Şi ştiu ce vă anină: ''râvna'' defăimării...

...că prea vă doriţi ca să vă scăpătaţi faimă... şi ce grozăvie şi ce bravură poate să fie în faima asumării neascultării? Multă şi surdă!

Şi de aia nu mai citesc ce scrieţi voi în deşert şi vremelnic fiindcă n-are niciun rost şi atunci doar v-am scris aşa ca un dar special:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

lui Vsovivi
 

Citat din Vsovivi:

“Văd că tot grămăticul vă este stăpânul suprem, litera ce vine din superstiţ, că ziceţi că voi ştiţi cum se scrie corect, păi dacă ştiţi cum se scrie corect atunci de ce şi pentru ce nu puteţi şi pricepe corect? Probabil o neputinţă, dar să ştii se scrie cu doi i doar dacă ar fi poruncă, adică îţi cer ceva ca să faci, adică îţi zic de exemplu: ''-Fii deşteaptă!, şi să ştii pe viitor! despre ce e vorba...'' şi aşa mai departe, dar când nu e poruncă, nu e la imperativ, atunci e fără doi de i, ci are sensul unei povestiri care nu presupune din partea ta nici un efort, deci aşa se citeşte textul: ''Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar ...'' că practic dumneata nu ai cum să faci vre-un efort de ascultare căci nu ţine de tine să poţi face altceva decât să o iei drept bună afirmaţia mea... care e un fel de mărturisire lăudăroasă... deci constaţi citind şi gata, căci dacă ţi-aş fi zis: ''Să ştii că respectivul are dreptate'', atunci tu puteai să cercetezi faptele lui şi viaţa lui şi să ajungi prin truda ta pentru a şti la înţelepciunea împlinirii căci ai ascultat porunca '' să ştii!'', poruncă ce se putea împlini printr-un minim efort de ascultare ca să faci binele, nu şi răul, deci era un imperativ ce se putea împlini... de cei ce voiesc, cu credinţă.”

Comentariu la acest citat : Vorbă multă, sărăcia omului. Niciodată verbul "a şti" nu apare, la persoana a II-a singular -nici la modul imperativ şi nici la modul conjunctiv (aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!) - în forma “să şti” , ci întotdeauna în forma “să ştii”.

Alt citat:

“- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul ci necredinţa;

şi deci nu e cum ai trunchiat mătăluţă, ca o găgăuţă, ...
Deci nu a fost o negaţie ...

-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios “

Comentariu la acest citat : Dacă adaugi de la tine particula “numai” şi o pui acolo unde nu era, atunci transformi negaţia “nu” în afirmaţia “nu numai”; deci cine se ţine de şmecherii ca să “demonstreze" că albul este negru?

Chiar dacă trunchiezi propoziţia în cauză, negaţia tot rămâne: "vrăjmaşul NU este păcatul, CI este altceva decât păcatul: este necredinţa".

Alt citat:

“E simplu dacă chiar vrei să pricepi corect şi nu numai să scri corect. ... nu vreau să vă jignesc. ...De atâta grămătic să ştii că o să ajungeţi proaste grămadă!”

Comentariu la acest citat: Iar tu vrei să faci pe deşteptul, dar nu reuşeşti. Nu se scrie “să scri corect” ci “să scrii corect”. Nu vrei să jigneşti, dar te străduieşti, şi de data aceasta reuşeşti.

Mai pune totuşi mâna pe gramatică, e cazul.

Tu te pricepi ce spui? Păi dacă nici pe tine nu te poţi pricepe cum ai vrea să pricepi pe alţii? Căci de aici nu rezultă decât trufie şi frustaj:

''Comentariu la acest citat : Vorbă multă, sărăcia omului. Niciodată verbul "a şti" nu apare, la persoana a II-a singular -nici la modul imperativ şi nici la modul conjunctiv (aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!) - în forma “să şti” , ci întotdeauna în forma “să ştii”.''

1.''Vorbă multă, sărăcia omului. '' Păi vorbesc mult că unde nu e nici Dumnezeu nu cere,

2.''Niciodată...'', niciodată să nu spui niciodată... ca să nu păţeşti ca sf. Petru care şi-a amintiti abea după ce a cântat cocoşul de două ori că s-a lepădat de trei ori... şi deci nu are nici o justificare pentru invocarea regulii tale absurde!.. când textul meu era tocmai concludent că nu-ţi ceream nimic, nici imperiativ şi nici conjunctivitiv, fiindcă era şi e evident că n-aveam şi n-am cui. Babelor surde în biserică nimeni nu le predică de două compătimii de ori...

3. Vouă nu vă iese logica fiindcă lucraţi numai cu excluziunile necruţătoare şi dispreţuitoare ca şi cum un text al Domnului ar exclude alt text tot al Domnului, căci voi n-aţi priceput nici până azi că nimic din legea şi proorocii nu v-a trece până nu se vor plini toate: ''Cerul şi Pământul va trece dar Cuvintele Mele nu vor trece...'' deci cu atât mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu nu va trece.

4. Păi cum o să rămână negaţia? din propoziţiuniune? Păi ar fi negaţie doar dacă ai scoate-o din context, dacă ai vrea să umblii cu contrioversa ca o mare contrioversată, şi abea atunci ciuntindu-ţi chipul Domnului, atunci ai ''pricepe'' că e negaţie, şi ai ''pricepe'' aşa doar ca să poţi acuza... pe alţii de ceea ce vrei dumneata... de exemplu : că Domnul e rău şi că e mincinos... şi că noi suntem fraieri... dacă credem şi urmăm pe Dumnezeu prin maimarii prooroci.


Nu ţi-am spus că pierd mereu timpul cu voi, sancho? Ce să-i faci... necazul nu vine niciodată singur, că de aia e scris că dacă mulţumeşti în necazuri, abea atunci vei găsi mare folos... spre mântuire, căci nădăjduieşti că vei fi scos din ele nu prin puteroareaoarea ta.

(Şi m-ai citat şi absurd căci ai pus trei puncte, de parcă ar fi fost ale mele punctele şi nu se mai înţelege citatul ci e trunchiat şi spurcat cu lene fiindcă ar fi trebuit să pui aşa [...] dacă tot ai fi vrut să trunchezi rezultanta logicii:

Deci nu a fost o negaţie aşa cum ochiulhulul tău rău nu vrea să audă, pentru ca să acuze, ci a fost desconspirarea poftei rele a omului rău şi necredincios şi ştiinţific:
-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios;


şi ''Vorba multă e sărăcia omului'', e a nu ă, şi poate ai vrut să zici deci dar ai pus deşi ''aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!'', sau nu mai puneai că. Dar tu probabil vorbeşti numai la imeriativ!.. fireşte, cum altfel, imperiul contraatacă... şi la final o păţeşte rău de tot.)

''Mai pune totuşi mâna pe gramatică, e cazul. ''

La un aşa îndemn, frumos şi bun şi minunat, uite, am să-l ascult... aşa, deci ''draga'' mea ''distrează-te şi bea că suntem made in România''. Şi aşa am pus mâna pe golan... că e cazul... dar ca orice caz bune de internare, nu e suficient doar atât... trebuie să aprinzi poziţiile şi să dai drumul la ştergătoare, căci vine furtuna.

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (I)


Liderii pucioşi pretind că la Pucioasa este în desfăşurare continuă o “a treia venire (în duh) a Domnului Iisus Hristos”, Care Îşi pregăteşte prin ea o “a patra venire”. Abia această “a patra venire” va fi acea revenire în trup, înconjurată de mare slavă, de lumină şi de nor de îngeri, despre care ne vorbeşte şi Scriptura, care însă numără mai agale şi ne spune despre ea că va fi abia... a doua venire!!

Dar cum se pot explica aceste neconcordanţe stridente faţă de cunoscutul mesaj biblic? Liderii pucioşi încearcă să-şi legitimeze prin alegaţiile lor o pretinsă legătură tainică între ei şi Dumnezeu, stabilită şi consolidată de peste cincizeci şi cinci de ani încoace, legătură asimilată de ei cu “a treia coborâre a Domnului pe pământ”. Ei mai pretind că această “coborâre” a “Domnului” (care tot coboară şi iar coboară din cer, de prin anul 1955 încoace, dar coborârea Lui nu se mai termină) are loc nu numai în “gădinile suspendate” de la Pucioasa, ci şi “în mai multe locuri” de pe teritoriul “judeţului şfânt” Dâmboviţa. De asemenea, foarte important este faptul că această pretinsă “coborâre” nu are loc cu întreaga fiinţă a lui Hristos, ci numai cu o anumită parte a ei; fără trup, ci numai “în duh şi în cuvânt”:

“... O, copiii Mei, am venit a treia oară. Prima dată am venit şi am făcut om şi tot ce se vede şi am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el şi de toţi urmaşii lui, şi au greşit. Am venit a doua oară, în trup. M-am născut cu trup din Fecioară. Am trăit pe pământ, te-am învăţat ce să faci să moşteneşti împărăţia cerurilor, te-am vindecat de toate suferinţele ce le aveai tu, care ai crezut şi ai venit la Mine. Sub ochii înaintaşilor tăi am făcut minuni ca să-i încredinţez de toată nădejdea ce trebuia s-o aibă şi ei, şi voi. Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri, să vă îndemn la viaţă şi trăire curată şi sfântă, că e gata să se sfârşească totul şi vă prinde moartea aşa cum sunteţi, pe calea cea largă, cu toate răutăţile: necredinţa, vrajba, ura, mânia, mândria, desfrâul, curvia cea mai rea ca la păgâni.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)

Ce trebuie înţeles din această “a treia coborâre a lui Hristos în Duh”? Ce sau cine este “Duhul lui Hristos” la care fac referinţă pucioşii în acest text?
Există aici trei variante posibile de “coborâre în duh”, dar care se exclud reciproc; paradoxal este că pucioşii le abordează pe toate lăsând impresia că la ei toate sunt posibile şi chiar perfect valabile şi autentice:

A)- fie este vorba aici despre a doua Persoană a Dumnezeirii, adică de Duhul Sfânt, care împreună cu Tatăl şi cu Fiul alcătuiesc fiinţa lui Dumnezeu

B)- fie este vorba de duhul lui Hristos în sens de entitate spirituală care împreună cu trupul alcătuieşte Persoana lui Iisus, şi care I-a însufleţit trupul Său, mai întâi la naşterea Sa din Fecioara Maria, şi mai apoi la Învierea Sa din morţi.

C)- fie este vorba de alte duhuri care se pretind a fi duhuri de sfinţi sau de oameni decedaţi în anii din urmă şi care vorbesc în numele lui Hristos sau alături de Hristos.

Să le analizăm pe rând:

A. În primul caz, în care este vorba de Duhul Sfânt, respectiv de Una dintre cele trei Persoane ale lui Dumnezeu, atunci pucioşii intră într-o contradicţie majoră cu Sfânta Scriptură. Aceasta ne învaţă că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi este trimis pe pământ Apostolilor (şi apoi urmaşilor lor, episcopi şi preoţi, prin continuitate harică) de către Fiul, începând cu a Cincizecea zi de la Înviere; de atunci încoace El este nedespărţit de Biserica lui Hristos, pe care neîncetat o mângâie în încercări, o ocroteşte şi o povăţuieşte în dreapta credinţă. În schimb, pucioşii ne învaţă că Duhul Sfânt purcede de la Fiul şi că este trimis pe pământ Verginicăi (şi apoi la succesoarele ei la şefia sectei pucioase) de către Fiul, începând cu anul 1955; de atunci încoace El este nedespărţit doar de Biserica Pucioşilor, căreia îi dictează de peste cincizeci şi cinci de ani o nouă Evanghelie a lui Hristos, denumită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”:

“Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci prin acest cuvânt să înţelegeţi pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Tatăl, adevăratul Dumnezeu. Iar gura Lui prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi este Sfântul Duh. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că Sfîntul Duh se numeşte: gura lui Dumnezeu şi Fiul este Cuvântul. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul…” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 10 mai 1972)


De aici rezultă că, deşi gura care pronunţa cuvintele mesajelor pucioşeşti era gura Verginicăi, noi trebuie să credem că era concomitent “gura lui Dumnezeu”, gură care de fapt “era Sfântul Duh”. Aşadar apare ca inevitabil următorul silogism, încărcat la refuz de prăpăstii:

a) Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu , dar este totodată şi Tatăl;
b) Fiul este Cuvântul;
c) Sfântul Duh se numeşte - deci este - gura lui Dumnezeu din care purcede Cuvântul; dar Cuvântul ieşea din gura Verginicăi; deci gura Verginicăi era gura lui Dumnezeu.
d) Înseamnă că gura Verginicăi era Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt este gura lui Dumnezeu (vezi pct.c)) ; iar prin gura ei ieşea Cuvântul, adică Fiul (vezi pct.b)), dar şi Tatăl (vezi pct.a))
e) Deci, atât Fiul cât şi Tatăl ieşeau din gura Verginicăi, adică din Duhul Sfânt.
f) Rezultă că atât Fiul, cât şi Tatăl, purced din Duhul Sfânt, ceea ce este o erezie.


Această erezie este modificată în mai multe rânduri, prin mesajele pucioşeşti. Ultima versiune a ereziei pucioşeşti a purcederii este aceea că Fiul nu mai purcede de la Duhul, ci de la Tatăl:

“– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine”( 3 mai 2009)” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

În plus, deşi Scriptura spune clar că “Duh este Dumnezeu” (“Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” - Ioan 4,24; Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”- 2 Cor. 3,17) , totuşi “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa învaţă că şi Tatăl Ceresc are trup, din care purcede trupul Fiului:

“Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7 august 1978.)

Şi sigur că nu te-ai prins, probabil din pricina logicii exclusivisviste pe care o folosiţi amândouă lingvistele lui peşte prăjit pe jarul de cărbune, cărbunii încinşi din capul vrăjmaşului de către ursul păcălit de vulpe, că dacă tot te-ai dat cu grămăticul ca să puneţi beţe în roate ştiind şi voi că o să ajungeţi astfel proaste grămadă, măcar atunci mi-ai fi cerut să pun mâna pe cartea de gramaică, că aşa ar fi fost cortect, deoarece pe gramatica limbii române răspuns nu prea ai cum să pui mâna şi nici altceva, decât picioraşaşul... de la aş, aş călca drept! Căci altfel s-ar putea să pici, a treia şi a patra oară, iar apoi, după ziua de apoi, la nesfârşit.

Păi, n-o lămurirăm cu purcederea şi cu Duhul Sfânt şi cu celelalte? Ţi-o mai lămurii odată, pe firul ăla suspendat, şi nu că n-ai înţeles, dar musai vrei să fi proastă... păi una e să vrei şi altceva să o şi dovedeşti cu oricechip pe zi ce trece... eu nu mă opun şi nu vă fac proaste sau nebune ci văd că singure nu vă lăsaţi până ajungeţi să daţi noi şi noi valenţe termenelor.

Deci erezia este în mintea voastră exclusivistă, şi se pare că nedorind să vă curăţaţi, nu faceţi altceva decât să ziceţi mereu: ''ba ăia sunt murdari, ba ăia, că au hulit, au zis că duhul purcede de la Fiul...'' şi defapt nu ei au zis ci voi, voi aţi zis că ei ar fi zis, când defapt ei n-au zis ci au scris ceva din care voi aţi dedus cu totul şi cu totul altceva... că doar vă priceppeţi perfect la luogică bouleană... şi turme de viţei ar trebui să jertfească pentru voi părinţii voştrii... doar că Domnul nu mai primeşte jertfele jidovilor... că e sătul până peste cap de jertfe în timp ce furi şi minţi şi faci mereu dreptate după faţa şi haina omului... sau nici psalmul 50 poate nu-L mai recunoaşteţi că de la Tatăl purcede şi la Tatăl se reîntoarce? ''Jertfa Lui Dumnezeu e Duhul umilit, inima smerită şi frântă şi cu multă umilinţă pe cale, căci pe acasta nu o va urgisi Domnul cu siguranţă şi o va primi...''

Aşa şi voi, degeaba aţi citit din Cuvânt dacă vi s-a învârtoşat inima... acum nu mai rămâne decât să vă rugaţi la mamona ca defapt să fie el Domnul şi Domnul să fi fost mamona... că numai aşa o să aveţi şi voi ''dreptate''.

Deci pui de năpârpârcuţucuţe, şi vipviperaşaşe (puii de vipere o ucid pe mămic lor) pentru ce mă ispitiţi şi mă ispismuiţi? Oare nu v-am răspuns pe firul acela? Sau poate că chiar aveţi minte scurtă... nici vorbă, e acelaşi mintereses viclean şi prozelitist şi contrioversat.

aşa că repet şi eu dacă toţi eşti pe pilot automat, pun atunci şi eu placa mea stricată:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (II)

În alte scrieri pucioşeşti se afirmă că, după moartea Verginicăi, Dumnezeu nu mai are nevoie de vreo gură pământească de care să se folosească pentru a transmite Cuvântul Său. Însuşi Fiul vine acum la Pucioasa cu slava Cuvântului, iar Cuvântul nu mai este Fiul, dar iese din gura Fiului şi de la Tatăl purcede:

“Voi sta cu poporul în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara la izvor şi îl voi învăţa pe el statul cu Dumnezeu, mersul cu Dumnezeu şi lucrul cel pentru mântuirea lui. Mă voi strânge cu el la izvor şi Mă voi umple de iubire şi aşa voi rosti lui fericirile cele pentru el, pentru cei credincioşi venirii Mele de azi cu slava cuvântului Meu, care de la Tatăl purcede şi se vesteşte prin gura Mea şi se face izvor de viaţă dătător, şi această colină se cheamă noul Meu Sion, piatra din care izvorăşte şi curge izvorul Meu peste pământ, râul vieţii, din care voiesc cu dor să bea tot mai mulţi, spre bucuria Tatălui şi a Mea şi spre împlinirea Scripturilor de nou Ierusalim peste pământ, nume care va sta înaintea Mea pentru cetatea Mea cea sfântă, precum este scris despre ea în Scripturile pe care numai Eu, numai Eu voiesc să le împlinesc, şi după voia Mea să le împlinesc. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Pucioşii pretind aici că purecederea Fiului din Tatăl este “din vecii” asumându-şi o nouă contradicţie cu Sfânta Scriptură, care spune altceva: doar Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, în timp ce Fiul este născut din Tatăl mai înainte de veci:

“– O, datu-ţi-a Tatăl Savaot toată puterea în cer şi pe pământ, Fiule înviat din răstignirea cea dureroasă a Ta, căci Tu ai purtat pe crucea Ta toate durerile oamenilor de până la Tine şi de după Tine, toate pe trupul Tău cel răstignit, o, Fiule al durerii! Îndurerat Te-ai născut, îndurerat ai trăit, îndurerat Te-ai lăsat răstignit, şi prin dureri ai înviat apoi şi Te-ai aşezat iarăşi întru Tatăl, din care purcezi mai înainte de vecii, şi din cea fără de murmur durere a Ta ai născut mereu sfinţi pe pământ înaintea Ta,... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8/21 septembrie 2009)

Dacă este aşa, dacă Hristos a luat asupra Sa durerea tuturor, atunci de ce se mai proslăveşte astăzi durerea liderilor pucioşi şi a acoliţilor lor ca fiind o inegalabilă virtute? Ca să-şi însuşească ei laurii suferinţei lui Hristos?

