:)))))))))

Nu-i chiar bine, Ap. Pavel a zis sa fim copii la rautate, dar la minte sa fim desavarsiti! Ca o persoana batrana sa stea toata ziua si sa se joace, e un lucru simpatic, dar nu si crestinesc.

Ce ne-am face cu batrinii daca in loc sa ne ajute prin casa si la cresterea copiilor ei ar sta de povesti si table toata ziua cu vecinii in ideea de a gusta numai din vitalitatea vietii, din bucurii si placeri si nu din greutati si transpiratie?

In tarile civilizate demult, de la eliberarea/emanciparea femeii, pensionarii nu se mai ocupa de nepoti. Nici macar nu se mai pune problema de catre copiii lor deoarece acestora li se explica clar ca trebuie sa-si vada de copiii lor nu sa se bazeze pe ei. Asa ocazional ii mai duc la o inghetata sau cind sunt mari stau cu ei la casele lor de vacanta insa asta este cam tot.

Inteligenta, cunoasterea si virtutile crestine nu presupun un spirit apatic, acrit, specific batrânilor sau un comportament rezervat specific oamenilor adulti. Acreala e o boala a sufletului iar comportamentul "matur" este o masca sociala. În functie de vârsta, oamenii adopta un tip de comportament considerat "normal" ,"adecvat" de catre majoritate. Este deci un conformism, o fatarnicie.

Stim ca adolescentii vor sa arate maturi si la fel la vârste mai înainte oamenii adopta o imagine "matura", dar la minte nu devin mai inteligenti prin asta.

Pai tocmai asta voiam sa zic si eu, nu e bine sa fim nici prea imaturi, dar nici sa confundam maturitatea cu o fata acra. Apostolul Pavel, ne spune sa nu fim copii la minte, adica infantili cum a descris Andreicozia, ci la rautate.
Nu vreau sa pretind ca eu as fi matura, departe de mine gandul asta, chiar eu insami ma comport mai rau decat un copil de 6 ani si nu ma laud cu asta... ba si eu ma jucam sims, tomb raider, age of empires, dar mi-am dat seama ca nu e bine, pentru ca viata crestina presupune sacrificiu, rugaciune, lupta cu patimi, nicidecum distractii de genul asta.. dar fiecare isi traieste viata cum vrea, nu ma bag eu cu bocancii in viata omului.

Si eu m-am gandit mult la a fi precum copiii.
Cred ca trebuie sa observi un copil pentru aceasta.. nu se refera la inocenta.
Ci la DEPENDENTA.
Asta este parerea mea.
Un copil mic este curios, priveste in jur, exploreaza, se mira, se bucura.. dar in permanenta are siguranta ca parintele este langa el si-l apara. Este constient de prezenta iubitoare a parintelui si aceasta ii da multumirea.

(In schimb, un om matur considera ca se descurca singur.)

Anna21, si noi de ce/de cine ar trebui sa fim dependenti? Te rog dezvolta ideea ca nu prea am inteles. Merci!

De Dumnezeu.

Ma gandeam eu:6: