Problema cu oamenii e faptul ca omul e trup si duh, nu doar duh. Nicaieri in Sf Scriptura nu ai sa gasesti apelativul duh pt un om. In schimb ingerii sunt doar duh si e natural sa consideram ca in 1 Petru 3:19 se refera la ingeri si nu la oameni. De ce nu a zis Petru simplu "s-a dus si a propovaduit mortilor din inchisoare" sau "oamenilor din inchisoare"?
Hristos avea tot dreptul sa isi proclame victoria, doar e Dumnezeu. Nu e nici un gest de mandrie si nici circ. Victoria asupra mortii trebuia proclamata. Si noi cand cantam "Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand" exact asta facem, proclamam victoria lui asupra mortii.

Inteleg ca tu nu accepti ideea unei judecate particulare la moartea fiecarui om si abia mai apoi Judecata Universala. Atunci cum se impaca cele doua versete de mai jos?

Ioan 5, 24
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

2 Corinteni 5, 10
Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

Cum sa fie? Noi toti vom fi judecati sau numai unii dintre noi? Exista stare de condamnare, de inchisoare a duhurilor oamenilor rai pana la Judecata de Apoi?

Nu, nu acceptă. Este (probabil) un neoprotestant care umblă cu cioara vopsită. Şi-a mai zis şi "Eclesiatul", ca deruta să fie mai mare. Nici eu nu m-am prins din prima. Dacă nu acceptă nici judecata particulară, e adventist, fiindcă neoprotestanţii ceilalţi, care iau Biblia cât de cât în serios, o acceptă. Numai lor le-a spus profetesa lor că nu există nici o judecată particulară, ci sulfetul adoarme şi se trezeşte abia la cea universală. De fapt, adventiştii nici nu vor fi judecaţi, fiindcă sunt mântuţi încă de pe acum, nu ştiaţi ?

esti pe langa subiect, si pt cunostinta ta nu sunt adventist. nu mai improsca cu noroi pe cineva, dc ai ceva de zis legat de subiect spune, dc nu abtine-te. pe tine te deranjeaza ca ti-am spus ca invatatura despre purgatoriu e o erezie, si asa si este.

Hristos a inviat!
 

As fi foarte recunoscatoare celui care m-ar lumina cu privirea la Invierea mortilor odata cu Invierea Domnului: ,,Mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat. Si iesind din morminte, dupa invierea Lui, au intrat in cetatea sfanta si s-au aratat multora".

Hristos a inviat
 

Spre bucurie este a ne marturisi dreapta credinta, iar de ne-om indeparta de la izvorul ortodoxiei mare o fi ratacirea noastra. Trebuie sa fim mult mai cumpatati in a insirui versete, caci Cuvantul este foarte tainic, si in Cuvant este multa putere. Dar puterea, este un dar, caci in dar toate le primim, si darul se revarsa peste cei luminati, smeriti. Lumina cum ar putea-o cuprinde intunericul din noi..Cuvantul este si va fi, caci prin puterea Cuvantului s-a creat lumea vazuta si nevazuta. Dar dupa cum ne invata biserica noastra cea draga, chiar si Sfintii Parinti erau asa mai rezervati uneori in a talmaci Cuvantul, caci jertfa te apropie, te dezleaga din legaturile necunoasterii, rugaciunea si postul te inalta din smerenia ta, dar noi fiind din lume, purtam intreaga lume dupa noi si totusi indraznim a spune ca suntem in cunoastere. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu si sa ne lumineze.
Tot spre bucuria noastra este a marturisi importanta pe care o acorda biserica noastra cea draga rugaciunii. In sine acest punct este oarecum bine sa-l atingem, caci rugaciunea izvorata dintr-o inima curata este darul ce-l inalta pe om, in simplitatea lui, in sinceritatea lui. Rugaciunea sincera, curata este cea care modeleaza intreaga noastra fiinta, ne poarta din intuneric spre lumina, din necunoastere la adevar, din nepasare in ascultare.
Si o mai fi o bucurie care le covarseste pe toate, aceasta bucurie ramane oarecum o mare taina, ea izvoraste dintr-o dragoste neconditionata. Caci Dumnezeu nemarginitul, Dragostea neinfinita isi revarsa ce are mai de pret, Dumnezeu Cuvantul, Lumina cea dumnezeiasca coboara pe pamant din iubire pentru fiul cazut, fiul ratacit. Si aceasta bucurie a intruparii Domnului nostru Iisus Hristos, a jertfei de pe Cruce poarta cununa invierii.
Si oricum om cugeta , om privi, om glasui noi, prin Invierea Domnului, omul se uneste cu Dumnezeirea, si mare dar ne-a fost lasat spre a-l purta cu bucurie. In ortodoxie, avem bucuria Sfintilor de langa noi, rugaciunile lor neincetate se revarsa mereu, si noi ramanem intr-o comuniune neincetata.
Uneori o fi mai lung drumul, dar e bine de l-om putea strabate. Dragul meu eclesiast crestinul ortodox se roaga mereu pentru cei trecuti la cele vesnice(judecata particulara are o mare importanta), caci rugaciunea are mare putere si o rugaciune izvorata dintr-o inima curata lumineaza intreg iadul.
Dumnezeu in mijlocul nostru
Dumnezeu in mijlocul nostru

Aceia au fost dintre sfintii si dreptii Vechiului Testament.

Nu scrie asta in Biblie, doar in unele comentarii
Mantuitorul nu a facut asa ceva.

Nu, cum sa fie Dumnezeu atat de nedrept. Pai daca nici Dumnezeu nu e drept atunci in cine sa mai avem incredere.

Frumoasa povestea, dar nu are legatura cu realitatea.
Falsa concluzie.
Nu ti-e clar pentru ca nu a avut loc asa ceva.