Pucioşii promovează aşadar un creştinism original, al suferinţei perpetue, lipsită de alinare. Ei pretind că Verginica şi toţi liderii pucioşi care o succed trăiesc o necontenită “durere a Domnului” în timp ce Domnul la rândul Său trece printr-o necontenită durere de naştere din Sine a sfinţilor pe pământ, fiind numit de aceea “Fiu al durerii”:

– O, datu-ţi-a Tatăl Savaot toată puterea în cer şi pe pământ, Fiule înviat din răstignirea cea dureroasă a Ta, căci Tu ai purtat pe crucea Ta toate durerile oamenilor de până la Tine şi de după Tine, toate pe trupul Tău cel răstignit, o, Fiule al durerii! Îndurerat Te-ai născut, îndurerat ai trăit, îndurerat Te-ai lăsat răstignit, şi prin dureri ai înviat apoi şi Te-ai aşezat iarăşi întru Tatăl, din care purcezi mai înainte de vecii, şi din cea fără de murmur durere a Ta ai născut mereu sfinţi pe pământ înaintea Ta,... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8/21 septembrie 2009)

Suferinţa Verginicăi şi a succesorilor ei, liderii pucioşi, este paralizantă chiar şi pentru “Atotputernicul” Dumnezeu al pucioşilor:

“... Nu pot grăi mai mult, că trâmbiţa e în suferinţă mare. Fiilor, plecaţi-vă urechea la aceste cuvinte şi căutaţi în carte, de la începutul acestui veac, prin câte guriţe sfinte a vorbit Domnul şi până la venirea Fiului Său, şi după venirea Fiului Său. Şi multe trâmbiţe s-au sfârşit, că atâta le-a fost timpul de trăit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-9-1976)

B. În al doilea caz e vorba de entitatea spirituală care însoţeşte trupul lui Hristos şi-i dă viaţă Persoanei Lui, adică duhul primit de trupul Lui la Naşterea din Fecioară şi apoi reprimit de trupul lui cel răstignit şi îngropat, la Învierea din morţi. În acest caz, folosirea majusculei de către pucioşi este doar o formă de cinstire, fără a desemna simultan vreo referinţă la Persoana Duhului Sfânt, după cum reiese, mai mult decât evident, din context:

“... Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am pogorât din cerul sfânt pe pământ, nu cu trupul, ci cu Duhul. Acest Eu, nu e trupul acesta, ci e Duh, şi plutesc prin văzduh şi grăiesc cu Duhul. După Mine nu mai vine nimeni, şi la venirea Domnului Iisus Hristos va fi greu de cele ce nu s-au împlinit când am fost cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-1977)

Pucioşii se pare că nu realizează nonsensul acestei construcţii. O desprindere a duhului lui Hristos de trup este echivalentă cu o a doua moarte, deci pucioşilor le vorbeşte un Hristos mort a doua oară, şi le vorbeşte nu prin trup vorbitor, ci prin duhul Lui cel nemuritor, dar fără de trup (spun pucioşii).

C. În al treilea caz e vorba de un transfer al poliloghiei pucioşeşti denumită “Cuvântul” la entităţi spirituale numite “duhuri ale sfinţilor” care fie vorbesc în numele lui Hristos, fie împreună şi alături de El, alcătuind un conclav de duhuri care se străduiesc şi construiesc in corpore “împlinirea Cuvântului şi venirea Domnului”:

“Slava lui Israel e slava Mea, şi înaintea puterii Mele se pleacă totul, că e putere puterea Mea care împlineşte cuvântul Meu şi venirea Mea. Amin. [...] Ioan Botezătorul este şi acum, căci este viu, şi este în cuvântul Meu, în venirea Mea, căci duhurile sfinţilor sunt în venirea Mea, în cuvântul Meu sunt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-1-1997)

Aşadar, deşi în 6-5-1977 se afirma că duhul de la Pucioasa este singular (“După Mine nu mai vine nimeni...”) şi atotputernic, (“...înaintea puterii Mele se pleacă totul, că e putere puterea Mea care împlineşte cuvântul Meu şi venirea Mea”), iată că peste douăzeci de ani o pleiadă de duhuri se dezlănţuie, luând nume de oameni decedaţi, şi de sfinţi, şi chiar numele Maicii Domnului luându-l, pentru a confirma şi consolida dogmele eretice pucioşeşti. Aşa-zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu” devine un cocktail de “cuvinte” ticluite de duhurile întunericului în numele şi în dreptul lui Dumnezeu.

Expresia “...puterea Mea care împlineşte cuvântul Meu şi venirea Mea...” disociază persoana care vorbeşte de cuvântul rostit, aşezându-le într-o relaţie copulativă, spre deosebire de alte construcţii care operează în sens contrar: identifică Persoana lui “Hristos de la Pucioasa” cu “Cuvântul” Lui. Dar, spre deosebire de afirmaţiile din 22 iunie 1957, care vorbeau despre o a treia venire a lui Hristos la Pucioasa”, liderii pucioşi revin şi “se corectează”, afirmând că a treia venire a lui “Hristos-Cuvântul dela Pucioasa” este de fapt a doua:

“De patruzeci de ani am coborât prin cuvânt în România, pe care Tatăl Meu a logodit-o cu Mine la naşterea Mea şi a ei ca să-Mi fie ea mireasă la venirea Mea de acum. [...] Primiţi cuvântul Meu şi luaţi-l în voi şi mâncaţi-l, şi fiţi atenţi întru venirea Mea, fiţi atenţi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Credeţi în cuvintele Mele şi nu le desfiinţaţi, că voi veni în curând şi vă voi arăta adevărul lor. Eu sunt Domnul, măi copii. Eu nu sunt omul, Eu sunt Domnul, tată, şi cuvântul Meu este adevăr, nu este minciună cuvântul Meu. Cuvântul Meu sunt Eu, şi tu de ce Mă faci mincinos, copile îndoielnic? [...]O, poporul Meu, vreau să te ajut ca să ştii pentru ce am coborât Eu la tine prin cuvânt. Uită-te tu în carte şi spune ce scrie în ea? Aşa scrie, că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea. [...]Şi iată, cerul cel de sus uneşte dreapta cu cei din trup, şi se lucrează ce mai este de lucrat până la terminarea tainei mântuirii cea de la Iisus Hristos, Care Se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea cea de a doua a Fiului lui Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 9-1-1994)

Nu te mai căzni să-ţi fierbi smoala... băgându-ţi nasul unde nu-ţi fierbe boala, că se vede cât colo că nu ei au zis, ci voi susţineţi că ei ar fi zis căci deduceţi din ce au scris pe bază de luogică bouleană exclusivist diversionistă... că se pare că v-aţi asumat neascultaria, programate şi lăsate aşa până la sfârşit să muncească exact ca demonii... şi aşteptaţi ca să vă îndreptăţească cineva... păi ştiţi şi voi cine vă îndreptăţeşte pe voi:

Şarpelelele boua ......:)))) şi ceilaţi fricoşi ce-şi înscenează victimizarea... ca să-i compătimească vre-un fraier cu răzbunarea.

Deci dacă tot repeţi la nesfârşit minciuna ta atunci lasă-mă să îţi ataşez şi zurgălăii mei de codiţă, că aşa îi stă bine la căpriţă:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

Ţa ţa ţa căpriţă ţa, că te vede Precista...

Şi spune la nenea:
''Când ai aflat că eşti tu Domnul?''

aşa cum ţi-a ghicit tanti grijania în zaţ?

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (III)


Încă din anii ‘60 ai secolului trecut, liderii pucioşi trăiau cu dulcea obsesie că vor veni popoare de peste mări şi ţări şi se vor minuna de “minunile” de la Pucioasa, şi le vor aduce daruri pucioşilor precum magii aduseseră Pruncului, şi se vor prosterna în faţa liderilor lor. În faţa unor asemenea aberaţii mulţi adepţi clătinau neîncrezători din cap, manifestându-şi chiar şi îndoiala în “venirea cea nevăzută a Domnului, prin gura Verginicăi”, deşi dădeau să creadă că vorbele rostite de ea sunt de la Dumnezeu din cer. Pentru îndoiala lor, ei erau adesea mustraţi cu argumente mincinoase, cum că “în lege” (adică, în Sfânta Scriptură” ar fi scris pe undeva despre “lucrarea cea sfântă a venirii celei nevăzute a Domnului la oameni, prin glas de femeie”, venire care ar precede “a doua venire a lui Iisus, în trup, pe pământ” (despre care chiar vorbeşte Scriptura):

“De ce, poporul Meu, mai întârzii a crede? Pentru ce mai zăboveşti a te pocăi? Nu este scrisă venirea Mea de acum? Nu eşti tu scris în lege despre această lucrare sfântă? Pentru ce mai întârzii a crede? Pentru ce întârzii a veni la Mine? Vă zic vouă, popor român, că vor veni străinii de departe,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-66)

Se mai spunea că venirea în duh, pe adiere de vânt, a “Domnului” de la Pucioasa, o precede pe venirea în trup, pe norii cerului. “Poporul Verginicăi” era păcălit pe vremea aceea cu “proorocia” că el este “poporul de la sfârşit” care Îl va întâmpina pe Domnul în văzduh:

“Acel popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului, şi acel sobor îl vei hrăni aici multă vreme.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-68)

Astăzi “poporul Verginicăi” este risipit, unii dintre adepţi chiar au murit, iar ei tot nu au mai apucat să guste din dulceaţa împlinirii acestei “proorocii” despre “venirea Domnului”:

“Fiţi credincioşi, că e scris că poporul de la sfârşit va întâmpina pe Domnul la venire.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-7-75)

Adepţii pucioşi erau asiguraţi prin promisiuni mincinoase că, dacă vor păstra curăţia trupului (în sensul că nu vor mai mânca deloc carne sau produse de origine animală), vor ajunge negreşit să vadă cu ochii trupului lor cel curat “venirea Domnului”:

“Copilaşii Mei, hrăniţi-vă cu hrană care nu mai împuţeşte trupul şi care nu mai ucide trupul şi care nu mai strică trupul, că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23 6-77)

În timp, adepţilor le-au mai fost formulate şi alte condiţii, pentru a putea ajunge să guste “A Doua Venire” promisă de Biblie şi să-şi scoată din iad şi rudele dragi care, în decursul vieţii lor, n-au binevoit să îmbrăţişeze pucioşismul. O condiţie se referea la consecvenţa în observarea preceptelor pucioşeşti; alta se referea la obligaţia fiecărui adept de a recruta noi adepţi, prin exercitarea unui prozelitism activ:

“De la răstignirea Domnului Iisus multe cruci au rămas pe pământ, ca toată suflarea să ştie că Domnul Iisus S-a răstignit de bunăvoie. Aşa a fost voia Tatălui ceresc, ca să răscumpere pe toţi până la a doua venire, dar nu pe toţi îi va scoate. Pe tine nu te va scoate dacă ţi-am spus atâtea şoapte şi nu te păstrezi şi nici pe altul nu duci la Mine. Ce muncă Mi-ai muncit?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-7-77)

Se mai promitea că arătarea Sfintei Cruci va fi un semn care va anticipa venirea Domnului, exact la fel cum “s-a mai arătat înainte de războaie”:

“... Sfânta cruce se va arăta înainte de venirea Mea, şi s-a arătat înainte de războaie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-9-77)

Se mai promitea că cei care cred în “Cuvântul de la Pucioasa” nu vor mai muri chiar dacă le-a venit sorocul morţii, ci moartea lor va fi amânată, ca să poată vedea şi ei cu ochii “venirea Domnului”. (Din păcate, n-a fost să fie aşa. O mulţime de “credincioşi” pucioşi au dat ortul popii până în prezent, fără a mai apuca împlinirea promisiunii):

“Ai să vezi şi ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc.Chiar dacă a sosit ceasul să pleci, prin credinţa ta şi puterea Domnului, nu vei pleca, şi vei sta până la venirea Sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-5-78)

Deşi nimeni nu mai credea în venirea Domnului, iată că Domnul a şi venit în Duh, vorbindu-le adepţilor Verginicăi “ca la cei din urmă născuţi” (între timp însă adepţii Verginicăi s-au risipit şi le-au luat locul alţi “nou-născuţi”, adepţii Mihaelei):

“... Toţi zic că nu mai e nici o venire; [...] N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi am spus: "Lucraţi până la venirea Mea". Şi iată, tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-5-78)

Adepţilor pucioşi li se mai promitea că nu vor vedea moartea până ce vor întâmpina venirea Domnului:

“Nimeni nu va putea da zile celui ce intră în mormânt şi nimeni nu va putea lua zilele celui ce va sta în picioare până la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-12-78)

Li se mai spunea că venirea Domnului nu este cunoscută şi prestabilită din veci de către Tatăl Ceresc Atotştiutorul, ci este la latitudinea oamenilor buni şi cucernici să o grăbească, sau a celor răi şi păcătoşi să o întârzie:

“Dar cei de pe pământ, în loc să se sfinţească şi să se cucernicească şi să grăbească venirea Mea, ei zac în necredinţă, şi iată, venirea Mea vine, şi vine cu foc, căci aşa este scris, şi tot ochiul va vedea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-91)

Adepţilor pucioşi mai deosebiţi (mai cucernici sau mai largi la inimă şi la pungă) care treceau la cele veşnice li se întocmea de către liderii pucioşi un necrolog favorabil, pe care ei îl atribuiau Domnului şi îl adăugau la canonul evangheliei lor. În schimb, nu se sufla nici un cuvinţel despre făgăduinţa neîmplinită pe care aceştia o primiseră în cursul vieţii: că nu vor mai muri până ce-L vor întâmpina pe Domnul. Un exemplu este următorul: în 1992, liderii pucioşi pretindeau că spiritul unei bătrânici decedate este adus ca să vadă cu ochii (cu ochii spirituali) gospodăria, grădina de legume, fâneţele şi comândurile de la Pucioasa, denumite de ei “Cetatea Sfântă Noul Ierusalim”, prin care “Domnul Îşi va anunţa slava şi arătarea Sa, precum scrie în Scripturi despre venirea Fiului lui Dumnezeu cu putere şi cu slavă şi cu zecile de mii de sfinţi şi de îngeri”:

“Iată, această bătrânică ia slobozenie de la Fiul Treimii Dumnezeieşti, Care lucrează din această iesle binecuvântată şi curată, iar ea va primi sănătate sufletului ei, şi apoi eu voi întinde braţele mele către ea ca s-o cuprind şi să-i dau hăinuţă cerească. Aşa să fi fost creştinul poporului meu, ca acest sufleţel care a plecat din pământul ei, din neamul ei, din casa ei şi a venit în casa acestei lucrări, dar nu s-a mai uitat înapoi, şi de aceea Domnul a preţuit dragostea ei şi a adus-o până azi, ca să vadă cu ochii ei această împărăţie nouă şi cerească, prin care Domnul Îşi va anunţa slava şi arătarea Sa, precum scrie în Scripturi despre venirea Fiului lui Dumnezeu cu putere şi cu slavă şi cu zecile de mii de sfinţi şi de îngeri.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-92)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (IV)


Se mai pretindea că liderii pucioşi şi adepţii lor sunt “puşi la lucru” ca să salveze (să mântuiască) lumea. Prin lucrarea lor ar trebui să fie salvată toată făptura, adică şi cei care vin, şi cei care nu vor să vină la “Domnul” Pucioasei. Păcătoşii care vor veni la învăţătura cea nouă a pucioşilor vor fi iertaţi, iar cei care nu vor să vină, vor fi mai întâi bătuţi bine, apoi mântuiţi “ca prin foc”, prin suferinţă amară şi ispăşire:

“ [...] iar pe cei păcătoşi îi iert, numai să vină la Mine; nu-i mai bat, numai să vină la Mine. Dar dacă nu vin, îi iau Eu dintr-ale lor, şi îi voi scula odată cu venirea Mea şi le voi arăta atunci ce am făcut Eu pentru salvarea lor, ce am făcut Eu prin cei care sunt puşi la lucru de Mine pentru salvarea făpturii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22.2.93)

Cea de-a doua venire a “Domnului” Pucioasei nu coincide cu cea prezisă de Biblie pentru Hristos. Pucioşii vorbesc de o a doua venire parţială a lui Hristos, “doar în duh” sau alteori spun că este o venire “doar în cuvânt” (este vorba desigur de “cuvântul” fabricat de ei în numele lui Dumnezeu”). Că este doar o venire parţială e un fapt confirmat chiar de ei, care precizează adesea că va mai fi o venire a Domnului, în deplinătatea fiinţei, demnităţii şi puterilor Sale:

“Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea. Să se aştearnă cuvântul Meu şi să se dea de ştire, şi spre lucru apoi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23 - 4 - 93)

Despre această “a doua venire a Domnului” pucioşii recunosc că este tainică şi anume că e destinată doar unor aleşi, care alcătuiesc “poporul” pucios. Aceşti aleşi primesc o mare responsabilitate de a păstra taina şi de a o lucra, spre deosebire de cei care nu au primit “taina”. Paradoxal este că şi cei care nu au primit “taina de la Pucioasa” au păcat pentru simplul motiv că nu o cunosc; e drept că păcatul lor este mai mic decât al celor care o cunosc:

“Şi Eu spun la toţi lucrătorii Mei, la cei ţinuţi în braţele acestei lucrări, că mai mare păcat au cei ce cunosc taina şi nu o lucrează pe ea peste inimile lor, decât cei ce nu ştiu ce este această venire a Mea. Eu am dat mult, şi ţi-am dat şi ţie mult, şi ai cu ce lucra peste cei ce nu cunosc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-6-93)

