Imi place mult sa privesc parapantistii. Ma duc adesea pe munte, in apropiere, sa ma odihnesc privindu-i pe cei care se infrunta cu vidul. Poate si de dorul fratelui meu care lucreaza in aviatie si este si un mare aventurier al parapantei.

Este un sport frumos si sigur atata timp cat este practicat in conditii meteo normale.Practic parapentistii nu plutesc in vid ci pe aer si folosesc,la fel ca si pasarile, curentii de aer.

:6:Mi-a explicat fratele meu multe. Dar pentru ca nu am fost niciodata in aer, il numesc inca "vid"!

Domnul sa-ti dea toate bucuriile ce-ti tin sufletul treaz!
:6:

Multumesc mult,asemenea!Scuze,locuiesti in Franta?

Da, in Franta.

Ce inseamna Moc?

intraductibil :5:

Asadar...MicutaIntraductibila...Frumos nume.

Şi mie îmi place să mă caţăr pe stânci (fără cordeline, carabiniere, pioleţi) pentru a-mi fortifica organismul (însă în limita siguranţei personale). Sus, pe stânci, văd altfel peisajele, mi se pare că măsimt mai aproape de bunul Dumnezeu. Aproape înainte de fiecare căţărare îmi fac semnul Sfintei Cruci. Mai fac şi trasee montane lungi, iar iarna nu mă dau în lături să ies cu schiurile pe munte. Toate acestea nu mă determină să mă îndepărtez de Dumnezeu, ci îmi dă ocazia de a-I mulţumi Lui pentru tot ce a creat frumos pe pământ. E drept că şi meseria mea mă ţine aproape legat de munte (sunt "pădurar") şi uneori simt nevoia să mai ies deasupra zonei împădurite. Mai multe detalii puteţi vedea pe pagina mea de hi5: http://iulius8324.hi5.com. (n-am profil privat). Apoi mai nocivă pentru suflet este vânătoarea (pe care o practic frecvent, chiar dacă nu împuşc mai nimic) decât sporturi extreme.
Doamne ajută-ne!

Nu este chiar asa..

Dar combinatia dintre o parapanta moderna, in conditii bune si un pilot responsabil si in cunostinta de cauza este destul de sigura si nu are nimic extrem in ea..