Apropo de instinct, animalele de casa seamana cu stapinul, nu?

In ce sens?

Adica in general omul isi alege animalul care sa i se potriveasca in sensul fizic si al comportamentului, care e asemanator siesi.

Da, cred ca de cele mai multe ori, asa este...

La fel se intimpla si la animale, pentru ca unele sa creasca puii altora acestia din urma trebuie sa semene destul de mult cu proprii pui (sau oua). Vorbesc de regula generala.

Bun, sa admitem, dar mie imi scapa ce-ai vrut sa spui...

:)
Am mai spus asta si in alte topicuri, omul nu e mult diferit de animale. Are aceleasi caracteristici calitative, cantitatea insa difera mult. Si omul este rau sau bun ca animalele, insa puterea pe care i-o da intelectul ii permite acestuia sa isi exprime mult mai accentuat aceste calitati.

Anatomic, animalul (mamifer) nu e mult diferit de om - are organe interne, muschi, schelet... Calitativ, insa, este mult diferit; daca animalul este manat preponderent de instinct, omul are ceva in plus - acel ceva a fost denumit "constiinta". Constiinta nu tine doar de intelect, pentru ca daca ar fi asa, si aminalele foarte inteligente s-ar asemana pana la confuzie cu omul. Ori, in realitate, acest lucru nu se intampla...Este adevarat ca unii dintre semenii nostri raman adesea la un nivel "primitiv" de perceptie a lumii si a valorilor, dar constiinta au; din nou, este alegerea lor (adica liberul lor arbitru) daca asculta de glasul constiintei sau nu, daca lupta impotriva instinctului destructiv sau nu...
(Si asta daca vrei sa lasam la o parte inzestrarea omului cu suflet nemuritor, caracteristic viziunii crestine)

Nu e cazul primatelor, care au constiinta, chiar daca intr-o forma rudimentara.

Prin urmare, revenim: difera atat cantitativ, cat si ... (atentie!)... calitativ...