Cea de-a treia venire a lui Hristos se pregăteşte tocmai la... Pucioasa, prin cea de-a doua venire! Poporul pucios, tocmit la “lucru de pregătire” a venirii Domnului, se pare că n-a prea fost la înălţimea misiunii sale şi de aceea este zdravăn mustrat pentru că n-a deschis ochii mari, n-a stat sub mantia Celui Dela Pucioasa şi a ajuns cu inima pustie; şi deşi era chiar lângă “venirea Domnului”, şi deşi i-a grăit numai lui “Domnul”, el nu L-a cunoscut că este Domnul. Dar “Domnul” iarăşi va veni la “poporul” pucios “cel de la sfârşit”, cel tare de cerbice, nepăsător în a-şi unge ochii cu untdelemn pentru a-I vedea venirea. Vine Dumnezeu în România, dar păstorii ei pucioşeşti dorm adânc somnul fecioarelor neînţelepte şi nu se trezesc la venirea Lui:

“Iată şi sfârşitul acestei săptămâni dumnezeieşti, care a purtat în mijlocul ei trâmbiţarea legământului cel pentru sfârşitul tainei lui Dumnezeu şi pentru încetarea jertfei şi pentru venirea şi pregătirea venirii Domnului Iisus Hristos. Şi dacă Eu am venit, totul a încetat dacă am venit, şi am lucrat apoi ca să mai scap ceea ce mai era de scăpat, şi de aceea am spus Eu atunci că s-a luat de pe pământ scaunul împăraţilor, iar cei ce mai vor să împărăţească, să stea ca Domnul, pe cruce, şi nu altfel. Şi, de unde?! că împăraţii nu au cunoscut nimic, şi au rămas la locul lor. [...] O, poporul Meu, de câte ori am voit să-ţi deschid ochii, şi nu ai voit! De câte ori te-am băgat sub mantia Mea, şi nu ai stat! Iată, eşti cu inima pustie. Deschide-Mi, ca să intru şi să-L cunoşti pe Cel ce vine întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi să mănânci cu Mine Paştele cel nou întru împărăţie nouă, poporul Meu de la sfârşit care eşti lângă venirea Mea. Dar Eu îţi zic că am venit, şi tu nu M-ai cunoscut. [...] Şi iată, vin şi îţi vestesc că vin, şi tu eşti tare la cerbice şi nu iei de la Mine untdelemn ca să-ţi ungi ochii şi să cunoşti venirea Mea. Românie, Românie, trezeşte-ţi păstorii, că vine Dumnezeu la tine!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-93)

Liderii pucioşi pretind că, deoarece cartea Apocalipsei vorbeşte despre Iisus că poartă numele “Cuvântul lui Dumnezeu”, înseamnă că şi reciproc, orice carte intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” cuprinde neapărat vorbirea lui Iisus. Desigur că ei nu se gândesc la orice carte, ci numai la cartea editată de ei în două ediţii şi căreia i-au dat acest nume. Încurcătura apare atunci când avem de ales dintre aceste două ediţii, care, deşi ar trebui să fie identice până la virgulă, diferă pe alocuri substanţial, şi nu numai în formă, ci şi pe fond. “Poporul” pucios este chemat să ia darul pocăinţei şi să-l lucreze, pentru a fi pregătit de întâmpinarea Domnului la următoarea Lui venire (a treia, îndată ce s-a spus că venirea Cuvântului este cea de-a doua venire):

“Israele, tu cunoşti numele Meu, măi Israele? Ia deschide cartea şi Îmi arată locul acestui nume al Meu. În ce loc scrie Dumnezeu numele acesta? Acesta este numele Meu pentru cea de a doua venire a Mea. [...] Am coborât la tine, popor iubit, am coborât un picuţ mai înainte şi ţi-am adus darul cel mai de preţ, pentru ca să-l ai şi să-l foloseşti cu iubire şi cu credinţă şi cu stăruinţă, tată. Darul pocăinţei, Israele, pe acela ţi l-am dat, şi voiesc să te găsesc în lucrarea acestui dar, fiindcă numai prin acest dar te mai pot Eu pregăti acum, ca să te am aşezat în întâmpinarea Mea, la venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-3-94)

În acelaşi timp, se reconfirmă că venirea Cuvântului de la Pucioasa, de 55 de ani încoace, este doar a doua venire (deci venirea lui Hristos în trup va fi a treia):

“Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-4-94)

Cea de-a treia venire a Domnului nu va mai fi tainică şi în cuvânt, doar pentru Israelul pucios cel mititel, ci va fi pe norii slavei, astfel încât toţi oamenii de pe Pământ Îl vor vedea:

“Eu sunt, bucuraţi-vă! Şi iarăşi zic, bucuraţi-vă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucuraţi-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, şi ca să fii tu creştin după adevărul numelui Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 1-5-94)

"Poporul" pucios este chemat să facă pocăinţă înaintea cerului nu numai pentru el însuşi, ci şi (prin delegaţie specială) pentru toată omenirea de la Adam până la Cea de-a Treia Venire a Domnului, pe norii slavei, cea văzută de toţi:

“Fii înţelept, că iată ce ai de făcut: ai de adus înaintea cerului pocăinţă pentru tot omul, de la Adam şi până la venirea Mea cea văzută de tot ochiul de pe pământ şi de sub pământ, căci ochii cei care sunt cu cerul, aceia văd pe Domnul pe norii slavei Sale.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-6-94)

Abia Cea de-a Treia Venire va fi “Venirea cea Mare”; implicit, venirea “în cuvânt” de acum de la Pucioasa este o venire ceva mai mică:

“Eu, măi fiilor, nu plec de la voi, că nu pot fără voi. Nici voi să nu puteţi fără Mine până la venirea cea mare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-8-94)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (V)

“Cea de-a doua venire” de la Pucioasa este condiţionată de sfinţenia de duh şi de trup a “poporului” pucios. Altminteri, "Dumnezeul" de la Pucioasa nu-Şi poate îndeplini planul celei de-a doua veniri, deoarece nu mai poate coborî-cuvânt la nişte oameni “necuraţi” şi “nesfinţi”. De aceea, “sfinţii” de la Pucioasa sunt singurii care catalizează şi chiar pot grăbi “venirea cea de-a treia” zisă şi “venirea Domnului cea văzută”, care va avea loc curând. Atunci “poporul Ierusalimului nou” va fi singurul “popor de întâmpinare a Domnului”:

“[...]Eu, Domnul, am un popor luat din lume şi vorbesc din cer în mijlocul lui şi îl povăţuiesc spre sfinţenie de duh şi de trup, ca să pot sta de vorbă cu el şi să împlinesc planul Meu ceresc pentru cea de a doua venire a Mea. Fiţi credincioşi, că Eu, Domnul, ridic de acum această lucrare de cuvânt între cer şi pământ, ca să-l cunoască lumea pe poporul cu care a stat Dumnezeu de vorbă vreme de patruzeci de ani [...] Cuvântul Meu deasupra ta este călăuza care te aduce pe tine în faţa slavei Mele, la ziua slavei Mele, căci tu, poporul Meu creştin, popor al cuvântului Meu, tu grăbeşti venirea Mea cea văzută. [...] Pace vouă, şi Ierusalim nou să fie peste voi, cei ce serbaţi cerul pe pământ! Pace vouă! Sărbătoare cu pace şi imn de slavă veşnică să iasă din piepturi pline de rodul credinţei întru venirea Domnului. Eu vin curând. Binecuvântată să fie întâmpinarea Mea de către poporul Ierusalimului nou..” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-94)

Rolul Verginicăi de piatră de temelie în planul mântuirii şi al “venirii celei văzute” a Domnului rămâne obscur, greu de înţeles chiar de către mulţi dintre pucioşi:

“Verginica este piatra voastră, şi această temelie a scris sfârşit peste timpul omului, măi fiilor. E greu de înţeles aşa precum în cer, chiar şi de voi e greu de înţeles, pentru că voi încă sunteţi pe drum, şi pentru că Eu încă Îmi continui drumul spre venirea cea văzută.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-94)

Coborârea "Domnului" în Verginica este asemenea întrupării lui Iisus din Fecioara Maria, căci pucioşii reclamă că de fiecare dată Domnul a venit în lume ca să învieze morţii prin lucrarea Sa de propovăduire, de răstignire pe cruce şi de trâmbiţare:

“Verginica s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu, şi tu n-ai priceput venirea Mea prin cuvântul cel rostit al Scripturii. Când M-am coborât în trup prin Maica Mea Fecioara, am coborât la glasul arhanghelului şi am venit spre arătare, iar acum am venit şi M-am coborât întru trâmbiţa lui Dumnezeu, după cum este scris: «La glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu». Mă coboram din cer în ea, măi poporul Meu, în trâmbiţa Mea Mă coboram din cer, şi eram înaintea ta în ea, ca să te înviez pe tine şi ca să înviez morţii tăi, tată, că dacă tu auzeai glasul Meu, îl auzea tot trupul tău, tot poporul tău, tot neamul tău, până la Avraam, tată, până la al miilea neam al tău, până la Avraam, părintele celor credincioşi, şi morţii tăi înviau la glasul trâmbiţei lui Dumnezeu, iar pe tine, cel ce erai viu, te luam în lucrarea Mea ca să stai în ea, copilul Meu de azi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-95)

Asemenea sectanţilor care propun noi versiuni “îmbunătăţite” ale Bibliei, şi pucioşii pretind că oamenii Bisericii (episcopi, preoţi, diaconi) au schimbat Scripturile în multe locuri. Ei mai spun că una dintre cele mai grave modificări a fost făcută ca să ascundă adevărul despre a doua venire a Domnului. Concret, ei pretind că versiunea originală a Bibliei ar fi consemnat numărul de 2000 de ani de la prima venire a lui Hristos pe pământ, până la a a doua venire a Sa, iar clericii au modificat textul biblic acolo unde scria “o mie de ani şi încă o mie”, înlocuindu-l cu “mii de ani”. Pucioşii se declară aşadar deschis a fi partizani ai milenarismului. Scopul ascuns al “omului bisericii” care s-a făcut "mistificator al Bibliei" era ca “să-l omoare” pe credinciosul de rând, care credea în venirea lui Hristos după 2000 de ani. Cu alte cuvinte, în acest fel s-ar fi putut “lungi drumul şi veacul”, întârziindu-se venirea Domnului prin “tăierea numărului”, ca omul Bisericii să poată să-şi lungească veacul său. Domnul ar veni însă chiar acum, dar este ţinut în loc tocmai de... “poporul” pucios, de zăbava lui care-L ţine în loc pe Domnul:

“De ce, tată, a făcut omul bisericii de azi aşa ceva? A făcut aşa, ca să te omoare pe tine şi ca să-şi facă loc cu dreptatea sa, ca să nu te mai temi tu că Eu vin acum, şi ca să nu te mai pregăteşti şi ca să te ia dinaintea cuvântului Meu. Duhul veacului acesta a intrat în biserică, şi de aceea biserica este a veacului acesta şi nu este a cerului. Dar tu eşti biserica Mea cerească, Ierusalime, şi fii atent, că omul bisericii din lume a schimbat Scripturile despre venirea Mea şi numărul cel profeţit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie şi încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaşte capătul, a schimbat şi a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr şi au scos venirea Mea, şi dacă aceia care au scos Mi-au tăiat Mie numărul şi drumul, dacă ei stau în nepăsare, aşa stă şi turma lor. Dar Eu vin la tine şi nu tac şi îţi spun să fii gata, că sunt lângă arătare, şi voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curăţirea cărării Mele şi va culege din calea Mea trupurile şi va aşeza serbare cerească înaintea Mea. O, fiule, omul din lume ştie mai bine ca tine venirea Mea, că el a citit şi nu e prost, şi încearcă să-şi lungească statul şi veacul lui. Dar Eu vin şi îţi spun să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, cu veghe, tată, şi din tot cugetul, cu veghea cugetului tău, şi să nu zici că Domnul nu mai vine, şi tu să fii pregătit bine, că dacă eşti gata, Eu vin, fiule. Tu Mă ţii să nu vin; tu, cu zăbava ta. Nu vreau, tată, să te trimit în lume când voi veni.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-2-95)

Pentru că poporul pucios este delăsător, indolent şi neîmplinitor, nedornic şi stingherit de “venirea Cuvântului”, atunci şi venirea Domnului în trup este tot mai întârziată. De aceea “Domnul” Pucioasei lansează chemări insistente “poporului” Său ca să-I vină în întâmpinare şi să-L cheme şi să-I grăbească astfel venirea (cea de-a treia!):

“Vino, poporul Meu, la lecţia cea dulce de cer nou şi de pământ nou, a cărei cărare este dreptatea şi pacea! Vino, Ierusalime, vino! Vino, tată, că tu eşti iubirea Mea din urmă! Vino, Ierusalime român, că te-am numit mireasa Mea! Vino, iubito, vino, mireasa Mea, că Domnul tău te iubeşte cu iubire mare! Voi binecuvânta toate întâlnirile Mele cu tine, numai să vrei să vii la lecţia de fiu al slavei care vine văzându-se venind. Nu numai Eu să te chem să vii, şi să te văd şi pe tine că Mă chemi să vin, că vin din cer la tine, Ierusalime care te aduni la masa harului Meu prin cuvânt. Să te văd venind, şi Eu Îmi voi anunţa venirea şi voi binecuvânta cortul Meu deasupra ta, ca să te umbrească, şi Eu să stau cu tine cuvântând în mijlocul tău. Vino şi tu, că şi Eu vin, dar să nu spui că te stingheresc, şi să vii dorindu-Mă şi dând orice să vii, că Eu te hrănesc şi te adăp şi binecuvintez popasul Meu cu tine şi popasul tău cu Mine între cer şi pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3-6-95)

Totuşi, nu există alternative: singura cale de venire a Domnului este “poporul pucios”. Dar el trebuie să se aştearnă cale de venire slăvită, cale pe care vor merge toţi oamenii pământului:

“Tu eşti calea Mea. Aşează-te, poporul Meu, ca să-Mi fii cale de venire, şi apoi Eu vin. Eu pe tine te aştept ca să vin, căci tu eşti calea Mea, şi să vezi tu ce venire slăvită va fi să fie, că se va ţine lumea după tine ca după focul cel ce luminează şi încălzeşte în vreme de întuneric şi de frig.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-8-95)

Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului
 

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului (I)
(Comentariu la la predica liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim” din 8-11-2010)

Predica pucioşilor din 8-11-2010 începe cu elogierea “celei de-a doua veniri a lui Hristos pe pământ”, venire care se face însă nedeplin, adică aici e vorba de un “Hristos” ciuntit, despărţit de trupul lui înviat, şi Care vine pe furiş, ascuns vederii oamenilor, făcându-Se cunoscut doar prin poliloghie de “Cuvânt” meşteşugit. Acest “Cuvânt” este şi el cenzurat, pentru a nu obosi peste măsură “porţile” (“porţile” desemnându-i la modul conspirativ pe liderii pucioşi) care primesc “Cuvântul”, căci “porţile” sunt neputincioase acum din prea multă oboseală de la statul degeaba printre harnicii lor adepţi care-i înconjoară cu ocrotire şi adulare. Venirea imaginară a lui “Hristos în cuvânt” (care se tot lungeşte şi se lăbărţează de peste 55 de ani încoace, fără nici un fel de finalitate sau măcar de speranţă credibilă) mai înainte de venirea Lui în trup şi în slavă (cea adevărată, proorocită de Biblie), e pusă pe seama unor oareşice “proorocii ale sfinţilor”, “proorocii” care oricât le-ai căuta, nu se regăsesc deloc în Sfânta Scriptură:

“O, e zi de sărbătoare şi de venire a Mea cuvânt pe pământ cu sfinţii Mei, şi lucrez cu milă, căci găsesc neputinţă în porţi. E zi de dor, căci sfinţii sunt mistuiţi de dor pentru venirea Mea cuvânt peste pământ, iar Eu, Domnul, Îmi întăresc porţile ca să intru în cartea Mea cea de azi şi să grăiesc cu tine, popor al cuvântului Meu, şi să spun, tată, la cei nedumeriţi, care se întreabă despre împlinirile proorociilor sfinţilor şi ale slavei Mele peste neamul român, să le spun Eu lor că venirea Mea acum cuvânt la tine ca să păstoresc cu el, este împlinirea proorociilor sfinţilor Mei,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi pregătesc ca de obicei masă mare şi praznic de Sfântul Dumitru, la care îi invită pe toţi adepţii lor risipiţi prin oraşe şi sate, cărora le promit că vor chema şi spiritele morţilor la masă, ca să mănânce împreună. Ba mai mult, pe cei mai răsăriţi morţi dintre ei, cum ar fi “mama Verginica” şi “păstorul Daniel”, care au fost scule mari la vremea lor în mişcarea eretică pucioşească, i-au programat ca să le şi vorbească adepţilor, care vor asculta cu gura căscată texte compuse pe ascuns de Mihaela şi recitate în public cu talent oratoric de Nicuşor, texte atribuite spiritelor celor decedaţi:

“O, pregăteşte-ţi iubirea şi puterea ei ca să-Mi găteşti masă de prăznuire, tată, şi să te găteşti tu frumos cu podoabele Duhului Sfânt şi să stăm întru întâmpinarea celor plini de dor, şi apoi să stăm cu ei la masă, iar Eu le fac chemare încă de pe acum lor, şi le fac chemare şi la cei ce aşteaptă învierea şi vor sta cu noi la masă plini de dor şi ei, iar între sfinţii Mei, voi avea grăirea trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi, şi pe care l-am petrecut noi acum un an spre ceata sfinţilor rugători, ceas în care neamul român era în grea cumpănă şi avea nevoie de ajutor din cer şi de pe pământ, din mâna Mea ajutor, şi când i-am mai adăugat un mare rugător între sfinţi la vremea potrivită cu încercarea lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Nu e lipsit de interes faptul că liderii pucioşi strecoară prin cuvintele “... trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi” o mare minciună. “Poporul de azi” este alcătuit mai ales din adepţi ai noilor lideri Mihaela şi Nicuşor, iar printre ei abia dacă 1% sunt din poporul cel vechi al Verginicăi, adică acei adepţi care au fost “păstoriţi” pe vremuri de către “mama Gigi” ajutată de către cei doi “păstori” nea’Mişu (zis şi “păstorul Daniel”, după numele lui conspirativ) şi nea’Cristea. Mai mult, este binecunoscut de toţi pucioşii de pretutindeni cât de hulit a fost nea’Mişu de către Mihaela, care l-a marginalizat în ultimii ani ai vieţii (deşi el ar fi fost încă în putere ca să mai “păstorească”), drept pedeapsă că pe vremea când trăia Verginica şi lelica Maria, nea’Mişu n-a susţinut-o pe Mihaela la ascensiunea pe care şi-o dorea cu sete la conducerea sectei, ba dimpotrivă. Între timp Verginica şi nea’Mişu au murit, dar “păstorul” nea’Cristea a rămas, dar a rămas tot marginalizat de către liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor. De ce Mihaela şi Nicuşor nu-l mai pun astăzi la “păstorit” pe nea’Cristea? Pentru că nu vor să mai împartă dregătoria pucioşească cu nimeni. Aşa că, Verginica şi nea’Mişu (zis “păstorul Daniel) n-au “păstorit multă vreme poporul de azi”, aşa cum mint liderii pucioşi, pentru că poporul de azi nici nu exista pe vremea când ei trăiau şi deţineau frâiele sectei.

