[
Multumesc pentru raspunsuri. Am intrebat deoarece am observat ca fiecarui sfant contemporan mort i se face automat icoana, Si m-am intrebat ce sens are, daca tot avem fotografii...

Exact acesta este pericolul de care vorbeam si in care cad multi dintre noi.

Zaharia, multumesc si tie pentru explicatii si sfaturi. Multa binecuvantare!

Chipul lui iisus
 

As vrea sa stiu cum a aparut prima data chipul Mantuitorului Iisus pe icoane ,de unde se stie ca a avut par lung, mustata , barba .Din cate stiu nu este facut nicaieri un portret fizic a Lui Iisus.Nu vreau sa par sceptic ,si nu am nimic cu Sfintele Icoane ci doar am o mica nelamurire, .ASTEPT raspunsurile DVS .Multumesc

Pt. a nu confunda cu obstinatie termenii, un mic refresh: cei 4 termeni distincti:
1.adorare ( in lb. greaca - latria) –se cuvine Numai si Numai lui Dumnezeu
2. inchinare (gr.proskinesis) - se cuvine NUMAI SI NUMAI lui Dumnezeu
3. venerare, cinstire ( gr. doulia) - cinstirea acordata sfintilor, icoanelor, scripturii, sfintei cruci, moastelor.
4. supravenerare sau preacinstire ( gr. hyperdoulia) - cinstirea acordata Maicii Domnului.
draga doriana, de vreme ce Dumnezeu face minuni prin icoane, El sigur nu are probleme de semantica, El se uita la sufletul nostru.

Ca sa nu ne certam inutil pe cuvinte, in fata unei icoane a lui Hristos, corect ar fi sa zicem ceva de genul: ne inchinam doar Dumnezeului nevazut-devenit vazut, al carui chip il avem in fata pe acest suport material de lemn (sau in biserica pe pereti), iar acestui obiect de lemn pictat ii acord doar respect si cinste (greaca –doulia) pt. ca nu obiectul material in sine e cel care imi ajuta, ci Hristos prin Harul Lui, care trece prin materie.

Iar in cazul unei icoane a Maicii Domnului, ca sa nu fie loc de eroare, corect ar fi asa: ne inchinam doar Dumnezeului celui neincaput care a binevoit sa incapa in pantecele celei mai apropiate colaboratoare a Lui, iar Ea, devenind Palat al Sf. Duh s-a impregnat pe veci de harul Celui pe care L-a purtat si pe care ni-l transmite si noua celor ce o preacinstim.
be blessed

Icoanele au aparut la primii crestini. primii crestini se aflau in contact direct cu apostolii si ucenicii lui Iisus si ucenicii apostolilor. Acestia cu totii L-au vazut, poate mai putin ucenicii apostolilor. Eu asa imi explic. Altii sustin varianta cu Giulgiul din Torino.

Poti citi aici iar aici ai Icoana Pantocrator una dintre cele mai vechi si mai cunoscute(din ce stiu eu).Poate te vor ma ajuta si altii,mult mai priceputi decat subsemnatul.PS>din ce stiu motto-ul(dupa Psalmul 113) Cavalerilor Templieri(dupa ce Bernard de Clarivaux l-a folosit in mod repetat)parca asa incepea: ,,Non nobis, Domine, non nobis, sed nomini tuo da gloriam!" adica: ,,Nu noua, Doamne, nu noua,ci numelui Tau sa-i dai marire,pentru mila Ta si adevarul Tau,ca nu cumva sa zica paganii:,, Unde este Dumnezeul lor?”

Toate cele bune.

Icoana - akeiropita- nefacuta de mana omeneasca

Icoana trimisa regelui Abgar al Edesei

Printre icoanele nefacute de mana omeneasca, ea mai cunoscuta este icoana Sfintului Chip al lui Hristos, imprimat pe o panza, apoi pe o caramida, trimisa de Mantuitorul regelui Abgar. Aceasta nu are nici o atestare evanghelica sau apostolica. Eusebiu de Caesarea a inserat-o dupa o traducere siriaca in lucrarea Istoria Bisericeasca.
In acesta lucrare ne este relatata corespondenta dintre regele Abgar si Hristos. Aflam ca regele ii trimite lui Hristos prin curierul Anania o scrisoare prin care ii cere sa vina la el sa-l videce de boala de care era cuprins si sa-l fereasca de prigonirile iudeilor. Mantuitorul ii raspunde ca nu poate veni, dar ca ii va trimite pe unul dintre ucenicii Sai, cu numele Tadeu sa-l vindece. Eusebiu nu ne relateaza ce a facut Abgar dupa primirea raspunsului de la Hristos.
In lucrarea apocrifa Doctrina Addaei apostoli aflam ca Abgar a trimis un pictor ca sa zugraveasca fata Lui. Intrucat pictorul nu reuseste sa faca acest lucru, Hristos isi va pune panza pe fata si I se va intipari chipul pe ea.

