Nu numa' că poţi să zici aberaţii, da' nici nu te sfieşti s-o faci.:52:

esti sigura de asta?

Si noi faceam la scoala petrecere de halloween si carnaval dar cu costume frumoase nu grotesti chiar daca erau si vrajitoare (care oricum exista in povestile pt copii ca si zmeii, ursitoarele,balaurii) deci 2 petreceri cu costume si am amintiri foarte frumoase. nici nu ne trecea prin minte ce s-a scris in posturile celelalte, eram doar entuziasmati de eveniment si de dulciuri:)

halloweenul este oricum o prostie , ca si valentine's day 2 inventii imprumutate de peste ocean.

In varianta americana se zic povesti de groaza. Iar din pacate asta nu e atat de inofensiv pt cei mici - cunosc 2 copii care la varsta aceea frageda (gradinita / clasele mici) au fost atat de influentati de aceasta expunere la povestile de groaza, ca au ajuns de nu puteau sa adoarma decat cu lumina aprinsa. de frica.

Ba da, le sugereaza, pt ca asta este tematica sarbatorii.
Ca romanii au adoptat-o si adaptat-o stilului lor, asta este altceva, insa pina si acesta este un proces care nu s-a incheiat, ci este inca in desfasurare.

Cred ca in acest sens exemplul Yasminei este concludent pt americani (care este firesc sa raspunda conform cu semnificatia si traditia sarbatorii la ei):

Intrebarea este: daca intrebi copii romani de ce poarta masti hidoase la serbare, ce vor raspunde?

Da, acesta este un mecanism prin care un parinte il poate invata pe copil sa gestioneze fricile nejustificate (sa rada cand se sperie degeaba, sau printr-un joc "bau! te-am speriat"), insa cand scopul devine unul rautacios, sa sperii pe cineva, nu mai e acelasi lucru.

Pai la americani obiceiul de a se deghiza in altceva vine de la celti care se deghizau in spirite ca sa sperie /pacaleasca / treaca neobservati pe linga spiritele care ei credeau ca in acea noapte bantuie pamantul.

Oare acestia au fost dintre copii expusi la acele costume / imagini / simboluri / notiuni in copilarie, cand, indragindu-le, le-au adoptat impreuna cu (poate fara sa constientizeze) o parte din semnificatia lor?

Dar nimeni nu crede ca daca te duci la o petrecere de Halloween, gata esti posedat. E vorba la modul general. In primul rand, Halloween nu este o sarbatoare romaneasca. Doi, este o sarbatoare pagana, toata lumea stie de unde a aparut aceasta sarbatoare. Trei, ce legatura au crestinii cu Halloween? De ce trebuie sa acceptam toate aberatiile din occident? De ce sa te costumezi taman de Halloween? Daca va place balul mascat, faceti unul in alta zi. Cum a spus un parinte din UK, tara de unde provine aceasta sarbatoare, pericolul este ca se induce in conceptul populatiei o idee veche, pagana, frica de moarte si se uita de Hristos si darul vietii pe care ni l-a facut. Doar ptr. ca, crestinii-ortodocsi, nu accepta sa participe la aceasta sarabtoare si considera ca Romania, fiind tara ortodoxa de 2 milenii, nu ar trebui sa adopte aceasta sarbatoare, nu inseamna ca abereaza sau ca sunt nu stiu cum. Mai usor cu epitele si complimentele, caci pe fiecare topic numai asa vorbiti.

uite ce perla am gasit acum cateva pagini pe threadul asta.

In urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a intr-o scoala americana, la intrebarea: “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% dintre ei au raspuns: “as vrea sa omor pe cineva”.

Da, se scriu multe aberatii...

Ar fi interesant de aflat, cam cat de des (in majoritatea scolilor? doar in unele? cat de semnificativ?) s-a ajuns in prezent pe la noi sa fie sarbatorit Halloween-ul cu povesti de groaza povestite/citite celor mici (sau orice fel de alta modalitate de expunere la asemenea povesti, in afara de costume)?
Ma refer la serbarile la care cei mici pot participa.

Cat de des / mult / intens sint cei mici expusi la simbolurile, mitologia, povestile, ideile, notiunile legate de lumea celui rau - privit din perspectiva faptului ca o asemenea expunere face familiara copilului, lumea fortelor raului.
Prin expunere repetata copilul va privi ca familiare lui aceste lucruri; va fi obisnuit cu ele; nu le va respinge prezenta pt ca a fost obisnuit de mic (chiar parintii au permis sa fie inconjurat de ele?).

Oare in ce masura ca adulti adoptam ca facand parte din lumea noastra interna, internalizam, ceea ce ne era familiar in copilarie?

Ce te faci daca unui copil i se creeaza sentimentul de familiaritate (prin expunere repetata si atitudinea permisiva din partea parintilor) asupra simbolurilor si lumii celui rau? Daca in copilarie se servesc, chiar de catre parinti (investiti cu maxima autoritate si dragoste de catre copil), permisiune spre simbolurile si notiunile lumii oculte, a lumii celui rau, prin permisiunea expunerii la sarbatoare si la povestile de groaza aferente?

