Miros de tamaie-pt.Patinina
 

Poate fi intr-adevar o minune sau o ispita de la cel rau.Aveam o prietena yoghina care-mi povestea ca ,,instructorul" lor e insotit de aceasta aroma sacra chiar si in tramvai.Apoi sa medidezi la intamplarile parintelui CLEOPA.Citez din Pelerinul Roman, pg.97:
,,O alta ispita a avut parintele Cleopa cand citea Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului, caci dracii cand a inceput parintele sa se roage i-au adus un miros atat de placut, incat nu mai putea de bucurie, dar parintele stia ca acestea sunt de la draci, pentru ca sa-l arunce in mandrie.Atunci, a inchis Acatistierul si nu s-a mai rugat, dar timp de 20 de zile n-a disparut mirosul, dracii sunt f.vicleni, dar au disparut si n-au putut sa-l biruie spre a se mandri.
Cand te rogi-spune parintele Cleopa-nu este bine sa primesti nici un fel de miros sau vreo impresie simtita, caci atunci sunt dracii de fata si vor sa te faca sa te mandresti ce mare rugaciune ai tu atunci,,Ce mare esti tu, ce sfant esti", zic atunci dracii catre tine."'

Nu exista om care sa nu fi avut niciodata parte de o minune in viata lui, ci doar cele pe care nu le-a perceput ca fiind minuni.
Nu exista persoana care sa se roage si sa nu aiba parte de minunea de care are nevoie, indiferent de cat de pacatoasa se crede. Exista doar indoiala ca "nu suntem indeajuns de buni in fata Lui Dumnezeu!" Ceea ce vine din alta... directie!
Minunile primite si povestite la "coltul strazii" ca o lauda nu sunt deloc bine-vazute la Dumnezeu. Dar daca intr-o imprejurare prielnica, de unde se pot trage invataturi, povestim despre acea minune, pentru ca si altii sa creada si sa se roage la Dumnezeu, mie mi se pare a fi chiar in regula. Pentru ca prin noi, cei ce povestim, oamenii care au indoiala in suflet, se pot intari in credinta si astfel pot incepe oricand sa verifice pe propria lor situatie. Pentru ca nu cred ca e cineva pe lumea aceasta care sa nu aiba chiar nimic sa-i ceara Lui Dumnezeu. (Si nu ma refer la castiguri la loto, vile si masini de lux, ci la sanatate, intelepciune, rabdare, pace si buna intelegere, serviciu, casatorie, etc!)

Si eu am avut parte de o minune de la Dzeu, si prin mijlocirea Parintelui Cleopa si a Macii Sfinte: un om extraordinar, as putea sa ii spun binefacatorul meu, era incoltit de vrasmasi,era pe punctul de a fi data afara de la serviciu, din cauza minciunilor unora. Am rugat pe Domnul sa nu il lase si sa il scape de ei si ce credeti: in plina sedinta, cei care l-au sapat si au mintit impotriva lui, si-au cerut iertare si au recunoscut ca au gresit.

Slavit fie Domnul, intru slava lui!

Minunea Sfantului Fanurie!

Am aflat dupa Paste ca bunicul meu este bolnav de o forma foarte severa de cancer la plamani. Cuvintele nu pot descrie ce durere in suflet am avut, doctorii nu ii dadeau prea multe sanse si auzisem ca bolnavii care sunt in asa stadiu avansat al bolii mai traiesc putin, boala avanseaza prea repede.
Am aflat de Sfantul Fanurie si m-am rugat sa faca o minune, sa se roage pentru el sa se faca bine. Am citit acatistul Sfantului si am facut acele painici si le-am impartit la saraci. In tot acest timp bunicul meu se lupta cu boala, a trecut prin momente critice si a stat mai mult in spital, au fost clipe in care nu stiam daca mai traieste pana a doua zi, boala fiind foarte agresiva.
De cateva zile am aflat ca se simte mult mai bine, a fost externat si chiar tumorile au inceput sa se retraga! Multumesc din suflet Sfantului Fanurie! Dumnezeu a facut o minune!