Sfantul Damaschin ne da o alta varianta - ne spune ca Hristos isi va intipari chipul Sau pe o bucata de panza din haina Sa si ca acesta panza va ajunge la Abgar prin Iuda Tadeul.

Acesta icoana, pastrata dupa traditia orala la Edesa, a servit ca aparatoare a orasului. La inceput a fost pusa pe poarta de la intrarea in orasul Edesa, si mai tarziu in biserica Sfanta Sofia. Prima mentiune istorica despre existenta acestei icoane o face Evagrie Scolasticul, care atribuie victoria crestinilor asupra persilor datorita acestei icoane.

"Icoana cea nefacuta de mana" a lui Hristos, s-a pastrat la Edesa, in catedrala orasului, unde I s-a adus un cult deosebit pana in 944, cand a fost mutate de la Edesa la Constantinopol. Icoana a fost luata la 1204 din Constantinopol de cavalerii cruciadei a IV a si dusa in Occident. Copii mai mult sau mai putin exacte s-au raspandit in toata lumea bizantina sub numele de Sf.mandylion.

sursa http://www.crestinortodox.ro/diverse...sca-69260.html

[quote=Doriana;306437 Daca icoana este doar echivalentul unei fotografii a unei persoane dragi....[/QUOTE]


draga Doriana, in ce priveste icoana lui Hristos, ea e mai mult decat echivalentul unei fotografii.
Pt. cei care tin la adevarul intreg (nu doar partial) al credintei, icoana e un adevar dogmatic prin care marturisim In-truparea, in-omenirea Cuvantului. Cuvantul nu mai are doar semnificatie lingvistica (Scriptura), ci are si un Chip.
Din momentul in care Dumnezeu si-a luat un Chip, se incheie perioada nonreprezentarilor Lui.
Daca insa facem abstractie de Chipul lui vazut (pe care El ni l-a lasat imprimat pe un material textil), consideram prin asta ca nu merita sa fie reprezentat si cinstit.

Dupa cum Cuvantul lui Dumnezeu poate fi scris, tot la fel, el poate fi si pictat pentru ca incepand cu NT are un chip de om.
Dupa cum Cuvantul lui Dumnezeu reprezentat in scris (Biblia) e vrednic de respect, tot asa si Cuvantul lui Dumnezeu reprezentat prin pictura (Icoana) e vrednic de respect.

uite poti citi aici mai multe despre icoanele si in anumite cazuri puterea lor, cu exemple si din vechiul testament:
http://www.ortho-logia.com/Romanian/Icoanele.htm

exista si o rugaciune acatist catre Hristos pornind de la tema icoanei Lui, nefacuta de mana omeneasca http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/M...usHristos.html

Icosul 2 din acest acatist:

,,Mintea nu pricepe, cum Domnul, ştergându-şi Preacurata Sa Faţă a lăsat întipărit pe mahramă Chipul Său cel Sfânt şi i l-a trimis lui Avgar, împlinindu-i dorinţa. Acesta a avut o mare bucurie, privind şi sărutând Chipul lui Hristos, iar eu, închinându-mă cu evlavie şi credinţă mă rog:

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta;
Doamne, redă-mi bucuria mântuirii şi Duh stăpânitor a avea;
Doamne, Ţie Unuia am greşit şi rău am făcut, dar iartă-mă ca un Îndurător;
Doamne, Mântuitorul meu, vezi scârba sufletului meu şi vino-mi în ajutor;
Doamne, auzi-mă, că din necazuri doar Tu mă izbăveşti;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.,,

iar la sfarsit e si o rugaciune in care se zice: Doamne, in-CHIP-uieste-te in sufletele noastre, adica imprima-Ti Chipul tau in noi, pe tablele inimii noastre.

Delia, sper ca si fratii tai sa inteleaga macar cat am inteles eu; anume ca nu ne inchinam icoanei ci celui reprezentat in ea. Si sa si aplice. Intr-adevar Dumnezeu nu are probleme cu semantica, ci cu practica; iar in practica icoanei i se aduce de multe ori nu cinstire spre aducere aminte ci inchinare, spre osanda.

Iar in ce priveste minunile, chiar daca sunt penticostala [si se zice ca penticostalii alearga dupa senzational] eu nu ma calauzesc dupa ele si nu le consider ca doveditoare pentru adevar. Poate voi avea vreodata ocazia sa-ti povestesc o minune pe care a facut-o sub ochii mei cartea lui Mormon. :29: Fiind mica si nestiutoare asta m-a convins pe moment ca mormonismul e calea adevarata, dar mi-a trecut, din fericire.

Asa se vede de la tine, draga...dar procesiunea cu Sfinte icoane sau Sfinte Moaste este inchinata Sfantului respectiv. Ei, deja se vede parul de lup pe sub blana de oaie! Vezi sa ne legam de ce este al vostru? Nu. Atunci, muta-te, draga, pe forumul vostru, ca sa nu mai ai impiedicari si rau de Sfinte icoane, de Sfinti, de Sfinte Moaste.Invitatie sincera.

