Papalitatea
 

Papa a refuzat sa-i primeasca la Vatican pe adultii din Irlanda care s-au constituit in parte vatamata in dosarul ''child's sex abuse''; si nici nu stiu daca acum toti vinovatii sunt in inchisoare ...ma indoiesc ...s-au intocmit numai ''RAPOARTE'' ...ha ha ha ...trist , dar adevarat !!!

Subscriu Petru a fost conducatorul Apostolilor.

Nu vreau sa mutam discutia pe linia diferentelor interconfesionale, pentru ca nu vad sensul. Fiecare marturisim adevarul de credinta al Bisericii de care apartinem. Vom gasi si unul si celalat suficiente argumente si contra-argumente incat sa vorbim la nesfarsit. Cum nu au ajuns la un numitor comun mai marii nostri, cu atat mai putin o vom face noi.

Nu voi contesta niciodata apostolicitatea Bisericii Romano-Catolice, dar nu pot accepta inovatiile la nivel dogmatic si cultic, ce si-au facut loc, de-a lungul timpului si care ne despart. Ele au condus de fapt la doua spiritualitati diferite in sanul celor doua Biserici.

De aceea, in ceea ce ma priveste, intotdeuna prefer sa discut mai degraba pe marginea a ce ne apropie, caci slava Domnului, avem inca multe lucruri comune, decat despre ce ne desparte.

Părerea mea este că au fost două (de fapt: mai multe) spiritualităţi încă de la început. Sfinţii Părinţi Răsăriteni aparţineau în mod evident unei alte spiritualităţi decât Sfinţii Părinţi Apuseni. Alt stil, alt limbaj, altă tematică şi, aproape că am putea spune, altă teologie. Dar, cu toţii au fost catolici şi cu toţii ortodocşi. Adică: au fost universali şi dreptcredincioşi în lucrarea lor.
Astfel văzuţi, cei doi plămâni ai Bisericii, Răsăritul şi Apusul, ne apar nu ca doi poli, ci ca doi versanţi ai aceluiaşi pol, care este Cristos. Mai aproape de spiritualitatea răsăriteană, catolicismul răsăritean apreciază şi celălalt versant, cel apusean, cu care este în comuniune.

am înţeles că papa benedict a solicitat formarea unui curs de exorcişti. mi se pare nou şi straniu în acelaşi timp pentru mine, ca ortodox, să aud de existenţa unui astfel de curs, având în vedere faptul că nimic nu este mai eficient ca smerenia, viaţa curată, rugăciunea puternică şi însăşi taina ascunsă. sunt curioasă sub ce formă decurge acest "proiect de măturare a spiritelor răului", că prea s-a făcut mare tam-tam în presă, iar mie mi se pare puţin dubios acest lucru, pentru că în general, astfel de lucruri nu ar trebui să se facă publice

Nu este de loc nou. Exorcisme s-au făcut mereu în Biserica Catolică. În principiu, orice preot poate face exorcisme, în practică aceasta este o facultate specială acordată de episcopul locului unor oameni cunoscuţi pentru viaţa lor de sfinţenie şi în plus, de regulă, cu anumită vârstă şi experienţă spirituală. În Biserica Greco-Catolică exorcismele constau în rugăciuni speciale grupate în Euhologhion (Moltivelnic), iar în Biserica Romano-Catolică în rugăciuni grupate în Rituale Romanum. Sunt, în general, rezervate pentru cazurile de posesie demonică (mai rar de obsesie demonică).

Mihnea,ce parere ai despre miracolul Sf Lumini?

Dacă vă referiţi la Sf Lumină care s-ar aprinde în mod spontan la Ierusalim, tot ceea ce ştiu este că nu este atestată de Biserica Catolică şi nu sunt îndeplinite crieteriile minimale pentru a fi atestată. Din câte am înţeles, a existat o încercare a unor martori catolici de a cerceta realitatea acestui presupus miracol cu mai mult timp în urmă, dar...ghinion, exact atunci miracolul nu s-a produs: explicaţia ortodoxă este, din câte înţeleg, faptul că miracolul nu se produce dacă sunt de faţă necredincioşi.

Lumina vine pt toti oamenii,dar doar dupa Sfanta Liturghie ortodoxa.
Printre cei care il controleaza pe Patriarh,e si un reprezentant catolic...deci...
http://ioska.blogspot.com/2009/02/sf...ierusalim.html

http://www.youtube.com/watch?v=RaI2hXyg-fM

În B.C. există un mecanism destul de complicat de certificare a miracolelor. Se întocmesc, de către un postulator al cauzei, dosare minuţioase cu mărturii, probe materiale, etc, care sunt verificate de o primă comisie de experţi numită de episcopul locului. Dacă această comisie care examinează dosarul consideră că nu există o explicaţie în ordine naturală pentru materia studiată şi dacă episcopul aprobă, dosarul e înaintat la Roma, unde există un dicaster special care se ocupă cu asta (acelaşi care se ocupă şi cu sanctificările). Dosarul e reexaminat (mai demult era un proces întreg, cu un avocat al lui Dumnezeu şi un avocat al diavolului, care se străduia să arate că nu e vorba de un miracol). Se numeşte o nouă Comisie care poate dispune noi cercetări. Dacă cei din comisia centrală consideră că 1) faptele sunt reale şi 2) nu există explicaţie în ordine naturală, potrivit unor criterii speciale pentru fiecare tip de miracol, conducătorul dicasterului înaintează un referat papei cu recomandarea de a se certifica existenţa miracolului, recomandare care poate fi acceptată, respinsă dau amânată de papa.

Atunci când probatoriul este insuficient (spre exemplu: martori cheie nu mai sunt în viaţă), concluzia este de "non-constat de supernaturalitate" (care nu trebuie confundată cu respingerea miracolului prin "constat de non-supernaturalitate"). Aşa se termină majoritatea dosarelor, cu concluzia că nu există suficiente elemente pentru a putea afirma realitatea miracolului. Presupun că în aceeaşi categorie ar intra şi cele legate de aprinderea spontană a luminii de la Ierusalim: nu putem, deocamdată, nici confirma, nici respinge realitatea acestor lucruri.