In ce masura expunerea, la varsta la care copilul nu prea face clar distinctia intre lumea povestilor / lumea notiunilor ce vin dinpartea parintilor/scolii/mediului si trebuie invatate sau adoptate ca dorindu-se a defini realitatea = o modalitate de invatare / si lumea reala), astfel de simboluri / notiuni pot fi mult mai usor invatate si adoptate ca proprii la varsta de copil si pot ramane (eventual impreuna cu perceptia alterata asupra ce este bine/folositor/acceptabil si ce nu) in om pina la maturitate?

in aproximativ 70% din cazuri da. Sun sigura ca, copiii nu se gandesc ce fel de sarbatoare e, sau daca macar e sarbatoare, atat timp cat au prilejul sa se distreze, sa manance bomboane si sa isi puna imainatia la contributie pentru costumele alea si pentru decoratiuni.

Am facut practica intr-o scoala, clasele 1-4, si am prins si halloweenul si am vazut cum e.
Majoritatea copiilor nici nu stiu ce fel de sarbatoare . Stiu ca vine de la americani si ca au ocazia sa se costumeze in ce vor ei. Au fost printele, fructe, animale, cavaleri din evul mediu dar si "Dracula", vrajitoare, pisici negre si altele.

Multumesc. La genul asta de aberatii ma refeream, ca nu e singura.

Da mă, să acceptăm noi toate prostiile vestului.

Adică să spunem adevărului minciună şi minciunii adevăr?

Câtă "înţelepciune"...
Lupul în blană de oaie la un moment dat tot hăuie...

Masina de propaganda nu doarme niciodata.
Indiferent de ce parte lucreaza.

Apropo, i-ai zis ca nu exista Mos Craciun?
Probabil nici nu-i citesti povesti, fabule, etc. ca deh, poate crede ca sunt adevarate.

Lupul poate sa se imbrace in blana de oaie, dar prostia nu se poate imbraca in hainele intelepciunii ca tot se impiedica de poalele ei.

Vezi "153 de istorisiri minunate de la Sfinţii Părinţi" şi multe ate cărţi, le găsim pe la pangarele bisericilor/mănăstirilor...cam aşa ceva am găsit eu...tu poţi citi ce vrei.

Dar la un moment dat tot hăuie.

Ah, prostia de a considera Halloween o petrecere amuzantă? :71:
Uite aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...-sa-se-fereas/

In primul rand, "Halloween" -ul de la noi nu e ala american chiar daca unii ii zic la fel, sunt obiceiuri care tin de el si la noi nu exista ce sa mai vorbim de nu's ce povesti de groaza sau invocatii sau alte prostii despre care se vorbeste in articolul de pe razbel.

La noi practic e un soi de bal cu costume - cum se imbraca fiecare, depinde de convingerile lui, ala care vine imbracat in dracusor, are probleme mai adanci decat costumul ala, altfel nu s-ar imbraca asa, nu?

Dar atat timp cat copchilul nu ii apare imbracat in public in dracuso, o data pe an, e drept credincios din aia majoritar, nu?

In schimb avem alte obiceiuri fata de care nu carcotim asa mult si se apropie mai mult de "Halloween" -ul americanilor: mersul cu capra, ursul, la o adica si colindatul ca doar Dumnezeu este cel care binecuvanteaza nu copii si un cantcel stupid, nu?

Da mă, mai nou toţi vorbesc prostii.

Păi dacă tu îţi laşi copilul să se îmbrace aşa văzând poate la altul (tema obiceiului fiind tocmai să te îmbraci în drăcuşor, vampir, vrajitoare etc), bietul, cu ce e de vină? Deh, e numai o petrecere amuzantă.

Şi dacă e un soi de "bal cu costume" de ce are loc taman în ziua când se sărbătoreşte halloween-ul american? De ce acest bal nu se ţine şi în alte zile? :39:

Dar cine susţine mersul cu capra, ursul, noi vorbim aici de Halloween.

Ca de obicei, ai probleme serioase in a intelege lb. romana elementara.

Ca sa repet altfel, sper, pe intelesul tau (daca faci un efort): faptul ca ala se imbraca in dracusor, arata ca are niste carente de catehizare, care abia atunci le observi tu, dar ele exista, cu alte cuvinte, daca n-ar fi "hallowen" -ul, ai zice "ah, ce copilasi ok", dar de fapt nu sunt ok.
Sau pe scurt, ca poate nici acum n-ai priceput: costumatia de "hallowen" aia de care te legi tu (cu dracusori) nu e cauza, e simptom.

Si apropo, daca se imbraca cineva in zana/fat frumos/mos ghebos cu ala mai ai ceva si de ce?


Ah, si sa inteleg ca asta e problema grava, spirituala, ca se intampla in aceeasi zi..

