Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Depresia (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=13902)

vsovivi 04.10.2011 16:33:34

Citat:

În prealabil postat de maria40 (Post 404713)
Eu nu inteleg nimic din ce postati dvs. vsovivi....
Sa ma iertati va rog, dar, nu e prima data cand nu inteleg nimic din ce scrieti si ce vreti sa transmiteti.

Nici eu nu prea pricep ce scriu... dar nici nu contează asta prea mult, căci înțelegerea de tipul ăsta nici nu-și are rostul ci creștinul trebuie să ajungă la o formulă de înțelegere ce se apropie de milă, de mila față de Dumnezeu...

Așa că dacă nu pricepi nu te speria și nu cădea în depresie, că sigur nici eu nu pricep ce vreau să transmit, nu pricep dar mă bucur și mă veselesc... pentru că Domnul pe toate le știe și le pricepe și le înțelege, dar le spune în pilde ca omul să aibă mare dar și folos duhovnicesc din ele.

Recitind altădată mă minunez de ceea ce a vrut să se spună.

Mai sus am vrut să scriu despre faptul că depresia e mila de păcate ca omul să și le satisfacă, și pentru un creștin nu cred că e cazul ca să pună el botul la vrăjeala mofturilor și pretențiilor și nemulțumirilor și mâniilor și vicleniilor depresiei... ci mai bine lasă-ți lacrimile de dor să-ți curgă pe fața din interiorul tău, dacă simți că te doare ceva în adâncul ființei Lui.

Rucsas 04.10.2011 18:21:58

Citat:

În prealabil postat de vsovivi (Post 404709)
Să luptăm cu depresiile... cum? Satisfăcându-le?.. păi așa ne învață froid și școala șerpilor desfrânării... și nu e bine.

Iisus ne învață să luptăm cu patimile, și ele vin prin simțuri, prin pofte dezordonate, prin ochi, prin poftele ochiului de a vedea ceva și a mai revedea și tot așa, și rămâi undeva programat și apoi fără să știi abea aștepți să te delași pentru ca programările să se împlinească și tu să te satisfaci cu bucurie crezând că vei fi fericit dar defapt vei constata că nu ai fost fericit ci pârlit și că te-ai amăgit... prea tarziu îți dai seama fiindcă mereu bănuiești viceversa.

...iar bănuiala asta necredincioasă, sceptică, îndoielnică, fricoasă, lașă, mamonică și ''superioară''... te sperie, te sperie mereu și te flatează peste pismă și te bagă la experiențele înălțării... și te îndeamnă mereu să dovedești... să fii tu începutul și sfârșitul spunându-ți ei fără cuvinte că în mijloc te vor flata, te va lăuda ceva cu slavă deșartă și tu știi că te vei pierde, dar mergi mai departe căci vrei și așa intri mereu în ispită crezând că vei fi fericit dacă poți să faci ceea ce vrei tu, ce ai fost programat să dovedești... marea cu sarea.

E trist dar asta ni se întâmplă zilnic, de mii de ori, și de aia trebuie să-ți păzești ochii și să nu te mai visezi și să nu visezi începutul și nici sfârșitul și nici mijlocul și să nu aștepți aplaze pentru poantă sau pentru înțelesul cel profund, căci tot viitorul, de frică, începutul și sfârșitul se unește la mijloc adunându-se într-un punct... și brusc tot ce ți-ai pregătit să spui face impozie și nu mai poți spune nimic... nu mai poți să-ți susții cu inimă liniștită discursul, căci nu mai există discurs, nu mai știi povestea, bancul, poanta, mustrarea cea blândă, nu mai poți și te faci de rușine la toți... căci pur și simplu ai un lapsus total și prea rușinos și ți se vede fața fricoasă și lașă și speriată și ți-e frică să ți-o arăți... cauți apoi să nu ți-o mai vadă nimeni... și gata, ești fățarnic față de porunci.

Iar dacă știi că le strici imaginea ta de vedetă din mintea și sufletul lor, al celor ce te cunoșteau, e nasol, cazi în depresie groaznică... nu mai vrei să-i întâlnești pe stradă, fugi de toți prietenii și frații și de toate fetele.

