Foarte bine ai punctat, şi doresc să adauc exemplul Sfântului Grigorie Decapolitul ale cărui moaşte se află la mănăstirea Bistriţa - Vâlcea, care s-a rugat pentru a primi boală . Pentru unii poate pare ciudat, dar iată până unde poate merge dragostea de Dumnezeu si nesocotirea trupului si a vieţii din astă lume. După un an de boală cumplită , boala hidropicii , la 842 pe 20 noiembrie a plecat la Domnul ! Şi când te gândeşti că nouă ne este teamă câte odată şi de o înţepătură !

1. Nici un sfant nu "a trebuit" sa aiba o moarte martirica, insa oamenii de langa, inselati de diavoli, i'au omorat brutal.

2. Sfantul Maxim Marturisitorul spune: "Intreaga creatie sta sub semnul Crucii." Cele din pamant se jertfesc pentru plante, iar plantele pentru animale. Animalele mici se jertfesc pentru animale mai mari, iar animalele mai mari se jertfesc pentru om. In cele din urma, omul se jertfeste pentru Dumnezeu, caci mai intai Domnul s'a jertfit pentru om si pentru toate ! E o lege a firii, a lumii, a toate.

3. Semnificatia "mistica" a jertfei supreme este dragostea. "Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi." (Ioan 15, 13) Moartea este ultima masura a iubirii, atunci cand mori pentru cineva sau ceva atingand capatul jertfirii de sine.

4. De unde stim noi cum sunt vazuti sfintii in rai sau cum se vad intre ei ? Oare crezi ca mai conteaza care e mai sus si care e mai jos, din moment ce toti se bucura de nesfarsita bunatate, iubire si lumina a lui Dumnezeu ?! Oare se mai poate vorbi de sus si jos, toti petrecand in nesfarsita odihna ?! Diferentele nu mai conteaza, desi exista: "Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire." (I Corinteni 15, 41)

5. Putem spune ca Sfantul Nicolae este mai mic decat un sfant martir ?!
Sa incetam a mai ierarhiza, acolo unde ierarhizarea strica duhul si intelegerea lucrurilor.

Ii dau dreptate lui windorin citandu-l pe Sf.Maxim Marturisitorul: jertfa este
un principiu al vietii de acelasi rang cu iubirea. De fapt jertfa e dovada cea
mai inalta a iubirii. Dar Domnul nu ne cere jertfa suprema, aceea e mucenicie,
e asemanare cu Hristos, insa e necesara jertfa de sine. Fara jertfa de sine nu
se intra in Imparatia lui Dumnezeu, fiindca Imparatia este o imparatie a
altruismului, a generozitatii, a iubirii. Nasterea din nou presupune lepadarea
de sine. Egoismul, egocentrismul n-are ce cauta in imparatie caci e impotriva
principiului iubirii. Smerenia, postul, rugaciunea, milostenia, toate astea fac
parte din jertfa de sine. Duhul lui Hristos nu intra acolo unde e plin de duhul
nostru lumesc. Nu pui apa curata in vas pana nu arunci pe cea murdara.
Clasificari sau ierarhizari de sfinti nu cade in sarcina si nici in grija noastra.
Numai Bunul Dumnezeu stie meritele fiecaruia. Ei, uneori mai gresim si noi
si credem ca putem judeca in locul lui Dumnezeu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

1. Sfinţii Apostoli, care au fost martiri ai lui Cristos (cu excepţia Sf Ioan, care a murit în condiţii asupra cărora nu există certitudine) nu au căutat martirajul, dar l-au primit cu bucurie. Citind Faptele şi hagiografia ajungem la concluzia că există o logică divină în ceea ce priveşte moartea lor. Părerea mea este că a fost necesar ca ei să primească cununa muceniciei, în primul rând pentru ca noi să credem. Când un om spune că L-a văzut pe Cristos înviat, că a vorbit cu El, că şi-a pus degetul pe rănile Lui, că a mâncat cu El e una, dar când mai şi moare în chinuri, refuzând să abjure acest adevăr, e cam greu să te mai îndoieşti. Mai mult, când TOŢI cei care L-au cunoscut îndeaproape, spunând acelaşi lucru, mor cu aceeaşi mărturie pe buze, nu poţi decât să tragi concluzia logică: aceea că toţi aceşti oameni au fost convinşi de un adevăr în raport cu care valoarea vieţii în trup (valoare foarte mare, totuşi) trece în planul al doilea, fiind secundară acestui adevăr. Să nu uităm că "martir" înseamnă "martor".

2. Semnificaţia mistică a jertfei supreme pentru Cristos este aceea de unire cu El. A fi creştin înseamnă a asculta de Domnul atunci când El şopteşte: "Urmează-mă!". Urmându-l în patimi şi moarte, sperăm să Îl urmăm şi în Înviere. Acesta este scopul vieţii: să trăim şi să murim împreună cu Principiul nostru, pentru a trăi împreună cu El, cu Lumina cea Neînserată, viaţa de veci.

3. Nu neapărat cel care moare ca mucenic este mai bine văzut în rai decât celălalt. Darul muceniciei îl au unii, pe când alţii au alte daruri şi nu pe toţi Dumnezeu în cheamă în acest fel. Locul celui mai bine văzut în rai este ocupat de o femeie. A murit (sau nu, asta nu ştim cu absolută siguranţă, de aceea spunem "a adormit"), probabil la Efes, în mod sigur de bătrâneţe, de faţă cu apostolii care s-au închinat ei, ca având poziţia preeminentă între sfinţi. De aceea, ei îi spunem "Regina Apostolorum", pe lângă alte nume.