Tricesimus, relax.. nu te grabi sa neintelegi.. daca chiar cauti sa intelegi.

Un argument scripturistic pt. intrebarea esentiala…
o fi suficient de biblic si suficient de valid?

Tu, cam cum anume intelegi, de ex., episodul din Faptele Apostolilor 9, 39-40?
Pt. ce anume a fost rugat Petru sa mearga la Ioppe dupa ce a murit Tabita? „Nu pregeta să vii până la noi. Şi Petru, sculându-se, a mers cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus; şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând”.

De ce s-a rugat Petru lui Dumnezeu pentru Tabita daca era moarta?
Cum de a ascultat Dumnezeu rugaciunea lui Petru pt. un mort? „Şi Petru, după ce i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s'a rugat; şi întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!“ Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, a şezut în capul oaselor.”

Evident, a facut-o pt. a se arata puterea Lui Dumnezeu pt. care moartea nu inseamna NIMIC si pt. a schimba starea celei ce adormise. "Caci pentru aceasta a murit si a inviat Hristos ca sa stapaneasca si peste morti si peste vii" (Romani 14, 8-9).
"Caci dupa cum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste" (Ioan 5, 21).

E limpede ca Dumnezeu poate schimba starea celor peste care imparateste, asa ca Hristos poate schimba si ameliora starea celor din iad: "Domnul omoara si invie; El pogoara in iad si iarasi scoate" (I Regi 2, 6 ; Deuteronom 32, 39). Dupa cum hotaraste El. Dar tine El cont de rugaciunea noastra? El, Cel ce ne-a invatat: „rugati-va unii pt. altii”?

Ortodocsii nu sustin ca pot ei schimba prin propria lor vointa chinurile cuiva din iad, ci prin dumnezeiasca lucrare ( insuficient subliniata) ce se face in Liturghie, Il rugam pe Hristos sa le schimbe starea celor adormiti, asa cum a facut atunci demult, Petru la Ioppe pentru Tabita.
Iar daca atunci, Hristos a schimbat starea Tabitei si din moarte a adus-o la viata, noi nadajduim ca Hristos, „Cel ce pogoara in iad si iarasi scoate” (1Regi 2, 6; Deuteronom 32,39) , tot asa se milostiveste de sufletul celor adormiti in nadejdea vietii vesnice. (aici mai exista niste precizari -vezi si articolul din linkul de mai jos).

Asta nu inseamna ABSOLUT DELOC ca atata timp cat e in viata, omul poate fi nepasator total si se poate baza exclusiv pe rugaciunea urmasilor lui.
Inseamna doar ca daca Biserica nu s-ar ruga pentru membrii ei adormiti (mai mult sau mai putin ravnitori), ea si-ar pierde caracterul de comunitate si nu ar avea intelesul mistic pe care i l-a dat Hristos, acela ca Biserica (nu cea de zid, ci de oameni) e Trupul tainic al lui Hristos iar toti cei care apartin de comuniunea harica a Sf. Taine, sunt madulare ale acestui Trup(1Corinteni 12,13).

Si daca vrei si argumente din practica primilor crestini, practica pe care sustii ca o respecta AZ7, vezi un articol aici si poate ai vreun insight la cuvintele pt. cei adormiti din Liturghia Sf. Iacob (de ex.) a primilor crestini.
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...rti-69175.html
lectura cu folos!

Felicitări pentru preocuparea salvării acestui topic. În sfârşit se caută argumente scripturistice în favoarea rugăciunii pentru morţi! http://yoursmiles.org/tsmile/rulez/t2030.gif
Mulţumesc şi pentru link, am citit materialul şi am constatat că în general autorul face aceeaşi pledoarie, folosind aceleaşi texte amintite în postările anterioare.

Acum privitor la întâmplarea din Fapte 9, am câteva observaţii:
1. Apostolul Petru se roagă pentru învierea Tabitei, nu pentru scoaterea ei din Iad.
2. Tabita hotărât nu era în Iad. BO crede altfel?
3. Biserica Ortodoxă se roagă pentru învierea decedaţilor pomeniţi în rugăciunile respective? Ori pentru schimbarea statutului lor (din Iad în Rai)?

Am încercat să fiu cât mai laconic şi concis şi vă rog, dacă aveţi răspunsuri faceţi-o la fel. Fără link-uri şi fără multă filozofie. Dacă nu voi înţelege ceva, voi cere lămuriri. Mulţumesc anticipat.

1. Din relatarea episodului reise ca apostolul Petru s-a rugat pt. Tabita. ATAT. PUR SI SIMPLU. Nu se precizeaza pt. ce.

2. De vreme ce Dumnezeu a hotarat sa o invieze pe Tabita, se poate presupune ca mai avea cate ceva de facut pe aici (chiar daca se precizeaza ca avea multe fapte bune).
Aici, nu avem de unde sa stim cu siguranta daca era in iad sau rai... Numai Dumnezeu stie asta. Dar se poate intelege ca invierea ei s-a facut si spre slava lui Dumnezeu si spre mangaierea rudelor indurerate si evident si spre folosul „postmortem” al Tabitei. Altfel, Dumnezeu cred ca nu face minuni doar de dragul demonstratiei, ci neaparat spre folos.

3. In general, toate rugaciunile BO sunt pt. dobandirea mantuirii adica INVIEREA SPRE VIATA VESNICA si lasarea in voia lui Dumnezeu.
In rugaciunile pt. cei adormiti, BO se roaga pentru ameliorarea, iertarea, usurarea, dezlegarea, schimbarea in bine a starii celor adormiti, despre care nu stim daca au ajuns in iad sau in rai.

4. Important! Rugaciunile pt. adormiti sunt folositoare pentru aceia care sunt demni de sfintele rugaciuni, adica pentru cei care au fost credinciosi, dar fara pacate de moarte sau impotriva Duhului Sfant.
Repet!! A nu se culca nimeni pe o ureche in ideea ca se roaga Biserica si noi nu trebuia sa ne straduim !!!
Rugaciunea Bisericii e un ajutor - „pe cele neputincioase, le plineste Dumnezeu”.