Naşterea “Cuvântului” de la Pucioasa în trupul Verginicăi, apoi cel al lelicăi Maria, şi apoi în urechile Mihaelei şi în gura lui Nicuşor, este o taină asemuită cu naşterea lui Hristos din Fecioara Maria, dar ea nu este auzită şi văzută de către oamenii de pe pământ. Paradoxal, deşi este prezentată ca o “taină”, iar tainele prin definiţie trebuie cunoscute de foarte puţini ca să fie taine, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că marea masă de creştini nu cunosc şi nu recunosc “taina” de la Pucioasa, “naşterea cuvântului” din mijlocul “poporului” pucios (adică, de la liderii lui, căci liderii sunt “mijlocul”):

“...cei de pe pământ nu ştiu să audă şi să vadă naşterea cuvântului Meu în mijlocul tău, şi se petrece ca şi pe vremea când Eu am venit pe pământ născut din mamă Fecioară acum două mii de ani şi n-au ştiut taina lui Dumnezeu decât puţini în vremea aceea...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Spre deosebire de construcţiile lexicale anterioare, prin care liderii pucioşi atribuiau unor duhuri de sfinţi sau de decedaţi vorbiri din cer “de lângă Dumnezeu”, ei experimentează acum o descriere indirectă a acestor contribuţii verbale. Mai precis, “Dumnezeul Pucioasei” reproduce El însuşi ceea ce aude de la duhurile sfinţilor şi a morţilor, folosind apoi expresii lămuritoare de genul “dar acum el spune aşa” sau “dar acum el spune aşa”. Probabil liderii pucioşi s-au sensibilizat la criticile ce li s-au adus pe acest blog, cum că ei de fapt nu promovează “Cuvântul lui Dumnezeu” aşa cum pretind, ci “un cockteil de cuvinte, venite de la diverse duhuri din cer”. În consecinţă, se străduiesc să demonstreze că de fapt numai Dumnezeu vorbeşte, chiar dacă reproduce şi cuvinte ale altor entităţi cereşti, ca exemple pilduitoare. Iată în continuare două exemple. Primul exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir”:

“O, fiilor, ne întoarcem în carte ca să sfârşim tot cuvântul Meu din ziua aceasta, iar ucenicul Meu Dimitrie va sta lângă Mine în cuvânt, dar acum el spune aşa: — Eu sunt ucenicul Tău [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului (II)
 

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului (II)
(Comentariu la la predica liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim” din 8-11-2010)

Al doilea exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie Basarabov”:

“Se roagă Mie acum dintre sfinţi sfântul care-şi odihneşte trupul pe pământul român şi care-şi are în calendar ziua lui de serbare lângă ziua mucenicului mărturisitor Dimitrie, şi tot aşa şi numele îl are acest sfânt veghetor pentru neamul român în cetatea Bucureştiului, şi-Mi spune el aşa: — Suferinţa duhului meu e mare, Doamne[...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi îşi dau apoi pe faţă duşmănia faţă de Biserica Ortodoxă Română, afişând pe faţă dorinţa lor ca ierarhiei Bisericii să i se ia cârma din mână de către Dumnezeu (ca să le-o dea lor apoi, cârmuind El prin ei), minimalizând până şi eforturile ei de a zidi cât mai multe biserici-locaşe de cult, în folosul duhovnicesc al enoriaşilor. Ei pretind că noile biserici vor fi “locaşuri ale fărădelegii” şi de aceea se roagă fierbinte “Dumnezeului” lor ca “să-i oprească pe mai-marii din biserici şi să nu-i mai lase să mai facă zidiri pentru locaşe de cult”. Aluzia este însă transparentă: “rugăciunea de oprire” vizează de fapt ambiţiosul proiect al zidirii Catedralei Mântuirii Neamului care, odată înfăptuit, va pune în umbră atât ambiţiile de hegemonie asupra Ortodoxiei pe care le-au formulat în mai multe rânduri liderii pucioşi, cât şi acţiunile lor de propagandă menite să impresioneze pe cât mai mulţi creştini şi să-i facă mai întâi simpatizanţi pasivi, iar mai apoi adepţi activi şi intens angajaţi în propovăduirea ereziei pucioşeşti:

“Mă doare de pe pământ şi până în cer, şi fărădelegea e stăpână mare şi pe străzi şi în biserici, şi eu plâng şi dau să-Ţi cer cu rugă, curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa şi dă-le oamenilor să ştie ce înseamnă biserică, şi opreşte-i apoi pe cei mari şi tari prin numele lor, o, opreşte-i să mai zidească biserici şi întoarce-i pe ei mai întâi pe cărările Tale sfinte, ca să înveţe ei de la Tine că omul este biserica Ta, odihna Ta, nu zidirile care nu Te pot cuprinde, Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei, că ei nu duc pe oameni la lumină, nu-i duc la Tine, şi sunt necăjiţi oamenii, Doamne, şi merg fără de Domnul pe pământ!
Ia rugăciunea mea şi împlineşte-o pe ea, o, Bunule Doamne al rugătorilor cei sfinţi înaintea Ta şi dă-mi şi mie izbăvirea de durere şi ridică-mă în văzduh, că pe pământ e fărădelegea cu paşii ei peste tot şi nu mai e drum curat şi înflorit, ci e numai pământ tare, în care nimic nu mai are viaţă şi faţă!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi nici nu realizează însă că acest demers ambiţios al lor poate duce la demascarea lor definitivă. Admiţând că cererea lor este întemeiată (ea fiind formulată din dreptul unui sfânt care este tocmai ocrotitorul Bucureştilor, Sfântul Dimitrie Basarabov), ar fi de aşteptat ca "Dumnezeul" Pucioasei, dacă este Dumnezeul cel Atotputernic, să procedeze la stoparea zidirii Catedrelei. În consecinţă, dacă dintr-un motiv oarecare Catedrala nu se va mai zidi (aşa cum, prin atotputernicia lui Dumnezeu, nici turnul Babel n-a mai putut fi zidit), pucioşii vor fi triumfători şi Dumnezeul lor va începe a căpăta credibilitate. Dacă, dimpotrivă, Catedrala se va zidi fără probleme, pucioşii vor fi demascaţi că propovăduiesc un “Dumnezeu” fals şi neputincios, incapabil să asculte de rugăciunile sfinţilor şi să stopeze zidirea unui nou şi uriaş “locaş al fărădelegii”. Rămâne doar să aşteptăm şi peste câţiva ani vom vedea exact cum stau lucrurile.

Desigur că, la fel ca şi în alte cazuri când “proorociile” lor nu s-au îndeplinit, liderii pucioşi mai au o scăpare: să invoce cine ştie ce neajunsuri sau neîmpliniri sau neascultări ale unor adepţi din “poporul” pucios, care au subminat “lucrarea” conjugată a lui “Dumnezeu” de la Pucioasa cu “poporul” Său. Totul va fi bagatelizat şi prezentat ca o înfrângere temporară, care va fi îndată copleşită de alte şi alte făgăduieli minunate care îşi vor aştepta şi ele îndelung împlinirea.

Mai adă argumente și nu pune titluri hilare pe baza superstițiilor tale cu bază în luăogica bouleiană, aia bizară a voastră... că așa, voi puteți pretinde orișice din duhul minciunii măririi de sine care acuză pe Domnul de minciună și vine cu pretenții ca să dea Domnul semne și minuni pentru necredința unora, că sunt unii care cer ca să-i curețe la nesfârșit fără ca ei să miște un deget, vor să-i curețe de credința lor în idoli...

Păi dacă ești de bună credință, nu ai și tu o mică datorie în discuție și în dezbatere? Nu. Și se pare că chiar nu-ți asumi nimic altceva decât neascultarea de Dumnezeu și necredința în El fiindcă nu mai vrei și ca atare nu pot decât să-ți pun iar placa stricată, ca să se-nvârtă roata:

„Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa. ”

Și ei cu adevărat nu se opun și nu se împotrivesc la nimic decât la minciuna din ei înșiși ca s-o treacă pe toată în neființă... și mai mult Domnul se opune și biruiește... biruiește El gLumea căci El este Biruitorul... mai mult El decât ei... că doar la Dumnezeu toate îi sunt cu putință, deci ei se opun cu siguranță doar la construirea catedralei gLumii în ei, catedrala aia a nemîntuirii neamurilor și a niciunui neam, căci alea sunt ziduri spurcate, zidite spre zădărnicie și vremelnicie, și acolo nu sălășluiește Dumnezeu... în niciunul din zidurile cele spurcate și exclusiviste ale gLumii.

Lui Vsovi, fost Vsovivi, mare amator de vivisecţii verbale
 

Citat:

Mai adă argumente și nu pune titluri hilare pe baza superstițiilor tale cu bază în luăogica bouleiană, aia bizară a voastră...

Răspuns: Argumentul este următorul: Pucioşii vor ca nici un lăcaş de cult să nu se mai construiască:

[...] o, opreşte-i să mai zidească biserici [...] Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău [...]

Deci Catedrala este şi ea inclusă în această listă. Faptul că ei pretind că "duhul Sfântului Dimitrie, ocrotitorul Bucureştilor" este cel care formulează această interdicţie, respectiv această dorinţă a lor, arată că interesul lor este pentru Bucureşti în primul rând. Or, aici cel mai important obiectiv bisericesc aflat în planul BOR pentru a fi zidit este Catedrala.
Q.e.d.

:))))))

Și dacă e Catedrala inclusă în această listă de ce nu ai dat alte exemple? De ce te-ai oprit fix la Catedrala Mântuirii Neamului? O bombă de presă, ceva scandal, ce urmărești?... ce mai păcăleală... joc de păcălici.

Și se vede că le scoți din context tot mai bine ticluite ca să provoci panică... în mintea mea, aia mai săracă; păi e vorba de zidiri de biserici, de zidiri... accentul și sensul punându-se că nu zidirea zidurilor e așa de importantă ci aia duhovnicească, adică trăirea poruncii sfințeniei în popor... frățieTatea și prietenia în Domnul...

Deci în Cuvânt se spune să nu se mai pună mereu bârna de la căruță înaintea boilor, ci să se zidească cum se cuvine dacă folosești căruța pe care ar fi trebuit s-o ffi făcut iarna și vara sanie deci e vorba de a nu veni omul tot mereu la lucru cu luăogica lui aia bouleiană... în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Lui Dumnezeu... că dacă nu, atunci o să ajungem să construim cu toții numai ziduri, că numai avem ce altceva fiindcă toți oamenii au plecat la cules de căpșuni sau de citrice sau la zidit ei tot felul de zidării, că dacă așa au fost învățați să zidească, iată au plecat cu toții la zidit de zid-uri... și au ajuns și la partea a treia... și așa mai departe.

Și atunci nu mai avem altceva de făcut decât să ne zidim ziduri zidite de zidarii ziditori care zidesc ziduri pentru ziduri tot mai „luminoase” dar din care a fost lepădată piatra cea din capul unghiului... și apoi a fost neluată în seamă... de unii până la sfârșit... de timp...-ul probabil, adică tot o vremelnicie cum ar veni, vremea.

268.Reacţii la postarea„Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului
 

268. Reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (I)

Pe Forumul Creştin Ortodox au apărut o serie de reacţii dezarticulate la articolul precedent (267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului), prin care un oarecare acolit pucios, care se semnează Vsovi, îşi manifestă neîncrederea că pucioşii s-ar fi gândit să ia în vizor Catedrala (despre care se ştie că nici măcar n-a început să se construiască) în predica lor defăimătoare la adresa BOR. Vom face în continuare câteva comentarii referitoare la postarea lui.

Citat din postarea semnată Vsovi:

“Și dacă e Catedrala inclusă în această listă de ce nu ai dat alte exemple? De ce te-ai oprit fix la Catedrala Mântuirii Neamului? O bombă de presă, ceva scandal, ce urmărești?... ce mai păcăleală... joc de păcălici.”

Comentariu:

Dacă ar fi citit mai atent, Vsovi ar fi observat că pucioşii au ce au cu “mai marii din biserici” , adică aceia care cârmuiesc Biserica: episcopii, în frunte cu Patriarhul. Ei trebuie opriţi să mai zidească biserici de zid; lor trebuie să li se smulgă cârma din mână. Este aşadar aici un fel de proclamaţie la o “lovitură de biserică” , adică ceva similar cu lovitura de stat. Ei se roagă la “Dumnezeul” lor cel închipuit, aşa: “...Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei “. Pucioşii tânjesc de mult ca să preia puterea bisericească în stat, de prin anii 1990-1993, când conspirau cu febrilitate la răsturnarea orânduirii de stat, reintroducerea monarhiei şi reînscăunarea pe tron a regelui Mihai al II-lea, convinşi că monarhul îi va răsplăti pe contrarevoluţionarii lideri pucioşi cu dregătoria de sfetnici regali. Ei visau la un soi de “teocraţie”, în care ei să cârmuiască în numele lui Dumnezeu, alături de rege şi chiar peste el, căci “sfaturile” lor de sfetnici regali ar fi fost prezentate ca porunci venite din cer, indiscutabile şi imuabile.

Iar dacă ne gândim bine, SINGURA biserică aflată acum în preocuparea Patriarhului şi a Sinodului de episcopi este Catedrala Mântuirii Neamului. Restul, dacă mai sunt şi alte biserici aflate în construcţie pe undeva, nu intră în preocuparea “mai-marilor “ bisericii, ci a celor mai mici: antreprenori, enoriaşi, preoţi, credincioşi cucernici care vor să contribuie şi ei la ctitoriile de cartier.

De altfel, odată deschis acest subiect, el va reveni negreşit în predicile viitoare ale pucioşilor, pentru că aşa le stă lor în obicei: să bată fierul cât e cald. Pe măsură ce Catedrala va începe să se înalţe, ei vor lătra tot mai tare împotriva ei. Dar câinii latră, ursul merge. Şi nu mor caii când vor câinii. Iar revenirile pucioşilor vor fi în mod indiscutabil mai limpezi şi mai pe faţă spuse, mai la obiect, aşa că atunci va fi mult mai simplu de lămurit chestiunea.

Alt citat din postarea semnată Vsovi:

“Și se vede că le scoți din context tot mai bine ticluite ca să provoci panică... în mintea mea, aia mai săracă; păi e vorba de zidiri de biserici, de zidiri... accentul și sensul punându-se că nu zidirea zidurilor e așa de importantă ci aia duhovnicească, adică trăirea poruncii sfințeniei în popor... frățieTatea și prietenia în Domnul...”

Comentariu:

Raţionamentul făcut aici este fals, vicios şi tendenţios. Vsovi afirmă că “accentul nu se pune pe zidirea zidurilor”; adică, “să mai şi zidim biserici de zid, dar să nu ne preocupe asta în principal, ci mai ales zidirea duhovnicească”. Or, pucioşii spun limpede: să nu se mai zidească nici o biserică de zid (cu o singură excepţie: atunci când Liderii Pucioşi vor spune ei unde, cum şi când trebuie să se zidească), iar în cele existente să se facă “curăţenie” (cităm) “...curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa...”

Iar dacă Vsovi ştie şi recunoaşte singur că mintea–i este ceva mai sărăcuţă, de ce se bagă el în chestiuni care-l depăşesc? Vorba ceea:

Dacă mintea-ţi slabă, tâmplele-ţi apasă
Altuia mai vrednic, replica i-o lasă...

Alt citat din postarea semnată Vsovi:

“Deci în Cuvânt se spune să nu se mai pună mereu bârna de la căruță înaintea boilor, ci să se zidească cum se cuvine dacă folosești căruța pe care ar fi trebuit s-o ffi făcut iarna și vara sanie deci e vorba de a nu veni omul tot mereu la lucru cu luăogica lui aia bouleiană... în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Lui Dumnezeu... că dacă nu, atunci o să ajungem să construim cu toții numai ziduri, că numai avem ce altceva fiindcă toți oamenii au plecat la cules de căpșuni sau de citrice sau la zidit ei tot felul de zidării, că dacă așa au fost învățați să zidească, iată au plecat cu toții la zidit de zid -uri... și au ajuns și la partea a treia... și așa mai departe.”

Comentariu:

Vsovi confirmă ce s-a spus mai înainte: Orice zidire de biserică va trebui făcută de acum încolo doar prin mâinile sau cu aprobările date de pucioşi în numele lui Dumnezeu. Parafrazând spusele lui Vsovi, rezultă că omul nu trebuie să se mai implice “în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Dumnezeului Pucios”. Adică, să nu mai zidească mâinile omului, ca să ridice zidiri de biserici, ci să zidească mâinile Dumnezeului Pucios. Dar cine sunt “mâinile” Dumnezeului Pucios, prin care el face şi desface toate pe pământ?

Ca să ne lămurim, cel mai bine ar fi să vedem ce scrie chiar în cartea lor cea “sfântă”, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”. La început, liderii pucioşi pretind că duhul Verginicăi din ceruri îi consideră pe ei ca fiind “mâinile şi picioarele sale”, prin care ea continuă să lucreze pe pământ, deşi cu trupul este de mult sub pământ, iar cu duhul în cer, de unde aduce mereu “cuvinte” în numele lui Dumnezeu:

“Voi sunteţi iubiţii mei, sunteţi mâinile şi picioarele mele, sunteţi glasul şi răsunetul meu, sunteţi împărţitorii cuvintelor mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-10-1990)

Prin anii ’90 liderii pucioşi cochetau cu ideea că ei se identifică mental şi spiritual cu spiritul Verginicăi, decedată în urmă cu 10 ani, în timp ce fizic se identifică doar prin mâinile şi picioarele ei:

“V-am spus că fără voi nu pot aduce nimic de la cer. V-am spus că voi sunteţi mâinile şi picioarele mele, că sunteţi glasul şi răsunetul meu. V-am spus că sunt în voi, şi voi în mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-1990)

În această calitate, de “mâini şi picioare al Verginicăi” , liderii pucioşi purced la zidirea primei lor biserici de zid, pe care o numesc “Templu” şi o lucrează cu “inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul”:

“Binecuvântaţi să fiţi voi, care veţi lucra acest sfânt lăcaş. Binecuvântate să vă fie inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul, căci pun timpul sub supunerea voastră, şi vom ieşi cu grabă deasupra tuturor puterilor de pe pământ, vom ieşi prin acest început nou, rostit prin poruncă dumnezeiască.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-7-1991)

Mie mi se pare că împătimășita peste orice limită ești tocmai dumneata... că altfel nu ai vorbi atât de urât tocmai contra Adevărului, adică a adevăratului Domn și Dumnezeu... și pătimășia asta a ta precis vine pentru că ai acceptat undeva, cândva compromisul... ai semnat... adică ai lepădat ceva mic și esențial... și acuma prin tone de maculatură deșartă vrei să te compătimești acuzând și răzbunându-te pe văduve, pe orfani, pe bolnavi și neputincioși... pe oaia cea pierdută și rătăcită, pe mine... deci nu-ți mai fă rău că nu e cazul să te autovictimizezi la nesfârșit sperând că va veni făt frumos la palatul balaurului unde singură te-ai închis în turnul de fildeș și de mătase ca să te flateze răzbunându-se el pentru tine că cică ai fi ceva victimă... Nu te mai compătimi murdărind cu lenea și minciunile toate mințile care au priceput cine e balaurele pătimaș căci sigur vor pricepe unde șade dreptatea, și prin cine grăiește nedreptatea... deci poți să stai liniștită căci dacă nu iubești și nu ai milă, despre ce dreptate vorbești dumneata aici? Sau nu vezi că sunt doar niște mofturi și nemulțumiri ale unei fugite din „senatoriu” care s-a dat mare și crezându-se că chiar e mare iată că împroașcă din părți cu noroi fiind hrănită de la mijloc..? Deci patima pătimașe e la tine în traistă, stimabilo, în bpurtofel, acolo unde privești cu nesaț cu cei doi burdelochiulhuli disperați și ieșiți din orbite... din păcate... pentru cei ce citesc.

