Ma intereseaza un lucru: omul mai poate avea alta voie in afara de cea a lui Dumnezeu?
Cum se poate uni voia omului cu Voia lui Dumnezeu? Si care este Voia lui Dumnezeu?

Sigur, omul poate avea si o voie care sa nu fie conforma cu cea a lui Dumnezeu. Dar asta nu se datoreaza Creatorului, caci El le-a creat pe toate bune, inclusiv pe om, ci pacatului.

Cum se poate ajunge la o unire intre cele doua? Prin smerenie. Chiar sarbatoarea de astazi, Buna Vestire, ne descopera acest lucru.

Da, si eu gandesc tot asa. Omul oricat s-ar stradui, tot greseste.
Numai Iisus Hristos a facut Voia Tatalui in mod desavarsit.

Cat despre Voia lui Dumnezeu, am gasit urmatorul pasaj:
Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. (Ioan, 6:40)

Eu inteleg ce spui, numai ca nu te exprimi tocmai corect. Unirea omului cu Dumnezeu cum o caracterizezi tu seamana cu mantuirea hinduista - contopirea eului (atman) cu Brahman cel impersonal. Deci atentie, sa nu cadem in afirmatii panteiste, chiar si fara voie. :)

Ratiunea si vointa sunt atributele divine existente in noi care decid daca iubim sau refuzam ideea de iubire. In felul asta ne hotaram mantuirea [de rau], acum si dupa trecera la cele vesnice.

Florin, eu am spus ca mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu, nu pierderea sau desfiintarea lui in Dumnezeu. Asa ca eu m-am exprimat corect. Daca termenul "unire" ar desemna contopire, atunci ar trebui sa-l eliminam, ori stim ca nu este asa. Vorbim de unirea barbatului cu femeia, de unirea celor doua firi in Hristos, etc. Dar sa nu ne abatem de la tema topicului.

E foarte simplu ,mantuirea este scopul nostru pe acest pamant.Este unirea cu Dumnezeu si idealul absolut.

Iata 2 citate despre mantuire :Mantuirea este in acelasi timp,lucrarea lui Dumnezeu si a noastra.(Sf.Ioan Gura de Aur)
Mantuirea este numai lucrarea harului(Sf.Augustin de Hipona)

Mantuirea este ca dupa slujba deniilor sa nu mai putem vorbi unul cu celalalt, in drum spre casa, iar odata ajunsi acasa, sa nu mai putem deschide televizorul, sa nu mai putem da telefoane, ci sa stam tacuti, continuand in noi insine tacerea si incremenirea intregii fapturi.

Mantuirea este a ne vedea drept cauza a Rastignirii Domnului.

Doar prin harul lui Dumnezeu vom constientiza cu adevarat ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat pentru a ne mantui, patimind rastignire pe cruce.
Duhul lui Hristos, Duhul Sfant, ne va invata ca pentru noi "a fost spanzurat pe lemn Cel ce a spanzurat pamantul pe ape.
Cu cununa de spini a fost incununat Imparatul ingerilor.
Cu porfira mincinoasa a fost imbracat Cel ce imbraca cerul cu nori.
Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit in Iordan pe Adam.
Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii.
Cu sulita a fost impuns Fiul Fecioarei".

Sa ne vedem drept CAUZA a Rastignirii Domnului... Frumoasa invitatie la smerenie...
Desi am convingerea ca ai spus asa din cele mai frumoase sentimente :), eu prefer totusi sa iau aminte la FINALITATEA sau TINTA/SCOPUL Rastignirii. Tocmai pentru, tocmai in vederea mantuirii noastre Domnul S-a rastignit. Dealtfel, in Crez asa si spunem: "Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire..." Deci nu "din cauza" noastra, ci "pentru" noi, in vederea mantuirii noastre, cei cazuti prin pacat.
De ce nu accept tentatia de a considera pe om (si pe mine insumi, implicit) cauza rastignirii Domnului? Sunt multe argumente, dar ma rezum la unul singur: ar insemna ca Domnul e OBLIGAT, CONSTRINS, DETERMINAT, LIPSIT DE LIBERTATE, FARA PUTERE DE ALEGERE.

Omul ar fi mai puternic decat Dumnezeu, iata ce mi se pare ca decurge din acceptarea considerarii noastre drept cauza.
Sa ma vad drept cauza, ar insemna sa ma vad mai puternic decat Hristos. Iarta-ma, Doamne, am vorbit ca om pe marginea unei idei, in sistemul propus: cel cauzal, determinist.

Imi cer iertare, frate Windorin, eu asa vad lucrurile...
Cu toata dragostea, iertare...
Si indreptare, desigur, astept.