Daca cineva a ales constient sa traiasca in pacate de moarte si a taiat de bunavoie orice legatura cu Dumnezeu, fara sa aiba pana in ultima clipa a vietii nici o zvacnire de cainta, unuia ca acela, rugaciunea Bisericii nu-i foloseste. Pt. simplul motiv ca Dumnezeu respecta alegerea fiecaruia. (ex. sinucigasii).

Dar cum noi nu stim cine s-a cait sau nu in ceasul al 12-lea, datoria noastra e sa-i pomenim in rugaciune.
In multa milostivirea lui Dumnezeu nadajduim toti!

Mulțumesc, asta era ideea. Dumnezeu e suveran şi ştie ce face. Dacă a hotărât soarta decedatului spre Iad, ce rost mai au rugăciunile pentru persoana respectivă? Domnul poate fi "mituit", ori ştim noi să facem mai multă dreptate decât El? În ce o priveşte pe Tabita, eu am convingerea fermă că ea nu era în Iad (din 2 motive, unul mai puternic decât celălalt). Aţi evitat să răspundeţi direct ce crede BO referitor la această chestiune. Aveţi cumva dubii că s-ar fi putut afla în Iad şi apostolul Petru a scos-o de acolo (ori chiar mai rău: se afla în Rai şi Petru a readus-o în "iadul" de pe pământ)?

Foarte evaziv răspunsul. Întrebarea mea era cu adresă precisă. O reformulez: Biserica Ortodoxă se roagă pentru învierea celor decedaţi către această viaţă pământească (aşa cum a procedat Petru în exemplul dvs.), ori pentru "învierea spre viaţă veşnică" cum aţi început răspunsul? Dacă optaţi pentru a doua variantă, "argumentul" dvs. din Fapte 9 e superfluu.

Ei bravos, se roagă pentru "lăsarea în voia lui Dumnezeu", dar cum vrem noi! Adică de voia lui Dumnezeu era spre Iad să-l scoată de acolo, iar de era spre Rai... rugăciunea e ca agheasma, "nici n-ajută, nici nu strică".

Nu ştim pentru că nu cunoaştem, ori nu vrem să ascultăm de Scriptură. Raiul/Iadul se dă ca plată doar după revenirea lui Hristos şi după înviere, nu imediat la moarte.

Adevărata noastră datorie este să ne rugăm pentru noi înşine cât suntem în viaţă. Acum este timpul de îndreptare, pocăinţă şi viaţă de rugăciune, nu mâine când suntem morți! Anyway, asta e mentalitatea ortodoxă (că mântuirea se obține prin procură, începând cu nașul și terminând cu prohodul) și nu mi-am propus s-o schimb eu.

Întrebare: Tricesimusquintus, ai citit Biblia?

Răspuns: nu o dată. Asta însă nu spune nimic. Nu e suficient să citeşti Biblia, trebuie s-o şi crezi. Nu e destul s-o crezi, trebuie s-o şi trăieşti.

Înseamnă că trebuie să ne dai contraargumente biblice legate de cultul morţilor.

Am şi promis că o voi face, însă pe alt topic mai adecvat. Aici aştept răspuns la iniţiala şi vechea de acum întrebare. Probabil aţi şi uitat-o...

Tricequemismus, mai bine te-ai apuca sa te rogi lui Dumnezeu!

Cu alte cuvinte n-ai argumente :21:
Eu am pus nişte versete, dar nu mai pun până nu pui şi tu. Cum vrei tu să mă contrazici fără dovezi?

[quote=tricesimusquintus;321174]



So predictable!!! Cand cineva e pus in fata unei evidente, are 2 optiuni: fie o accepta, fie lupta impotriva ei. Fie incepe sa caute fara prejudecati si alte surse si explicatii pana in panzele albe, fie – varianta mai comoda- sa izbeasca cu piciorul in tepusa. De aici iti dai seama daca chiar cauta adevarul.

-Intrebare AZ 7: Care e argumentul scripturistic pt. rugaciunea pentru morti?

-Raspuns: Intreaga Scriptura afirma ca trebuie sa ne rugam unii pentru altii in virtutea comuniunii de iubire. Dar daca o citim cu simt exegetic si metafizic de strungar, o vom interpreta sacadat si vom extrage din ea doar ce ne cade bine.

-Totusi, insista AZ7, macar un verset biblic in care se face referire EXPLICIT la rugaciunea pt. morti.

-Biblia raspunde: Faptele Apostolilor 9 "Şi Petru, după ce i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s'a rugat" pt. Tabita care murise.

-Practica apostolica a primilor crestini afirma si ea:

In Liturghia sa, Sfantul Apostol Iacob se ruga atat pentru cei vii cat si pentru cei morti, cu aceste cuvinte: "Doamne, Dumnezeul duhurilor si al trupurilor, adu-ti aminte de toti dreptii de care ne-am adus aminte si de (cei) care nu ne-am adus aminte, de la Abel pana in ziua cea de astazi. Da-le lor odihna in lacasurile ceresti ale Imparatiei Tale, in desfatarile raiului, in sanul lui Avraam, al lui Isac si al lui Iacov,. sfintii nostri parinti, acolo unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, unde straluceste totdeauna lumina fetei tale".

-Replica AZ7: Adevărata noastră datorie este să ne rugăm pentru noi înşine cât suntem în viaţă. !!!

Cat de conform cu rugaciunea lui Petru pt. Tabita, nu-i asa!!


Si BO afirma cu tarie ca trebuie sa ne rugam cat suntem in viata. Nu doar pt. noi ci si pt. ceilalti.
Doar ca in realitate, mai exista unii carora le vine mintea la cap doar in ceasul al 12-lea, ca si talharului de pe cruce. Nici pe acestia Dumezeu nu-i are de pierdut si pt. iubirea celorlalti, noi nadajduim sa le usureze chinul iadului (starea dintre judecata particulara si judecata de la final).