Nu pot sa vad ca unde e obicei tipic romanesc & paganesc, nu se infierbanta asa spiritele.
Avem pe forum un topic de (cel putin) 10 pagini ca asta pe chestia cu paganismul sarbatorilor neaos romanesti? Ca eu nu stiu.

Miştocăreală de doi bani, asta aşa ca să mai dregi busuiocul.

Domnu, catehizarea copilului de cine ţine? De ce a visat copilul azi noapte sau ţine de părinţi? Păi dacă copilul asta vede va imita. Dacă însă copilul nu vede ce să imite? Şi chiar dacă vede şi îşi doreşte să se îmbrace astfel tot părintele este cel care poate să-şi îndrepte copilul. Şi tocmai asta îţi spuneam că nu e de vină copilul, ci părintele care şi-a lăsat copilul să ajungă în acea situaţie. :26:

Şi având indiciul existenţei unei boli, ce facem, lăsăm să se extindă boala?
Ah, e ceva distractiv şi inofensiv "balul ăsta mascat".

Tot o sa isi exprime simptomele, dar altfel. E ca logica din spatele violentei de la televizor:
"daca nu vede violenta la televizor, nu o sa fie violent, nu?".
Ei bine, istoria si psihologia umana contrazic asta. Dar in fine, sa stii ca optiunea costumului demonic e minoritar intr-o clasa(cam 1 dintr-o clasa de 25-30, zic din experienta personala). Eu cand eram mic, daca ar fi fost vorba de asta cu Halloweenul, as fii vrut un costum d-ala de gorila. Ce spune asta despre mine, nu stiu.

p.s.: deci sa fii imbracat in vampir e mult mai terifiant ca astea?
http://traditiidinromania.ro/wp-cont...e-populare.jpg
http://www.artizanescu.ro/web_contin...0mare%201g.jpg
http://www.bucovina360.ro/applicatio...ina-1-mare.png

De acord cu tine, dar de ce să nu evităm ce putem evita...adică să nu vadă...să nu cultivăm acest obicei...deşi există şi la noi sub o altă formă (capra, urs amintite de Alin). Iar logica e alta...elimini un factor ce ar putea influenţa copilul (chiar şi cu TV-ul).

Clar că nu. Dar de la ceva terifiant la ceva distractiv e cale lungă.

de ce sa nu evitam?
stiu eu, din acelasi motiv pentru care burqa nu a fost niciodata la moda pe aici.


Ba nu. Din acelasi motiv pentru care ne plac in general montagne russeul si filmele horror.
Pt creier, terifiantul e distractiv, intr-un mediu controlat.

pentru o minte bolnavă

Frumos spus! De fapt in spatele acestei afirmatii, realitatea spre care se dorea a tinde ar fi: "este placut sa poti controla lucrurile terifiante" ("placut" fiind un fel de original, in timp ce "distractiv" ar fi surogatul pe care unii incearca sa il vanda "in loc de"). un fel de sentiment de "bine". Dar de unde aceasta (posibila) dorinta/tendinta spre "control" a omului? Ce patima sta in spatele ei?
Intrebarea este: cum si cine controleaza de fapt lucrurile terifiante? Omul singur sau de fapt Dumnezeu face asta?

sa inteleg ca consideri montagne russeul satanic?
si nu e nimic bolnav, cu totii facem asta, intr-un fel sau altul.
Andrenalina si endorfine si chestii.

e un coctail de endorfine si andrenalina eliberat de creier in momentul ala.
E un mic drog natural, care apare intr-o gramada de momente(stiti, de exemplu, cand ati muncit sau facut sport foarte mult, si ati trecut de oboseala, pana la o anumita stare de bine? Aceeasi chestie in alte concentratii)

Eram sigur că te legi montagne russe. Nu, de ce să-l consider satanic? Am scris undeva aşa ceva?

pai daca au la baza acelasi mecanism in care frica devine amuzanta?

Frica devine amuzanta numai in sporturi extreme sau in parcuri de distractie;niciodata nu am vazut sa devina amuzanta intr-o conjuctura satanica de genul filmelor cu spirite,cu posesii demonice,mutilarea si uciderea cu ura a oamenilor.
Aceste imagini iti strica pacea interioara pusa acolo de Duhul Sfant.Cum sa devina amuzant?Poate doar pentru diavolii care ne privesc cum ne desfatam cu actiunile lor dracesti.

Halloweenul,oricum este o sarbatoare pasnica pentru majoritatea americanilor,care au facut cu aceasta ocazie si o sarbatoare comerciala de mare renume.Copiii pleaca la adunat de bomboane,ca la colindul nostru romanesc unde se spune"ne dati,ori nu ne dati?"care are aproximativ aceasi valenta cu "treat or trick".

Ok,dar colindele si jocurile noastre pagane sunt bune,ca suntem romani deci si buricul pamantului,si cei mai credinciosi sub soare,si locuim si in gradina Maicii Domnului...
Mersul cu capra,cu steaua sunt bune,taiatul brazilor si sacrifiul animalelor sunt bune,dar costumatia si mersul dupa bomboane al americanilor sunt obiceiuri demonice...no mereti mai...


Pe mine nu ma scandalizeaza sarbatoarea lor nici costumele.Omul se imbraca in ce doreste el,isi alege un alter ego.De la actori celebri pana la sticle de mustar sau ketchup;de la zane,la ingeri,oameni de paie,politisti,doctori,animale sau personaje SF.
Am vazut pe net o poza in care niste copii s-au mascat in personaje biblice si sfinti,deci imaginatia este libera in acest sens.Vorba aia,spune-mi in ce costumezi ca sa-ti spun cine ai dori sa fii cu adevarat!

Steaua e colind crestin.

La baza, halloween-ul nu e sarbatoare americana. Americanii au preluat-o. Si daca romanii mai au si obiceiuri pagane care nu se cuvin, asta inseamna ca trebuie sa adoptam si obiceiurile altora? Titlul topicului e halloween romanesc, nu american. Si ce faci daca halloween-ul pica intr-o zi cand se comemoreaza un Sfant, cum e la englezi? Le serbezi pe amandoua?

Redau ce spune un Parinte ortodox din Anglia, poate intereseaza pe cineva:

A Winter’s Tale

Fr. Gregory

Today we commemorate St Aristobolus, one of the 70 Apostles who was commissioned by Christ to preach the gospel, (Luke 10:1). St Aristobolus was the brother of St Barnabas and tradition holds that he preached in Britain being consecrated in this task as the first Bishop of the Britons. A district in mid-Wales called Arwystli is reputedly named after him, so this may give an indication of places associated with his ministry. Nothing more is known of him. However we do know something of the native religion which St Aristobolus would have encountered in his journeys and work as an evangelist. It is a religion that has experienced something of a mini revival in our own times. It is a religion whose adherents worship, invoke, placate and celebrate nature and associated spirits. Today it is called by scholars “neopaganism,” an umbrella term under which shelters a number of diverse and reconstructed Celtic, Gaelic and Wiccan rites. Fairly constant across them all are two feasts by which the year is divided according to the seasons; the first, Beltane at the beginning of May, a spring festival and the second which concerns us today, Samhain at the beginning of November.

Something very similar to these festivals would have been known by St Aristobolus and indeed remnants and echoes of these religious practices endured for centuries, perhaps unbroken right up unto the present day. The 2001 census in the United Kingdom suggests that by self declaration there are approximately 42,000 neo-pagans in the country today, somewhat less than a statistical survey which extrapolated and number closer to quarter of a million. The reality is properly somewhere between the two, perhaps 100,000, about one third of the number of Orthodox. St Aristobolus would have envied that ratio as he was almost completely outnumbered in his own day by practising pagans. Nonetheless he and countless other Christian missionaries after him managed to overturn paganism and establish the Christian faith and Church in the hearts and the minds of the people. Today the so-called “old religion” is experiencing its revival, not necessarily and significantly in the numbers of true believers but in the impact of pagan culture in the national consciousness and popular practices of the homes, streets and media of this post-Christian society; which brings me of course the Hallowe’en, that modern rebranding of the Samhain eve of winter rites.

In its original form Samhain marked the transition from autumn to winter at the end of harvest and it was thought at this time that the veil between the living of the dead was thinned allowing possibly evil spirits to cross over and trouble the living. Dressing up in the garb of such evil spirits was just one means of avoiding their influence for being rather stupid they would be confused by appearances. Turnips or samnhnag would be hollowed out with carved faces to make lanterns and these were also used to ward off harmful spirits. The people would also light bonfires, two of that usually between which humans and livestock would walk in a cleansing ritual. Not all of these practices have been retained of course but many or most of them have simply been redressed in popular form and now constitute that rather annoying Hallowe’en pastime of harassing neighbours for money. In truth, the trick is in the cultural popularity of pagan rites; the treat in the gospel of Christ’s victory over death by which evil has been overthrown, hell despoiled and new life brought to the world.
Historically the policy of the Church in both East and West has been to set up feasts and festivals which liturgically and in the culture pick up the themes and questions raised by pagan rites and redirect them to Christ. Invariably these Christian festivals would deliberately be chosen to coincide with the pagan ones unless there was good reason to keep them in their original place. Christians in the East, however, were never faced with the precise cultural challenge of paganism in its eve of winter customs, typical of darker, colder northern Europe. So Emperor Leo VI, “the Wise” help the institute the feast of All Saints which came to be celebrated on the Sunday after Pentecost emphasising the connection between practical holiness and the gift of the Holy Spirit; this so done because there was no pressing local need to combat paganism which might have constrained him to suggest a different date.