Și apoi placa stricată:
„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”

Dar tu, ce de obicei, după obiceiul tău, fă viceversa, vicentoarsa, viceglobul pământesc... și doar v-am zis că pământul nu e glob!

Dar voi pare-se că nu vreți să pricepeți cu niciun chip, da' cu niciun chip.

268.Reacţii la postarea„Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului
 

268. Reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (II)


Mai târziu, când liderii pucioşi au mai prins curaj şi ceva “cheag” (credibilitate în faţa adepţilor), ei s-au debarasat pe nesimţite de amintirea şi de intermedierile Verginicăi, stabilind raporturi directe cu “Dumnezeul” lor. Acum, liderii pucioşi nu se mai consideră “mâinile şi picioarele Verginicăi”, ci “mâinile şi picioarele şi glasul lui Dumnezeu” sau , altfel spus, “mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru” :

“Eu sunt Domnul, iar cei ce lucrează cu Mine prin credinţa lor, aceia sunt mâinile şi picioarele Mele, aceia sunt glasul Meu, care strigă pe uliţe; aceia sunt mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-2-1992)


Liderii pucioşi se considerau “solii lui Dumnezeu, pruncii lui Dumnezeu, graiul Lui, ochiul Lui, mâinile şi picioarele Lui care vestesc pacea peste cea iubită”, adică peste România, căci ea este numită de pucioşi “cea iubită”; iar această pace era univoc şi necondiţionat determinată de revenirea pe tronul ţării a "celui uns", regele Mihai a II-lea, fost regele Mihai I:


“Cântă, şi vei cânta cu cerul, şi va veni cel uns peste România. Voiesc să-i sfârşesc aşteptarea, şi iată, îi voi ieşi înainte prin puterea care este lucrată de la Mine peste această iesle şi peste pruncii care stau în jurul acestei înălţimi cereşti. Cântă pământului şi zi cu guriţa: „Să fie pământ nou“, şi va fi. Voi sunteţi graiul Meu, voi sunteţi ochiul Meu, voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele care vestesc pacea peste cea iubită.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-02-1992)

Liderii pucioşi sunt atât de importanţi ca “mâini şi picioare” pentru “Dumnezeul” lor, încât Acesta nici pace, nici grai n-ar mai avea fără ei, şi de aceea numai de graiul lor se foloseşte:

“Eu pe voi v-am ales de sprijin, fiilor. Eu, fiilor, n-am pace în cer şi pe pământ fără voi. Fără voi n-am grai, n-am cuvânt. Fără voi n-am pace, fiilor. Şi de ce n-am pace fără voi? N-am pace până ce voi veni văzut, că iată, îl strig mereu pe om. Mereu, mereu Îmi fac cale spre oameni cu voi. Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele; cu voi umblu, cu voi petrec, cu voi Mă scriu în cer şi pe pământ, şi n-am pace până ce voi găsi odihna Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-1996)

Alteori, întreg “poporul” pucios este considerat “micul Israel” care înseamnă totul pentru “Dumnezeul” pucios: şi mâinile, şi picioarele, şi ochiul şi gura Lui:

“Am spus mereu: "Creşti, Israele, creşti, tată, creşti!", am spus. Se va lăsa cerul văzut de tine; de aceea ţi-am cerut să creşti. Am spus mereu că tu eşti mâinile şi picioarele Mele şi ochiul Meu şi gura Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-1998)

Alteori se selectează ca gură şi mâini şi picioare ale lui “Dumnezeu” de la Pucioasa doar “cei unşi” (cei doi lideri pucioşi, Mihaela şi Nicuşor), “primitorii Cuvântului”. Mai precis, se spune că liderii pucioşi grăiesc cu mâinile şi cu picioarele (şi înclinăm să credem că exact aşa se şi întâmplă). Ei comunică apoi “cuvântul” şi celorlalţi adepţi pucioşi ( denumiţi conspirativ “grădina cu fii”) şi astfel toţi devin “primitori ai cuvântului” (deşi, niciunul nu l-a auzit direct de la sursă):

“Şi această piatră are scris pe ea cuvântul Meu, că mereu Eu Mă scriu pe ea cu gura Mea, cu mâna Mea, fiindcă unşii Mei cei de lângă pietricica cea albă sunt gura Mea peste pământ, sunt mâinile şi picioarele Mele cu care Eu grăiesc şi lucrez şi umblu peste pământ cu cuvântul Meu. Amin. Cuvântul Meu nu-l ştie nimeni decât primitorul. Cine este primitorul? Este grădina Mea cu fii, locul în care Eu am ridicat spre vedere pietricica albă pe care este scris: Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-1998)

Cum lucrează liderii pucioşi cu mâinile? Dar cum lucrează şi grăiesc ei cu picioarele? Iată spre exemplu cum decurge o “hirotonie”. Fără a avea demnitatea de episcopi canonici, cei doi lideri pucioşi “iau ungerea” nevăzută a Duhului şi apoi cu mâinile lor o pun (tot nevăzut) peste cei aleşi şi “drepţi” care urmează a fi ridicaţi la rangul de “preot”, pretinzând că mâinile lor sunt în mâna lui Dumnezeu şi pentru ea şi cu ea lucrează:

“Fiilor din grădină, luaţi ungerea cea de la Mine şi însemnaţi cu ea lucrarea cea împotriva lui antichrist. El va ţipa de durere, şi apoi se va prăbuşi, că mare este numele Meu cel de peste voi. Luaţi apoi mâinile voastre pe care le ţin în mâna Mea şi puneţi-le peste cei drepţi cu inima ca să le dau prin voi putere să lucreze în numele Meu moartea minciunii care s-a aşezat ca un dumnezeu peste cei fără de pricepere din cer. Cei care vor primi ungerea Mea ca să împlinească semnul atenţiei pe calea fărădelegii lui antichrist, să se îmbrace în platoşa credinţei şi în puterea cea lucrătoare prin Duhul Meu Cel Sfânt. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-10-1998)

Alteori, liderii pucioşi se declară a fi nu numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci spun că sunt “însăşi Calea” spre oameni (deşi una este Calea, şi ea este Cel care a spus: “Eu sunt Calea, învierea şi viaţa”):

“Fac cu cuvântul tot ce fac, iar pe voi vă am faptă a cuvântului Meu şi mână a Mea, mădulare ale Mele, fiilor. V-am spus de când v-am aşezat înaintea Mea că voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi calea Mea spre oameni mai înainte de venirea Mea şi de ziua Mea cea mare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-2000)

Alteori liderii pucioşi se declară a fi numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci şi ochiul şi timpanul:

“Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi ochiul şi urechea Mea mai înainte ca să vin. Luaţi Duh şi har, că Eu vă dau, şi mereu vă dau ca să luaţi. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-12-2000)

Campioni ai contrazicerilor de sine, pucioşii se răzgândesc la un moment dat, declarând că slujirea lor cu mâinile şi picioarele, de care au făcut atâta caz până acum, este derizorie, iar ceea ce contează este numai harul. Ei revin astfel în mod spectaculos la ceea ce proclamă Biblia că este cel mai de folos pentru om în slujire, şi anume harul lui Dumnezeu:

“Ţi-aş spune mereu că Eu nu te-am ales ca să-Mi slujeşti cu mâinile şi cu picioarele, şi te-am ales să lucrezi harul Meu peste pământ şi să fii plin de har, ca să Mă pot purta spre om prin tine. Te-am ales să te învăţ, şi tu să împlineşti învăţătura Mea uitându-te la Mine, nu la tine. Când Eu umblu la tine ca să-ţi dau mereu înfăţişare nouă, mereu făptură nouă, tu să ştii să stai în faţa Mea, căci faţa Mea este învăţătura ta. Ai grijă de tine, Ierusalime, şi fii slava Mea înaintea Mea zi şi noapte, şi altceva să nu fii, şi să fugi de cel ce te face să uiţi ce să fii tu, că Eu nu te-am ales pentru mâinile şi picioarele tale, ci pentru har te-am ales.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-2002)

Apoi liderii pucioşi se răzgândesc din nou şi proclamă că slujirea lor cu mâinile şi picioarele este strict necesară pentru pentru slava de nou Ierusalim pe pământ, nu numai a lui Dumnezeu, ci şi a îngerilor şi ale sfinţilor, iar aceştia (îngerii şi sfinţii) sălăşluiesc în ei:


“Aşa lucrez Eu şi azi, fiilor, şi vom lucra, tată, pentru slava Mea cu voi şi pentru mântuirea multora prin aceasta, căci vreau să schimb la faţă omul, iar slava Mea de pe pământul Meu cel nou cu voi se schimbă din slavă în slavă la cuvântul Meu de peste voi, şi voi sunteţi pe pământ mâinile şi picioarele Mele şi ale îngerilor Mei şi ale sfinţilor Mei, care sălăşluiesc cu voi, împreună lucrători cu voi pentru slava Mea de nou Ierusalim pe pământ, şi iată, se înmulţesc cei ce Mă caută la voi şi doresc după izvorul Meu de cuvânt ca să bea din el pentru înviere, pentru ca să se schimbe la inimă şi la faţă omul şi să-Mi aşez Eu în el împărăţia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-8-2009)

Concluzia? Pretenţia liderilor pucioşi şi a acoliţilor lor de a “lua cârma din mâna” mai marilor Bisericii şi de a zidi biserici numai “cu mâna Dumnezeului lor “ ascunde dorinţa uzurpatoare de a prelua puterea bisericească, prevalându-se de aşa-zisa relaţie specială de alegere şi filiaţie şi slujire pe care au primit-o direct de la Dumnezeu.

Păi nu au ei biserică și zidărie acolo? Chiar crezi că-i mână gândul gLumesc de a ajunge și ei niște papă... lapte și miere mieroasă și cu punga groasă?

La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”

E bine că persiști în lougica-ți bouleiană... nu știu pentru cine... Să fiiii făcut școală pe la școala șarpelelelui boua? Sau bou? Sau boioioioioi...

269. Noi reacţii la articolul „Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii..
 

269. Noi reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (I)

Pe Forumul Creştin Ortodox au apărut noi reacţii ale aceluiaşi acolit pucios Vsovi (care apelează acum la pseudonimul alternativ Vsovivi) la articolul "Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului" . Noile reproşuri vizează afirmaţiile făcute de noi cu privire la conspiraţia liderilor pucioşi de a uzurpa puterea şi ierarhia bisericească din B.O.R. Sub masca unei noi zidiri a trupului Bisericii se preconiza de fapt o sfâşiere a trupului şi a unităţii ei. Vsovivi nu vrea să creadă că liderii pucioşi ar fi putut fi mânaţi în ascuns de nişte gânduri atât de mercantile şi lumeşti, cum ar fi avantajele politice şi materiale pe care le aduce, inexorabil, puterea.

Citat din postarea semnată Vsovivi:

“Păi nu au ei biserică și zidărie acolo? Chiar crezi că-i mână gândul gLumesc de a ajunge și ei niște papă... lapte și miere mieroasă și cu punga groasă?
La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte...”

Comentariu la acest citat:

Dacă într-adevăr au “zidăria” lor, de ce i-ar mai interesa pe pucioşi ce zidesc alţii? Cu ce drept se amestecă ei în ograda altuia? Că acesta are oi mai multe şi mai cornute? De ce vor ei să ia cârma altuia din mână, dacă nu ca să cârmuiască ei în locul lui? Căci chiar aşa se destăinuie, după cum am mai arătat:

“Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 08-11-2010)

Pohta ce au pohtit ei, pucioşii, ca să pună mâna pe putere în Biserică nu este de ieri, de alaltăieri. De vreo 20 de ani ei tot uneltesc şi se dau de ceasul morţii că nu reuşesc. Vezi, că nu le-a ajutat Dumnezeu aşa cum au pohtit ei.

Prin anii ’90, pucioşii sperau să smulgă cârma (cârja, scaunul şi puterea) patriarhului Teoctist şi să i-o dăruiască aceluia care părea să-i înţeleagă şi să-i susţină, arhiereul Irineu Pop, proaspăt întors de la Ierusalim (unde fusese superior al aşezămintelor româneşti din ţara sfântă) şi ridicat la rang de episcop:

“ Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele, de aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău.[…] Eu voiesc să iei locul patriarhului şi ce voiesc Eu, se va împlini…” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 10 octombrie 1990)

“Proorocia” s-a dovedit a fi mincinoasă. Ce au voit ei nu s-a mai împlinit nici până astăzi, iar tronul patriarhal râvnit de pucioşi de la Teoctist pentru Irineu a fost luat de mitropolitul Daniel, după mai mulţi ani.

Pe vremea aceea, Irineu era cotat de pucioşi ca o strălucită speranţă, ca un început şi o pildă pentru întrega Biserică, ce urma să fie convertită cu forţa la pucioşism:

“ […] Îmbracă-te întru viaţă cerească, măi iubitul Meu, că te voi încorona să stai pe scaunul Meu, pe scaunul bisericii Mele, ca să fii pildă bisericii Mele. […] Te ridic din zi în zi, şi apoi te voi arăta mare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 9/22 octombrie 1990)

Această “încoronare” n-a mai avut loc, iar Irineu n-a mai fost ridicat "din zi în zi" şi nici "făcut mare", ci a rămas un modest episcop-vicar până în ziua de astăzi. Minciuna era menită doar să-l “îmbrobodească” pe Irineu şi să-l facă mai ambiţios, căci acesta se arăta vădit dezinteresat de demnitatea de patriarh.

Într-un alt mesaj, Irineu era asigurat că el va fi capul bisericii, piatra cea din capul unghiului, păstor şi judecător peste toţi creştinii din Biserică:

“ Pace ţie, copil iubit de Dumnezeu![…]. Fii cel dintâi, ca să te aşez în capul unghiului, ca să te aşez pe scaunul bisericii Mele şi să faci dreptate între oaie şi oaie.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3/16 ianuarie 1991)

Arhiereul Irineu era de pe atunci sensibilizat la ideea de a se alinia planurilor liderilor pucioşi, de a se lăsa “lucrat” pe la spate (manevrat) de ei şi de a se face un curier al “Cuvântului” de la Pucioasa şi totodată un garant al autenticităţii acestuia. El era considerat a fi de neînlocuit şi “cel mai fericit” colaborator al liderilor pucioşi , aluzie la titulatura de “Preafericit” (Patriarh) pe care ei i-o “proorociseră”:

“ Scoală-te şi ia aminte, dar auzi-Mă, ca să te scoli şi să lucrezi planului Meu[…] Lasă-te lucrat, şi lucrează apoi; lucrează, că Eu nu-ţi dau să lucrezi ceea ce nu poţi, că odată cu lucrul îţi dau şi putere în lucrul tău cu Mine, dar bucură-te cu Mine şi lucrează-Mi cu bucurie Mie. Nu pot numi mai fericit pe altul, mai mult decât pe cel ce lucrează pentru Mine şi pentru planul Meu, că acela peste multe va fi pus întru împărăţia Mea. ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 10/23 februarie 1991).

Ideea că Irineu este unic şi de neînlocuit, dar mai ales “cel dintâi din neamul român”, era reluată tot mai des şi în termeni tot mai categorici, prin noi alegaţii măgulitoare la adresa lui. Irineu era cotat ca un nou “Mesia izbăvitor al poporului ales”, adică acela care va aduce mântuirea românilor (şi apoi a lumii întregi) în locul lui Hristos cel propovăduit de Biblie:

“ Fii întreg întru Mine şi bucură-te întru Mine, că n-am pe altul ca şi pe tine prin care să Mă pot desăvârşi în zilele acestea. Iată, te am cel dintâi în lucrul din zilele acestea, cel dintâi din neamul acestui pământ ales, cel dintâi prin care lucrez peste acest neam ales. Vreau să te folosesc ca pe un izbăvitor al acestui neam, şi iată, acesta este rodul lucrului ce-l lucrăm.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3/16 martie 1991)

Pof-pof-pof ceeu maieu contrioversateu, poieu mi-amintesceu mereueu despreeu împotrivireaeu şi cerbiciaeu poporuluieu nemulţumiteu şi acuzatoreu prineu maieu mariieu săieu pesteeu eieu, ceieu autoeu ridicaţieu îneu rangurieu, careeu nueu aueu voiteu cueu niciunchipeu săeu asculteeu şieu săeu primeascăeu peeu unşiieu Domnuluieu drepteu maieu marieu pesteeu eieu.

Deeu ceeu ameu fieu noieu maieu înţelepţieu? Deeu ceeu ameu fieu noieu maieu ascultătorieu? Fireşteeu căeu noieu suntemeu multeu maieu tarieu laeu încăpăţâţânareeu... ceieu celeu maieu tareeu dineu parcareeu, concurenţaeu dintreeu jignirieu şieu jignirieu...

Decieu cumeu omeu acceptaeu noieu peeu Domnuleu şieu voiaeu Luieu? Adicăeu noieu careeu ştimeu întotdeaunaeu maieu bineeu ceeu vreaeu Domnuleu decâteu ştieeu chiareu Domnuleu Însuşieu, Acelaeu ceeu grăieşteeu pesteeu pământeu prineu proorociieu Săieu?