Nu te mai supara pe mine, Rodica. Te superi degeaba, eu sunt nimic si persoana mea nu merita osteneala sa te superi pe ea. Nu am vorbit de tine sau de cei ce cred corect; doar ca traiesc intre ortodocsi si vad; de multe ori ei se inchina icoanelor si nu lui Dumnezeu. Asta imi spun ei si eu ii cred. Eu nu ma impiedic in asta, ci ei insisi se impiedica pentru ca isi pun singuri poticnire pe calea catre Hristos.

Tu cum ai face daca ai fi in locul meu? Ti-ai astupa urechile si ti-ai vedea de viata ta, iar ei - duca-se? Si asta ca sa nu fii numit lup in blana de oaie? Numeste-ma cum vrei, Dumnezeu ma cunoaste mai bine. Insa ma gandesc ca nu prea ai inteles ce tot spun eu pe aici ci doar nu suporti sa iti zica cineva ceva de icoane. Si poti sa te legi de ce e al meu; promit ca nu ma supar si sunt gata sa recunosc daca gresesc cu ceva.

Incerc sa rezum, poate-poate s-o intelege unde bat: nu am nici o problema cu cinstirea icoanelor in amintirea celui reprezentat in ele; si mie imi plac [unele] icoane; eu vorbesc aici de inchinarea la ele, lucru total interzis de Dumnezeu. Poti face diferenta?

Fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este imparatia cerurilor.

Cel care spune ca se inchina icoanei si nu celui reprezentat de icoana, este sarac cu duhul.
Omul sarman , fara carte multa, care se inghesuie la icoana, se inchina si o saruta, si pe care atunci cand il intrebi cui te-ai inchinat, raspunde ca icoanei, acela e sarac cu duhul.

In rest, toti ortodocsii se inchina la Dumnezeu.
Toti ortodocsii privesc icoana cu drag iar gandul ii fuge la cel reprezentat de icoana. In fata chipului Sau, se inchina Lui, Domnului Dumnezeul nostru.

Mmmm...Sper ca nu ai vrut sa spui ceea ce se intelege; anume ca mai fericiti sunt cei ce se inchina icoanei decat cei ce se inchina lui Dumnezeu. Oricum, a fi sarac cu duhul nu inseamna a fi nestiutor, ci inseamna ca duhul tau este mic in comparatie cu Duhul Sfant care locuieste in tine; deci inseamna sa fii smerit.

Ne inchinam intradevar icoanelor, dar intelesul este cel spus de mine mai inainte pentru toti ortodocsii, doar ca poate nu stiu sa explice. In toate incaperile casei mele exista icoane- unele lucrate de mine- goblen. Cand plec de acasa, imi fac o inchinaciune in fata icoanei si spun "Doamne, ajuta!".Cand privesc icoanele, sufletul meu se umple de bucurie- si vad un intreg univers, ma raportez la tot ce este Sfant, simt ca sunt puternica, simt ca pot sa strabat lumea si sa inving necazurile.Simt binecuvantarea lui Dumnezeu pentru casa mea, cum o simt cand tamaiez, cand fac sfestanie, cand fac rugaciunea, cand sunt in comuniune cu cei dragi- simt sfintenia pe care ne-o trimite Dumnezeu. E o incarcatura pe care nu pot sa o descriu in cuvinte. Fa comparatie intre un perete gol- nu spune nimic- si o Sfanta icoana.Doriana, nu va cunosc cultura din punct de vedere teologic, nici nu ma straduiesc, pentru ca am in Biserica mea cea draga tot ce am cautat, tot ce am nevoie.Sa nu te superi, uneori, chiar si stangaciile in rugaciune, sincere, sunt placute lui Dumnezeu.

Aceia nu se inchina icoanei, ci tot lui Dumnezeu se inchina doar ca nu stiu sa se exprime. Acest om se inchina in fata icoanei si tot asa spune: Doamne ajuta-ma, nu spune Icoana ajuta-ma. Nu am spus ca sunt mai fericiti decat ceilalti.
Ideea mea era de fapt alta. Mai repede ajunge in Imparatia Cerurilor omul simplu , fara multa carte, care isi indeplineste constincios indatoririle crestinesti si care greseste in exprimare cand spune: ma duc sa ma inchin la icoana dar cu sufletul si gandul este la Dumnezeu decat carturarul care citeste din carti bisericesti si vrea sa arate lumii cat de intelept e in intelegerea Scripturii.

Multumesc ca sunt Ortodox - Slava lui Dumnezeu pentru toate !
 

