Iertati-ma !!
 

Nu stiam cum sa abordez problema pe care ati deschis-o dar mi-a deschis mintea o carte pe care o citesc acum, este scrisa de Arhimandrit Serafim Alexiev si se intituleaza Cea mai scurta Cale catre Rai - Nu judeca si nu vei fi judecat, eu cred ca nu ni se cade noua sa judecam ce fac altii, nu trebuie sa ne atribuim noi rolul de judecator ca ce face x e bine sau ba, mai ales cand e vorba de oameni Sfinti, judecator este Unul singur - Bunul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Sfantul Parinte Ioan Gura de Aur daca nu ma insel, spunea ca apele in care se scalda preotii si monahii adica oamenii lui Dumnezeu, sunt cu mult mai involburate decat orice ape, deci in acele ape se scalda daca pot sa spun asa inotatorii profesonisti, nu cei amatori. Deci mai bine purtam de grija sufletului nostru prin rugaciuni decat sa spunem cum trebuie si cum e mai bine sa se procedeze in ceva in care nu suntem inclusi, decat poate unii dintre cei de pe forum. Motto-ul de azi imi este foarte drag. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Iti multumesc !!
 

Iti multumesc pentru aceasta postare frumoasa pe care cu tristete recunosc ca nu am citit-o decat acum. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Nu este parerea mea. Daca ar fi a mea, nu as indrazni sa fac pe desteptul. Nu imi sade in fire.
Este o vedere a monahismului asa cum l'au descris marii parinti. Majoritatea marilor parinti s'au pronuntat la fel.
Cauta in cartea "Epistole", de Parintele Paisie Aghioritul, spre a vedea aceasta vedere a lucrurilor acolo, cand vorbeste despre milostenie si asistenta sociala, care este grija celor din lume, iar nu a celor din manastire.

Carte este bazata pe viata Sfantului Teofil cel Nebun pentru Hristos.
Este multa imaginatie, pe langa cele cateva marturii pastrate din viata sfantului.
Cat despre "nebunia pentru Hristos", aceasta este un mare dar al Duhului Sfant, si inca unul foarte rar. Aceasta trasatura aparte a crestinului, acest comportament al celui ales spre a fi nebun pentru Hristos, nu caracterizeaza monahismul ca mod de viata, ci anumiti oameni, alesi dupa intelepciunea lui Dumnezeu, spre a fi trimisi in lume, ca nebuni, spre a arata pacatele lumii.

Oare si cei din Sfantul Munte Athos sunt precum acel "evreu bogat" din pilda ?!

Ai pace, frate Andrei.
Daca nici acum nu ai inteles ce cautam a arata, de la altii, mai mari, iar nu de la mine, asta e.
Stai linistit, nici eu nu pot intelege sau cuprinde altele, momentan. Este insa o vreme pentru toate insa.

cita ipocrizie
 

:37:
ateii am inteles ca ar fi niste fiinte rationale, calculate. ar insemna si mai calme?nu stiu, zi-mi matale.
cum am prezis de ieri, acum pute a vulpe.
am fost mai detaliat?

Credinta nu o dobandeste nimeni, ci se primeste de la Dumnezeu.
Un sfat bine intentionat: fii putin mai critica cu tine, ory!

Deci, inseamna ca trebuie sa astept sa-mi vina credinta de la Dumnezeu, asa, ca cel care asteapta sa-i pice in gura, sau cum ?
Oricum, dumneata ai aceiasi atitudine fata de mine, de multe ori, asa ca nu ma mira afirmatia de mai sus. Este in regula, deja cunoastem " cu cine defilam ".
Nu ar fi mai bine ca, fiecare sa fie critic mai aprig cu sine ? !, nu, doar eu sau celalat...

Nu am zis asa ceva. Straduieste-te si vei primi.
Sigur, fiecare sa fie critic cu sinesi.

[quote=windorin;251301]Nu este parerea mea. Daca ar fi a mea, nu as indrazni sa fac pe
Cauta in cartea "Epistole", de Parintele Paisie Aghioritul, spre a vedea aceasta vedere a lucrurilor acolo, cand vorbeste despre milostenie si asistenta sociala, care este grija celor din lume, iar nu a celor din manastire.



QUOTE]

Domnule ce au epistolele acestea mai mul decat Sfanta Scriptuta de duci oameni spre ele ?

Sau canonizat cumva ?

Pai scriptura este Cuvantul lui Dumnezeu si este incercat si plin de putere eliberatoare.

Nu scrie Nr.1 Cercetati scripturile ...

Draga nu terbuie sa astepti. Zice asa:

1 Ioan 1
8. Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi.
9. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.

Iar despre credinta zice:

1. Deci fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
2. Prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă, la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Dar ce s-ar fi facut lumea fara vietuitorii din manastiri? Devotament total fata de Hristos si fata de cei aflati in nevoi.