BO se roaga pt. iertarea pacatelor tuturor si usurarea starii de iad.
BO nu Il percepe pe Dumnezeu doar drept, ci si milostiv (pana la al miilea neam).
El nu e nici drept pana la a fi nemilos, nici milos pana la a fi nedrept.
Doar El stie in dreptatea si milostivirea Lui cum sa imbine armonios dreptatea si iubirea.
Si credem ca face asta si in functie de iubirea noastra fata de ceilalti.

AZ7 : Asta e mentalitatea ortodoxă (că mântuirea se obține prin procură, începând cu nașul și terminând cu prohodul) și nu mi-am propus s-o schimb eu.

Asta o fi fost si mentalitatea apostolului Petru si a apostolului Iacob cand a alcatuit rugaciunea pt. morti.

In concluzie: o scurta anamneza: AZ7 afirma insistent ca respecta Biblia cu sfintenie si nu se ghideaza decat dupa ceea ce au facut apostolii.
Episodul cu Petru rugandu-se pt. Tabita e neglijabil, ca de altfel si rugaciunea Apostolului Iacob pt. morti, ca de altfel si cuvintele lui Hristos „Luati mancati, Acesta ESTE Trupul Meu’’, ca de altfel si cuvintele „ a suflat asupra lui si s-a facut omul fiinta vie” - suflet nemuritor nascut din suflarea Celui nemuritor, ca de altfel cam tot .

Adica nu chiar tot: AZ 7 respecta cu sfintenie virgulele si semnele de punctuatie din Biblie.
Cum era chestia aia ? „ vai voua ca daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele. Ca strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila”.

„Curat” biblic si apostolic cultul AZ7.

Es tut mir leid, Tricesimus, la cate ai zis tu despre ortodoxie, Maica Domnului, sfinti si Sf. Euharistie chiar si dupa ce ti s-a explicat, considera ce am scris macar un indemn (pe care mi-l zic si mie) la a da mreaja mult, mult mai la adanc si a cauta sensurile adanci ale Scripturii. Crestineste spus, Tricesimus.
toate cele bune.

@delia31, cu deosebită consideraţie
 

După "minuţioasa" ta anamneză, şi diagnosticul etiologic generalizant al "AZ7" nesolicitat de nimeni, poate încerci să te ocupi şi de insignifiantul răspuns la chestiunea topicului. Nu vreau să intru în jocul propus de tine (deşi e tentant şi are multe lucruri demne de corectat- nu neapărat din p.d.v. adventist), mă voi opri strict la o chestiune on topic:

Ai omis să specifici epistola, capitolul şi versetele unde se găsesc rugăciunile pentru morţi "alcătuite" de apostolii menţionaţi. Asta doar aşa... für Richtigkeit.

În traducere...pentru corectitudine.

Studiezi germana?

My pleasure pt. diagnostic, Tricesimus. A fost doar un exchange gift pt. numeroasele tale unsolicited gifts of bulk, junk, spam, bugs, chiar si blasfemii anti ortodoxe ambalate sau nu in "staniol politic incorect" si cu fundita.
Nici n-a fost asa minutios comparativ cu bilele si etichetele negre cu care cadorisesti tu cu generozitate Ortodoxia pe oriunde treci.

Insignifiantul raspuns la chestiunea in cauza reiese evident din cele scrise pt. cine are (desigur) ochii deschisi si urechile desfundate.


- episodul in care Sf. Petru s-a rugat pentru Tabita - stii unde e, ca doar AZ7 "respecta" cu sfintenie ce scrie in Biblie, inclusiv in Faptele Apostolilor 9, 40

- rugaciunea pt. morti - reciteste ce am scris despre Liturghia Sf. Iacob pe care o savarseau primii crestini.
Eventual, mai citeste o data ca punct de plecare (nu si de oprire) articolul postat in linkul din prima mea interventie, unde se precizeaza si alte marturii in favoarea rugaciunii pentru morti, asa cum reiese din practica apostolica, pe care AZ7 o "respecta" cu sfintenie.

p.s. Se vede ca-ti place la nebunie mararul si chimenul...sa nu uit sa-ti trimit niste retete:1:

Nu..........

Răspunsul nu e insignifiant, ci şi irelevant. Am mai spus că ortodocşii nu se roagă pentru învierea decedaţilor (cum a procedat Sf. Petru), ci pentru scoaterea lor din "Iad", eventual pentru ameliorarea suferinţelor de acolo.
Cât priveşte trimiterea biblică a "rugăciunii pentru morţi" la Petru şi Iacov o mai aştept [inutil]...

Este o datorie morală a celor rămaşi în viaţă să se roage şi pentru cei adormiţi, ca Dumnezeu să-şi reverse mila şi iertarea Sa faţă de ei. În secolele trecute nimeni nu a pus la îndoială această învăţătura şi această practică între români, toţi ştiind şi simţind că ele fac parte din învăţătura şi practica dintotdeauna ale Bisericii, fiind întemeiate pe Sfânta Scriptură şi pe Sfânta Tradiţie.Rugăciuni pentru cei adormiţi, unite cu fapte de milostenie, se pot face ori de câte ori vrem sau simţim nevoia. Cu cât ne rugăm mai des pentru ei şi facem fapte de milostenie spre pomenirea lor, cu atât este mai bine, deoarece nu avem niciodată siguranţa că cel care a plecat la Domnul a avut sufletul curăţit de toate păcatele.

Tot noi mai fraieri, să dăm citate, că protestanţii care citesc mai mult Biblia decât noi (oare chiar să fie aşa?) nu ştiu să dea contraargumente din ea. Am zis că nu mai dau citate, până nu dau şi ei, dar am găsit un argument şi n-am rezistat să nu-l pun.