Dar este scris: ''Eu sunt punctul și virgula, și Eu îi voi face pe unii chiar în mijlocul cuvântărilor lor să moară căci sunt farisei și prooroci mincinoși care vorbesc gloatelor și nu sunt trimiși sau puși de Mine, fiindcă bobul de grâu curat e altceva dacă vorbește și alceva dacă grăiește ăla plin cu toate neghinele''... și poate fii chiar moarte fizică dar e vorba de mai mult de cea duhovnicească... și aia vine prin instalarea și primirea deasupra a slavei deșarte.

Deci dacă porniți vre-un cuvânt, o propoziție, faceți-vă cu limba cruce în gură înainte de a deschide gura pentru disicurs și pe la mijloc dacă vă poticniți, și apoi la sfârșit drept mulțumire Domnului... și așa n-o să cădeți niciodată nici în depresie și nici în mândrie, căci nu o să mai căutați să vă slăviți pe voi înșivă cu înțelepciunea trăită și împlinită de alții după poruncă și Har.

E simplu: pune-ți încrederea nu în tine ci în Dumnezeu atunci când vorbești maselor, publicului... și te laudă cu Românikaa, fiindcă toate vin de la Dumnezeu sau sunt lăsate de El ca să ne chinuie spre mântuirea noastră și a lor.

Ce frumos spus...
Si totusi cum faci daca stii toate astea, dar simti atata neputinta in tine? Cum faci cand le stii bine si totusi nu poti sa nu-ti doresti, sa nu visezi, sa nu astepti? Ce faci cand stii bine ca toate sunt asa cum trebuie sa fie dar in sufletul tau e atata dor? E asta necredinta sau credinta slaba sau neiubire fata de Iisus? Cum sa fie neiubire cand tu simti ca-L iubesti si ca-L doresti mai mult decat orice altceva?

Carina Laura 04.10.2011 20:05:32

Doamne Ajuta!
 
"... si intr-o zi am cazut... inima imi batea tare, aveam frisoane si tremuram... abia m-am tinut pe picioare si am reusit sa nu cad in strada... m-am trezit la urgenta... singura, slaba, ignorata de cei din jur care aveau un caz mai grav, cu o perfuzie... simtisem efectiv ca viata mi se scursese din vene in acel moment...

Si din pacate asa am ramas mult timp... stateam in chirie si imi era frica sa raman singura, cand pleca colega mea imi era frica sa nu innebunesc, sa nu ma pierd cu firea si sa lesin la dus si sa ma lovesc cu capul de vana, sau sa ma arunc de pe geam... inima imi bubuia in piept in continuu asa de tare ca o auzeam in urechi... vedeam totul incetosat si mainile imi cadeau pe perna de parca erau oase goale si nu membre... Nu puteam dormi si nu puteam auzi nimic... au venit mama si bunica si m-au dus sprijinita pe brate pana la medicii din blocul de vizavi... apoi m-au luat acasa... Un preot care ma stia de mica mi-a zis atunci la telefon sa ma rog, sa ma las in voia lui Dumnezeu... nimeni nu stia ce am si fiolele de injectii cu calciu intravenos, intramuscular, cu B-uri si alte chestii nu aveau nici un efect... ma simteam oarecum mai mult moarta decat vie si ma ingrozea gandul ca voi ramane asa pentru toata viata, tintuita la pat si fara vlaga, fara sa mai pot visa vreodata la o viata normala... Nimeni nu putea spune ce am... si asta ma ingrozea. Ma intrebam DE CE? De ce eu? De ce trebuie sa platesc asa greu?

Am inceput sa ma rog... si ziceam Tatal Nostru continuu, mereu si mereu, iar si iar... pana cand inima a inceput sa bata mai incet.. erau momente cand n-o mai simteam zvacnindu-mi in piept... si in final adormeam. Iar a doua zi o luam de la capat... si tot asa... zile la rand... Am realizat atunci ca numai Dumnezeu ma ajuta...cand nimeni si nimic nu ma ridica... doar EL m-a ajutat.. oricat de mult fugisem si Il negasem...l-am chemat in disperarea mea si m-a ajutat..."
Buna, uite asta este o parte din ceea ce am trait acum 4 ani...ceea ce am invatat atunci a fost ca Dumnezeu EXISTA, chiar daca patimile si firea noastra ne arunca in uitare..si cel mai important EL exista in noi, in fiecare...si in tot ce ne inconjoara. N-as putea sa-ti dau sfaturi, nu sunt la nivelul duhovnicesc la care sa pot face asta...de fapt cine stie daca am macar vreun nivel, insa pe mine m-au ajutat atunci cateva lucruri:
1. Sfatul unui parinte drag, care m-a invatat asa: omul este creeat din trei componente, minte, trup, si suflet. Pacatele pe care le facem, mari si mici, strica echilibrul dintre cele trei...organismul incepe sa-si consume resurse pentru a-l mentine, iar cand nu mai face fata, se intampla ceea ce mi s-a intamplat mie. Ce putem face noi? Sa ingrijim din nou de cele trei.

