Parintele Gabriel Nicu de asemenea ne recomanda sa urmam portul si smerenia Maicii Domnulul. Oare noi , femeile , o intrecem prin ceva pe Maica Domnului? De ce vrem sa parem in fata lumii ca suntem mai grozave decat Ea? Maica Domnului stia Cine este si, cu toate astea, a vietuit in mare smerenie. Stia ca este fecioara, dar in ochii celor din jur a preferat sa ramana o femeie oarecare. Doar 14 persoane au stiut Cine era Ea cu adevarat.

E greu sa te debarasezi de podoabele pentru care ai cheltuit bani multi. Nimeni nu poate face acest lucru daca nu se roaga mai intai. Orgoliul ne este ranit, nu mai suntem ,, la moda", vecina ne rade in nas... Asumarea unei tinute mai smerite este posibila numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Putem sa optam pentru aceasta varianta in momentul in care dorim sa-I fim pe plac lui Dumnezeu. Caci nu putem, in acelasi timp, sa fim si pe placul lumii si pe placul lui Dumnezeu.

Iar daca avem o infatisare exterioara cuviincioasa si nu avem fapte placute lui Dumnezeu, tot n-am facut mare lucru. Asa ca nu e cazul sa cadem in mandrie , considerand ca am realizat mare lucru daca am dobandit o tinuta mai smerita. Sfintii Parinti ne invata sa-i luam ca modele pe sfinti si sa tindem spre sfintenie. Sa nu lasam duhul lumesc sa ne stapaneasca, alunecand astfel incet si sigur spre prapastia pierzarii sufletelor noastre. Cu hotarare si cu lacrimi sa cerem cele de folos pentru suflet si trup.

Sfantul Paisie Aghioritul spunea ca ,,Cea mai mare podoaba a femeii este smerenia." Aceasta este o mare virtute si cine si-o asuma poate avea multe bucurii duhovnicesti.

Dumnezeu sa ne daruiasca intelepciune si sa ne ajute sa vedem ce este cu adevarat de folos sufletului si trupului nostru!

bratarile cu imagini ale unor icoane in miniatura,sau diversele cruciulite purtate la gat (lemn,aur,argint,ceramica,plastic etc) sunt in categoria podoabe?

Draga Antonia,asa este.Cat de frumos ai zis aici.Fara ajutorul lui Dumnezeu nimic nu putem face!Sa ne ajute Bunul Dumnzeu sa facem cele placute Lui si sa ne mantuim!

Citind intrebarea ta mi-a tresarit in memorie replica parintelui Arsenie Boca care spunea unei femei "nu iti mai vopsi parul ca nu cumva sa pierzi mantuirea".. citatul este aproximativ, din memorie...m-a cam infricosat acest raspuns....cu mintea noastra limitata e greu a ne inchipui cum doar din atat poti pierde mantuirea... dar... parintele Boca stie mai bine!

Referitor la bratarile cu imagini ale unor icoane in miniatura , facea si Geonektarios referire intr-un alt topic.. acestea cred ca se doresc a fi forma modernizata a mataniilor ....cat despre crucile de la gat, sa ne fie cu iertare dar cred ca poate fi interpretabil.. ca doar si mai marii bisericii poarta asa ceva ...nu???

"Revolutia pe care anii de mijloc ai secolului trecut au adus-o in mentalitati s-a rasfrant si asupra felului in care oamenii se poarta fata in fata cu sfintenia, cu biserica, cu altarul si cu Dumnezeu Insusi. Mult mai curajosi si mai detasati, mai rebeli in raport cu Traditia si traditiile, oamenii vin in fata Domnului direct, zic ei, deseori fara intermedierea facuta de preoti, iar la biserica ajung doar pentru slujbele esentiale: botez, cununie si inmormantare. In rest, fiecare "isi rezolva singur si direct" problemele cu Dumnezeu, in ceea ce ar fi un fel de rugaciune personala. Fara invataturi religioase, fara cunostinte biblice, omul contemporan ajunge sa faca cum crede el cele ale credintei, amestecand amarnic lumescul cu sfintenia.