Există în Biblie un pasaj care zice să ne rugăm pentru toţi, nu l-am găsit acum, dar până aici cred că nu mă va contrazice niciun protestant. El va zice însă că "toţi" înseamnă toţi cei vii. Fie şi aşa, dar în multe locuri scrie că şi morţii sunt vii, ei trăiesc şi după moarte:

Noi suntem, aşadar, în comuniune cu cei morţi, care au murit de fapt doar trupeşte, după cum zice Biblia, nu eu.

Ioan 11:26 Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?

(Mai sunt versete în genul acesta.)

__________________________________________________ __________________________
Am mai găsit şi asta:

2 Timotei 1:18 Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul "în ziua aceea". Tu ştii foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes.

:6:

Acele "multe locuri" sunt admirabile, dar lipsesc cu desăvârşire...

Doamne apără şi păzeşte! Doar nu v-aţi apucat de spiritism?

Citiţi rogu-vă şi versetele de dinainte. Acolo Hristos lămureşte problema: e vorba de înviere. Un mort nu poate fi viu decât după înviere. Iar învierea are loc doar când vine Hristos. Atât de limpede e mesajul Scripturii, de ce ne place nouă să-l distorsionăm până la absurd: adică morţii sunt vii... iar viii probabil sunt morţi... Doamne fereşte-ne de ereziile nimicitoare!

În acest pasaj unde e mortul şi unde e rugăciunea pentru morţi?

tare galagios esti tu da cand ti se aduc dovezi biblice dintr-o data te faci mut.. ia zi mai are rost sa postez siragul ala de versete?

Doar dacă sunt la subiect.:4:

Poti sa te rogi pentru morti, numai ca nu ii va ajuta cu nimic. Spunea cineva mai sus ca se roaga pentru morti pentru ca sa le fie iertate pacatele. Ori se ridica o intrebare ,daca pacatele pot fi iertate dupa ce mori prin rugaciunile celor vii atunci ce rol mai are pocainta? De ce suntem avertizati in intreg NT sa ne pocaim si sa avem grija la caile noastre daca oricum putem fi iertati dupa ce murim pe baza rugaciunilor celor vii?In epistola catre evrei in cap 3 se spun urmatoarele lucruri:

"De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui,
Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,
Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi căile Mele nu le-au cunoscut,
Că M-am jurat în mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea!".
Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu.
Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi! ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului;
Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El,
De vreme ce se zice: Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire.
Cine sunt cei care, auzind, s-au răzvrătit? Oare nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise?
Şi împotriva cui a ţinut mâine timp de patruzeci de ani? Au nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie?
Şi cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători?
Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor"

Spune-mi si mie te rog, are rost sa te rogi pentru acei oameni care au murit in pustie pentru ca sa li se ierte pacatele?

Pocainta inseamna si faptul ca treci de egoismul persoanei proprii la implicare in ajutarea aproapelui. Iar ajutorul inseamna inclusiv a te ruga. A te ruga pentru ceilalti inseamna ca respecti cea mai mare porunca din lege: sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima, iar pe aproapele ca pe tine insuti. Iar pentru ca Biblia ne arata ca dupa moartea corpului sufletul ramine viu, ne rugam pentru sufletele celor decedati. Facind asta respectam ceea ce ne-a spus insusi Isus Cristos: sa-l iubim pe aproapele.

Fragmentul pe care ni l-ati dat din scrisoarea catre evrei este un pic mai larg, iar concluzia este ca ziua de odihna este Duminica:
4. Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: "Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale".
5. Şi în acelaşi loc, zice iarăşi: "Nu vor intra întru odihna Mea!".
7. Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre".
8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă.
9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.

Firesc, tocmai evreilor trebuia Pavel sa le precizeze mai clar despre shimbarea zilei de odihna pentru ca ei tineau Simbata. Fragmentul dumneavostra completat cu versetele urmatoare arata ca Duminica e ziua de odihna, nu ca nu trebuie sa nu ne rugam pentru morti. Din contra: "Nu va invirtosati inimile voastre", spune apostolul Pavel, deci tocmai asta facem noi, rugindu-ne pentru morti: nu ne invirtosam inimile la suferinta celor decedati.

La intrebarea aceasta raspunsul este acelasi ca la intrebarea: a avut rost ca Isus sa moara pe cruce pentru noi? Daca El a facut sacrificiul suprem pentru mine, pot sa fac si eu un sacrificiu cit de mic, rugindu-ma pentru cei care au decedat.

Sa afirmati ca nu are rost sa te rogi pentru o persoana, indiferent ca e decedata sau nu, inseamna sa contraziceti Biblia care spune ca DUmnezeu e Iubire.

Repet, poti sa te rogi, dar nu il va ajuta cu nimic. Iubirea o arati unui om cand traieste, nu dupa ce a murit. Cand Hristos a fost intrebat "cine e aproapele meu" a dat pilda cu samariteanul milostiv si in pilda respectiva e vorba numai despre oameni vii, nu morti.

Imi pare rau dar gresiti. In pasajul din evrei care l-am redat intr-o postare anterioara autorul nu se refera nicidecum la ziua de odihna, nici la faptul ca dc nu ne rugam pentru morti ne invartosam inimile.
Ti se pare ca evreii care au murit in pustie au murit din cauza ca nu s-au rugat pentru morti sau au murit pentru ca nu au ascultat de Dumnezeu? Pasajul din evrei e f clar, au murit pentru ca nu au ascultat de Dumnezeu nu pentru ca nu s-au rugat pentru morti. Si daca citesti Iesirea ai sa vezi clar pentru ce au murit acei evrei in pustie(rebeliune, vitelul de aur etc).

A avut rost sa moara pentru noi ,dar noi putem accepta harul Lui cat suntem in viata, nu dupa ce am murit.
Daca Dumnezeu s-a jurat ca acei evrei nu vor intra in odihna Lui degeaba te rogi tu ca sa li se ierte pacatele.
Eu nu am afirmat sa nu te rogi pentru vii, nu imi pune in carca cuvinte care nu le-am spus.