Simt atata bucurie , cand vad cum fratii ortodocsi uita de polemicile si disputele cotidiene , de diferenta pregatirii noastre , si se unesc intr un singur gand cand e vorba sa-L marturiseasca pe Hristos , sa apere si sa marturiseasca Adevarata Credinta ORTODOXA ! Acum sa fim sinceri , oameni din afara credintei noastre , chiar erati asa straini de de cultul nostru fata de sfintele icoane ! Ce reprezinta ele pentru noi ? Chiar a-ti aterizat acum pe aceasta planeta si nu a-ti mai auzit de cele spuse aici ? Accept orice , dar nu accept VICLENIA ! Multumim Zaharia , Rodica , Dobrin si celorlalti pentru puterea voastra de a trece peste inca o ISPITA venita din afara !

Doriana, v-aţi gândit vreodată cât de mult seamănă "iconodulii" care se închină la lemnul icoanei cu "iconoclaştii" care bolborosesc şi se scălâmbăie până cad pe jos zicând că sunt umpluţi de Duh Sfânt ?

De ce cinstim sfintele icoane
 

"Cinstim sfintele icoane pentru ca ele ne inalta gandul la taina Intruparii Domnului. Luand chip de om, Domnul ne-a aratat ca il putem infatisa si cinsti in zugravitura.
Cinstim sfintele icoane apoi pentru ca ele ne ajuta sa ne inaltam gandul la sfinfii care s-au nevoit si au patimit pentru dreapta credinta, dandu-ne noua pilda intru totul vrednica de urmat. Asemenea unei fotografii, icoana ne duce cu gandul la sfantul pe care il reprezinta.
Mai cinstim sfintele icoane pentru ca prin rugaciuni inaintea lor, adresate sfintilor pe care ii infatiseaza, credinciosii evlaviosi se fac partasi de imbelsugate daruri duhovnicesti.
Cinstirea icoanelor nu este inchinare la idoli, pentru ca cinstirea nu o dam lemnului si culorilor, ci sfintilor infatisati pe lemn, ca unii bineplacuti lui Dumnezeu, ca unii care s-au invrednicit sa stea in cea mai stransa legatura cu Dumnezeu si deci sa poata mijloci pentru noi. Inainte de a fi asezate in biserici si in casele credinciosilor, icoanele se sfintesc de catre preoti, dupa rinduiala stabilita de Biserica."

Of, atoatestiutorilor!!!

S-ar putea, ca la modul f. serios unele lucruri sa para ciudate celor din afara credintei noastre, la fel cum si noua ni se par ciudate ale lor.
De ce va suprinde atat de mult si nu intelegeti?
Ei vad ca ne inchinam si sarutam niste tablouri. Asa aratam noi in biserica, unui care priveste din afara.
Nu pot pricepe ce simtim noi.
Noi vedem ca ei se inchina la statui, sau mai stiu eu ce.
Sunt lucruri care mi se par tare ciudate la alte confesiuni si religii. Ce e rau in asta? Si mai fac uneori gafe, sau greseli. Intreb si aflu.

Legat de intrebarea initiala a topicului:
Fiecare pune icoanele in casa acolo unde are loc si poate. Sigur ca in loc respectuos.
Dar Iisus, Maica Sa, sfintii, sunt sus in cer si nu in icoane. La cer ar trebui sa ne rugam si inchinam.
Pozele din casa nu se supara.
Dar cei de Sus se supara cand suntem rai.
Ne-am facut icoane, ca sa ne imaginam o figura a fiecaruia atunci cand ne rugam.
Si cand avem poza unei persoane dragi in mana, iubim persoana si nu poza, dar poza ne aduce persoana mai aproape.

In incheiere: ispita (draga Cristi si ceilalti) este alta. Este mandria. Toit timpul venim aici si ne aratam mandria. Ce buni si atoatestiutori suntem si cum ii facem praf pe altii. Ei trebuie sa nu-i mai cedam. Dorintei de a arata cu degetul catre altii...

Sa citim cu mai multa atentie postarile, apoi sa facem categorisiri. Sa ne cunoastem bine credinta noastra, fiecare, si apoi sa aruncam cu noroi - e mult dispret fata de ce avem sfant. Fa ce vrei, dar imi pare corect sa aduc lamuriri, atunci cand cineva le cere, indiferent cum.Nu este mandrie, doar o explicatie.

La asemanarea asta nu m-am gandit, dar nici eu nu sunt de acord cu manifestarile de mai sus. Aceea nu este umplere cu Duhul Sfant, ci altceva.
Va multumesc tuturora pentru lamuriri si sper din tot sufletul sa fie cum spuneti. Si, Cristi, sa fii gata intotdeauna sa-ti marturisesti credinta, chiar daca cerinta marturisirii vine printr-o ispita bolduita si subliniata [multumesc]. Credinta care-si iese din pepeni in urma unor intrebari sincere mai are nevoie sa fie curatita, caci nu e foarte ortodoxa. Si sa dea Domnul sa fie facuta desavarsita in postul asta!

