Simpli , în sensul bun al cuvântului, chiar e bine a fi, dar când vrei cât de cât să-l ajuţi pe cel de lângă tine, fie şi prin cuvântul scris, trebuie să dăruim ceva mai mult, să transmitem ceva cu folos celui de lângă noi. Eu la asta m-am referit, dragă Ştefan.

Inca mai am momente in care ma lupt cu gandurile si sunt trista dar nu mai e asa de intens ca zilele trecute. Multumesc tuturor. Dumnezeu sa fie alaturi de noi toti! >:D<

'Ete Cristiane, vezi ca simona si-a revenit dupa cum am zis eo? Ha! 1-0 pt mine. :69:

Buna ziua Simona!
Eu citesc acum "Nevointa duhovniceasca" de Paisie Aghioritul. Are un capitol despre ganduri,iar daca vei citi, iti va fi de un real folos sufletesc. Te indemn sa o citesti ,vei gasi raspuns de ce ai astfel de ganduri.
Doamne Ajuta!

Crestinismul este o religie a bucuriei, nu a tristetii. Parintele Arsenie spunea ca "un om trist este o persoana cu luminile stinse". Iar Mantuitorul spune: "Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina" (In 16, 24) Deci, Hristos nu iubeste tristetea, si atunci trebuie sa cautam din toate puterile sa nu ramanem in ea. Sunt diverse cereri catre Dumnezeu. Tu cere cu credinta bucurie si vei avea parte de ea.

Doamne ajuta, tuturor de pe forum! Tineti-o tot asa!
Dumnezeul sa va ajute pe toti!
Si pe tine, Simona-Marinela! :)

Buna seara, tristetea mi-a mai trecut si va multumesc enorm >:D< dar, inca sunt trista, inca am un sentiment de tristete si neliniste, cand rad cu un coleg, cand ascult muzica, cand vorbesc cu prietenul meu. Sentimentul acela a reinviat aseara cand, m-am certat cu prietenul meu. Astazi am injurat. Nu stiu de ce. :| si da, am observat ca de cate ori ma rog, ma uit la o icoana, incep sa tremur :| nu mereu dar se intampla destul de des.

M-am despartit de prietenul meu, si ma simt mai libera. Desii am plans...putin mai mult...nu stiu sunt fericita! Simt ca totul e mai bine acum si ca nu mai am nevoie de nimic...ma voi lasa in mainile Domnului...sa fie totul dupa voia Sa...Doamne-ajuta!

Simona, acele stari in care ajungi sa injuri sau asemenea au cumva o legatura cu anumite lucruri pe care le faci? Ai observat cumva ca vin dupa ce faci vre-un mic pacat sau o chestie nu tocmai ok dpdv moral? Uneori, mai ales atunci cand incercam sa ne curatam, ne ia cu anumite ispite mici sau mari si daca cadem in ele se pot intampla manifestari de genul alora de care povestesti tu. Incearca sa te cercetezi bine de tot si sa vezi daca nu cumva unele lucruri pe care le faci sau unele ganduri pe care le gandesti nu sunt tocmai "ortodoxe". S-ar putea ca odata ce renunti la ele sa treaca si acele stari. Ma gandesc in special la relatiile trupesti, daca le ai/aveai cu prietenul tau, aceasta foarte posibil era cauza. Subconstient te judecai si intelegeai ca faci rau si de aici te deprimai. Este acea deprimare care vine din cauza ca intelegi ca faci rau dar nu te poti lepada de rau si te simti din ce in ce mai rau. Tot subconstient creierul tau incepe sa protesteze fata de aceasta noua "greutate" a moralitatii si de aici vin acele injuraturi si suparari aparent fara cauze. Este doar o posibilitate, pot fi si alte cauze. Cerceteaza-te si incearca sa-ti dai seama unde gresesti dupa care spovedeste-te ca lumea si dupa aia te vei simti mai bine. Doamne ajuta!

Am plans si inca plang...mi-e dor de el. Dar ma simt totusi mai usurata, mai linistita sufleteste. Nu stiu ce sa fac. Sunt confuza. Am aflat ca a-2-a zi de la despartire si-a gasit pe alta....