Daca ar fi sa nu-i ajute lui, imi va ajuta mie: ii voi arata Domnului si Dumnezeului meu,in ziua aceeia, ca mi-am iubit aproapele. Totusi, cu afirmatia pe care o faceti contraziceti Sfinta Scriptura:
(2Macabei12,43- 46).
43. Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor!
44. Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi.
45. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
46. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat.
In continuarea pasajului pe care mi l-ati dat este specificat:
9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.
Daca acceptam ca DUmnezeu e iubire, acceptam si ca se bucura daca noi facem fapte de iubire pentru aproapele. Cum nu ne-ati dat nici un argument biblic ca nu e bine sa ne rugam pentru morti, iar eu v-am dat citeva, voi continua sa fac acest lucru. Si, conform parabolei cu bogatul nemilostiv si Lazar cel sarac, ne vom ruga pentru toti bogatii nemilostivi care se afla pe lumea cealalta, pentru ca Domnul e plin de indurare: "Ma indur pina la al miilea neam de cei ce ma iubesc si pazesc poruncile mele"
Ipoteze:
1.rugindu-ma pentru morti Il iubesc pe aproapele meu? Da.
2. RUgaciunea pentru morti contravine poruncilor lui Dumnezeu? Nu
3. Avem credinta ca fiinta noastra e formata din trup, suflet si duh, asa cum spune apostolul Pavel? Da.
4. La moarte trupul ramine fara viata iar sufletul merge in rai sau iad? Da.

Concluzie: daca ne iubim aproapele sa ne rugam pentru el, indiferent ca e viu sau mort.

