Mi-a placut Bucurestiul cand eram mai tanar, desi in ultimii ani mi se pare foarte aglomerat.

1. Nu este Micul Paris, clădirile istorice și multe altele au bulină de risc seismic, nu-mi place că pavajul e spart sau denivelat în multe locuri sau sunt rămase bucăți de fier în asfalt în care dacă nu ești atent te poți tăia, accidenta, îți poți rupe chiar ligamentele dacă ai călcătură gravă.

Bucureștiul e un mix interesant de: aglomerație, oameni nervoși, instituții de cultură, murdărie, Biserici interesante cu Sfinte Moaște + Dealul Patriarhiei, Biserica Zlătari, Biserica Stavropoleos, clubalăi, homleși, pițipoance, vicioși de tot felul și la polul opus antreprenori, corporatiști și oameni foarte cucernici și cu bagaj bun cultural, Bucureștiul e un miraj cu bune și mai puțin bune.

Apoi contrast puternic între enclave de bunăstare (cartierul Primăverii), zona corporate din sectorul 1, zonele Pipera, Tunari și enclave de sărăcie zone de graniță între sectoarele 4 și 5.

Piețe interesante cu produse agroalimentare care încă mai au gust din Brăila, Buzău, Teleorman, Dâmbovița.

„Bucureștiul fură fraierii” cum li se zicea în anii 2000 fotbaliștilor veniți din provincie care risipeau timpul pe distracții și adaug eu, smerește și-i sporește pe cei inteligenți care stau departe de vicii, sunt autodidacți și accesează spațiile de cultură și potențialul religios al orașului.