| dorinel78 |
04.12.2006 13:50:21 |
Monitorul de Neamt » Stiri Locale 18 Noiembrie 2006
De vorbă cu duhovnicul Iustin Pīrvu: Despre monahism si rolul acestuia (III)
constatăm cu durere că si prin mănăstiri pătrunde duhul lumii de astăzi: există multe sovăieli si nestatornicie, iar, uneori, si revoltă care va atrage după sine si mīnia lui Dumnezeu. Cine mai are un dram de constiintă, atīt monahi, cīt si crestini de rīnd trebuie să lupte mult cu ei īnsisi si cu avalansa tehnicii moderne de astăzi, să caute simpatia si evlavia fată de cele sfinte, sustine părintele Iustin
Viata crestinului ortodox trebuie să se definească printr-o asceză crestină. Această asceză īi īntăreste duhul, oferindu-i, astfel, autenticitatea ca templu īn care Hristos lucrează spre īnnoirea omului. Asceza nu īnseamnă doar post si rugăciune, ci la acestea două se mai adaugă si atitudinea omului fată de creatia lui Dumnezeu. Societatea de astăzi, postmodernă, atrasă numai de materie crează īn om frica de a nu putea supravetui fără cantităti imense de hrană, băutură si īmbrăcăminte. S-au dat īn folosintă depozite, hale, magazii pe a căror firmă vezi adesea scriind super.... Această orientare a omului către partea materială a vietii īl distrage de la trăirea spirituală, de la adevărata hrană care trebuie să lumineze sufletele īn asceza crestin-ortodoxă: post, rugăciune si mai cu seamă acum, īn aceste timpuri, respingerea si refuzarea a ceea ce diavolul īi oferă omului, avīnd ca scop īndepărtarea de Dumnezeu. Īn acest context, monahismul ortodox trebuie să fie cel care tine flacăra si se opune, prin trăirea ascetică, la conceptia si mentalitatea diabolică despre lume. Asa cum monahul trebuie să fie cumpărat īn toate actele sale, să-si taie voia proprie, să se jertfească pentru Dumnezeu si aproapele din dragoste, īngăduintă si răbdare, asa si omul trebuie să fie constient că la botezul īn biserica ortodoxă Dumnezeu i-a dăruit harul, iar el trebuie să considere tot ceea ce-l īnconjoară ca dar si dragoste a lui Dumnezeu fată de om. Nu e de ajuns să postesti si să te rogi, si gata, crezi că esti un mare ascet. Sfintii părinti erau mari asceti deoarece, pe līngă post si rugăciune, īsi răstigneau patimile cele ascunse. Renuntīnd la omul cel vechi, la existenta adamică, crestinul trebuie să lupte cu sine pentru dobīndirea si īmpărtăsirea hristică. Astfel, monahul nu neagă creatia sau lumea, ci lupta īmpotriva felului īn care diavolul īl ispiteste să trăiască. Circulă o idee eronată cum că asceza este numai pentru monahi ca scop pentru curătirea spirituală si desăvīrsire. Crestinul ortodox trebuie să se afle permanent īntr-o trăire ascetică, deoarece aceasta aduce un echilibru, īn primul rīnd, īn functionarea tuturor sistemelor care alcătuiesc structura fizică si psihică a omului, apoi īi oferă o anumită subtirime a duhului, potoleste instinctele si patimile care ne provoacă permanent. Hristos ne īnvată, īnsă, prin īnsăsi pilda sa că treapta cea mai īnaltă a ascezei este iubirea pentru aproapele si iertarea care cer o jertfă deplină. Monahismul, asa cum īl trăim noi, astăzi, cu ultimele zvīcnituri ar trebui să lupte si să reīnnoiască īn mănăstiri duhul sfintilor părinti. Constatăm cu durere că si prin mănăstiri pătrunde duhul lumii de astăzi: există multe sovăieli si nestatornicie, iar, uneori, si revoltă care va atrage după sine si mīnia lui Dumnezeu. Cine mai are un dram de constiintă, atīt monahi, cīt si crestini de rīnd trebuie să lupte mult cu ei īnsisi si cu avalansa tehnicii moderne de astăzi, să caute simpatia si evlavia fată de cele sfinte. Hristos ne-a făcut un mare dar: vietuirea monahicească, iar aceasta reprezintă cea mai mare jertfă pe care Biserica Ortodoxă o aduce lumii, īnsă trebuie să luptăm pentru mentinerea nealterată a duhului monahicesc īn cadrul bisericii.
|