Înainte vreme, când încă nu se ştia puterea celor 40 de Liturghii, lumea făcea pentru cei răposaţi câte 20, alţii câte 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit că sunt mai puternice 40 de Liturghii decât 30. Si cum a fost?
Un preot bătrân dintr-un sat avea peste 80 de ani. El, săracul, nu mai putea sluji. A măritat o fată a lui, iar ginerele rămăsese în locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul bătrân, dacă l-a cunoscut, pentru că pe atâţia i-a botezat şi i-a şi cununat şi pe alţii i-a şi înmormântat; îl ştiau drept părintele satului, că era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la bătrân. Se mai duceau la spovedit, la citit, să le mai spună un cuvânt, şi tânărul era bucuros că bătrânul mai poate face ceva, de-l ajută pe el.
Dar pe preotul bătrân îl dureau picioarele, căci era bolnav de reumatism. Acum la bătrâneţe reumatismul îşi arată puterea, pe măsură ce slăbeşte omul tot mai tare. Şi i se umflaseră picioarele. Acolo în satul acela era un feredeu, o baie, care avea apă sărată, ce făcea bine la reumatism, la diferite boli.
Baia aceasta era într-o grădină mare, cu o livadă frumoasă.
Şi preotul ducându-se acolo să facă baie, se ducea cu nădejdea în Dumnezeu, că aşa-i datoria preotului şi a călugărului şi a creştinului când călătoreşte, mai ales singur, să zică rugăciuni pe drum. Zicea rugăciuni de acasă până ajungea în grădină.
Când ajungea acolo în grădină, întâlnea un tânăr plângând şi văitându-se foarte tare, dar care nu vorbea. Si mergea tânărul acesta cu preotul la baie şi arăta multă dragoste să-l ajute pe preot. Preotul bătrân, cât stătea în baie zicea rugăciuni, că el ştia rugăciuni multe pe de rost.
Când ieşea din baie, tânărul acela iar venea plângând. Plângea într-una. Ştergea picioarele preotului, îl încălţa, îi dădea haina şi-l petrecea plângând. Acuma bietul preot, văzând pe tânărul acesta că plânge, îl întreabă: "Tinere, de ce plângi?" Iar el nu grăia nimic. Atunci preotul s-a gândit să-i dea bani. Dar acela plângea şi n-a vrut să primească banii. De câte ori venea preotul, găsea pe tânărul ăsta care ieşea de undeva din livadă, că era livadă deasă cu pomi, plângând tare, şi mergea cu el la baie şi îl ajuta până ieşea preotul din grădină, iar el rămânea în grădina aceea.
Atunci, ce s-a gândit preotul? A pus nişte prescuri şi o sticlă de vin curat într-un şervet frumos şi a zis: "Eu am să-i dau prescurile acestea şi o sticlă de vin, poate acestea le va primi, că tare mult bine îmi face omul acesta".
Când a ajuns preotul, l-a întâlnit iar plângând. A mers la baie, acela iar l-a ajutat, şi când să iasă pe poartă, preotul zice:
- Ia legătura asta cu prescuri şi o sticlă de vin, să le mănânci, că le-am blagoslovit eu.
Atunci a vorbit tânărul acela:
- Oh, părinte, oh! Dacă ai şti cine sunt eu, nu mi-ai da prescuri să mănânc. Vai şi amar de mine!
Si atunci s-a speriat preotul:
- Dar cine eşti tu, fiule? De ce n-ai vorbit până acum, că de atâtea ori am venit eu în grădina asta şi tare mult m-ai ajutat?
- Oh, părinte sfinte, dacă ai sta sfinţia ta în grădina asta şi în baia asta toată viaţa, mare bine mi-ai face mie!
- Dar de ce?
- Că numai sfinţia ta când vii în grădina asta şi cât stai în baie zici rugăciuni, şi numai atât pot sta şi eu în grădina asta a mea.
Bătrânul când făcea baie se ruga şi zicea: "Doamne, pomeneşte şi iartă păcatele aceluia care a făcut baia aceasta", fiindcă era gratuită şi avea toate cele de nevoie.
- Dar unde eşti tu?
- Eu sunt în iad!
- Dar cine eşti tu?
- Eu sunt proprietarul acestei grădini. Grădina aceasta cu pomi a fost a mea şi baia aceasta am zidit-o pe cheltuiala mea şi am lăsat-o în folosul comunei, dar am murit în floarea vârstei, cu păcate grele şi m-am dus în iad. M-am mărturisit eu, dar degeaba, că n-am avut vreme când face canon. Si iată, părinte sfinte, sunt 80 de ani de când mă muncesc în iad. Si când intri tu, părinte sfinte, în grădina asta şi te rogi, îngerul Domnului vine si mă scoate din foc. Si toţi care stau în baie, numai răutăţi fac, si nu se gândesc la Dumnezeu. Iar dumneata şi când stai în baie şi când intri în grădină, intri cu rugăciunea. Asta dreptate mi-a făcut Dumnezeu, că trimite pe îngerul Domnului şi mă ia din foc, "cât va sta preotul în baie şi în grădină, pentru rugăciunile lui, fiindcă se foloseşte şi preotul, tu să stai în grădina ta". De aceea am spus, părinte sfinte, dacă ai sta mata în grădina asta până la sfârşitul vieţii, atâta stau eu afară din iad. Cum pleci mata, mă răpeşte îngerul Domnului si mă duce înapoi la munci.
Şi s-a speriat preotul. Şi a întrebat:
- Cum te cheamă, frate?
- Ioan mă cheamă.
- Da? Frate Ioane, şi cum pot eu să te ajut?
- O, părinte, mare putere au preoţii de la Dumnezeu! Multe suflete scot preoţii din iad.
- Dar cu ce?
- Dacă vrei, părinte sfinte, nu-mi da prescuri să mănânc, că eu sunt duh, eu mă arăt ţie aşa, dar eu nu-s cu tot cu trupul aici. Eu nu pot mânca şi bea acuma. Dacă vrei, ia prescurile şi vinul şi să faci pentru mine, părinte sfmte, 40 de Liturghii să mă scoţi din foc, că dacă mă ajuţi, mare plată ai să ai în ziua judecăţii, în ziua cea mare.
Şi cum a zis aşa, cum era cu preotul de vorbă în grădină, n-a mai văzut nimic preotul. I-au ţiuit preotului urechile, s-a speriat, a rămas în grădină şi a început a plânge: "Doamne, Doamne, cum mi-ai adus un suflet din iad ca să vorbească cu mine şi să-mi arate puterea celor 40 de Liturghii!” Până atunci se făceau 30 de Liturghii, cum am spus.
Atunci preotul a venit acasă plângând. Şi l-a văzut ginerele şi fiică-sa, şi l-a întrebat:
- Ce ai, tată, că eşti mâhnit?
Ştii, omul se cunoaşte.
- Dragul tatii, ce să am? Sunt supărat. Mă cam dor picioarele; de-acum văd că mi se apropie sfârşitul meu. Uite, măi băiete, ce vreau să fac. Eu, fiindcă am fost preot 60 de ani în comuna asta, vreau să mă duc pregătit din lumea asta. Să-mi dai voie să slujesc 40 de zile Sfânta Liturghie.
- Cine?
- Eu.
- N-ai să poţi, tată! Vezi, mata de-abia te duci.
- Cum va vrea Dumnezeu.
- El a vrut să slujească; să se ostenească el.
Şi atunci s-a minunat.
- Dacă ai să poţi, tată! Am să te mai ajut şi eu. Dar dacă poţi mata, noi te lăsăm să faci.
- Dar nu aşa cum slujiţi voi, numai duminica şi în sărbători, eu fac ca la mănăstiri.
Dar nu le-a spus taina ce a grăit acela şi ce-a văzut în grădină. Şi s-a apucat preotul, s-a. pregătit, s-a schimbat, s-a spălat, s-a mărturisit la cel tânăr, că nu poate sluji până nu se mărturiseşte. Si s-au minunat oamenii în satul acela: "Aţi auzit o veste? Preotul cel bătrân a zis că înainte de moarte vrea să facă 40 de zile slujbă".
Si trăgeau clopotul la biserică în fiecare zi dascălul şi cântăreţul. Oamenii, când auzeau, ziceau: "Hai, măi, că slujeşte preotul bătrân! Asta-i o minune mare!" Dar se minunau toţi cât de uşor făcea slujba. Toată rânduiala, şi în fiecare zi Liturghie, că el dacă se împărtăşea cu Preacuratele Taine în fiecare zi, Sfintele îl întăreau. Sfintele Taine sunt şi pentru întărirea trupului, iar preotul slujitor se împărtăşeşte în fiecare zi, când slujeşte. Şi se minunau toţi: "Preotul cel bătrân a întinerit! Hai să-l vedeţi cum slujeşte, cum cădeşte şi la urmă ţine predică si face panahidă si toate". Si oamenii, bucuria lor că a început preotul în fiecare zi să slujească. Aşa se slujea înainte în sat. Mergeau şi ei la biserică.
Si atunci a slujit preotul acesta bătrân vreo 20 de zile. La 20 de zile săracul a venit de la biserică foarte obosit. Si s-a dus în camera lui: "Eu mă odihnesc oleacă. Voi mânca când m-oi scula. Acum nu mi-e foame. M-am împărtăşit cu Sfintele Taine".
Şi preotul bătrân cum era încălţat cu ciubotele, a pus capul să se odihnească. Şi nici n-a adormit bine şi vede un râu mare de foc, de n-avea margine lăţimea lui. O mare de flăcări. Şi auzea fel de fel de vaiete şi ţipete şi scrâşniri din dinţi şi răcnete de disperare şi vedea cum ard oamenii şi cum îi întorc dracii cu furci în flăcări, şi cât de mare e chinul. Si s-a speriat preotul. Când aproape de malul acelui râu de foc, iaca vede pe Ioan al lui. Jumătate era ieşit din flăcări. Şi a început a striga, bătând din palme: "Părinte, părinte, nu mă lăsa. Eu sunt Ioan din grădină! Iată cu Sfintele tale Liturghii, jumătate am ieşit din foc". El făcuse jumătate din slujbe. "Nu mă lăsa, părinte sfinte, fă înainte şi mă scoate, că mare plată ai să ai în ziua judecăţii!"
Si preotul s-a trezit si n-a mai văzut râul de foc, şi s-a speriat. S-a sculat, şi mai tare s-a îmbărbătat. "Chiar de-oi muri, dar mai fac 20 de Liturghii", a zis bătrânul. A întinerit. Nici nu simţea că-i bătrân. "Ia uite, domnule, ce putere la el!"

