Sunt un om curios de cand eram mic (clasele primare) Am vrut sa ma fac preot , dar adolescenta m-a transformat , nu neaparat in rau, dar am uitat aceasta chemare, dar dragostea de Dumnezeu si de adevar mi-au ramas in inima chiar daca acum sunt doar psiholog si nu preot, cum mi-am dorit Am vorbit cu un preot duhovnic dupa Sfestanie si intamplator mi-a povestit de Iad canu este asa cum ni-l inchipuim cu totii , adica draci cu coarne care ne chinuiesc si nici decum asa ceva, ci doar oameni care stau asezati spate in spate si discutia s-a intrerupt brusc si nu am mai avut ocazia sa-l intreb a 2a oara De asta am ramascu o curiozitate despre Iad
Eu ma simt prea umil sa ravnesc vreodata la placerile Raiului si de aceea nu vreau sa intreb de ele, iar atunci din bun simt , vreau sa stiu mai degraba despre Iad

Raiul e un loc al bucuriilor, nu al placerilor. :)

Virtutile teologice sunt trei: credinta, speranta si dragostea. Dupa trecerea la cele vesnice ne va ramane numai dragostea, dar pana atunci avem tot dreptul sa speram la Rai, prin mila si dreptatea divina.

Gandeste-te la Iad cat vrei, dar nu deznadajdui pentru mantuirea ta!

Ce vrei frate...sa te acomodezi cu locu'? :)
Toate sunt supozitii.Acceptand existenta lui Dumnezeu acceptam existenta satanei.Acceptand existenta Raiului acceptam existenta iadului.Daca vrei sa iti formezi o imagine trebuie sa o vezi ca pe un negativ-foto :)
Cum vezi tu Raiul?
Ti-ai format imaginea?
OK
Iadul este invers.
Daca in Rai ti se spune "te rog frumos" in iad ti se spune "fuck off"
Daca in Rai se asculta o muzica suava, in iad probabil ca asculti Slayer, Britney Spears sau mai rau...manele :)
Principiul este relativ simplu - yin si yang - pozitiv si negativ - alb si negru
Iti trebuie doar imaginatie.
Daca vrei martori...aici e mai greu.Daca vezi unul rupe-o la fuga ca e nasol!!!
Mai bine in coada listei in Rai decat fruntas in iad.
Consulta mitologia ca si anticii aveau diverse explicatii si descrieri(ex;Hades)
Sunt de asemenea si ceva pictori cu imaginatie(ex:Bruegel)

Personal nu cred ca in Iad exista comuniune sau impreuna vietuire si nici un fel de alta mangaiere.Pentru ca si in Iad de ai fi intr-o impreuna vietuire si ai vedea pe unul sau pe altul si acelea ar fi o mangaiere pentru tine.Cred ca acolo mai degraba este o lipsa de comuniune si partasie si in afara de teama indusa si de la altii (prin tipatele lor, sau in alt mod) nu exista un alt fel de impartasire.Tot personal eu cred ca in Iad e un loc de pedeapsa, dupa cum se crede si in mod traditionalist(mai mult sau mai putin bisericesc) unde sufletul nu are pace si se chinuieste.Nu este un loc de independenta si de nici un fel de libertate, ci mai degraba de o inclestarea a libertatilor, ca intr-o inchisoare.Scriptura si zice ca Domnul Iisus a propovaduit Evanghelia duhurilor "din inchisori".

Am sa pun aici o povestire pe care am auzit-o si la ora de religie:

“Moare un barbat si i se prezinta de catre Domnul 2 usi: usa Iadului si usa Raiului. Deschide barbatul prima usa si vede o masa indestulata, cu mancaruri care miroseau extraordinar, oamenii din jurul mesei erau -insa – extrem de slabi. Intreba barbatul pe Domnul de ce nu mananca oamenii si sunt asa flamanzi.
”Ai vazut ce cozi mari au lingurile? N-au cum sa duca lingurile la gura.” – zise Domnul
Deschide apoi omul nostru si usa Raiului. Acolo, masa era la fel ca in prima incapere, cu acelasi tip de linguri, doar ca aici oamenii erau rotofei, voiosi, bine hraniti. Intreba barbatul pe Domnul de ce acesti oameni arata asa bine.
”Pentru ca acestia se hranesc unii de la altii.” – zise Domnul.
Pentru a trai si noi bine, impreuna, trebuie sa ne hranim de la celalalt, sa gasim in noi partea altruista, sa ne hranim si unii pe altii, dar mai ales sa lasam ca cineva sa se hraneasca de la noi si tot asa, ca intr-un cerc al Paradisului.”

Ceea ce a vrut el sa zica cu chestia ceea, este ca in Iad domneste egoismul si lipsa de comunicare..

Dar cum spuneam, detaliile nu sunt neaparat necesare pentru cel care crede, si de fapt intreaga Evanghelie nu este bazata pe aceste amanunte.
Avem o imagine de ansamblu si ea este suficienta.

Iertare pentru ca sunt asa direct, dar almaris e putin mai istet ca tine.
El a inteles, chiar daca refuza sa accepte ca practic asta e realitatea care o vinde altora.

Tu nici macar atat n-ai inteles.

Iar a demola ceva destructiv poate fi un lucru constructiv..

am inteles fii linistit, nu te mai considera tu atoatestiutor ca nu esti.
am senzatia ca tu intelegi ceea ce vrei tu sa intelegi, ai prejudecati si astea te impiedica sa judeci clar.

Aha!!!

Deci nu esti atat de naiv, doar pretinzi ca esti sau faci pe inocentul, iar daca altii demasca jocul vostru care ii impinge pe altii spre comoditate spirituala ca sa le bage in schimb mana in buzunar, inseamna ca "au prejudecati".

esti paranoic, ce joc sa fac? nici macar nu il cunosc pe almaris. ai o problema cu bagatu mainii in buzunar, unde a zis almaris asta,ca eu nu am vazut? si unde am zis eu asta,sau am insinuat?
mai bine citeste Sfanta Scriptura ca esti cam pe langa cu subiectul.

Nu e de glumit cu iadul
 

dragii mei , nu mai faceti beletristica pe marginea iadului, nu mai prezentati aceasta urgie
in culori pastelate nu chiar atat de greu de suportat; daca nu ai frica de iad nu ai nici frica de Dumnezeu! iadu e o chestiune Foarte serioasa! Sfanta Scriptura o zugraveste super elocvent:
“focul cel veşnic" (Matei 25:41), "focul care nu se stinge" (Matei 3:12), "ocara şi ruşinea veşnică" (Daniel 12:2), un loc unde "viermele lor nu moare şi focul nu se stinge" (Marcu 9:44-49), un loc al "chinurilor" şi "văpăilor" (Luca 16:23,24), al "pierzării veşnice" (2 Tesaloniceni 1:9), un loc al chinurilor "în foc şi pucioasă" unde "fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor" (Apocalipsa 14:10,11), un "lac de foc şi pucioasă" unde cei răi sunt chinuiţi "zi şi noapte în vecii vecilor" (Apocalipsa 20:10). Domnul Iisus Hristos Însuşi arată că pedeapsa iadului este fără sfârşit (Matei 25:46).

vi se pare ca e ceva soft?
Parintele Cleopa Ilie are o carticica frumoasa dar succinta "Drumul sufletului dupa moarte"
daca vreti ceva detaliat recomand cu toata caldura "SUFLETUL DUPA MOARTE" Arhimandrit Vasiliu Bacoiani (Editura Bunavestire,Galati-2002)
Doamne Ajuta!