Am auzit si de impacari dupa perioada de separare. Voi nu? Totul e posibil.

sunt multi oameni in ziua de azi, draga anca, care nu stiu ce este rugaciunea si nici nu se gandesc la Dumnezeu prea mult, ca sa nu zic deloc.

cuplul la care ma refer eu traieste o casatorie de convenienta... cu multi ani in urma el s-a "indragostit" in mod suspect (de aceea am pus ghilimelele) de o femeie de moravuri nu prea sanatoase, al carei sot i-a tolerat dintotdeauna amantii, ba chiar primesc impreuna vizite acasa, un fel de menaj a trois. cineva zicea ca ar putea fi vorba si de vraji (?!) altfel nu se explica comportamentul de-a dreptul ridicol al acestui barbat, la cei peste 60 ani pe care ii care, si care isi ignora pur si simplu sotia si vine acasa ca la hotel.

La acest topic as dori sa amintesc cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur: "Impacarea trebuie facuta grabnic, fara nici o intarziere. Dusmaniile nu trebuiesc prelungite, oricare ar fi motivul care le-a dat nastere. Niciodata diavolul n-are drum mai liber ca in dusmanii. Atata vreme cat pietrele unei zidiri sunt legate si nu lasa nici un gol intre ele, nimic nu le va darama. Dar daca se face o spartura cat varful unui ac dintr-o parte in alta a zidului, sau o crapatura de marimea numai a unui fir de par, aceasta le desface si le ruineaza. Asa e si cu lucrarea diavolului. Atata timp cat suntem strans uniti si infratiti, el nu poate sa vare, absolut nimic din relele sale; de cum ne molesim insa putin, navaleste ca un puhoi, intotdeauna el nu are nevoie decat de un inceput; aceasta e greu. Dupa aceea isi face drum larg in toate partile. De aici inainte pleaca urechea la calomnii si minciunile le ia drept adevaruri. Acum e judecator dusmania, nu adevarul. Si dupa cum la vremea prieteniei chiar relele adevarate pareau inchipuiri, tot asa in dusmanie chiar minciunile se iau drept adevar. Acum e o alta logica, alta judecata, impartialitatea lasa locul partinirii. Dupa cum punand plumb intr-o tirizie a cantarului el inclina cu totul in partea aceea, tot asa se intampla si aici. De aceea, sa facem totul si sa stingem dusmaniile noastre, inainte de apusul soarelui. Caci de nu vei izbuti acest lucru in prima sau a doua zi, vei lungi-o pana la un an, raul sporind apoi de la sine, fara nevoie de ajutor din partea cuiva. Vorbele spuse intr-un fel vor fi banuite de alte intelesuri, gesturile si orice intarata si infurie, cei suparati se poarta unul cu altul mai rau ca nebunii, nici numele nevrand sa si-l rosteasca ori sa si-I auda, toate cate isi spun sunt numai jigniri. Precum dragostea "acopera multime de pacate" (I Petru IV, 8), tot asa si dusmania nascoceste greseli inexistente si pana la urma barfitorii, care se bucura de relele altora si le trambiteaza betesugurile, capata crezare."

bine zis. Atunci cand ai prea mult spatiu fiecare se duce in coltulu lui si apoi se plange ca se simte singur...Sotia e cu copiii la parter si sotul pierdut pe undeva in mansarda stand in fata iubitului PC.

Si mai e o problema, sunt multi barbati ce se simt singuri atunci cand in fam lui apar mai multi copii. Sotia nemai putand sa-i acorde aceeasi afectiune sotul uneori nu intelege asta si ramane suparat crezand ca sotia nu-l mai iubeste sau ca sotia din rautate il mai lasa si noaptea singur. Dar el nu intelege de multe ori stresul mamei care sta acasa cu 2-3 copii, si se ocupa singura de toata casa si de copii. Iar sotul vine de la serv si se plange ca nu gaseste acasa o sotie ci ca gaseste o menajera si o bucatareasa...si ca sotia se complace in asta si ca sotia s-a bagat singura in asta. Oare cate mame ce au 3 copii mai fac fata sa mai aibe si un serviciu sau sa-i acorde sotului aceeasi atentie ce i-o aorda inainte de a avea copii?
Asa ca dragi tatici/soti, intelegeti-va ffff bine sotiile cand sunt ffff obosite si alintati-le, ca ele daca stau acasa nu inseamna ca "ard" gazul. Soatia e mult mai obosita si stresata stand acasa si crescand copiii decat un barbat ce merge la serv.

Parascheva si eu voi maiavea un bebe(pricina pentru care am cam rarait-o cu forumul) asa incat ma pune pe ganduri ceea ce spui tu.dar lamine lucrurile stau cu totulaltfel:sotul este sensibil la toate smiorcaielile mele si ma ajuta cu ce poate(e drept ca nu cu prezenta cat as vrea..dar nu le putem ave pe toate,nua?)..faza asta cu lipsa de afectiune chiar o resimtiti atat de tare fiindca daca este asa exista o solutie:discutati si puneti-va de acord...dar sa nu fie alt gen de a"afectiune"dupa care tanjesc barbatii ca atunci trebuie sa fii vigilenta.Apoi trebuie tinut seama si de firea omului,nu trebuie sacait,agasat..ca se intampla sa fuga...

Diana, cel care nu a ajuns sa descopere in copil si sotia, nu va ajunge sa se descopere nicicand pe sine in sotie. Iar asta nu-i iubire.