Şieu nueu uitaeu, nueu Domnuleu areeu nevoieeu deeu noieu căcieu ''şi din pietrele astea poate să-şi ridice fiii şi ficele lui Avraam'', cieu noieu păcătoşiieu şieu triştiieu şieu nezidiţiieu şieu fărăeu deeu păstoreu, noieu avemeu nevoieeu deeu Eleu caeu săeu nueu pierimeu îneu păcateleeu noastreeu!

Capisheu?.. foreu youeu, offcorse... eu.

Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

269. Noi reacţii la articolul „Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii..
 

269. Noi reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (II)


Invitaţia la schismă, la “zidirea” (înfiinţarea) unei noi Biserici, în care să se predea o “învăţătură adevărată”, era neechivocă. Liderii pucioşi pretindeau că din această nouă “biserică” de la Pucioasa va izvorî o nouă învăţătură, “coborâtă direct din cer”, care va conduce omenirea “pe calea cea dreaptă”:

“[…] iată, din biserica Mea nu mai curge râul cel curat al învăţăturii adevărate. Se mint pe ei înşişi cei ce zic că Mă au pe Mine în mâna lor, căci aceştia n-au viaţa mea în ei şi n-au putere întru Mine aceştia. Fii întreg întru Mine, că iată, ne apucăm să zidim biserica cea nouă. Voi coborî cuvânt din cer şi voi vorbi noroadelor şi voi învăţa pe tot omul calea cea dreaptă, căci una este calea cea cu Mine.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3/16 martie 1991)

Conspiraţia răsturnării valorilor Bisericii tradiţionale era pregătită în mare taină. De aceea, Irineu a fost chemat la Pucioasa la o “întâlnire de lucru la iesle” cu liderii pucioşi, cu care trebuia să stea în sfat şi de la care să primească ordine, iar apoi să devină “scula” de execuţie a planului lor, punctul de atracţie şi garantul amăgitor pentru alţi simpatizanţi, care erau chemaţi şi aşteptaţi ca să adere la sectă:

“– Iată, să ne întâlnim la ieslea coborârii Mele şi să întărim de la Mine şi de la tine pe cei pe care-i aşteptăm, pe cei cu care ne ajutăm, căci vreau să-i fac să priceapă bine lucrul Meu din vremea aceasta. Vreau să pricepi bine că în acest acoperământ în care Eu cobor cuvântul Meu, vom lucra adesea peste multe scule ale planului Meu, şi vom lucra peste ei şi cu ei apoi, ca să desăvârşim via aceasta şi s-o ridicăm pe România în vârful gloriei Ierusalimului ceresc. Voi mai sta în sfat cu tine, că multe sunt ca să le aduc spre ştire şi spre împlinire. Tot ce ţi-am dat de lucru, fii destoinic şi lucrează-le pe toate până la capăt, copil credincios al cerului sfânt, că vremea e târzie, copil iubit de Dumnezeu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 7/20 aprilie1991)

Irineu Pop era încurajat sistematic să nu se teamă de confruntarea cu Sinodul Bisericii, confruntare care se prefigura şi care părea inevitabilă (şi care chiar a avut loc, în ianuarie 1993), şi să rămână ferm pe poziţie, indiferent de urmări. Acesta este un semn că liderii pucioşi erau perfect conştienţi că solicitările lor sunt ilegale sau necanonice şi că pot conduce la schismă, iar Irineu riscă enorm să fie caterisit:

“ Pace ţie, iubitul Meu, dar să nu fii plăpând! Fii dârz şi nu te teme. Eu sunt cu tine şi voi fi, şi toate vor fi lucrate, dar dragostea Mea să fie dragostea ta. […] Pace ţie! Pace de la sfinţii din cer, care privesc în cer mărturia zilei în care tu ai fost uns în Ierusalimul cel din cer coborât! Fii credincios ungerii care este pe creştetul tău, căci ne vom ridica şi vom sădi pomi din loc în loc, şi aceşti pomi se vor hrăni din seva pomului vieţii, care este lucrată aici prin servii Mei cei credincioşi, şi acest pom va fi aşezat în Ierusalim.”( citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 2 /15 iulie 1991)

Şi Patriarhul Teoctist era invitat să se implice în complotul liderilor pucioşi. El urma să-l desemneze forţat pe Irineu ca al şaptelea Patriarh, pucioşii considerând că Teoctist a avut nu unul, ci două mandate de patriarh (al 5-lea până în decembrie 1989 şi al 6-lea după ianuarie 1990). “Cel de-al 7-lea uns” urma să fie... Irineu Pop, care trebuia să-şi înceapă reformele în Biserică prin reinstaurea imediată a calendarului după stilul vechi, cel îmbrăţişat de pucioşi prin anii '90:

“Ia aminte, şi te ridică să faci voia Mea […] că-l voi aşeza pe cel de-al şaptelea uns, şi el va sta şi va împlini planul Meu ca să-Mi aşez la loc vremurile şi sărbătorile.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 15/28 octombrie 1990)

Nici această “proorocie” cu restaurarea stilului vechi în Biserică nu s-a mai împlinit, nici cu Irineu, nici fără el.

“Unsul” Pucioasei (Irineu) trebuia însă să fie re-uns ca “al 7-lea uns” ("al 7-lea patriarh") inclusiv de către Sinod, ca să se întărească aparenţa legalităţii acestei manevre. De aceea, Teoctist fusese desemnat de către liderii pucioşi ca convoace Sfântul Sinod, să-l convingă să fie de acord cu numirea lui Irineu ca patriarh, iar apoi să se ridice şi să ungă unsul (pe Irineu, adică) şi să-l aşeze pe tronul patriarhal, în locul lui:

“[…] Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică şi vin să-l ridic pe cel de-al şaptelea uns al Meu. Iar tu, cârmuitor al Bisericii, vei veni şi vei aşeza sfat, şi te vei ridica apoi să-Mi ungi cu untdelemnul sfinţeniei pe unsul cel de la Mine, căci acesta este de la Mine, nu de la tine. Cu acesta voi încheia legământ viu şi voi aşeza din nou Ierusalimul şi voi face din el slava popoarelor şi lumina neamurilor. Scoală-te şi te împlineşte întru Mine şi vino să faci voia Mea[…]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 15/28 octombrie 1990)

Inutil de adăugat că toate aceste manevre (uneori caraghioase, alteori triste, dar în mod sigur dureroase) de subminare a autorităţii, legalităţii şi păcii din B.O.R. au fost dejucate; poate şi de către om, dar mai probabil chiar de către Dumnezeu, căci dacă ar fi fost voia Lui ca să se întâmple aşa cum voiau pucioşii, cu totul altul ar fi fost cursul istoriei.

Deci stimabilăabilă te credecredecrede dracool!

I-o-s un fel de iuDeu, sau roMân creştin, sau isRAelIt... aşa că nu pun pbotul la înscenările înscerălior voastre bartistericalice, că văd că vorbeşti mereu la plural... voi... boiernaşaşi dumneavoastră...

...că noi...

Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

Cata dreptate ai!!
Dupa ce am citit ceea ce ai scris, atat de documentat si detaliat, nu pot sa nu observ asemanarea izbitoare intre aceasta grupare si sectele neoprotestante prin care am cautat "Adevarul " atatia ani de zile.
Se pare ca au acelasi 'conducator', acelasi 'inspirator'.
FELICITARI PENTRU MUNCA TA ASIDUA !
Sper sa se deschida ochii celor care mai au indoieli.

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (VI)


“Venirea Domnului de la Pucioasa” era de fapt un lanţ nesfârşit de “veniri” şi de “plecări”, căci nu se poate vorbi despre o nouă “venire”, dacă “Domnul” Pucioasei ar fi rămas pe loc, permanent, printre pucioşi. Aşa că la Pucioasa se proclamă o perpetuă sărbătoare a unui perpetuum “du-te, vino” al unui duh nevăzut care, cică “grăieşte de deasupra”, dar pe care nu-l aude nimeni (exceptând-o pe Mihaela, care are probabil auzul ceva mai fin):

“Poporul Meu iubit, să fii binecuvântat, şi să sărbătoreşti venirea Mea, că iată, vin mereu la tine şi îţi grăiesc de deasupra şi te călăuzesc şi îţi sunt cărare, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-95)

Din când în când însă, duhul cel nevăzut şi guraliv promite că va veni văzut la “poporul” pucios poreclit “noul Israel”, pentru că “aşa este scris”. Venirea este iminentă, pe motiv că “s-au pecetluit cele 7 veacuri”; dar după cum se vede ea se tot amână de pe un an la altul, sine die:

“Voi veni văzut, Israele, poporul Meu, că este scris de această venire. Cele şapte veacuri s-au pecetluit, căci Dumnezeu a numărat până la şapte şi la început.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-9-95)

Pucioşii reclamă gălăgios nepăsarea şi îngâmfarea Bisericii oficiale (B.O.R.), care – spun ei – nu ia în seamă proorociile Scripturii, dar în acelaşi timp “zice că-I slujeşte lui Dumnezeu”. Ei pretind că există undeva o proorocie ascunsă în Biblie care anunţă două veniri ale lui Hristos: una nevăzută, în Cuvânt, care durează – zic ei – deja de peste 55 de ani, şi una văzută, care este iminentă şi care nu va mai dura aşa de mult, căci va veni cu iuţeala fulgerului care iese de la răsărit la apus. Cei care dispreţuiesc “Cuvântul” de la Pucioasa şi nu-i observă scrupulos poruncile sunt echivalaţi cu fecioarele cele neînţelepte care au adormit aşteptându-şi mirele:

“Biserica de azi zice că slujeşte lui Dumnezeu, şi iată, Cuvântul Se vesteşte întru venirea Sa pe nori, precum este scris în Scripturi că vine să plătească pentru faptă, şi tot aguridă acră este în toată via de azi. [...] Te-ai îngâmfat şi nu M-ai primit, şi Mi-ai pus mâna la gură şi pândeşti pe ai tăi ca să nu-i laşi să creadă în Mine, în venirea Mea prin cuvânt, că Eu sunt Cuvântul. [...] Deschide cartea Mea şi vezi că venirea Mea este scrisă în ea, şi vezi bine, ca să citeşti bine, şi vezi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, şi iată, Cuvântul a venit întru venirea cea proorocită, şi tu, tată, dormi. Cine nu ia să mănânce cuvântul Meu, acela doarme. Cine nu aude, acela doarme. Dar nu vei spune că nu ai auzit, că vor mărturisi morţii din morminte că au auzit acest cuvânt, şi nu vei şti atunci unde să intri de mânia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-9-95)

Cea de-a Treia Venire, cea văzută, ar veni ea chiar mai repede, dacă n-ar exista nişte încurcă-lume, care-i întârzie venirea Celui care stă gata să vină. Iar aceşti încurcă-lume sunt...culmea! chiar pucioşii, alintaţi cu numele fraudulos de “Israel”. Adică tocmai cei tocmiţi ca s-o grăbească!! :

“Măi Israele, dacă aşa s-ar lucra în tine, tată, Eu gata aş fi, aş veni, dar tu Îmi încurci venirea, că tu vrei să judeci tu mai înainte de venirea Mea. Nu aşa, tată. Fă cum zice Scriptura, nu cum zici tu, că tu nu te aduni ca să judeci când te aduni, ci te aduni ca să mănânci.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-95)

Oricum, nu mai e mult de aşteptat: “un picuţ” (asta se promitea acum 15 ani!). Între timp, Cel care trebuia să vină e venit deja, stă şi va sta pe nori deasupra României şi pândeşte momentul favorabil ca să vină. Doar când e senin tot cerul, de la un hotar la altul, atunci probabil că e ceva mai complicat cu statul lui exact deasupra României, deoarece nu mai sunt nori. Dar “venirea” văzută va fi făcută neapărat prin România (căci România este ursită să fie un fel de burică a lumii):

“Eu, Domnul Iisus Hristos, deasupra României stau pe nori de slavă; stau şi voi sta până-Mi voi lăsa văzut statul şi venirea Mea cea proorocită prin Scripturi. Un picuţ, şi Mă voi lăsa văzut întru venirea Mea, voi sta văzut pe norii slavei Mele deasupra României, ţara întoarcerii Celui înălţat la ceruri. [...] Fericiţi sunt acei care la cuvântul Meu Îmi gătesc venirea Mea cea văzută, că Eu vin de la Tatăl, şi vin prin România, că pe ea Mi-a dat-o Tatăl la naşterea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-95)

România este chemată spre căinţă, pentru a fi din timp (deci, înseamnă că ar mai fi ceva timp) spălată şi pregătită Celei de-a Treia Veniri, cea văzută:

“Vino spre căinţă, vino, ţara Mea! Vino, că Eu vin pe nori de la Tatăl ca să te scot din vină şi să nu te afle venirea Mea cea văzută, să nu te afle sub faptele tale, ci să ieşi din timp, să te căieşti şi să te speli şi să te găteşti, ca să te ocrotesc, ca să te iert şi ca să nu fii rănită de plata celor lucrate în ascuns.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-95)

Nu numai România, dar şi poporul român este chemat la pregătire asiduă pentru venirea Mirelui:

“Să stea tot poporul întru înţelepciune, să stea gata pentru venirea Mirelui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-95)

Nu numai poporul român, dar şi “poporul” pucios trebuie să se pregătească prin rugăciuni şi suspine negrăite de “Venirea Cea Văzută de Tot Ochiul”, care va succede “Venirii Celei Nevăzute”:

“Roagă-te Tatălui, roagă-te prin Mine, Domnul Iisus Hristos, şi vei primi tot prin Mine. Amin. Roagă-te şi suspină după cer nou şi pământ nou şi după trup îmbrăcat întru nestricăciune. Roagă-te, Israele, roagă-te lui Dumnezeu, şi El îţi va da ale Sale. Roagă-te şi veghează, ca să ai ce trebuie să ai. Să ai la venirea Mea cea văzută de tot ochiul, să ai ce trebuie să ai la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 04-12-1995)

Singura piedică în calea Celei de-a Treia Veniri este faptul că “poporul” pucios încă nu este gata. Deşi se pregăteşte de vreo 55 de ani încoace, el încă n-a ajuns “la izvor”:

“O, vreau să te am lângă izvor, dar până nu eşti tu gata pentru venirea Mea nu pot aşeza cortul ca să te bag sub el.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-95)

Cine se aseamănă se adună...

s-adică iată ce vă adună, fericirea de a acuza, deci stimabilă Grabriella, te-ai grăbit, te-ai pripit şi ai căzut din lac în puţ...

Păcate de tine că de frică lauzi o floricicică amară plină de spini... crezând tu că are ea dreptate... pentru că ştie să murmure ca profesorul bănuială... grămăticul marele profesor de gramatică... loşie.

Mă, şi oare nu v-am zis că pe voi vă credecredecrede dracool? V-am zis. Şi după o clipă s-a împlinit... că a ieşit sărmana din cineştie ce sectă dar a căzut în erezia cea mai mare... hulirea nesfârşită a Domnului, programate până la sfârşit... de cel rău... adică iată acum sunteţi vre-o trei patru, nu mai ştiu câte rătăcite sunteţi...

Ţaţaţa căpriţe ţa, că vă vede Precista,
Luaţi şi zurgălăii că vă cred toţi nătărăii...

Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

Păi despre venire, cred că ţi-am cam răspuns... căci Tata L-a înviat din morţi pe Iisus Hristos Domnul Nostru, care a fost mereu fără slavă văzută între oameni, umil şi supus într-u toate... smerenia desăvârşită... scoţând pe om, pe fiul omului, din iadeu, căci legea şi proorocii este pentru draci iar harul şi darul pentru fii.

Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

şi mai vine una:
Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

şi încă una:

Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

.
.
.

şi aşa mai departe:
Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

până la sfârşit:
Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

că altfel: ajungi şi tu în senatoriu... fiindcă nu eşti cuminte şi văd că nu vrei să te astâmperi.

Şi dacă tot n-ai priceput atunci mai încearcă asta.

