Eu as spune ca mai ales conteaza calitatea, insa sunt parinti care sustin ca cantitatea in timp duce si la calitate in ceea ce priveste rugaciunea

Cantitatea este de folos numai celui cu luare aminte la continutul rugaciunii si la faptul ca Dumnezeu e prezent.

Conteaza si cantitatea si calitatea atunci cand chiar iti deschizi sufletul inaintea lui Dumnezeu si nu rostesti rugaciunea doar ca o obligatie eventual sau din obisnuinta.

Buna rinduiala si dreapta socoteala sunt principiile ortodoxe pt. indeplinirea in tocmai si la timp a tututror obligatiilor si rinduielilor personale si colective ! Categoriile, principiile si masurile lumesti sunt bune numai la cele ale lumii.

Calugarii care au comandat icoana ,,Prodromita" au cautat un pictor care in timpul pictarii icoanei sa tina o randuiala aspră de post si de rugaciune. Pentru rugaciunile acelui pictor precum si pentru ale celor care au comandat-o avem astazi o icoana minunata in care fata Maicii Domnului si cea a Mantuitorului s-au pictat prin minune dumnezeiasca. Deci acolo Sus Cineva stie exact cata nevointa am facut in Duh si Adevar.

Am citit undeva ca un calugar cazuse in mandrie fiindca a spus multe rugaciuni in comparatie cu altul. Noaptea i s-a arata in vis ca foarte putine dintre acestea i-au fost primite, deoarece pe majoritatea le-a spus cu mintea imprastiata.

Din cate am inteles este un dar sa-I putem adresa Mantuitorului rugaciuni placute. Un dar pe care il putem cere prin rugaciuni simple. Nu e rau sa spovedim mereu gandurile din timpul rugaciunii precum si imprastierea noastra si gandurile in general. Devenim mai atenti la calitatea rugaciunii. Dar are si cantitatea rostul ei, caci in timpul rugaciunii mintea este fortata sa se orienteze spre Dumnezeu si spre pacatele noastre, nu spre cele lumesti.

Cand iubesti o persoana, simti nevoia sa-i vorbesti mai des si mai mult, cand ti-e mai putin simpatica ii adresezi doua vorbe in treacat sau nici atat. Relatia cu Dumnezeu se construieste in primul rand prin rugaciune. Conteaza in ce relatie vrem noi sa fim cu Dumnezeu. Putem sa fim dusmani, slugi sau prieteni ai lui Dumnezeu.

Iata o forma minunata de a spune in cuvinte putine tot ce e mai sublim pe lumea asta: relatia cu Dumnezeu!

Dumnezeu sa te binecuvinteze!

Un parinte spunea ca pentru incepator e buna cantitatea...pentru cei avansati e buna cantitatea si importanta calitatea...adica amandoua.

Eu cred ca prin tot ce face omul se adreseaza lui Dumnezeu- sa-ti faci datoria la locul de munca- muncind ca pentru Dumnezeu, dar pentru oameni, sa-ti cresti copiii in frica si dragostea de Dumnezeu, sa pastrezi in familie armonia,sa constientizezi prezenta lui Dumnezeu in fiinta ta...si sa nu uiti de rugaciunea in sine. Eu cred ca omul credincios se roaga permanent- in tot lucrul tau e ceva care te insoteste, subtil si fara efort- Dumnezeu.Anumite lucruri nu pot fi separate-atitudinea fata de cei din jur si starea noastra de oameni credinciosi-raportandu-ne la timpul acordat rugaciunii. Daca rugaciunea nu aduce in sufletul tau o transformare, nu ai devenit mai bun, mai rabdator... inseamna ca rugaciunea nu si-a atins scopul si trebuie sa mai cauti, sa continui- dar sa schimbi ceva, acel ceva care sa-ti aduca mantuirea.

Prin cantitate vine calitatea.
Cantitatea forteaza mintea sa inteleaga si inima sa simta. Odata pornite..nu le mai poti opri. Atunci.. vine Calitatea!

Apoi, mai e un aspect ce nu trebuie neglijat! . Fiecare om este unic si de aceea este foarte important ca fiecare sa caute sa se cunoasca pe sine. Numai dupa ce s-a cunoscut (prin spovedanie curata si sincera in fata duhovnicului)va intelege singur ce ii este de folos.

Pentru ca (spre exemplu) unul care este obisnuit sa doarma putin va face lesne rugaciune noaptea. Dar unul care adoarme devreme va face cu anevoie priveghere. Intrebarea este: Cine jertfeste mai mult? Acela care firea ii ajuta sau celalalt?
Asa cred eu ca trebuie pusa problema. Totul e jertfa. Si rugaciunea multa si postirea aspra si metaniile, totul.

Important este sa vrei sincer sa jertfesti ceva din tine. Fie ea rugaciune sau post sau metanie. Pentru ca fara dorinta sincera nu esti decat un instrument ce indeplineste ordine. Ori Domnul ne vrea sa fim prezenti cu inima nu roboti.
De aceea si raspunsurile pe care le peimim de la duhovnici nu este bine sa le dam si altora. Ele sunt particulare. Fiecare primeste cat poate sa duca. Niciun gram mai mult! Dar cine socoteste cat poti duce? Domnul prin DUHOVNIC!
Cat face si cum face altul, problema lui. Eu fac cat pot. Ce nu pot merg la duhovnic si ii spun, avva atat pot. Mai mult, iarta-ma dar nu pot! Daca imi ceri atunci roaga-te sa-mi ajute Stapana ca eu singura nu pot duce!

Cam asta-i cu rugaciunea. Intai cauta sa vezi cat si cum poti da. Apoi, jertfeste din tine ceva! Atat cat poti. restul, mila Domnului.:1:

Imi amintesc de un exemplu din Pateric cand ucenicul il uimeste pe sfantul Antonie cu numarul insemnat de metanii si rugaciuni, iar Sfantul Antonie ii descopera ca nu a ajuns la capatul rugaciunii care trebuie sa culmineze cu vederea luminii dumnezeiesti.