Bunaoara, sa vedem ce se intampla cu crucea. Desi nu ii cunosc foarte bine semnificatia, si mai ales teologia, oamenii stiu totusi ca Mantuitorul a fost rastignit pe cruce si ca, macar de aceea, ar trebui sa fie si ei in relatie cu crucea. Astfel, o poarta si se insemneaza cu ea, ceea ce nu ar fi rau, daca nu ar fi deseori ostentativ sau deplasat. Ostentatia apare atunci cand credinciosul "toarna" cu nemiluita cruci in vazul lumii si mai mult pentru a fi remarcat de semeni decat de catre Dumnezeu. Sau atunci cand cate o cruce impresionanta, din aur masiv, troneaza intre sanii semiexpusi ai cate unei cucoane care participa la o cununie, sa zicem. Sau atunci cand pe pieptul bronzat si paros al cate unui bisnitar renumit sta, intre bretelele unui maieu de fitness, o cruce bine legata de un lant de doua kile, tot din aur, daca nu cumva din platina. Sa nu mai vorbim de crucile tatuate cu multa suferinta pe brate vajnice de barbati adevarati, deseori aplicate prin penitenciarele Patriei.

Dar se poate si altfel, nu opulent, ci mult mai delicat si mai discret, insa la fel de deplasat. Oare de cate ori n-am vazut cu totii cate o bratara fina, de argint, la incheietura mainii unei domnisoare fragile, de care atarna, cam intr-o parte, o cruce atent lucrata in filigran? Si de cate ori n-am vazut, oare, aceeasi bratara cu cruce pusa la o glezna la fel de zvelta ca intreg trupul cochetei domnite a carei credinta se manifesta atat de remarcabil?! Sau nu am vazut si cercei eleganti, atent alesi pentru urechea gingasa a unei tinere nevinovate, de care atarna o cruciulita care gadila cand si cand un gat sidefat si delicat?

La cealalta extrema ar fi crucile pioase, deseori mai multe una peste alta, care sunt silite sa suporte duhoarea ascetica a cate unui credincios care confunda nespalarea cu nevointa. Sau crucile care zac in vitrinele iubitorilor de suveniruri, sau crucile care se nasc din matritele ieftine si proaste ale cate unui fabricant de gablonturi, vandute apoi chiar si pe la biserici, desi sunt cele mai bune exemplificari ale kitsch-ului.

Ce-am vrut sa zic, de fapt? Am vrut sa zic ca daca Sf. Ap. Pavel le spune galatenilor: "Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume" (Gal. 6,14), atunci ar fi bine ca noi sa nu ne batem joc de cruce. Atata tot." Cristian TABARA

Dacă nu am avut ceva cu vopsitul unghiilor sau al părului, ori cu lănţişoarele (a nu se înţelege că-mi place să văd kile de aur ca la manelişti sau unii raoerii americani), nu mi-au plăcut niciodată fetele fardate. Pur şi simplu le face mai urâte! (deşi ele au să-mi zică că le face mai frumoase). Le prefer cât mai naturale!

Iisus Hristos a spus sa respectam cele 10 porunci ca sa ne mantuim,in cele 10 porunci nu scrie nimic despre podoabe si nici despre atentia data corpului.

Felicitari ortodox4life pentru acest articol.

Cat adevar in aceste cuvinte, Ionelaz!
Nici mie nu-mi place sa ma machez, sunt mult mai frumoasa asa cum m-a dat Dumnezeu.

Intr'o vreme in care "credinciosii" abia mai cred in viata de apoi si in Sfanta Treime, in Sfintele Taine, in post si rugaciune, devine aproape comic sa mai vorbim despre un ruj si despre un cercel in plus. Zilele trecute imi spunea un parinte tocmai aceasta, cum ca isi da seama ca oamenii nu mai au credinta ! Cata durere si cata indepartare de cele sfinte.

Personal, orice retus adus fapturii lui Dumnezeu este o neincredere in Creatorul si Proniatorul a toate.
Cautati la Sfintii Parinti si identificati'va cu cuvintele acelora, de aveti inima sincera in a cauta credinta cea dreapta si bunacuviinta.

P.S. Cum ar fi sa o pictam pe Maria Egipteanca machiata si imbracata dupa ultima moda?
Nu, ci abia dupa intoarcerea ei, aceasta s'a facut vrednica de harul lui Dumnezeu.