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (VII)



“Dumnezeul” de la Pucioasa recunoaşte adesea că nu este el Atotputernicul. El “poate” lucra numai prin “poporul” Său, dacă şi poporul se face credincios şi putincios în ceea ce dă el să facă şi să lucreze. Dar dacă “poporul” pucios nu mai poate, nu mai poate nici “Dumnezeul” lui:

“Poporule, poporule, să fii credincios, fiule, ca să pot lucra prin credinţa ta. Vremea apasă, dar tu să nu slăbeşti în credinţă, căci credinţa ta va împlini tot ce este scris pentru venirea Mirelui, pentru venirea Domnului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-4-96)

La rândul ei, “Venirea Cea Văzută” a Celui de la Pucioasa poate fi adevărată sau nu, şi asta depinde de cât de adevărată I-o face “poporul” pucios şi cât de sârguincios şi de transparent Îi pregăteşte el calea şi cărarea şi de cât de tare strigă el ca să vină Cel care trebuie să vină. Iar Venirea Acestuia pe pământ nu este o Coborâre din cer, ci este o Înălţare la cer:

“Faceţi-Mi cale, faceţi-Mi adevărată venirea, faceţi-Mi văzută cărarea Mea cu voi, şi pe Mine lângă voi. Eu vă ajut cu mare socotinţă cerească, cu mare har ceresc, ca să lucraţi lucrarea cărării Mele, a venirii Mele cea văzută. Voi Mă strigaţi, şi Eu vin. Voi credeţi, şi Eu vă dau plata credinţei. Voi cereţi, şi Eu vin şi împlinesc. [...] E sărbătoare de înălţare. E sărbătoare de venire a Fiului lui Dumnezeu la poporul Său.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-5-96)

“Poporul” pucios, supranumit şi “Noul Israel, aşteaptă cu mânuţele întinse Cea de a Doua Venire a “Domnului” lor între oameni. Cu el sunt în sărbătoare duhurile, care-şi iau nume de sfinţi. Duhul care se pretinde al lui Ioan Botezătorul vine la pucioşi cu “glasul Domnului” ca să sărbătorească împreună Venirea Domnului. Pucioşii nu ştiau cum să croiască ei cărarea Venirii “Domnului” lor, dar au învăţat şi acum ştiu, şi i-o tot croiesc de vreo 55 de ani încoace (dar se vede bine că tot mai au de croit):

“Ioan proorocul, Ioan Botezătorul, care boteza oamenii cu credinţa în Dumnezeu, în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer din Tatăl; Ioan, glasul Meu, sărbătoreşte cu Mine şi cu poporul Meu, sărbătoreşte în Israel cel din urmă, în cel făgăduit lui Avraam, sărbătoreşte cu Israel cel ce aşteaptă cu mânuţele întinse cea de a doua venire a Mea între oameni. Şi Mă voi arăta în slavă mare, şi Mă voi arăta lângă tine, poporul Meu care Mi-ai vestit cuvântul Meu la oameni, căci numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Tu nu ştiai cum să-Mi croieşti cărarea venirii Mele, că azi omul lui Dumnezeu nu mai este ascultat şi urmat de oameni.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-7-96)

În schimb, oamenii Bisericii oficiale nu se îndeamnă ca să ajute şi ei la “croit cărarea Venirii”, ba chiar se împotrivesc lucrului de pregătire a venirii pe care-l face “poporul” pucios, şi-l poreclesc “pierde-vară” (de fapt ar fi ceva mai multe veri pierdute, vreo 55 la număr doar până acuma, şi câte vor mai fi). Dar credinţa şi nădejdea “poporului” pucios în cele ce nu sunt este şi ea bună la ceva: Îi dau nădejde “Dumnezeului” de la Pucioasa în împlinirea celor făgăduite prin Scripturi, ca să nu-Şi piardă El de tot nădejdea:

“Roagă-te cu cerul, Ierusalime. Roagă-te, fiule, că rugăciunile bisericii din lume, care te defaimă pe tine, popor al cuvântului Meu, ce să Mă fac Eu cu rugăciunile celui ce nu crede în venirea Mea? Venirea Mea e în pregătire, dar oamenii bisericii n-au timp să creadă. La ei am venit, că era să fie ai Mei, dar ei nu M-au primit, şi spun că sunt fără căpătâi, că sunt „un pierde-vreme“ prin poporul cuvântului Meu. Dar Eu sunt Dumnezeu în cuvânt, sunt Dumnezeu Cuvântul, şi omul bisericii nu are înţelepciune, nu are timp să înţeleagă. [...] Israele, Israele, credinţa ta în venirea Mea, în lucrarea Mea, credinţa ta este mângâierea Mea şi nădejdea Mea prin nădejdea ta în cele făgăduite prin Scripturi, pentru cer nou şi pământ nou înaintea Mea, pentru om nou.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-7-96)

Pucioşii pretind că Biblia vorbeşte despre o venire a “Cuvântului “lui Dumnezeu, şi au dreptate. Unde nu au dreptate este acolo unde ei separă această venire de venirea întru slavă văzută a Domnului, pretinzând că ar fi vorba de o venire prealabilă, pergătitoare, nevăzută, adică tocmai cea pe care ei o reclamă că ar avea loc, de 55 de ani încoace, la Pucioasa. După această venire nevăzută ar urma o a treia venire, văzută, la care cei care au dezertat între timp din lagărul de concentrare pucios (iar acum regretă) trebuie să să aştepte cu pocăinţă, fără a mai încerca să se reintegreze în “poporul” pucios căci nu mai merită:

“Este scris în Scripturi taina veacurilor care s-au scurs de la venirea Mea cea văzută între oameni, de la naşterea Mea între oameni. Este scris în Scripturi că voi veni şi Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Este scris în Scripturi că voi avea un popor care va sta înaintea Mea la cea de a doua venire a Mea. [...] Cel ce a plecat, să stea la locul lui. Dacă vedeţi că dă să vină înapoi, să-i spuneţi să stea la locul lui întru pocăinţă, că Eu de lucru nu-i dau nimic unuia ca acela, ci să stea la locul lui întru pocăinţă până la venirea Mea şi să nu forţeze intrarea lui în poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-8-96)

Or, Biblia vorbeşte despre o singură venire, pe care o consideră “a doua venire a Domnului”, sau “nunta Mielului”, iar “Cuvântul lui Dumnezeu” este doar un nume de cinste al Celui care vine văzut la această nuntă:

“Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit [...] Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat [...] şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.” (Apoc. 19, 7-13)

Pucioşii pretind că lucrarea lor de instituirea a unei noi Biserici paralele, care aduce o nouă Evanghelie cu noi rânduieli şi porunci, este “crucea despre care vorbeşte Biblia că se va arăta înainte de venirea Domnului cea văzută”. “Cuvântul” de la Pucioasa devine “a doua venire a Domnului” şi totodată însuşirea lui este o ţintă obligatorie de atins până la “a treia venire a Domnului”, cea văzută:

“Poporul Meu, această lucrare de cuvânt din cer este crucea Mea pe care v-am dat-o s-o purtaţi prin lume, fiilor. Este semnul Fiului Omului, care era să se arate mai înainte de venirea Lui cea văzută. [...] Să audă, fiule, să audă şi omul cel pământesc şi firesc şi să se scoale spre înduhovnicire şi să se tragă de-a dreapta Mea şi să mănânce cuvântul Meu până la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-96)

Or, Biblia vorbeşte despre un semn al crucii care se va vedea cu ochiul liber pe cer de către toate neamurile pământului, semn care va anticipa o iminentă, aproape concomitentă venire văzută a Fiului Omului, cu putere multă şi cu slavă:

“Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.” (Matei, 24,30)

Nu am 'acuzat' pe nimeni, doar am constatat un fapt si nu am putut sa nu vad asemanarea incredibila de "stil".
Domnul meu, nu stiu ce ai dumneata cu persoana mea, nu ma cunosti, nu-mi cunosti nici viata, nici sufletul, nici faptele ,nici pocainta ! Doar niste pareri mai mult sau mai putin corecte, in functie de priceperea mea imediata. Chiar daca as spune prosti "voi care sunteti intelepti ..corectati-i pe altii cu duhul blandetii".
Sincer !.. Nu va inteleg nici 'stilul' nici atacurile, nici inversunarea si nici 'pornirile'. La inceput v-am suspectat a fi bolnav mintal, apoi mi-am dat seama ca sunteti mult prea destept si ca , de fapt, aveti o 'misiune' printre noi, cei obisnuiti, o tactica.
Domnul meu, mi-a trecut socul initial si refuz sa accept orice provocare din partea dvs. Sub nici o forma n-am sa intretin un dialog pe teme religioase. Nu pot 'digera' cuvintele dvs.
Eu sunt un biet suflet total nestiutor , abia imi deschid ochii in lumea ortodoxa care ma fascineaza, ma uimeste prin profunzimea si frumusetea ei. Eu am o cu totul alta hrana de mancat.Eu stiu doar atat, sunt in mana si in grija Domnului Dumnezeului meu, care imi poarta de grija.
Pe dumneta nu te cunosc si nici nu-mi doresc s-o fac si nu pot sa tin seama de concluzile pe care le tragi cu privire la persoana mea.
Sau esti vreun soi de proroc si eu nu stiu? Ti-a incredintat Dumnezeu vreun mesaj pentru persoana mea si eu nu inteleg?
Sincer , imi pare rau pentru dumneta ! Si iarta-ma !

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (VIII)

Duhul Verginicăi îi dă asigurări “poporului” pucios că ea îl va hrăni mereu cu “venirea Cuvântului”, ca să rămână mereu treaz şi să nu se plictisească. Acest mereu face ca A doua Venire de Cuvânt să nu mai înceteze niciodată, ceea ce ar împinge undeva într-un viitor foarte îndepărtat “Cea De-a Treia Venire”, contrazicând flagrant iminenţa sfârşitului, clamată de atâtea ori până acum. În schimb, îi cere acestuia să preţuiască decent această “A Doua Venire” şi mai ales să o înţeleagă, adică să priceapă unde este Domnul atunci când vine doar duhul Verginicăi la “poporul” pucios cu cuvântul Lui, iar El nu se vede nicăieri, şi nici Verginica nu se vede, dar ea măcar se aude cum “cuvintează din Domnul”:

“Te voi hrăni mereu, te voi hrăni din Domnul, ca să fii tu treaz, dar să nu te plictiseşti de trezie, să nu te plictiseşti cu cerul, poporul meu, să nu fugi de cer, că vine cerul la tine, şi tu să preţuieşti venirea Domnului. Venirea Lui cu sfinţii Lui s-o preţuieşti crezând în Scripturi, Israele fiule. Tu caută, fiule, să înţelegi venirea Domnului la tine şi să înţelegi cum vin eu, fiule, şi unde sunt eu când vin la tine. Aşa să faci şi tu, poporul meu, să stai în Domnul, în Duhul Domnului, precum eu stau şi cuvintez din Domnul cu tine, poporul meu. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-9-96)

Această promisiune n-a mai fost ţinută, iar “mereu” a devenit “când şi când”. Intervenţiile atribuite duhului Verginicăi au fost din ce în ce mai rare, ajungând să se semnaleze doar din An în Paşti şi în ziua de 14 decembrie, atunci când i se face slujbă de pomenire a morţilor. Alte duhuri mai sprintene s-au ridicat din adâncuri luând nume de sfinţi, de îngeri, chiar numele Maicii Domnului (sau chiar numele unor oameni de rând, decedaţi în ultimii ani) şi i-au luat literamente “faţa” duhului Verginicăi. Liderii pucioşi au preferat să o lase pe Verginica ceva mai deoparte, ca să-şi poată face singuri o şi mai mare reclamă, după principiul sănătos: “morţii cu morţii şi viii cu viii”. La urma urmei, astăzi "Dumnezeul" Pucioasei îi vorbeşte “poporului” direct prin “cei doi fii unşi”, Mihaela şi Nicuşor, care sunt mâinile şi picioarele Domnului, sculele Domnului, proorocii Domnului, solii Domnului, copiii Domnului, porţile Domnului, plăcuţii Domnului, cei doi măslini şi cele două sfeşnice ale Domnului, nu-i aşa? Cine mai are nevoie astăzi de Verginica? Verginica mai este bună astăzi doar ca să-i legitimeze prin ascendenţa ei pe cei doi lideri pucioşi, ca să nu zică cineva că ei au apărut din neant. Tocmai de aceea, astăzi puţini dintre adepţii pucioşi o mai pomenesc pe Verginica, dar se înfioară plăcut (sau neplăcut, după caz) atunci când aud pronunţându-se numele magic “Mihaela”.

"Poporul" pucios este somat să nu înceteze lucrul la “venirea Domnului” care va veni curând, căci venirea nu vine, ci se lucrează venind. El este dorit ca să facă parte efectiv din venirea Domnului, ca să poată primi în dar cerul şi pământul cele noi:

“Israele de azi, fă-te dulce Mie şi dă-Mi să beau din apa ta, dă-Mi apă dulce, dă-Mi, poporul Meu, dă-Mi, şi fii ager la lucru, că lenea e păcat de moarte, poporul Meu. Tu să nu stai în această moarte, că Eu voi veni curând, şi va fi să te găsesc lucrând venirea Mea, căci venirea Mea, cu tine Eu o lucrez. [...] . Nimeni să nu ia cununa ta, poporul Meu, dar roagă-te şi tu să te păzesc de ispită, roagă-te, poporul Meu, că e vremea rugăciunii, fiule, şi prin rugăciunea ta Eu voi împlini venirea Mea şi îţi voi da cerul cel nou şi pământul cel nou, care vor dăinui înaintea Mea. [...]E dorul Meu după tine, e dorul Meu pe urma ta, că te doresc cu mare iubire întru venirea Mea..” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-9-96)

Duhul Verginicăi elogiază A doua Venire a Domnului şi se face parte integrantă din ea, venire care a aşteptat 2000 de ani ca să vină (mai exact, până în anul 1955). Ea îi cere “Domnului” Pucioasei să-şi facă mai repede văzută venirea, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ:

“Tu m-ai ajutat, Doamne, să iubesc pe poporul Tău, şi eu l-am iubit şi de pe pământ, şi îl iubesc şi din cer, că Tu şi acum mă ajuţi să-l iubesc şi să-l păstoresc, ca să ai popor bine crescut la venirea Ta cea mare, cea văzută, Doamne. Venirea Ta e mare şi acum, că iată cum vii, şi eu văd, Doamne, căci sunt în venirea Ta cu sfinţii, dar nu văd ochii cei ţinuţi încă să vadă până când ochii celor care văd nu vor mai fi închişi, că mare şi slăvită este venirea Ta cu sfinţii slavei Tale. Venirea Ta e mare, Doamne; au trecut două mii de ani peste ea. Venirea Ta are două mii de ani, şi omul nu vede slava Ta cu care ai venit şi cu care eşti venit şi pe care o vei lăsa să se vadă, dar omul nu înţelege ce înseamnă Dumnezeu. O, vino, Doamne, cu minune mare pe pământ, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu! Vino, vino şi Te fă văzut şi Îţi fă văzută venirea, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

6. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (IX)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (IX)


Duhul Verginicăi proclamă că A Doua Venire a Domnului este “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”, venit nevăzut şi în taină, iar A Treia Venire A Domnului este săvârşirea tainei pe pământ:

“Eu am fost trâmbiţa cea dinaintea Ta, Doamne. Eu Ţi-am pregătit calea Ta, calea cuvântului Tău peste tot pământul. Până acum grăiai poporului Tău pe care l-ai născut din Duhul Tău şi din mine, din cuvântul Tău în mine, Doamne, dar acum grăieşti mulţimilor de pe pământ, căci cuvântul Tău şi glasul Tău merg peste neamurile pământului, şi taina Ta se vesteşte întru săvârşirea ei, întru venirea Ta, Doamne, căci săvârşirea tainei Tale este venirea Ta peste pământ. O, Tu eşti Cuvântul lui Dumnezeu, Tu eşti Cuvântul Tatălui. Tu eşti Cel ce ai venit de la Tatăl la oameni, din Duhul Sfânt şi din Fecioară ai venit şi Te-ai făcut duh şi adevăr, cuvânt şi trup, şi iată, din trup Te faci cuvânt, şi eşti trup şi cuvânt, căci numele Tău la cea de a doua Ta venire este: Cuvântul lui Dumnezeu.”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

Duhul Verginicăi îi desemnează pe cei doi lideri pucioşi, “fiii grădiniţei Cuvântului”, să vegheze venirea Domnului la “poporul” pucios, Noul Israel. De acum venirea Domnului nu se va mai face prin Verginica, ci direct prin ei, prin liderii pucioşi cei veghetori ai “Cuvântului” care “vine la iesle”, iar poporul va fi să vegheze ca liderilor pucioşi să nu le lipsească nimic, dar mai ales pacea, ca să poată ei să mijlocească “venirea Domnului”, căci “viaţa lor este Dumnezeu” şi deci Dumnezeu trăieşte prin ei:

“O, fii ai grădiniţei Domnului, staţi atenţi în porţi, întăriţi veghea în porţi, vegheaţi venirea Domnului la Israel. Viaţa voastră este Dumnezeu. Vegheaţi peste viaţa voastră, că şi îngerii veghează, şi sfinţii veghează, şi Domnul veghează, fiilor. Vegheaţi şi voi, vegheaţi venirea Domnului la voi. Tot poporul Israel să vegheze venirea Domnului la poporul Său, căci din venirea Domnului la tine iau neamurile pământului ca să înveţe venirea Domnului pe pământ. [...] Statura ta duhovnicească, Israele, să-L arate pe Hristos pe pământ, ca să fie văzut de oameni, şi să înţeleagă oamenii venirea Fiului meu în om pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

Astăzi venirea “Domnului de la Pucioasa” nu este înţelească de toţi, dar vine vremea ca toţi să o înţeleagă, când vor reuşi să priceapă adevărul simplu că venirea Lui este slava Lui iar slava Lui este venirea Lui:

“Tu, poporul Meu, să rămâi ziua Mea pe pământ, ziua cea din vremea serii, că scris este că noapte nu va mai fi, şi noaptea va fi înghiţită de ziuă, şi toţi vor înţelege venirea Mea, căci venirea Mea este slava Mea, iar slava Mea este venirea Mea, căci Eu sunt slavă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-11-96)

Se pare că nici “poporul” pucios nu prea înţelege ce este şi cum vine cu venirea Domnului, cum nu înţelege nici alte subtilităţi de exprimare cum ar fi: clevetirea, cârtirea, lepădarea de sine. De aceea, din când în când “Domnul” îl mai ajută cu “înţelepciunea cea de sus”, adică îi propune un set de întrebări inteligente, cărora trebuie singur să le dea răspuns, printre care nu lipseşte cea referitoare la “venirea Domnului de la Pucioasa”:

“Poporul Meu, să preţuieşti venirea Mea la tine, să preţuieşti cuvântul, măi Israele, căci cine-l preţuieşte îi dă viaţă în el. Vin din greu, că duhul rău e duşman pe Mine şi pe tine, dar Eu vin, căci sunt Cel ce pot. Vin la tine, ca să fiu din tine lumină în întuneric, poporul Meu,...[...] Ce este clevetirea, Israele? Ce este cârtirea? Nemulţumirea ce este, fiule Israele? Vezi, tată, ce sunt acestea, şi să nu fie acestea în poporul Domnului. Ce este lepădarea de sine, copile Israele? Aceasta este înţelepciunea cea de sus peste tine, peste trupul şi sufletul şi duhul tău, Israele, neamul Meu, popor care întâmpini pe Domnul întru venirea Sa. Ce este venirea Mea, poporul Meu? O, să înveţi această lucrare, şi să te găsesc mereu în ea, ca să vin, că Eu fac din tine cer şi loc al odihnei Mele şi vin întru ale Mele, vin acolo unde este împărăţia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-96)

Inconsecvenţi ca de obicei, pucioşii pretind că nu numai “Domnul” Pucioasei vine la “poporul Lui”, şi nu numai el “se face carte” pe pământ cu cuvântul Lui. Din când în când mai vine şi Verginica (de fapt vine duhul, sau duha ei) la “poporul ei” şi se “face şi ea carte” pe pământ. Cel două popore sunt de fapt unul şi acelaşi: “poporul pucios”. Poate de aceea, poate din comoditate, pucioşii adună toate mesajele duhurilor de la Pucioasa într-o aceeaşi carte, pe care o consideră “o Nouă Evanghelie” şi o denumesc cu mândrie “Cuvântul lui Dumnezeu”:

Vin la tine, Israele [...] Vin şi îi fac intrare lui Verginica. Ea va lucra în cartea ei, ea vă va aşeza înaintea Mea, fiilor unşi în grădină. Ea este trâmbiţa Mea prin care M-am făcut cuvânt întru cea de a doua venire a Mea, şi vin şi păstoresc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-96)

Inconsecvenţele pucioşilor legate de “venirea Domnului” abundă în continuare. Despre “calul cel alb” din Apocalipsă se spune că este ba Verginica, ba “poporul” pucios, ba “proorocii” de astăzi care-i călăuzesc pe pucioşi şi care aduc la lumină “Cuvântul” (adică, cei doi lideri pucioşi, Niculae şi Mihaela). Mai întâi, Verginica se mărturiseşte pe sine drept glasul Domnului şi cortul cuvântului şi calul alb, care au asigurat “venirea Domnului în cuvânt”, iar pe vremea ei au venit veacul cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou, care s-au unit între ele:

“Iar Tu ai crezut în mine, Doamne, şi Te-ai făcut viu în mine, şi ai grăit dinăuntrul meu vreme de douăzeci şi cinci de ani pe pământ, şi ai chemat la Tine un popor, poporul pe care Ţi l-a dat Tatăl ca să-l ai pentru venirea Ta în cuvânt. Şi Te-ai făcut cuvânt din mine, Doamne, şi fiii cuvântului mărturisesc venirea Ta în cuvânt. Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, şi dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, şi grăieşti cu el şi îmi porunceşti să mă fac şi eu cuvânt din Tine, ca să ştie pământul că Tu mă ai trâmbiţă, Doamne, să ştie că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou şi pământul cel nou care sunt, Doamne.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-96)

Draga mea, nu te speria, şi nici nu te victimiza, eu nu te condamnam ci pur şi simplu ţi-am explicat că ai scăpat de 'ciumă' şi ai dat de 'lepră', adică ai reuşit să scapi de lupul sectelor şi ai căzut în puţul ortodocsiei pe dos bine promovat de stimabilaabila ''mariamargareta roata bicicleta''. Adică ortodoxia pe dos, defapt miliţia!!!

