Aici esti mai mult decit melodramatica, incepi sa fii confuza. Mai sus spuneai ca aceasta schimbare a inceput acum 3 luni(de cind nu-l mai recunosti) ceea ce este infim ca timp de shimbare iar acum spui ca ai petrecut O VIATA in LACRIMI si EXISTA BATAI din trecut

Clarifica daca vrei ajutor!
Te-a batut si inainte de aceste trei luni sau nu?...nu este timp de poezie!

Nu, nu m-a batut niciodata! Intrebarea nu se referea strict la mine. Cum in cazul meu este o situatie disperata, din care gandind la negru nu prea vad nici o iesire, stiu multe persoane, credincioase, ortodoxe, care stau langa sot, chiar daca sunt batute, jignite sau scoase afara in miez de noapte, ca asa are sotul chef.Ceea ce vroiam sa aflu este, daca intr-adevar, dupa ce ne-am unit prin cununie cu un barbat, Dumnezeu vrea ca noi sa-i fim alaturi toata viata, indiferent ce fel de viata am avea langa el...

Inteleg, insa acum vorbim strict despre tine, care nu ai fost abuzata fizic niciodata si ai in grija DOI copii. Trebuie sa imi explici mai bine si cit mai concis de ce te-ai racit de sot din moment ce ai un contract facut in fata lui Dumnezeu de a avea grija unul de celalalt pina la sfirsitul vietii
Ce s-a intimplat?

Nu m-am racit eu de el, ci el de mine. L-a inceput cand am auzit ca se boteaza, nu am vrut sa mai stiu de el, dar apoi m-am gandit ca Dumnezeu ne-a legat si nu pot eu, un simplu om sa provoc despartirea. Asa ca ne-am impacat si ne-am inteles ca fiecare va respecta religia celuilalt, iar in afara faptului ca el va merge miercuri seara si duminica dimineata la adunare, nimic din viata noastra de pana atunci nu se va schimba... Dar nu a fost deloc asa... Vine de la munca si aproape seara de seara merge la "adunare", duminica vine la 12, sta apoi la masa si citeste Biblia, dupa care la 5.30 pleaca din nou... Dar ce ma deranjeaza de fiecare data cand vine de la aceste adunari, incepe sa-mi predice din Biblie, sa-i faca in tot felul pe preoti, pe Mica Domnului, mi-a spart doua icoane, nu am voie sa mai aprind candela, ba mai nou rade sarcastic, cand vede copiii facandu-si cruce. Nu mai exista comunicare intre noi, ma minte (de ex. sambata stiam ca e la munca, dar el a fost la un "botez" de la 12 la 6), de fiecare data da cate £20 la "biserica" (acum cand nevoia de bani e atat de mare), nu ma mai intreaba daca am bani de facturi, de mancare, nu mai cumpara nimic copiilor, iar ieri am aflat ca i-a platit reparatia masinii unui pastor din Suceava (£380). Stiu ca e greu sa vezi dinafara ce e in sufletul meu si cat de greu imi e...

...
 

ti s-a mai spus sa mergi la un duhovnic. chiar si acolo in londra. nu mai asculta toate sfaturile infantile ale unor oameni care nici macar n-au o experienta de viata in sensul acesta si incearca sa iti explice ce invatati sunt. si ma refer doar la cei care se simt. unii dintre ei.
e o chestiune serioasa. nu poti sa te iei dupa ce spune unul sau altul despre familia ta. sunt sigur ca ai acolo un preot bun care te poate sfatui.
oricum, ceea ce a facut el constituie motiv de divort. dar ce ai de facut numai un duhovnic iti poate spune.
Doamne ajuta!