continuare

Vezi, omul când ia contact cu lumea de dincolo, cât curaj are? Si a făcut bătrânul încă 20 de slujbe; 20 de Sfinte Liturghii. Şi se minunau oamenii: "Măi, să-l întărească Dumnezeu pe părintele nostru, săracul! La 80 si atâţia de ani face zi de zi!" - cum a făcut stareţu1 meu Liturghii aici până la 82 de ani. Stareţul care m-a călugărit pe mine, Ioanichie. Aici se vede şi credinţa! Credinţa îl întăreşte pe om.
Şi a făcut încă 20 de liturghii. Si când a ajuns la 40 de zile, la ultima Liturghie, pe când era cu sfântul pocrovăţ în mână şi cu sfânta linguriţă ca să consume Sfintele, după ce s-au împărtăşit credincioşii, preotul vede deodată intrând în sfântul altar un vultur frumos, cu pene în mii şi mii de culori. Lumea plecase din biserică, pentru că se dăduse anafura. Paracliserul era prin biserică. Şi preotul a strigat:
- Măi, Vasile, ia vino repede încoace! Când a intrat paracliserul şi a văzut vulturul aşa de frumos, grozav s-a minunat. A căzut cu faţa la pământ şi a zis:
- Vai, părinte, de unde-i pasărea asta aşa de frumoasă? N-am mai văzut o aşa pasăre!
Si atunci vulturul a început a vorbi:
- Părinte sfinte, eu sunt Ioan. Iată cu Sfintele şi dumnezeieştile tale Liturghii, 40 de Liturghii, m-ai scos din munca iadului. Eu zbor si mă duc la raiul desfătării. Şi să-ţi dea ţie Dumnezeu plată în ziua cea mare a judecăţii, că ai scos un suflet din muncile iadului. Să ştii aceasta, că prin mâinile preoţilor şi prin Sfânta Liturghie multe mii şi mii de suflete în fiecare zi ies din iad, cum am ieşit şi eu. Deci mare este puterea Sfintei Liturghii, dar de acum înainte să nu mai faci 30 de Liturghii, ci 40 de Liturghii.
Şi zicând aceasta, nu l-a mai văzut. Si apoi preotul le-a spus:
- Iată azi am terminat 40 de Liturghii. De acum să vă spun taina de ce am slujit.
Şi le-a spus la ai lui si au scris, că avem în prolog scris. "Scrieţi istoria asta, că am văzut-o cu ochii şi am auzit-o cu urechile. Iată cum s-a întâmplat cu mine ... ". Le-a spus de când mergea la baie. Si n-a mai făcut preotul baie la picioare pe urmă, l-a întărit Sfântul Duh. Si a mai trăit preotul trei ani de zile şi după trei ani s-a dus la Domnul.
Şi s-a făcut întâmplarea aceasta în Constantinopol, pe timpul împăratului grecesc Heraclie, împărat foarte credincios, acela ce a scos Sfânta Cruce de la Ierusalim, care a fost robită de perşi. Şi v-am spus aceasta ca să cunoaşteţi puterea celor 40 de Liturghii.

Stai numai să le caut, că le-am văzut. Oricum nu poţi zice că acel pasaj pe care l-am pus lipseşte.

Deci Iisus zice în acelaşi timp că niciodată nu vom muri şi că vom muri până la Înviere. :21:

S-a rugat CLAR pentru ca Domnul la judecată să aibă milă de el. De când judecata se face în viaţă?


Apropo, voi credeţi în judecata particulară? Dacă nu, se înţelege, nu trebuie să mai daţi explicaţii. Dacă da, de ce ar mai fi două judecăţi, dacă oricum Domnul va da aceeaşi sentinţă.

Multumim, Antonia, pentru efortul de a scrie si de a ne aduce aminte sa ne ingrijim de cei adormiti. :53::53:

OK, stau şi aştept... Nu pot fi acuzat că n-am răbdare... de doi ani tot aştept acele texte... poate peste încă doi ani le veţi găsi. Dacă nu voi muri între timp.

Nu lipseşte, însă Hristos Se referă acolo la cazul particular al lui Lazăr (aşa cum ţi-am recomandat să citeşti în versetele anterioare) care deşi murise, a fost înviat de El. Desigur, versetul poate fi aplicat oricărui credincios ce poate spera în viaţa veşnică prin Iisus Hristos - Cel ce învie pe toţi cei adormiţi în Domnul.

În Noul Testament există trei termeni diferiţi pentru cuvântul "judecată" (nu intru în amănunte) corespunzând celor trei faze diferite ale judecăţii: judecata de instrucţie/cercetare/preadventă (cea de dinainte de venirea Domnului), judecata finală a celor morţi nepocăiţi şi executarea pedepsei/focul final pentru aceştia. Cum e şi normal, fiecare înviere este precedată de o judecată. O logică elementară spune că învierea celor drepţi (prima înviere, ce are loc la venirea Domnului) nu poate avea loc înainte de moartea lor. La fel cum moartea nu poate însemna viaţă. Doar în filosofia păgână (infiltrată din nefericire în creştinismul timpuriu) cei doi termeni sunt compatibili.

Pentru noi, crestinii catolici si ortodocsi, este mai mult decit suficient atit:
"13. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul."

Daca Isus a spus "orice" asta inseamna inclusiv sa-i cer sa le ierte pacatele bunicilor mei, de exemplu.