E nu sunt nici deştept nici prooroc, dar uite îţi proorocesc ce-mi proorocesc mie însumi, de la Domnul:

''Dacă nu mă păzesc, atunci în momentul următor precis am să păcătuiesc... căci prea îmi place ca să mă răzbun crezându-mă astfel vrednic şi compătimindu-mi starea de făţarnică smerenie victimă vrednică...''

Deci foarte bine dacă ai găsit ortodoxia, foarte frumos, ea e singura cale adevărată şi strâmtă, dar ca să calci pe ea, ai nevoie sigur de Cuvântul lui Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, aşa că nu te pripi privându-te de cel mai mare dar spre mântuirea celor ce cred şi Îl primesc, căci numele cel nou al Său este Cuvântul lui Dumnezeu... cum este scris în scripturi.

Eu te-am sfătuit să nu te laşi păcălită de ''profesoara'' de balet mariamargareta căci ea vine din mur, şi dă roadele murului fără roade: spini şi mărăcini, murmur programat până la sfârşit de către ''băieţii buni'', căci spune-mi şi mie cine ar trebui să-i spună ei că acolo Domnul grăieşte? Uite dacă n-are cine, îi mai spun eu o dată! La Pucioasa în sfânta Cetate Domnul grăieşte peste pământ! Domnul Dumnezeu. Amin.

Deci draga mea fostă sectantă, mă iartă şi nu te supăra... dar n-am avut alt mesaj mai frumos pentru cei ce aleg pierzarea... căci cine se luptă cu Domnul se va prăbuşi ca lucsifer... căci voi n-aţi priceput lupta lui Iacov... cu Cel Minuant întru sfinţii Săi.

Iar mie mi-a fost milă de tine să te văt în colţii lupului, sau a căpriţeţelor... de aia te-am băgat în aceiaşi b-oală... că dacă ai crezut-o pe căpriţă, atunci nici tu nu eşti prea departe... ai grijă să nu te vrăjească cu vrajba ei foarte cuolorată. Eu i-am cântat aşa în speranţă că nu va fi în yadar...

''Ţaţaţa căpriţă ţa, că te vede Precista!''
(Era mai mult pentru mariamargareta, iar tu ai căzut doar ca musca-n lapte, fiind dragă Grabriela, prea pripită în graba ta, deci nu fii cu mine papa-lapte lamentându-te aşa de frumos că doar eu nu te pap şi nu am cioc, cioc de erete, căci eu le respect pe fete! şi mi-e milă de cele ce cad în colţii lupului îmbrăcat în haină de sfinţişor căci lupul cel rău şi necredincios nu vine decât să prade şi să fure, oile Domnului.)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (X)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (X)

“Dacă Eu nu puneam în tine darul credinţei ca să crezi venirea Mea în cuvânt, mai puteam Eu veni precum este scris? Dar te-am făcut pe tine, te-am născut din cuvântul cel de sus, am pus în tine dar, ca să crezi în Cel ce vine, şi am venit. Călare pe cal alb vin, şi nu înţelege omul veacului acesta, înţeleptul veacului acesta.[...]...Doamne, că iată, Tu la credinţa lui Israel Te faci cuvânt peste pământ, vii cuvânt pe pământ, precum este scris în Scripturi de Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine pe cal alb. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-96)

Apoi ni se spune că, de fapt, “calul alb” este întreg “poporul pucios”:

“Pace ţie, fiule, fiule Israele, poporul Meu iubit, calul Meu cel alb, fiule credincios! O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ aşa cuvânt, măi Israele măi, calul Meu cel alb, cal alb pe care şade Domnul ca să vină, precum este scris în Scripturi? (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-96)

În fine, tot despre “calul alb” se spune că el este un simbol care-i desemnează pe cei doi lideri pucioşi, numiţi şi "fiii grădinii cuvântului" pucios, cei care ticluiesc “cartea Cuvântului” şi o dau apoi oamenilor ca venind direct de la Dumnezeu:

“Calul cel alb, cine este? Cei ce poartă lucrarea cuvântului Meu de la cer pe pământ, fiii grădinii cuvântului Meu, care Mă fac pe Mine trup şi cuvânt în grădină, fiii care aud glasul Meu şi Mă fac carte pe pământ şi Mă dau oamenilor; ei sunt calul Meu cel alb, iar Eu sunt Călăreţul Care străbate pe cal alb calea între cer şi pământ, şi spre mulţimi apoi, ca să Se vestească întru venirea Sa cu sfinţii. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-1-97)

Deşi se propovăduieşte de 55 de ani încoace, “Cuvântul de la Pucioasa” a atins un grad de ineficienţă de neînchipuit: nimeni nu-l înţelege!!! Şi întrucât pucioşii pretind că între “Cuvântul Domnului” şi “venirea Domnului” este o relaţie de idempotenţă (“Cuvântul Meu e venirea Mea”, citează ei), înseamnă că “venirea Domnului Pucios” este dezastruoasă în consecinţe: ea exprimă expresia unei neputinţe absolute acolo unde era de aşteptat să se reverse în valuri Atotputernicia. Cu toate acestea, pucioşii nu obosesc să se acopere singuri cu binecuvântări şi cu aprecieri laudative legate de veghea lor la “venirea Domnului” la ei, puse în antiteză cu neîmplinirile “celor din lume”:

“O, fericit eşti tu, poporul Meu, slugă cuminte şi credincioasă, căci venind Domnul tău, vei fi găsit mereu veghind, şi vei fi pus peste cele ale Mele, iar cei care zic că Eu zăbovesc şi stau mâncând şi bând şi nuntind, pe neaşteptate voi veni la ei şi îi voi despica în două, precum este scris în cuvântul Meu, în venirea Mea. Cuvântul Meu e venirea Mea, şi nimeni nu înţelege cuvântul Meu, venirea Mea. Binecuvântată este venirea Mea la tine şi statul tău înaintea Mea în venirea Mea, Israele, cale a venirii Mele la oameni. Şi iată, fiule scump, oamenii beau şi mănâncă şi nuntesc ca în vremea lui Noe, şi cuvântul Meu vine la ei pe neştire. Vine cuvântul lui Dumnezeu pe norii cerului,... [...] – Vin, Ierusalime; Ierusalime din cer şi de pe pământ. Vin, că iată cum vin. Cerul şi pământul se unesc în venirea Mea, că Eu vin. Binecuvântată este venirea Mea, împărăţia Mea întru sfinţii Mei în cer şi pe pământ, nunta Mea cu mireasa Mea. Cuvântul Meu este venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-12-96)

Cu toate rezultatele dezastruoase, experienţa nefericită a propovăduirii sterile este repetată la nefârşit: Mereu “vine Domnul” la aleşii Lui şi mereu îi scoală la o întâmpinare nevăzută, şi mereu îi aşează ca să “stea întru venirea Lui”, ca să-Şi pregătească venirea văzută, Cea de-a Treia Sa Venire:

“Scoală-te mereu întru întâmpinarea Mea, o, grădiniţă de fii unşi! Scoală-te, şi aşa să fii mereu, că sfinţii sunt cu slava Mea deasupra ta, şi cuvântul Meu face cale sfinţilor, că Eu cu zecile de mii de sfinţi vin. Vin şi Îmi pregătesc văzută venirea, şi mereu Îmi pregătesc pe poporul cuvântului Meu. Vă pregătesc mereu pe voi, copii unşi în grădină, şi vă trimit mereu cu vestea Mea peste pământ, ca să nu vin fără de veste când vin, că Eu Mă vestesc şi vin. [...] Veghează, fiule Israele, şi stai întru venirea Mea, că Eu vin. [...] Iar voi, fii ai cuvântului Meu, să fiţi mereu de Mine binecuvântaţi pentru ca să staţi înaintea Mea şi să luaţi şi să daţi cuvântul Meu oamenilor spre învierea celor credincioşi de pe pământ. Vine cuvântul Meu să facă pe pământ credinţă ca să găsesc la venirea Mea, precum în tine am găsit, Israele, poporul Meu cel credincios” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-12-96)

Şi inconsecvenţele continuă. Pe de o parte, se spune că “a doua venire a Domnului”dela Pucioasa coincide cu “Naşterea Domnului în cuvânt”, din gura “trâmbiţei Verginica”, în anul 1955:

“O, cu câtă taină am lucrat şi azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-97)

Pe de altă parte, prin gura “trâmbiţei Verginica” este doar anunţată “a doua venire a Domnului”de la Pucioasa, spunându-se că ea va veni ulterior, la o dată neprecizată:

“Şi din nou vin în cartea ta, Verginico, trâmbiţă cu sunet dulce din care Eu am trâmbiţat pentru venirea Mea cea de a doua.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-1-97)

În prealabil postat de vsovivi http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
''Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.''


Acu' pricepui contrioversa, eşti mânată de superstiţeul viceversării ca să ai râvna denigrării şi râvna încăpăţâţânării pentru neajunsurile şi neputinţele aproapelui... ca să nu mai ajungă sărmanul rătăcit şi pierdut decât acolo unde vrei dumneata, undeva cândva în nicăieri. Şi speri... şi speri... dejabba, la cafia că nu va mai fi!

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XI)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XI)

Cel ce se anunţă că vine a doua oară Cuvânt nevăzut la Pucioasa cu norii este totodată şi întemeietorul “Noului Ierusalim” de la Pucioasa şi de aceea tot la Pucioasa va veni şi a treia oară, şi tot cu norii, iar neamurile de pe tot pământul vor sosi în caravane nesfârşite ca să-i vadă strălucirea lui şi a “cetăţii de fii” (chibuţul pucios situat în buricul târgului din Glllodeni-Vallle, Rrromânia, Europppa, Pppământ) şi să se prosterneze la picioarele liderilor pucioşi, cei “glorioşi venind din rai, ei şi Regele Mihai”:

“Mâinile Mele au pus temelia ta, Ierusalime al slavei Mele, şi tot mâinile Mele îl vor termina până la slăvirea în el a Celui ce vine văzut, că vin cu norii, Ierusalime, şi Mă voi lăsa văzut în venirea Mea la tine şi toate noroadele vor umbla întru strălucirea Mea şi a ta, cetatea Mea de fii, cetate a iubirii Mele, templul Meu cel viu din România. Eu vin cu sfinţii în tine şi serbez serbare de sfinţi, şi te mângâi, Ierusalime, mângâierea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-1-97)

Pucioşii proclamă unilateral România drept “ţară-mireasă”, iar comândurile pucioşeşti de la Glodeni-Vale drept “cămara de nuntă”. Venirea “Domnului” Pucios ca Mire este declarată a fi... tot România, într-o pantomimă de pomină:

“Am în tine cămară de nuntă, ţară Românie, nuntaşă a nunţii Mele cu mireasa Mea luată din tine, ţară crăiasă, ţară mireasă! O, vie cu vin bun, cântă! Darul Duhului Sfânt este pe masă de nuntă de veac nou în mijlocul tău, ţara Mea mireasă. Eu sunt Cuvântul Care te naşte, Care Şi-a născut în tine mireasă, şi, din nunta Mea cu mireasa Mea tu te vei naşte şi vei fi a Mea, ţara Mea, venirea Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1997)

Paradoxală este aşadar atât scenografia, cât şi personajele şi jocul lor din iatacul Mirelui:

Scenografia:
1. cămara de nuntă: cel mai probabil, Cetatea Sfântă “Noul Ierusalim” din comuna Glodeni Vale;
2. via cu vin bun: cel mai probabil, poporul pucios care cântă în Grădina Întâlnirii, în Casa Întîlnirii, în Cortul Întâlnirii şi în Foişorul Întâlnirii de la Glodeni Vale;
3. 1(una) masă de nuntă de veac nou, situată în mijlocul ţării mirese, România.

Personajele:
1. El ( Mirele Pucios) : Cuvântul;
2. D-ra România: nuntaşă – ţară crăiasă, ţară-mireasă;
3. Biserica “Noul Ierusalim”: Mireasa Lui, luată din mijlocul ţării-mirese, România;

Actul I (singurul de altfel):

Scena I: “Mirele” are cămară de nuntă în nuntaşa România;
Scena a II-a: Mireasa Lui este luată tot din mireasa România – ţara-crăiasă, ţara-mireasă;
Scena a III-a: via cu vin bun începe să cânte;
Scena a IV-a: Duhul Sfânt vine cu darul Lui şi-l pune pe masă;
Scena a V-a: Se încinge o nuntă de veac nou în mijlocul ţării-Lui-mireasă-crăiasă (pe masă, adică, deoarece masa se află în mijloc);
Scena a VI-a: El este Mirele-Cuvântul care o naşte pe Mireasă. El o naşte pe Mireasă în ea (în ţara-Lui-mireasă)
Scena a VII-a: Din nunta Mirelui cu Mireasa Lui (după ce o naşte) se va naşte ţara-mireasă (în care El a născut Mireasa), şi care va fi tot a Lui.
Scena a VIII-a: Ţara Lui va fi venirea Lui, iubita Lui. Amin, amin, amin.
(Aplauze prelungite; asistenţa se ridică în picioare şi aşa rămâne, mută de uimire şi de respect)
Tot în mijlocul ei (al ţării-mireasă) se află şi “grădiniţa de fii” (în afară de “nunta de veac nou”, care am văzut deja că era plasată tot în mijlocul ei). În grădiniţa de fii se desfăşoară A Doua Venire, duh şi cuvânt. Pucioşii mint însă, spunând că El se coboară trup şi cuvânt, după ce mărturiile Verginicăi arătau că toate “coborârile din cer” ale lui Hristos-Cuvântul Pucios se făceau numai în duh:

“Am în mijlocul tău grădiniţă de fii, şi în ea sunt trup şi cuvânt, aşa cum sunt Eu întru a doua Mea venire. Îmi cobor trupul şi cuvântul în grădiniţa Mea cu fii,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-97)

“ Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, aşa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu. Aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955)

Prin anul 1996, duhul care se da drept “Verginica” pretindea că “pe vremea când se afla în trupul Verginicăi au venit veacul cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou, care s-au unit între ele, ca să fie şi care sunt de atunci:

"Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, şi dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, şi grăieşti cu el şi îmi porunceşti să mă fac şi eu cuvânt din Tine, ca să ştie pământul că Tu mă ai trâmbiţă, Doamne, să ştie că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou şi pământul cel nou care sunt, Doamne.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-96)

Trei luni mai târziu, liderii pucioşi au uitat complet că cerul cel nou şi pământul cel nou “au fost aduse de Verginica” şi că ea le mărturisea că “sunt”; ca atare, ei le transformă din nou într-o făgăduinţă de viitor: nu mai sunt, dar vor fi! Cel care venea la Pucioasa prin Verginica promite că şi astăzi vine, şi va mai tot veni, până ce se vor împlini toate făgăduinţele Scripturii:

“Vin să vorbesc cu tine, poporul Meu, că am putere să vin şi să vorbesc, dar prea puţină credinţă este pe pământ în această venire a Mea la tine. Că te-am hrănit patruzeci de ani cu cuvânt, ca să te am mare, copil mare, copil credincios, şi încă ce frumos am vorbit cu tine ca să Mă primeşti să vin, ca să te ajut să Mă crezi că Eu sunt Cel ce veneam şi Cel ce vin şi azi şi încă vin! Vin, până vor fi văzute cerul cel nou şi pământul cel nou, făgăduite de Mine, căci Eu făgăduinţele nu le desfiinţez nici măcar pentru necredinţa omului în făgăduinţele Mele. Iată, Israele de azi, nimic nu desfiinţez din făgăduinţele Mele, nici chiar pentru necredinţa poporului Meu din zilele acestea care a fost cu Mine prin Verginica şi care zice că a crezut, dar nu mai este. O, dacă a crezut, unde este? (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-97)

Împlinirea “venirii Domnului” de la Pucioasa nu este aşa de simplă. Ea este însă condiţionată şi de rostirea neîncetată a unei mantre formată din două cuvinte, pe care liderii pucioşi le-o recomandă insistent adepţilor lor: “Vino, Doamne!”:

“Israele fiule, să zici mereu că vine Domnul, ca să se împlinească venirea Mea cea cu slavă, şi să stai mereu în hăinuţă sfântă, în hăinuţă albă şi să zici: „Vino, Doamne!“.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-97)

Inconsecvenţele doctrinare ale liderilor pucioşi asupra celei de-a doua veniri a Domnului se ţin lanţ. Întâlnim în acelaşi mesaj constatarea tânguită că “venirea Domnului de la Pucioasa” nu este nicidecum prestabilită, ca ceva inevitabil, ci stă la bunul plac al unora care pot (prin nepăsarea lor faţă de “Cuvântul de la Pucioasa” şi prin “durerile” de cap pe care le aduc ei liderilor pucioşi) să o întârzie la nesfârşit:

“Duceţi cuvântul Meu celor ce-Mi fac dureri, căci cei ce nu ştiu cum să stea în Duhul Meu, Îmi întârzie venirea şi vă umplu pe voi de griji şi de greutăţi. Lucrarea Mea e grea de dus pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)

În acelaşi timp, mai întâlnim şi constatarea optimistă că venirea Domnului Pucios se împlineşte neabătut, pas cu pas, prin contribuţia substanţială şi de neînlocuit a “poporului pucios cel credincios”:

“M-a cunoscut când M-am făcut cuvânt peste el, şi a lucrat faptele credinţei şi Mi-am făcut lucrarea Mea prin el, aşa cum şi azi Îmi împlinesc Scripturile cele pentru venirea Mea cu poporul Meu cel credincios cuvântului Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)