Si ar fi rau ?! :)

Ai pace si nu te nelinisti pentru lucruri prea mici. Daca vrei scaun, se va randui sa gasesti.
La biserica unde merg eu, fiecare se aseaza cand vrea, unde vrea, cand unul, cand altul... dupa puteri, dupa stari.

Scaunele/stranele pentru cei varstnici sau bolnavi sunt de acceptat. Dar daca esti in putere trebuie sa stai in picioare. Am vazut odata niste poze din timpul liturghiei, dintr-o biserica neortodoxa, care avea banci. Pe unul din randuri statea o cucoana picior peste picior, imbracata cu o fusta ce nu ajungea pana la genunchi, stand ca la cinematograf, la spectacol, mai lipsea punga de Popcorn si un pahar de Cola. De parca nu statea in prezenta Facatorului Cerului si al Pamantului. Parca nu statea in fata lui Dumnezeu.
Bancile nu vor aduce nimic bun ortodoxiei, ci o vor strica. Nu poti sa stai ca la opera atunci cand vorbesti cu Dumnezeu.

De ce trebuie sa stai in picioare?
 

Pentru ca la Liturghie esti intr-o stare de rugaciune,si rugaciunea se face in picioare,sau in unele momente in genunchi...Acasa cand te rogi stai pe sacun?!
A sta in picioare este jertfa noastra ,nesangeroasa,pentru Hristos...

Din proprie experienta vorbind, poti sa stai in picioare si sa fii cu gandul in cu totul alta parte. Si la fel poti sa stai si sa fii foarte atent asupra ceea ce se intampla. Totul depinde de dispozitia ta interioara, nu de prezenta sau absenta bancilor.

E adevarat ce spui,dar asta este alta problema...Incerca acasa sa stai pe scaun si sa te rogi,sau in picioare /genunchi..Care este cea mai potrivita pozitie?
Sfantul Isaac Sirul spune ca este foarte importanta pozitia la rugaciune,pentru ca chiar daca iti zboara mintea,pozitia trupului tinde sa aduca si mintea la ale sale,dupa un timp...
Remediul impotriva gandurilor este rugaciunea scurta,dar e importanta si pozitia trupului..
Pe linga asta,statul in picioare este o jertfa bineprimita de Dumnezeu...

În bisericile catolice unde există bănci, multe rugăciuni se fac în picioare sau, după caz, în genunchi, momentul schimbării poziţiei fiind de multe ori anunţat cu un clopoţel, astfel:
-în bisericile greco-catolice, se stă jos numai la Fericiri, la Apostol, la tropar şi condac, la predică şi la ectenii în afară de Ectenia Mare.
-se stă în picioare la imnuriile principale, la Intratul Mic, la Evanghelie, la Heruvic, la Intratul Mare şi la Ectenia Mare, la Crez, Tatăl Nostru, la rugăciunile finale. Se stă în genunchi la Prefacere.
Practic, în partea a doua a liturghiei (Liturghia Darurilor) se mai stă jos numai la Ectenia Stăruitoare şi în timp ce congregaţia se împărtăşeşte.
-în bisericile romano-catolice sunt 5 momente în care se stă în genunchi: Prefaţa, Sanctus (corespunzător Trisaghionului), Prefacerea, Ecce Agnus Dei, împărtăşania (se face în genunchi în mod normal) şi binecuvântarea finală. Se stă în picioare în numeroase momente, de exemplu la Confiteor, Evanghelie, Credo, Pater Noster.

În cazul în care instrucţiunile prevăd permisiunea unei poziţii mai comode, nu înseamnă că interzic poziţia mai incomodă. Deci, dacă în instrucţiune scrie "Congragaţia spune Pater Noster în picioare", se înţelege că cineva îl poate spune în picioare sau în genunchi, dar nu stând jos, în afară de binecuvântate pricini. În felul acesta, oricine e liber să stea în genunchi de la Proscomidie la Amin-ul final, dacă aşa doreşte şi îi dictează inima.

In Biserica Ortodoxa ,pozitia principala este in picioare de la inceput pana la sfarsit,cu ingenuncheri in anumite momente,iar pe scaun se pot aseza cei batrani sau femeile si copii ,dupa slujba,in momentul predicii parintelui....Bineinteles ,ca cei cu nevointe si slabiciuni pot sta permanent jos.De altfel in Biserica Ortodoxa sunt prevazute scaunele in special pentru acestia,fiind intotdeauna putine fata de toti care participa...

Din practica mea personala,un loc al tau unde poti sa te asezi cand doresti,reprezinta o ispita si te face sa te asezi de mai multe ori decat ti-ai dori,pentru ca e normal,te simti mai bine jos decat in picioare....

Interesant. Nu stiam ca sunt prevazute astfel de reguli despre cum trebuie stat in Biserica.

Ma intreb de unde vine dorinta asta de a sistematiza si a reglementa totul. Nu ma refer doar la acest caz, ci in general, se pune foarte mare accent pe disciplina. Aici e o diferenta destul de mare fata de manifestarea Ortodoxa, si ma intrebam daca voua, credinciosilor catolici chiar va place acest aspect, sau doar respectati aceste reguli din necesitate.

Multumesc anticipat pentru raspuns.

Reguli sunt şi în Biserica Ortodoxă. Dealtfel, din cauză că sunt puţine Liturghiere, folosim frecvent Liturghierele ortodoxe (pentru litughiile în rit răsăritean). Acolo sunt multe lucruri rânduite.

Disciplina, chiar dacă nu e întotdeauna plăcută, e întotdeauna utilă. Ea împiedică gândul să zboare aiurea, stimulându-l să zboare acolo unde trebuie. În plus, creează simţământul de unitate. Când vezi congregaţia că se ridică în picioare ca sub bagheta unui dirijor, ai simţământul că nu face fiecare ce vrea.

Da, e adevarat ca sunt multe randuieli, dar multe se refera la preoti si cantareti. Eu ma refeream la credinciosi.

Da, stiu ce zici, asta am vazut si eu si mi-a placut in Grecia. Si sunt si la noi multe Biserici care se comporta astfel, in general acelea in care comunitatea e unita.
Dar spre diferenta de un set de "reguli", acolo unde se intampla acest fenomen la ortodocsi este din pricina faptul ca credinciosii chiar se simt ca un singur trup, si reactioneaza astfel.

Pe de alta parte, disciplina impusa poate duce foarte repede la formalism. Asta o vedem iarasi in unele biserici unde multe gesturi ale credinciosilor se fac "ca asa trebuie", fara sa aiba de fapt o motivatie de traire duhovniceasca.

Eu am ramas un pic neplacut impresionat de exemplu cand am vizitat Notre-Dame din Paris in timpul unei slujbe. Mi s-a parut un duh foarte rece. Toata lumea statea pe scaune cu o hartiuta in mana. De cantat canta doar o soprana. Din cand in cand le facea semn si credinciosilor, care atunci "aveau voie" sa cante si ei un refren. Mi s-a parut ca seamana mai degraba cu un spectacol de teatru decat cu o slujba.

In fine, e alta spiritualitate.