Iata un filmulet interesant:

http://www.youtube.com/watch?v=FBpoQ...layer_embedded

thanks
 

Iti multumesc pt informatii,si in ceea ce priveste motto-ul e unul care imi place ''nihil sine deo'':nimic fara Dumnezeu s-ar traduce

Pentru ca icoana reprezinta realitatea transcendenta a lui Dumnezeu.. Cea care este in afara planului natural si in planul divin.. Icoana este mai mult decat o fotografie..

"Deosebirea radicala si esentiala intre idol si icoana sta in faptul ca idolul e reprezentarea confectionata a fortelor imanente ale naturii. Omul insusi e conceput ca fiind cu totul stapanit de ele sau incadrat in ele, chiar daca sta pe treapta cea mai inalta in cadrul naturii care le totalizeaza. Idolul nu e un mijloc prin care inchinatorul transcende (trece peste) natura fatala, in care este el insusi incadrat. Idolul este concluzia religioasa a conceptiei panteiste, careia Spinoza i-a dat ex*presia cea mai pregnanta in formula : Deus sive natura.


Icoana dimpotriva, este semnul realitatii transcendente a lui Dum*nezeu, cea mai presus de natura. Ea exprima credinta ca Deus est super natura. Icoana il ajuta pe inchinator sa implineasca actul unei trans*cendente a naturii. La baza icoanei sta credinta intr-un plan mai pre*sus de natura si vointa de a trece peste natura, de a intra in legatura cu transcendenta divina. Icoana nu identifica planul naturii cu planul divin, ci le deosebeste cu desavarsire. Inchinatorul icoanei se refera totdeauna la o realitate de dincolo de icoana. Inchinarea adusa icoanei "trece" la prototipul zugravit in ea. Aceasta nu e "trecere" de la idolul vazut la o forta vie a naturii tot vazuta, ci o trecere din planul vazut in cel nevazut, din planul naturii si al lumii create in cel mai presus de natura.


"Prototipul" icoanei nu face parte din planul experientei naturale a inchinatorului, ci din planul transcendent naturii sesizate prin simt. Icoana reda realitatea dumnezeiasca, care e spirituala. Icoana cere re*ferirea inchinatorului la prototipul dumnezeiesc sau la Sfantul plin de dumnezeirea transcendenta, negraita, tainica, nesesizabila prin sim*turi. Icoana e o fereastra sesizabila a lumii spre ceea ce e mai presus de lume, pe cand idolul e un zid care inchide in lumea aceasta. Idolul, fiind confectionat din aceeasi substanta universala a naturii materiale, poate fi identificat uneori cu zeul insusi, pe cand icoana redand o reali*tate spirituala nu poate fi identificata ca acea realitate."


http://www.crestinortodox.ro/dogmati...dol-68866.html

Nu eu trebuie să explic... btw. va veni și vremea când vor trebui să dea explicații cei îndrituiți în fața unei Instanțe care știe tot și de care nu se vor mai putea ascunde. Atunci vor ieși la iveală multe... până atunci mă abțin să mai comentez aspectul, pentru mine Scriptura rămâne singura dovadă. Mă întreb oare ce te vei face în momentul când va apărea însuși hristos (remarcă te rog minusculele) și cei aflați pe calea largă vor merge puhoi după el uimiți de minunile pe care le va face...

Am crezut că folosești Biblia Ortodoxă. Sensul se schimbă radical, dând de înțeles că și după moarte "se va sili" să ne facă și să ne dreagă. Iar asta in limbaj popular înseamnă să te bântuie cineva.

Nu era o minciună, era doar un basm evreesc de care Iisus într-adevăr "s-a folosit". Unde mai întâlnești în Scriptură "sânul lui Avraam" în afară de această pildă? Trimiteri la Rai găsești nenumărate, dar în niciuna nu apare expresia aceasta, ori măcar Avraam ca "șef" peste domeniu.

Gândiți în stil maniheist. Pentru dvs. un ostaș al Domnului trebuie să fie neapărat un închinător la icoane? Ar însemna că în NT Hristos, toți apostolii și toți sfinții și toate sfintele despre care se spune acolo făceau parte din din "oastea întunericului"? În tot NT nu găsim raportată nicio închinare la icoane.

Asta am înțeles, dar măcar ai verificat textele respective să vezi că nu vorbesc despre "închinăciuni și tămâieri" la obiectele respective ori înaintea lor?

Eu nu fac asemenea gesturi, deși respect nespus de mult Biblia (unii mă acuză pe aici că o fac chiar obiect al idolatriei). Și nici de Hristos, ori de apostoli nu găsesc că ar fi făcut asta.

Ești sigur?

Cum rămâne însă cu pupatul? A celor alfabetizați ori nu...

Dar nici nu s-a închinat la ele și nici nu le-a pupat.

Mă gândesc ce ar face astăzi. De exemplu la Iași de sf. Parascheva, ar avea nevoie de câteva buldozere pentru kilometrii ăia de tarabe negustorești.