Calin21 04.10.2011 20:08:23

Depresia nu apare numai la necredinciosi !!! Inca nu am vazut un monah care sa fie depresiv, ci din contra , plin de veselie si viata. ( nu inseamna ca numai monahi sunt veseli si fericiti!)

Carina Laura 04.10.2011 20:15:04

Mintea- o ingrijim prin gandire pozitiva, prin a nu mai accepta gandurile negative, si nimic din ceea ce incepe cu NU!!!
Trupul- prin odihna, alimentatie sanatoasa si toate cele care au legatura cu grija de trup.
Sufletul- prin rugaciune, apropierea de Dumnezeu ( si contemplarea lucrurilor create de El- as adauga eu-cand am inceput sa pun in practica acest sfat am realizat cat de pierduta fusesem in lumea mea...uitasem sa observ frumusetea florilor, frunzele cazute toamna...animalutele etc.)
Si cel mai important, sa-ti spui mereu " FAC CE POT, FAC CAT POT IAR IN REST DOAMNE FIE VOIA TA!"
Si crede-ma , Dumnezeu iti vine in ajutor! Nu cred ca problemele, indiferent de ce fel se vor termina vreodata...dar important este sa nu uitam nici o clipa ca nu suntem singuri!

Carina Laura 04.10.2011 20:30:07

Da, poate ca ai dreptate Calin :), insa si cei necredinciosi sunt fapturi ale lui Dumnezeu, si El ne iubeste pe toti! Si noi, cei necredinciosi nu trebuie sa fim ajutati? Oare un credincios, care IL iubeste pe Dumnezeu nu se bucura cand ajuta un suflet al Celui pe care il iubeste, sa se intoarca la El? Am gresit mult in viata, dar daca Dumnezeu vrea sa ma intorc, cum vrea asta de la noi toti...oare de la cine sa cer ajutor sau daca nu de la El ? Si sfat bun care sa ma incurajeze pe acest drum cine imi poate da mai mult decat cai care mai inainte de mine s-au apropiat de El?

Mihaela Cristina 04.10.2011 21:43:17

Draga Adriana, Ti-am trimis un mesaj privat
 
Draga Adriana, ti-am trimis un mesaj privat in care ti-am descris mai multe detalii. daca vrei sa-mi raspunzi iti pot da mai multe informatii.
Doamne ajuta-ne pe toti!
Mihaela

oana72 04.10.2011 22:17:18

Citat:

În prealabil postat de Carina Laura (Post 404796)
Mintea- o ingrijim prin gandire pozitiva, prin a nu mai accepta gandurile negative, si nimic din ceea ce incepe cu NU!!!
Trupul- prin odihna, alimentatie sanatoasa si toate cele care au legatura cu grija de trup.
Sufletul- prin rugaciune, apropierea de Dumnezeu ( si contemplarea lucrurilor create de El- as adauga eu-cand am inceput sa pun in practica acest sfat am realizat cat de pierduta fusesem in lumea mea...uitasem sa observ frumusetea florilor, frunzele cazute toamna...animalutele etc.)
Si cel mai important, sa-ti spui mereu " FAC CE POT, FAC CAT POT IAR IN REST DOAMNE FIE VOIA TA!"
Si crede-ma , Dumnezeu iti vine in ajutor! Nu cred ca problemele, indiferent de ce fel se vor termina vreodata...dar important este sa nu uitam nici o clipa ca nu suntem singuri!

Pastrarea echilibrului e ca mersul pe sarma.
Carina, eu iti multumesc ca ai avut deschiderea sa ne impartasesti din trairile tale. In viata toti trecem prin mlastina asta a depresiei, unii mai usor... altii mai greu, dar eu sunt convinsa ca orice om ii cunoaste gustul.


Ora este GMT +3. Ora este acum 09:45:33.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.