Multumesc si Sf Nectarie, Sf Xenia si Maicii Domnului!

As vrea sa va spun si eu despre o minune care s-a intamplat cu un var de-al meu. El nu prea credea in Dumnezeu si nu isi cinstea parintii, desi mama lui il iubeste foarte mult. La un moment dat i-a jicnit foarte tare, iar fratele lui, l-a trimis sa locuiasca singur la vechea lor casa, din alta localitate. Totusi, el a tinut si tine legatura cu mama lui si vorbesc la telefon aproape zilnic. Acum vreo trei zile, a sunat-o si i-a spus ceva inspaimantator:
se pusese in pat sa doarma si a stins becul, probabil a mai stat ceva timp fara sa-l ia somnul, dar l-a apucat deodata o frica inexplicabila. S-a uitat pe perete si a vazut un cap de taur, dar a zis ca era atat de urat, incat tremura de frica. Si venise langa el o ganganie mare si neagra, pe care a omorat-o. A incercat sa se inchine, dar isi simtea mana grea si nu putea s-o ridice, a incercat sa-si faca si cruce cu limba in gura (cum auzisela cineva) dar nu stia cum. Apoi s-a gandit la "sfantul la care se ruga mereu M. (fratele sau)" - este vorba despre Parintele Arsenie - si a disparut imediat capul acela de taur. Dimineata, cand s-a trezit, a gasit langa pat gangania pe care o omorase seara si zicea ca avea picioruse cu copite. Sa ne pazeasca Dumnezeu de asa ceva!

Parintele Arsenie Boca este intr-adevar un sfant, desi necanonizat. Am auzit despre multe minuni de ale lui, si chiar am trait multe, desi poate unora li s-ar parea insignifiante, dar eu tot minuni le consider, pentru ca ne-a scapat din multe, si pe mine, si pe cei din familia mea. Si tatal meu era odata sa moara din cauza ca fusese operat, si i se marise vezica de vreo tri ori cat normalul din cauza excesului de apa neeliminat, era sa se verse urina in sange. Dar s-a rugat la Parintele pentru mijlocire catre Dumnezeu si a scapat.

Doamne ajuta!

Rugaciunile catre Maica Domnului pot fi de mare folos , iar semnele ca sunt lucratoare, arata indubitabil ca trebuie sa credem si sa continuam. Roadele le vedem, daca intelegem de unde vin.

Nu cred că mai intri Nina pe forum dar abia acum am citit această postare.
Mă împărtăşisem în duminica Mironosiţelor.
Lumânarea de la împărtăşanie o iau acasă pentru a mă ruga seara la lumina ei.Cât a ars acea lumânare aşa un parfum era în cameră încât nu pot să spun! Venea valuri ,valuri.
Din lumânare a mai rămas o bucăţică dar, seara urmăroare nu am mai sinţit nici un parfum.

Poate este o explicaţie logică dar nici nu am căutat-o şi nici nu am aflat-o.

Eram la o mănăstire unde atunci când ajungeam treceam pe la părintele stareţ pentru a-i spune câteva cuvinte şi a lăsa pomelnicul familiei.Mereu era rând dar aşteptam cu toţii cuminţi să ne facem treaba.
Părintele stătea în afara bisericii,lângă zid,sub un brad în care sute de păsărele aveau cuiburi.
Când am ajuns m-a întrebat ceva în legătură cu cineva de pe pomelnic.Deoarece răspunsul era incomod pentru mine am evitat să spun adevărul. Când să răspund o pasăre din copac şi-a făcut nevoile în capul meu şi pe pomelnic.
Mi-a fost foarte ruşine şi după ce cu o batistă am şters mizeria,am spus adevărul iar părintele mi-a dat zâmbind binecuvântarea şi mi-a luat pomelnicul.

Eu consider ca cea mai mare minune care mi s-a intamplat este faptul ca exist. Pentru fiecare rasuflare a mea sunt dator sa multumesc Domnului. Minune mare si ca ne mai rabda Dumnezeu.

Frumos spus!