Da, acea "altă evanghelie" de care vorbea sf. apostol Pavel.

"instrument al salvării"? Haideţi domnule Mihnea Dragomir, ştiţi prea bine că credinţa este "instrumentul salvării" şi nu obiectul (şarpele de aramă/icoana). O spune Însuşi Isus Christos:

"Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, 15. Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (Ioan 3,14-15)

Șarpele de aramă se pare că a fost prima "icoană" a lui Christos, adică acel instrument pedagogic ce arată simbolic spre jertfa Lui. Câtă vreme evreii au privit spre el prin credință erau salvați, în momentul când au început să i se închine și să-l tămâieze a devenit idol. Cam așa stau lucrurile și cu icoanele...

Aia o faceti voi.Noi marturisim venirea lui Hristos in trup, Imparatia Cerurilor si vietuirea sfanta..

Deci a fost sau nu a fost Şarpele de Aramă instrument al salvării ?

1. Da, este Biblia Ortodoxa (ISBN 973-626-047-5) cumparata anul trecut din Cluj Napoca. Asta cu bantuiala este propria ta interpretare. Eu nu vad cum as putea interpreta in felul acesta. Daca Iisus, sau ingerii sau sfintii ti se arata in vis consideri ca te bantuie? Sau daca Iisus mijloceste, se straduieste, osteneste deci prin urmare se sileste pentru noi consideri ca ne bantuie? Iata el omorat fiind cu trupul dar viu facut cu duhul s-a silit pentru 'duhurile tinute in inchisoare'. I-a bantuit?

„Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie UNA, precum Noi una, suntem” (Ioan 17, 22)
'Pentru ca si Hristos a suferit o data moartea pentru pacatele noastre, El, Cel drept, pentru cei nedrepti, ca sa ne aduca pe noi la Dumnezeu, OMORAT FIIND CU TRUPUL, dar VIU FACUT CU DUHUL, Cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurile tinute in inchisoare,'' (I Petru, 3 18-19).
Cunosc din primul citat ca sfintii au aceasi slava cu a Domnului. Iisus nu mentionat ca acesta slava nu va mai fi aceasi dupa moartea lor biologica. Daca slava (UNA) exista si dupa moartea biologica atunci si sfintii sunt vii cu duhul dupa aceasta moarte.
Daca ii veti citi pe marii sfinti parinti veti gasi ca duhul lor se roaga pentru noi dupa moartea trupului. De asemenea vei gasi in Biblie ca nu toti au murit cu trupul.

2. Consider gresit a spune ca Iisus se folosea de conceptii si actiuni imposibile sau de neconceput pentru a comunica adevarul. Si unde scrie ca aceasta poveste tine de 'basme evreiesti'?
'In sanul lui Avraam' adica in mijlocul poporul lui Avraam, asa cum in VT cand cineva murea era 'adaugat la poporul sau'. 'A murit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam', deci dupa moarte a fost adaugat saracul la poporul sau, insusi neamul lui Avraam deci in sanul lui Avraam, a poporului lui Avraam. Fireste ca in rai nu exista doar neamul lui Avraam. Dar in aceasta pilda este mentionat neamul lui Avraam din moment ce cel sarac era evreu. VT si aceasta pilda arata ca dupa moarte cel ce ajunge in rai este asezat in sanul neamului sau, in cazul saracului Avraam.

''Se închina ortodocsii la icoane?

Crestinii se roaga în prezenta icoanelor (asa cum evreii se rugau în prezenta icoanelor Templului), dar nu la icoane.

Fac icoanele minuni?

Pentru a pune aceasta întrebare într-o perspectiva corecta, sa încercam mai întâi sa raspundem la câteva întrebari: Facea chivotul legamantului minuni (vezi Iosua 3:15, 1 Samuel 4:6, 2 Samuel 11-12)? Vindeca sarpele de arama pe cei muscati de serpi (Numeri 21:9)? Au înviat oasele profetului Elisei pe un om (2 Imparati 13:21)? A vindecat umbra lui Petru pe bolnavi (Fapte 5:15)? Au vindecat hainele lui Pavel pe cei bolnavi si au scos draci (Fapte 19:12)?

Raspunsul la aceste întrebari este Da, într-un anumit fel. Totusi, ca sa fim mai corecti, Dumnezeu a fost Cel care a ales sa faca minuni prin aceste obiecte. În cazul chivotului si a sarpelui de arama, avem de-a face cu imagini prin care s-au facut minuni. Dumnezeu a facut minuni prin ramasitele profetului Elisei, prin umbra unui sfant si prin lucruri care au fost doar atinse de un sfant. De ce? Pentru ca Dumnezeu cinsteste pe cei ce Il cinstesc. (1 Samuel 2:30), Îsi gaseste placerea în a face minuni prin sfintii Lui, chiar si pe aceste cai indirecte. Faptul ca Dumnezeu poate sfinti lucruri materiale nu trebuie sa surprinda pe cei ce cunosc Scriptura. De exemplu, nu numai altarul templului era sfant, ci tot ce îl atingea (Exod 29:37). A respinge adevarul ca Dumnezeu lucreaza prin lucruri materiale înseamna a cadea în Gnosticism.