Mda, stii ceva parerea mea este sa-l lasi sa-si faca damblaua cu penticostalii lui si daca el stind la Londra le repara masinile din banii vostrii celor din Sushiava inseamna ca a ajuns rau de tot, in schimb tu du-te si distreaza-te de restul banilor altfel el va va cheltui toti banii pe fundul lor. Tu pregateste-te de o excursie in insule cu copiii sau cumpara-ti un flat screen TV SONY din ala suparat de 46-50 inch. Cumparati toale, pantofi, imbraca-i pe copii ia-le carti jocuri nu pierde timpul. Organizeaza petreceri, pune muzica cheama prieteni, nu sta ca o ne-cistigatoare in lacrimi.
Prieteni aveti, Ei ce zic de timpirea lui? Lui nu-i este rusine de ei? Vezi sa nu fi fost agatat de vre-o femeie pe la sedintele astea ale lor!!!
Parerea mea.

...
 

te plictisesti rau de tot... ce tot ii imbuibi capul cu prostii bietei femei? las-o in pace! daca nu te-as simti crud (ca sa nu spun altfel) as spune ca-ti bati joc de saraca femeie. termina cu sfaturile. las-o sa mearga la cineva care poate s-o ajute. trimite-i acadele pentru copii daca tot vrei sa ajuti si limiteaza-te la atat...

Stii ce? Asta a fost si parerea mea. Este imposibil sa devii atat de fanatic, dintr-odata. Eram ferm convinsa ca e vorba de o "sora"... Dar am o prietena a carei parinti sunt si ei "penticostali" si cand vin la Londra mai merge cu ei la adunare... asa, de dragul lor, ca nu cunosc pe nimeni. Am rugat-o sa investigheze si cica nu e nici pe departe vorba de o femeie... Si apoi, prietenilor nostri chiar nu le vine sa creada. Cel mai bun prieten al lui (fost, ca acum numai "frati" vede), zice ca sigur il drogheaza, ca i-au spalat astia creierul, ca e cu totul alta persoana decat inainte... Si la petreceri... predica din Biblie, altceva nu face.

Sa ma distrez n-as putea... Sunt o femeie in toata firea si nu-mi sta in caracter sa-mi bat joc de familia mea si de mine... Petreceri pentru ce sa organizez... nu mai am 18 ani sa dau bairamuri

Andrei, calmeaza-te, nu mai da sfaturi aiurea.

Ultimatum, cheltuiala, distractie?
Tu nu ai avut discutii in familie niciodata?
Sa ameninti partenerul (ultimatum, vacante separate etc) este cea mai proasta strategie posibila! Mai ales in situatia de fata cand este clar ca lui nu ii pasa!

In plus, barbatii si femeile gandesc f diferit!
Poate un barbat isi ameninta sotia ca o lasa etc.. si crede ca are succes (poate chiar are). Dar amenintarile unei femei au efect INVERS! Pentru ca barbatii pun intotdeauna inainte propriul interes (nu al familiei, al copiilor), NU sunt dispusi sa renunte, nu stiu ce este ala sacrificiu... ei cred ca au dreptate si mor cu "dreptatea" in mana, dar nu cauta compromis.

Sotul acelei femei se va crede un martir pt. credinta lui! Va accepta divortul, nu este evident?


Lacrimi, roaga-te in permanenta. Doar Dumnezeu poate schimba lucrurile, tu nu poti face nimic fara ajutor de sus.
Si rabda cat poti. Poate o sa treci cu bine prin asta.

Eu cand am discutii cu sotul NU ZIC NIMIC. Chiar daca nu are dreptate, chiar daca ma acuza degeaba.. incerc sa tac (nu reusesc intotdeauna, sigur, tare greu mi-e sa-mi pazesc vorba! dar asta incerc sa fac). Pentru ca nu are rost. Pe cat posibil, nu intretin cearta.
Dar ma rog Preasfantei Nascatoare sa-i spuna ea ce nu-i pot eu spune.
(Pot fi criticata pt abordarea mea, dar in general el isi vine in simtiri... tipa, face scandal.. dupa o zi, doua isi schimba atitudinea. Uneori sta si se gandeste singur la punctul meu de vedere, cand se calmeaza).