In the West, Rome was fairly slow to respond but Pope Boniface ordered a celebration on the feast of the dedication of the Pantheon at Rome to our Lady and the Martyrs on 13 May 609. Interestingly this was on a pre-Christian pagan feast very similar to Samhain but not linked to winter called the feast of the Lemures, a time when malevolent and restless spirits of the dead were propitiated. Pope Gregory III over 100 years later moved the feast to 1 November with its more relevant Samhain connection for central and northern Europe and there it has remained ever since. The word Hallowe’en is a shortened form of the eve (the night before) All Hallows; “hallows” being the old English name for the saints, “the holy ones”.... as in the Lord’s Prayer: “Hallowed be Thy Name” or “Holy be Thy Name.” Later in the West, the feast of All Souls was instituted the day after on November 1st to commemorate the dead whose salvation in Christ was secure but whose journey to the Kingdom was not yet complete. There is no such feast in Orthodoxy since we do not have a comparable doctrine of Purgatory to which this feast of All Souls refers.

And so to the present-day with its resurgence of neo-pagan Hallowe’en customs and the baleful ignorance of a post-Christian population, many of whom simply do not see what all the fuss is about when Christians get prickly about little boys and girls dressing up in ghoulish costumes to roam the streets trick-or-treating and when the media starts churning out the usual crop of Hallowe’en horrors to keep the adults happy. Some Christians do go overboard on this. It’s almost as if they think that anyone who has been to a Hallowe’en party should repent and be exorcised. This is nonsense; the devil is rarely so blatant in his strategy. Far more dangerous is the insidious creep into popular culture of pagan themes and ideas which replace Christ’s victory over death with a very old fear of death and evil, prettified by silly customs to make it acceptable to the modern mind. Perhaps this even reflects the modern outlook which, in its supposed rationality, has no answers to the deeper questions of life and death now that it has banished the gospel from the public domain.

Given time I believe that this cultural erosion of Christian themes and of a Christian consciousness will make it even more difficult to re-evangelise this country… not impossible, just much more difficult. In the days of St Aristobolus, preaching the gospel from the base of a vanishingly small Christian minority was hugely difficult, but our forefathers had the great advantage of proclaiming a new and fresh message concerning life and death to a population who did not think, at least in respect of Christianity, that it knew it all already. This is the difficulty that we face today; people think they know what we are all about whereas in fact they don’t, and more especially because they think that Christianity is what either the Roman Catholic or Protestant traditions present it to be.

What then ought to be the response of the Orthodox to this deteriorating situation in the West? First we have to acknowledge a problem that we lack a celebration of All Saints (that is “All Hallows”) on 1st November. I think we ought to be petitioning our bishops to establish one. A solution may be found in moving the celebration of local saints from the Sundays after the feast of All Saints to November 1st. At least then we could have a liturgical celebration which addressed the issues and practices of our indigenous culture which would greatly assist our mission. Of course this presupposes that the Orthodox churches are actually interested in local mission! Don’t get me going on that one! Anyway, this is only a beginning, a first step. We need also to address the more fundamental issue of the de-Christianisation of our culture.
[...]
Oh and by the way… do let us try and find something else better for our kids to do tonight!

Audio aici: http://www.ancientfaith.com/podcasts...a_winters_tale

Google scrie altceva despre termenul de Halloween care vine din vechiul termen "all hallow eve",insemnand nici mai mult nici mai putin decat"noaptea tuturor sfintilor".

In fine,s-a mai spus romanii au sarbatorile lor traditionale(unele pagane,altele nu)ar trebui sa le pastram pe acelea ba chiar sa le dam o importanta exacerbate cum fac si alte natii.

O sarbatoare care-mi place foarte mult la mexicani este "La dia de los muertos"-o celebrare a parastasului celor adormiti direct in...cimitir :)
Acolo familiile tuturor decedatiilor se aduna,fac focuri,improvizeaza instalatii de lumina ,fac mancare apoi o impart intre ei in numele celor decedati,mananca si se veselesc pt cei apropiati.Daca nu ma insel,au si muzica si probabil o dusca de Tequilla.
:))

Yasmina, este adevarat ca Halloween vine de la All hallows' eve - seara de dinainte (analog vecerniei) Tuturor Sfintilor, insa asta mult mai tarziu, cand sarbatoarea crestina a inlocuit sarbatoarea celtilor/druizilor Samhain. Toate obiceiurile legate de stafii, vrajitoare, spirite/ morti care bantuie, etc, etc - toate astea vin din sarbatoarea pagana a celtilor. Dar pina si la ei cand s-au increstinat, crestinii au praznuit ziua Tuturor Sfintilor, asa ca a iesit un amestec, pt ca si oamenii probabil ca erau amestecati in priviinta crediintelor lor / traditii / superstirii / ritualuri, etc.
Cei mai lumesti au ramas cu niste obieciuri pe care le considera "funny" (jack-o-lantern, trick-or-treat), insa cei crestini dintre ei probabil ca si la ei sarbatoreau ziuea Tuturor Sfintilor.
apoi daca pina si la ei crestinii (la momentul respectiv inainte de schisma; care acum sint catolici) au incercat sa fie sarbatorit praznicul tuturor sfintilor si nu sarbatoarea pagana Samhain, apoi noi ortoodocsii de acum de ce sa adoptam reminiscentele unei sarbatori pagane de care pina si crestinii lor au incercat sa scape? ... care sarbatoare pagana nici nu are treaba cu poporul nostru in vreun fel. Nu e suficient ca avem reminiscentele sarbatorilor noastre pagane ce, daca ne dorim ortodocsi, nu vad de ce le-am mai perpetua de dragul unei idei abstracte de "traditie" lipsita de orice semnificatie in viata unui crestin