Prin urmare, da, într-un sens larg icoanele pot face minuni, deoarece El cinsteste pe cei ce-L cinstesc.''

http://www.ortho-logia.com/Romanian/Icoanele.htm

Da am citit. daca vei citi si tu vei gasi acolo unde scrie, doar ca in loc de tamaiere apare pulbere.
Si evreii sarutau Tora inainte sa o citeasca in sinagoga. Iisus a citit si el in sinagoga si nu am gasit undeva ca Iisus nu era de acord cu aceasta sau in general cu cu traditiile religioase din templu. El Insusi a respectat templul, traditiile si obiectele religioase ale lui, si pe cei care slujeau in el.
Eu pup Biblia cateodata, depinde de starea sufleteasca. Nu vad cum ar putea aceasta insemna blasfemie, este un gest de dragoste sau de respect, cum vrei. Biblia si icoanele adapostesc Cuvantul. Daca saruti Cuvantul nu poate fi blasfemie, ci semn de respect si dragoste. Deci din punctul meu de vedere, asa ramane cu pupatul...

Din cuvintele Domnului reiese că credința este instrumentul salvării și nu șarpele.Eu nu pot să-l contrazic spunând că n-am nevoie de El și de credința în El, fiind suficient să-mi instrumentez singur mântuirea prin făurirea unei reprezentări a lui Hristos pe cruce.
Aș pune crucifixul pe perete, aș privi zilnic la el, l-aș cinsti, i-aș pune și o candelă; îmi puteți garanta că fără credința în Cel reprezentat de crucifix aș putea fi mântuit?

"Oamenii ştiau bine că nu era nici o putere în şarpele de aramă, ca să facă o schimbare atât de mare în aceia care priveau la el. Puterea de vindecare venea numai de la Dumnezeu. În înţelepciunea Sa, El a ales calea aceasta pentru a-Şi face cunoscută puterea. Prin mijlocul acesta simplu, El i-a făcut pe israeliţi să vadă că şi-au atras singuri necazurile acestea, prin păcatele lor. În acelaşi timp, au primit asigurarea că nu aveau de ce să se teamă atâta timp cât ascultau de Dumnezeu, căci El era gata să-i apere. Înălţarea şarpelui de aramă trebuia să-i aducă lui Israel o învăţătură însemnată. Ei nu se puteau salva singuri de sub puterea ucigătoare a otrăvii din rănile lor. Numai Dumnezeu putea să-i vindece. Şi, cu toate acestea, ei trebuia să dea pe faţă credinţă în mijloacele rânduite de El. Ca să trăiască, trebuia să privească. Credinţa îi făcea să fie bine primiţi de Dumnezeu şi, prin faptul că priveau la şarpe, îşi dovedeau credinţa. Ei ştiau că nu este nicio putere în şarpe, dar acesta era un simbol al Domnului Hristos; şi astfel nevoia credinţei în meritele Lui a fost prezentată minţii lor. Mai înainte, mulţi dintre ei aduseseră jertfe şi crezuseră că prin aceasta şi-au ispăşit cu îndestulare păcatele. Ei nu se încredeau în Mântuitorul ce trebuia să vină, pe care aceste jertfe doar Îl preînchipuiau. Domnul dorea acum să le arate că jertfele lor nu aveau mai multă putere în ele însele decât şarpele de aramă, ci, tot aşa, aveau rostul să le îndrepte gândurile la Domnul Hristos, care era Jertfa cea mare pentru păcat. „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3,14-15). Toţi cei care au trăit vreodată pe pământ au simţit împunsătura „şarpelui cel vechi, numit Diavolul şi Satana." (Apocalips 12,9). Efectele fatale ale păcatului pot fi înlăturate numai prin mijloacele rânduite de Dumnezeu. Israeliţii îşi salvau viaţa privind la şarpele care fusese înălţat. Această privire cerea credinţă. Ei trăiau pentru că credeau în Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru că îşi puneau încrederea în mijlocul rânduit pentru însănătoşirea lor. Tot astfel, păcătosul trebuie să privească la Domnul Hristos şi să trăiască. El primeşte iertarea prin credinţa în jertfa ispăşitoare. Spre deosebire de preînchipuirile lipsite de putere şi viaţă, Domnul Hristos are în Sine Însuşi putere şi tărie să-l vindece pe păcătosul pocăit. În timp ce păcătosul nu se poate mântui pe sine, are totuşi ceva de făcut pentru a obţine mântuirea. „Pe Cel ce vine la Mine", zice Domnul Hristos, „nu-l voi izgoni afară." (Ioan 6,37). Dar noi trebuie să venim la El; şi dacă ne căim de păcatele noastre, trebuie să credem că El ne primeşte şi ne iartă. Credinţa este un dar de la Dumnezeu, dar puterea de a o folosi este a noastră. Credinţa este mâna cu care sufletul apucă mila şi îndurarea date în dar de Dumnezeu.
Nimic altceva decât neprihănirea Domnului Hristos nu ne poate da dreptul la binecuvântările legământului harului. Sunt mulţi aceia care de mult timp doresc şi încearcă să obţină aceste binecuvântări, dar nu le primesc, pentru că nutresc gândul că pot face ceva pentru a fi vrednici de ele. Ei nu-şi îndepărtează privirea de la eul lor, ca să creadă că Domnul Hristos este un Mântuitor atotîndestulător. Nu trebuie să credem că propriile noastre merite ne vor mântui; numai Domnul Hristos este nădejdea mântuirii noastre. „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi." (Fapte 4,12). Dacă ne încredem pe deplin în Dumnezeu, dacă ne încredem în meritele Domnului Iisus ca într-un Mântuitor ce iartă păcatele, vom primi tot ajutorul pe care-l căutăm. Nimeni să nu privească la sine, ca şi cum ar avea puterea să se mântuiască singur. Domnul Hristos a murit pentru noi, pentru că noi eram lipsiţi de puterea de a face aceasta. În El este nădejdea noastră, îndreptăţirea şi neprihănirea noastră. Când ne vedem păcătoşenia, să nu ne descurajăm şi să nu ne temem ca şi când n-am avea Mântuitor sau ca şi cum El nu ar avea faţă de noi gânduri de îndurare. Chiar acum El ne invită să venim la El în neputinţa noastră, pentru a fi mântuiţi." (Gould Harmon- Patriarhi și Profeți 161-162)