Stiu ca pentru cei din secte/cultele neoprtotestante cuvintele Lui Isus sint rastalmacite. Noi le luam asa cum le-a pronuntat:"astazi","este","orice", "Tatal nostru care esti in ceruri..." si asa mai departe si nu indraznim sa rastalmacim tocmai cuvintele Lui.

PS1 Astept si eu de vreo doua luni pasajul din Biblie care sa-mi spuna ca este bine sa ajut un batrin sa faca curat in casa.
Ps2. Reactia dumneavoastra e previzibila, deja: unde scrie "luminare"?

OK, puteţi atunci să vă rugaţi pentru marii criminali ai istoriei să ajungă în Cer, că doar puteţi cere orice. Şi puteţi să vă rugaţi şi pentru diavol să ajungă în Cer... Va fi interesant şi captivant să-l vedeţi pe Hitler strângând pe Avraam, Isac şi Iacov să-i ducă la crematoriu şi pe Satana strângându-i pe toţi din nou împotriva lui Dumnezeu. Doamne fereşte-ne de aceste erezii nimicitoare!

Wrong again! Deocamdată suntem pe alt topic. Poate reuşiţi să-l faceţi varză şi pe acesta...

Primul care s-a rugat pentru marii criminali ai istoriei a fost Isus Cristos, care s-a rugat pentru ucigasii sai. Nu stiu cine au fost marii criminali ai istoriei, dar daca ei se afla in Purgator, Biserica Catolica se roaga in fiecare zi pentru ei si o fac si eu atunci cind merg la biserica

PS Mai mare erezie nu cred ca exista decit aceea de a-L contrazice pe Domnul Nostru Isus Cristos, lucru pe care il faceti voi

Nu-i nici un pacat daca fac varza un topic. Daca am scris lucrurile cu buna credinta si nu am invatat pe nimeni lucruri contrare Sfintei Scripturi nu am pacat. Iar daca am gresit cu ceva, am incredere in marea Milostivire a Domnului nostru Isus Cristos.

În sfârşit un NP care aduce şi argumente pentru ceea ce susţine, bravo ţie. :4:

Acele versete sunt adresate evreilor, însă noi nu vorbim despre rugăciunea pentru cei de alte religii, fiindcă n-avem voie să ne rugăm pentru mântuirea morţilor de alte religii. Era odată un sfânt care îl simpatiza pe Traian şi s-a rugat pt. sufletul lui. La un moment dat a apărut un înger, sau Dumnezeu, nu mai ştiu exact, şi i-a zis că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, dar să nu se mai roage niciodată pt. cei de alte credinţe.

Dacă ne rugăm pentru morţi, nu înseamnă că pocăinţa nu mai are rost, pentru că nu ne bazăm doar pe rugăciunea celorlalţi. Ei se vor ruga, dar nu poţi şti dacă Dumnezeu te va scoate din iad, poate doar îţi va mai ameliora suferinţa, dar păcatele tale vor fi prea mari ca să mai ieşi. Trebuie să faci tot posibilul încă din viaţă să fii bun, ca să fie mai mari şansele să te mântuieşti, sau ca să te scoată rugăciunile celor vii mai repede. Dar orice om mai şi păcătuieşte, chiar dacă ar vrea să nu mai facă asta, atunci e nevoie de rugăciunile celor vii.

Sunt şi cazuri în care nu mai are niciun rost să te rogi pentru cel mort, dacă a săvârşit păcat împotriva Duhului Sfânt, pentru el nu se mai face nici slujbă, pentru că "Păcatele împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta nici în veacul acesta, nici în cel ce va să vie".

Dacă ai ochi de citit, citeşte! Dacă refuzi să vezi EVIDENŢA, n-am ce să-ţi mai fac, decât să-L rog pe Dumnezeu să-ţi deschidă ochii sufleteşti, să înţelegi. Ştii că e o vorbă, mulţi văd, puţini cunosc.

31. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. (Matei 22)

Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.(Luca 20:38)


Cred că ştiu ce vei zice, aşa că îţi voi răspunde, nu zice că Dumnezeu e Dumnezeul morţilor până la Înviere, ci că e Dumnezeul viilor.


Dumnezeu să te lumineze! :1: :6:

Diferenţa stă în faptul că ucigaşii Domnului erau în viaţă.

Remarcabil efortul dvs. de a bifa toate posibilităţile [greşite], nu era mai bine s-o alegeţi pe cea corectă dintru început? Dumnezeu este un Dumnezeu al celor vii, tocmai din aceaastă perspectivă a [de după] învierii. Citiţi întreg contextul şi veţi vedea că aşa este. Despre înviere este vorba şi despre posibilitatea aceasta de a trăi veşnic prin credinţa în Domnul şi în Învierea Lui.

Îmi pierd timpul degeaba cu tine, chiar dacă l-aş aduce pe Iisus să-ţi spună cum e, tot nu ai crede, dacă nu zice ca tine. Te las cu mintea ta umană, care poate interpeta "perfect" Biblia, că raţiunea omului "nu-i limitată", "nu poate da greş", iar mai mulţi oameni raţionali ajung exact la aceleaşi concluzii, dovadă că ele sunt adevărate, cine spunea că bisericile NP gândesc diferit, minţea.

Îmi vine să dau citatul din Biblie, care demonstrează că nu poţi înţelege Biblia de unul singur, aşa cum cred NP, dar cum spuneam, îmi pierd timpul.

"13. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul."

Isus ne-a lasat libertatea sa cerem orice de la Tatal, in Numele Lui; inclusiv sa ma rog pentru cei decedati.

PS1: V-am adus argumentele noastre in favoarea rugaciunii pentru cei decedati. Unde sint argumentele dumneavoastra impotriva acestei forme de iubire fata de aproapele? Nicaieri.

Pe Iisus Îl ai tot timpul în Scriptură să-ţi spună cum e. E şi cazul din Luca 20, trebuie doar să-L crezi pe cuvânt.