparta de Domnul timp de o vesnicie intreaga. Un singur pacat de moarte, si sufletul isi pierde starea de gratie sfintitoare, ajungand in stare cazuta, incompatibila cu mantuirea. Urati pacatul, ca sa va fie dv bine in viata aceasta si in viata de veci.

Daca ar fi atat de grav pacatul cu sexul inainte de casatorie cu persoana cu care trebuie sa faci nunta, de ce sunt atatea familii care o duc bine?
Citesc fel de fel de stereotipuri pe aici despre familii care se destrama pe motiv ca au avut relatii intime inainte de casatorie. Bun si cu familile care se inteleg, au copii si le merge bine cum ramane? Nu-mi vine vine sa cred ca pentru simplul fapt ca doi oameni s-au iubit trupeste inainte de casatorie, o sa fie aruncati in iad si sa ajunga "colegi de ghena" cu un criminal in serie.
Cred ca multora le place sa exagereze.

Aţi intuit corect

I agree to disagree. Nu suntem militari. Suntem fii ai lui Dumnezeu. Un Dumnezeu adevărat, un Dumnezeu iubitor, un Tată iubitor, nu îşi va trimite fii la război, riscându-le viaţa eternă, nu atâta timp cât Îi stă în puteri să câştige războiul de unul singur, văzând faptul că e atotputernic.


Din şi pentru că fiinţa creată, deci ontologic finită, îl răneşte finit, Dumnezeu suferă infinit ? În esenţă, asta îmi aminteşte de reacţia părinţilor care îi tratează pe copii de trei ani ca pe nişte adulţi: "tu nu înţelegi că tati e obosit după o zi de lucru şi nu are chef de joacă ?!" Nu, copilul nu înţelege !!! Şi nici nu este raţional sau NORMAL să-i pretindem să înţeleagă.



Ăsta e un argument pe care pot să-l înţeleg. Dar:

Necesitatea jertfei Mântuitorului, în formă umană, decurge în mod necesar din imposibilitatea divinităţii de a ierta păcatele creaturii în altă manieră. "Singura modalitate în care este posibil ca eu să vă iert păcatele este să mă încarnez şi să sufăr, la modul propriu". De ce singura ?! Ce era aşa de greu să spună: sunteţi iertaţi ?! Cu atât mai mult cu cât suntem (dup cum singur aţi recunoscut) ontologic inferiori. Eu, ca să iert păcatele furnicilor care mi-au mâncat din orez, aş prefera să.. le iert pur şi simplu, fără să mă transform în furnică, care să fie canibalizată de alte furnici, pentru ca secole după aceea să le reproşez urmaşelor furnicii că nu îmi apreciază sacrificiul).

Eu sunt tată de copil. Când îmi iert fiul pentru că a făcu o porcărie, îl iert pur şi simplu. Necondiţionat. Sunt mai presus sau mai prejos de divinitate ?


Domnule Dragomir, cu tot respectul, ceea ce aţi scris mai sus este doar o formă mai elevată, şi întoarsă pe dos, a raţionamentului popular "eu te-am făcut, eu te omor".

Am discutat aceste probleme cu mine şi cu Dumnezeu. Pentru liniştea dumneavoastră. vă asigur că El (şi Ea) mi-au dat dreptate.

Nu vă acuz şi nu vă suspectez de nimic, cu atât mai puţin că aţi fi un "creştin de Duminică", dimpotrivă, sunt ferm convins că Dumnezeu vă arată ceea ce este necesar pentru mântuirea dumneavoastră.



[/quote]

Falsă dihotomie. Nu orice păcat este "foarte uşor". Unele presupun o pedeapsă, sau consecinţă, mai uşoară, altele o consecinţă mai gravă. Nicinul, însă, atâta timp cât nu implică o "responsabilitate infinită", nu poate implica o "consecinţă infinită", cel puţin nu în viziunea unei divinităţi care are vreo legtură cu conceptul uman de "echitate".

Pentru o divinitate care îşi arogă noţiunile şi conceptele de iertare, şi paternitate, ideea de iertare infinită corelată cu o transgresiune finită are o logică.

Pentru o divinitate care pretinde şi actualizează o pedeapsă infinită pentru o transgresiune finită a unei fiinţe finite, noţiunea de paternitate îşi pierde orice logică.

Dumnezeul biblic fie nu este Dumnezeu, fie nu este Tată.

Pot să urăsc păcatul în acelaşi fel în care urăsc furtul ssau omorul, dar fără să cred că este justificată tăierea mâinii drepte sau tragerea în ţeapă (veşnică) pentru săvârşirea acestor infracţiuni.

Parerea mea, in cazul acesta, este ca aveti o problema de credinta.

Si cam care ar fi situatia, in viziunea dv, in care "tragerea in teapa vesnica" ar fi justificata ? Sau nu ne putem inchipui un astfel de caz si nimeni nu este tras in teapa in mod vesnic ? Realizati ca asta e echivalent cu a spune ca Isus a aberat ?

Adica pot sa urasc pacatul la fel precum urasc pacatul? Hmm!


Oarecum logic, insa numai daca ai predispozitie spre infractiuni.

???????????????

Dumnezul biblic este drept si pedepseste pe cel care a pacatuit, insa este infinit mai mult milostiv si se indura de cel care a pacatuit, numai si numai de dragul unui drept:
5...că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam,
6. Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

Şi atunci, dacă eu o să păzesc poruncile lui Dumnezeu, am garanţia Lui, conform cu citatul de mai sus, că nimeni din neamul meu nu va ajunge în Iad ?

Evident. O problemă mare.

Nu ştiu sigur, dar, cu certitudine, faptul de a fi făcut dragoste cu logodnica sau de a nu fi mers duminică la biserică nu se înscrie în aceste situaţii.

De fapt, la a doua întrebare tind să răspund cu DA.



Prefer să nu intru foarte adânc în această discuţie. Din câte ştiu, nici Origen nu a susţinut că "Iisus a aberat".