Stii, asa, daca vrei sa adopti un obicei rupt total din context, doar pt ca iti place, atunci de ce nu ar fi mai "sanatos" Thanksgiving-ul, ca macar se refera la a da multumire, ca tot ar fi mai aproape de ideea crestina de a multumi lui Dumnezeu, decat stafiile si vrajitoarele de Halloween, nu? Daca e atat de amuzant a copia precum maimutele sarbatori fara a stii ce sarbatoreau cei de la care s-a imitat sarbatoarea - ar fi la fel de absurd, dar mai inofensiv

Eu nu stiu de ce...si nici nu stiu cum sarbatoresc romanii halloweenul...
Am auzit ca se costumeaza asa alandala si grotesc si se duc intr-un club,intr-un bar;ori halloweenul nu este despre asta,am mai spus e o sarbatoare pt copii care merg costumati la adunat de bomboane-atata tot!


Nu stiu ce tot vedeti dracesc in acest obicei.
Macar sa fie preluat asa cum este aici,adica inofensiv.

Uite ca eu gasesc ceva crestineste in asta,ca macar le fac o bucurie copiiilor care vin la bomboane,le deschid usa si ii poftesc sa-si aleaga ce poftesc din colectia de bomboane si ciocolata.
Anul trecut am fost la serviciu,dar am lasat un castron plin la usa,si surpriza,au fost cativa vizitatori care in loc sa profite de absenta mea si sa fure tot castronul(cum era de asteptat),si-au luat cateva,cat au dorit iar cand m-am intors acasa l-am gasit cam 3 sferturi plin...Am ramas mirata.
(desi cred ca mai sanatos ar fi sa-i servesc cu fructe :))

complet de acord. Halloweenul romanesc este o tampenie fiindca are o legatura culturala foarte aproape de 0 pentru Romania, nu ca ar fii pagan sau ca Ionel o sa fie traumatizat sau satanizat pe viata ca l-a vazut pe colegul de banca cu un cearsaf pe cap sau a asistat la mutilarea bostanelor de dovleac.

Imaginea răului pe care o promovează Halloween-ul nu poate conduce decât la sporirea violenței, a infracţionalităţii şi a criminalităţii

http://activenews.ro/imageria-raului...ref_map=%5B%5D

"Zilele trecute, un grup de 28 ONG-uri reunite sub titulatura de Coaliția pentru Familie și Constituție au acuzat Ministerul Educației Naționale de nerespectarea Legii Educației Naționale, pentru că permite și promovează sărbătorirea Haloween-ului în scolile românești.

În acest context, l-am contactat pe domnul Virgiliu Gheorghe, cunoscut biofizician și specialist în cercetări psihosociale și comunicare, pentru a ne explica însemnătatea și simbolistica Halloween-ului.

Domnule Virgiliu Gheorghe, cum apreciaţi introducerea acestei sărbători pe agenda activităţilor instituţiilor de învăţământ din România?

În primul rând, cred că ar trebui să ne punem problema scopului, a sensului sau a beneficiului pe care îl va avea pentru educaţia copiilor români, pentru societate în ansamblul ei, promovarea manifestărilor Halloween. Aceasta pentru că pe parcursul istoriei, orice sărbătoare a jucat un anumit rol în cultura, în religia, în definirea identităţii şi viaţa popoarelor.
De pildă, sărbătorile creştine, contribuie la întărirea, la consolidarea relaţiei omului cu Dumnezeu, cu sfinţii şi evident cu întreaga învăţătură a Bisericii Creştine care are ca centru iubirea aproapelui, milostenia, fapta cea bună în general. Deci sărbătorile creştine trimit la modelul Dumnezeului-Om Hristos şi a tuturor care i-au urmat model de dragoste şi jertfă pentru ceilalţi.
Mai existau sărbătorile legate de ciclul natural al anotimpurilor agricole sau pastorale care erau oarecum neutre din punct de vedere moral, deşi imprimate de tot felul de superstiţii şi concepţii magice; avem, desigur, şi sărbătorile care celebrau evenimente istorice importante ale poporului respectiv care consolidau relaţia omului cu trecutul poporului său şi, nu în ultimul rând, sărbătorile păgâne dedicate tot feluri de zei. Acestea din urmă, având ca scop atragerea simpatiei a ajutorului zeului respectiv, erau marcate de tot felul de ritualuri prin care erau evocate actele fundamentale ale zeului, ca şi comportamentul moral sau social pe care acesta îl reprezenta în mod exemplar. Deci ca şi în creştinism, sărbătoarea închinării la aceşti zei readucea în conştiinţa oamenilor poruncile zeului respectiv, care uneori nu erau deloc morale şi inofensive. De pildă la sărbătorirea lui Dionisos se îmbătau şi se dedau orgiilor. Iar la alţi zei cum ar fi Baal, se aduceau jertfe copii cât mai mici, prunci.
Deci mie mi se pare că atunci când se introduce sau se promovează o sărbătoare – eveniment central în viaţa unui popor – este esenţial de investigat care este schimbarea pe care acesta o va aduce în mentalităţi, în raporturile sociale şi chiar în Weltanschauung-ul acelui popor.