Nu știu ce ediție este aceea
Invalid ISBN was detected: 9736260475
Please check for a typo in one of the digits.
Search includes closest matches
We're sorry, but no matching books were found.









Deci tu spui că bogatul a ajuns în sanul lui Avraam, în sânul poporului său [mort], deci în sânul pământului. Și eu cred la fel. Doar că în mormânt nu este Raiul. Și de fapt, la data când Hristos povestea această pildă, încă nici nu pregăsise un loc în cer pentru nimeni (Ioan 14,2-3). Toți cei morți erau în mormânt pentru veșnicie fără speranța învierii și vieții veșnice, căci Hristos încă nu Se jertfise pe cruce și încă nu înviase "cu moarte pe moarte călcând".

1. nu stiu de ce nu gasesti ISBN'ul pe net. In Biblia mea acest numar ISBN apare pe spatele paginii pe care scrie ''EDITURA INSTITULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURESTI' m-a uimit si faptul ca am fost nevoita sa ti-l dau pentru nu ma crezi ca in Biblia mea (carte) nu se gaseste virgula acolo unde spui tu. prin silidnu'se dupa moarte, eu inteleg ne va fi de ajutor si dupa moarte. Dovezi sunt multe ti-am tot enumerat de-a lungul mesajelor si precum gasim ca sfintii au slava lui Iisus, prin urmare sunt vii cu duhul dupa moarte precum Iisus a fost.
2. Doar 'Iisus si ingerii'? Dar slava ingerilor nu a fost numita 'UNA' cu a lui Iisus si sfintii parintii sunt mai mari decat ingerii care sunt mesagerii Domnului. Sfintii au aceeasi slava cu a lui Iisus, ei vor si judeca la sfarsitul lumii, prin urmare ei sunt mai presus decat ingerii. Prin urmare ajutorul unui sfant dupa moarte nu poate fi considerat 'bantuiala', pentru ca acest ajutor vine in Duhul Sfant, si Duhul Sfant nu 'bantuie'.Iata ei au facut minuni si dupa moarte precum gasim si in VT si in cartile sfintilor parinti.
3. Nu ai citit cu atentie ce am scris, nu am spus ca Sf Petru vorbeste despre sine. Te rog sa recitesti. Precum Iisus a fost mort cu trupul, dar viu facut cu duhul, asa sunt si sfintii pentru ca slava lor este una cu a lui Iisus.
4. Nu este vorba despre trup, ci duhul saracului a ajuns in rai, trupul lui fireste ca a fost inmormantat in pamant, asa cum si trupul lui Iisus era mort in timp ce duhul Sau lucra. Duhul saracului a fost pus in rai alaturi de duhurile neamului sau, a lui Avraam. Pentru ca duhul fiind de la Duhul Sfant nu este mort ca trupul, Duhul Sfant nu are cum sa moara. Iisus spune celui de pe crucea de langa el ca in acea zi va fi cu El in rai. Bineinteles ca nu cu trupul, asa cum Iisus mort in trup, era viu facut in duh si cu duhul a eliberat sufletele din iad.