"S-a întâlnit odata Ava Alonie cu Ava Agaton: “Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare, de lucrarea cea dinafara sau de paza cea dinlauntru?” Si i-a zis: “Lucrarea cea dinafara, adica postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si Mântuitorul, în martea cea mare, a blestemat smochinul acela în care a gasit numai frunze: De acum sa nu se mai faca în tine roada în veac”. Era simbolul poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara.

Apoi zice Ava Alonie: “Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea dinlauntru. Pentru credinta cea dreapta în Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru înfrânare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei“. Roada duhului este: dragostea, bunatatea, îndelunga rabdare, înfrânarea poftelor, facerea de bine, blândetea, credinta."

smochinul reprezinta pe farisei. faptul ca nu
era timpul smochinelor trebuie sa ne faca sa incercam sa patrundem
firea oamenilor dupa "mugurii" lor, caci era primavara inaintea Pastelui.
Iisus Hristos cunostea omul de departe, vezi Natanael, nu trebuia sa
astepte vara. Asa si noi, trebuie sa "citim" omul si sa cercam "duhul".

"Chemarii de sus i se poate raspunde doar cu 'Iata-ma!' ori cu 'Da, Doamne!'. Motivarile, fie ele omenesti plauzibile, nu sunt luate în considerare: (...) Mereu si în orice clipa este vremea'si acum este'a-i raspunde lui Hristos 'Iata-ma!'. (...) "There is always time for good manners", zicala aceasta, de larga circulatie în sudul Statelor Unite, ne poate fi pilda si temei: se cade sa avem întotdeauna timp sa ne purtam cuviincios , pentru a da dovada de bune deprinderi. Petrescu spune ''Condamnat la moarte si dus spre esafod, nu as spune prietenului care m-ar opri în drum: acum nu am timp sa stau de vorba cu tine." (...) Orice preocupare, orice grija, orice bucurie, orice exigenta paleste si piere în prezenta vocii divine. (...) Nefericitul smochin nu-i altul decât nestiutorul, proceduristul, legalistul, de sine statatorul, învârtosatul, formalistul fariseu care se socoteste aparat de termene si de strictetea prescriptiilor, care sie îsi ajunge si nu are nevoie de duh sfânt ori de mila, care altadata se îndreptatea falindu-se ca da zeciuiala din chimen, izma si marar!" (Parintele Nicolae Steinhardt)

Isidor Pelusiotul spune: "Pomul calcarii poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui si-au facut acoperamant stramosii nostri calcatori de porunca. Din pricina ca n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca sa nu mai faca rod, care este pricina pacatului. Iar ca pacatul se aseamana cu smochina este lucrul destul de limpede: Are dulceata placerii, lipiciunea pacatului, iar la urma, usturimea si iutimea constiintei. Istoria smochinului a fost asezata aici pentru a ne indemna la umilinta, dupa cum istoria lui Iosif a fost asezata pentru a ne infatisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roada duhovniceasca este un smochin. Daca Domnul nu gaseste in el odihna, a doua zi, adica dupa viata aceasta de acum, il usuca prin blestem si-l trimite in focul vesnic".

Parintele Nicolae Steinhardt spune ca da, este o nedreptate sa ceri unui pom roade atunci cand nu-i vreme recoltei. Dar nedreptatea inceteaza pentru ca nu e vorba de smochin ci de om, de fiinta care trebuie sa fie roditoare tot timpul.

Vremea smochinelor poate să însemne și limitarea rodirii duhovnicești la perioade cum sunt Postul Mare, Săptămâna Mare sau Săptămâna Luminată, după care urmează revenirea la somnul secular al sterilității și nepăsării. Probabil că porția de libertate pe care o agonisim prin post nu prea are un folos durabil, dacă nu are continuitate și în sezoanele ”neproductive”, ceea ce înseamnă că smochinul care dă roade tot timpul nu mai e supus ritmurilor vegetale (cosmice), ci a intrat în anotimpul Învierii, adică al rodirii nesfârșite.

Intamplarea cu smochinul mi se pare cumva si o anticipare a ceea ce avea sa se intample.Contextul temporal e situat in apropierea patimilor ,iar ca si loc,Iisus statea in afara Ierusalimului cu ucenicii,si veneau zilnic in Ierusalim. Practic Domnul vine din afara cetatii ,in cetate ,si o gaseste uscata . Ii este foame si le este foame,si nu gasesc rod.
Acolo unde ar fi trebuit sa fie hrana spirituala a lui Israel si chiar a lumii intregi , sunt intampinati cu pomi fara rod.
Iisus condamna un copac poate pe nedrept,dar in calitate de Proniator,de gradinar ,iar cetatea Ierusalimului condamna pe insusi Dumnezeu-Fiul , pe nedrept .

Din "foame" de oameni S-a intrupat, adica din dorinta de a-l avea pe om partener vesnic de dialog. Si desi a venit pentru oameni, acesti nu L-au primit ca pe Fiul lui Dumnezeu sau mai bine zis nu L-au primit deloc, caci L-au dat mortii. Sa ne fereasca Dumnezeu sa ajungem smochin neroditor. Asta trebuie sa retinem, ca la judecata de apoi, cel lipsit de rod se va usca.

"Roadele" sau "roada" la smochinul aratat ca pilda profetica de Domnul Iisus este roada Duhului Sfant in noi, crestinii.

Din moment ce esti nascut din nou, din Dumnezeu si devii copil al lui Dumnezeu trebuie sa "rodesti" in tine roada Duhului Sau. "Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor..." si spune mai departe: "Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul."
Cu alte cuvinte, noi fiind in firea pamanteasca avem o "lege" in noi insa fiind "in Duhul" avem, prin harul lui Dumnezeu, aceasta "menire" sa rodim fapte duhovnicesti.

Pilda aceasta tainica incepe cu un lucru care te inspaimanta: "Iisus a flamanzit..." Domnul nostru nu are decat un singur scop: sa nasca prin Duhul Sfant copii de Dumnezeu. De aceea in alt loc, cand este indemnat sa manance, Domnul nostru spune: "Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa implinesc lucrarea Lui. (Ioan.4:34)
Voia Tatalui??? "Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi." (Ioan.6:40)

Iisus Hristos ne-a aratat dragostea Lui prin aceea ca Si-a dat viata Lui pentru ca sa ne castige iar acum isi arata mai departe "foamea Lui" sau "dorinta firii Sale dumnezeisti" ca noi sa nu ne pierdem in firea noastra pamanteasca ci sa fim gasiti rodind in Firea Lui dumnezeiasca.

pilda smochinului
 

Foarte frumoase dezlegări ați găsit, iar eu am citit una srisă de părintele N. Steinhardt care m-a minunat de-a dreptul:
http://www.nistea.com/steinhardt_timpul_smochinelor.htm
ca mai apoi să-i găsesc susținere în Scriptură, când Isus i-a chemat pe Iacov și pe Ioan:
11. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.(Lc5,11)

sau pe Simon și Andrei:
17. Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni.
18. Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El.

La fel, când un ucenic I-a cerut să-l învoiască:
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.
23. Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.(Mt8,21-23)

Adică, spre deosebire de smochin, omul trebuie să fie ”pe rod” tot timpul, să fie capabil să-și depășească limitele umane pentru că e creeat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.