Dar Halloween-ul este perceput ca un prilej de relaxare, de distracţie. Copiii se deghizează, se vizitează, primesc bombonele…

Aşa este promovat mediatic, dar cea mai mare parte a mass-media, s-a demonstrat din păcate în ultimii ani, nu are criterii etice, ci doar mercantile. Câştigul dictează morala. Iar Halloween-ul este un eveniment care anual creşte audienţa, deci câştigurile. Waldemar Sezer, profesor de informatică la Universitatea Sao Paulo din Brazilia observa că legile acestui mediu conduc la paradoxul că evenimentele cele mai grozave, moartea cea mai tragică sunt cele care cresc cel mai mult audienţa. Deci dacă media se întreţine prin horor şi divertisment, este de înţeles în această logică de ce promovează hallowen-ul în măsura în care o fac. Problema cea mai mare este aceea că instituţiile educaţionale nu înţeleg faptul că oricare sărbătoare vine cu o panoplie de elemente simbolice care generează anumite comportamente şi mentalităţi.
Deși pare o joacă, ca orice manifestare rituală, mimesisul are ca efect actualizarea și consolidarea unei relații psihologice între individ și realitatea mitologizată. Cercetările din domeniul fenomenogiei religiilor au demonstrat că pe parcursul participării implicării în scenariul mitului respectiv, individului chiar i se imprimă acele stării mentale sau sufletești care caracterizează persoanele mitologizate. E ca și cum s-ar produce un transfer de energie psihomentală între personajul mitologizat și subiect. Aceasta explică faptul că participarea la sărbătoarea Halloween induce o stare psihologică în care excitația și fascinația sunt asociate cu un sentiment de spaimă mai mult sau mai puțin intens în funcție de gradul implicării. În acest context individul în mod firesc urmează actele proprii personajelor în pielea cărora a intrat. Așadar, dincolo de bombonele, este evident pentru oricine că imageria răului pe care o promovează Halloween-ul nu poate conduce decât la sporirea comportamentului violent, a infracţionalităţii şi a criminalităţii, adică faptele proprii duhurilor necurate pe care Halloween-ul le invocă.

Dar Halloween-ul a fost introdus ca sărbătoare chiar în Biserica Catolică, pentru a alunga spiritele rele, şi lucrul acesta îl cred foarte mulţi din cei care acceptă această sărbătoare. Cum vă explicaţi acest lucru?

În primul rând, este vorba de o sărbătoare celtică închinată prinţului morţii şi prietenilor lui, deci avem de-a face cu o sărbătoare păgână pe care probabil la un anumit moment Biserica Catolică a încercat să o îmblânzească suprapunând-o cu Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Ea oricum nu avea valenţele de astăzi în trecut, şi chiar dacă în Biserica Catolică ea ar fi fost dezvoltată într-un sens compatibil cu cel din zilele noastre acesta nu este un argument. Când, adeseori, în mass-media se critică Biserica, se aduc în discuţie inchiziţia şi cruciadele sângeroase din unele locuri din lume, uitându-se că acest lucru a avut loc numai în catolicism, nu şi în Ortodoxie, şi numai într-o anumită perioadă de timp. Însă, paradoxal, când se doreşte promovarea unei sărbători cu evident caracter păgân ni se impune ca argument principal că este creştină, deci bună pentru că a fost recunoscută la un moment dat şi în Biserica Catolică.
Dacă Halloween-ul a fost ceea ce este astăzi în trecut nu ştim, însă oricum discuţia este lipsită de sens atâta timp cât Biserica Catolică, de ani de zile ca şi anul acesta se delimitează de manifestările acestei sărbători, atenţionând asupra caracterului magic şi malefic în ultimă instanţă al acestora.

Şi privind alungarea spiritelor rele?

Este de bun simţ faptul că duhurile rele nu pot fi izgonite de alte duhuri rele sau de oameni care îndeosebi le invocă. Vrăjitorii nu se închină lui Dumnezeu, iar duhurile morţilor, ce pot face ele împotriva demonilor? Lumea lui Halloween este mai curând o lume infernală, deci prietenoasă duhurilor rele, locul în care acestea petrec şi se odihnesc.
Este vorba de o confuzie totală de ordin axiologic care ţine mai curând de ideologia relativizării adevărului. Ceea ce insinuează sărbătoarea în chip simbolic este faptul că duhurile rele ar putea conferi o putere asupra vieţii şi morţii, puterea de a stăpâni, de a produce durerea altora în mod evident o imagerie luciferică în care Lucifer este celebrat în mod disimulat. Faptul că Haloween constituie una dintre cele trei sărbători ale Bisericii lui Satan, spune totul. Mie mi se pare că avem de-a face cu o gravă problemă etică atunci când impunem în mentalul colectiv o sărbătoare, aceeaşi sărbătoare în care sataniştii aduc o închinare specială lui Satan, tocmai pentru că ei o recunosc ca fiind propria lor sărbătoare.

Unele costume sunt cu totul nevinovate, iar copiii nu ştiu nimic de coincidenţa despre care vorbiţi. În aceste condiții, cum i-ar putea vătăma sărbătoarea?

Coincidenţă ar fi în cazul în care costumele ar reprezenta pe îngeri şi pe sfinţi, iar sataniştii şi-ar asuma această sărbătoare, însă în momentul în care acestea închipuie pe vrăjitori şi demoni, duhurile fantomatice ale morţilor sau cine ştie ce monstru nu mai poate fi vorba de coincidenţă. Acest repertoriu vestimentar sau fantasmatic ţine evident de lumea lui Satan. Vătămarea poate că nu este evidentă la vârstele în care totul nu este decât o, să spunem, nevinovată joacă, dar perspectivele incubării acestei imagerii pe care copilul şi-o asumă nu sunt deloc inofensive.
Există o mulţime de studii desfăşurate în Statele Unite în care se arată că de Haloween cresc spargerile cu minim 25%, sporesc consumul de alcool şi droguri şi cresc rata criminalităţii. Într-un studiu realizat în Boston s-a constatat că, pe parcursul a patru ani, în noaptea de Haloween criminalitatea este mai mare cu 50% decât în toate celelalte momente ale anului.

De asemenea, privind perspectiva inofensivă pe care o au tinerii, relevant este studiul în care se arată că la întrebarea ce a-ţi vrea să faceţi în noaptea de Halloween, cei intervievați au ales, într-un procent de 80%, răspunsul “să omor un om”. Spiritul acestei sărbători este într-adevăr viu şi dictează nu înmulţirea binelui, a păcii şi a dragostei între oameni, de care lumea de astăzi se pare că are nevoie tot mai mult, ci un spirit malefic al lucrării răului dus până la uciderea aproapelui.
Toate aceste fapte cred că ar fi de ajuns ca să ne punem problema în ce măsură societatea românească, şcoala românească care se confruntă tot mai mult cu problema violenţei are nevoie de introducerea sărbătorii şi manifestărilor de Haloween.

Care apreciaţi că va fi viitorul sărbătorii Halloween în societatea românească?

Depinde foarte mult de noi, de fiecare dintre noi, pe fondul uriaşei confuzii axiologice în care s-a ajuns. Mai cu seamă părinţii care sunt interesaţi de educaţia şi viitorul copiilor lor ar trebui să conştientizeze şi să reacţioneze. Mijloacele mediatice nu ştiu în ce măsură vor ajuta la stoparea fenomenului, pentru că divertismentul şi violenţa aduc bani şi de asemenea, sărbătoarea aceasta procură câştiguri imense industriei de consum care este interesată direct să o promoveze. Şcoala românească însă nu ştiu ce alegere va face. Ori va opta pentru o măsură raţională care ia în considerare argumentele şi cercetările pe care le-am citat anterior, refuzând să se mai implice în organizarea manifestărilor Haloween, ori va înclina să-și asume acest fenomen din ignoranţă sau sub presiunile seculare. În cel de-al doilea caz, nu ştiu cum va putea rezista în faţa opoziţiei a tot mai mulţi părinţi, a legii fundamentale a ţării şi a legislaţiei proprii Ministerului Educaţiei, care nu permit o educaţie contrară principiilor etice. Vreau să cred însă că va birui raţiunea."

Dr. Virgiliu Gheorghe este bioetician, secretar ştiinţific al Institutului pentru cercetări psihosociale şi bioetică

Citește: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...-sa-se-fereas/
http://nicolaeciobanu.wordpress.com/
http://acvila30.ro/pr-eugen-tanasesc...-in-vrajitori/
http://deveghepatriei.wordpress.com/...isto-masonica/

Da, vezi tu, dragostea fără dicernământ poate să dărâme în loc să clădească. În toate avem nevoie de discernământ. Uite așa, încet, le sucim pe toate, spunem adevărului minciună și minciunii adevăr.

Mai sănătos ar fi să nu mai dai nas acestui obicei.

ca tot o sa fie Halloween-ulam gasit o poza reprezentativa:

-cica machiaj de Halloween, unde s-a ajuns cu "moda" asta...:

https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.n...048bd734154db6

Trebuie sa recunosti ca e destul de bine facut :))