N-ai spus nimic fals, dar mă întreb ai înțeles ceva din ce am spus eu? Dacă da, n-am înțeles analogia respectivă? Dacă nu, trebuia să soliciți lămuriri. Crede-mă nu m-aș fi eschivat.

Doamne ajută!

Nu râdeam de ei, râdeam că am dat un exemplu negativ de oameni care nu-s geloşi, când spunea că gelozia nu-i normală, mie mi se pare normală, nu vreau depravat la casa mea.

Dar nu cred ca gelozia celui ce iubeste ar anula libertatea persoanei iubite. O dragoste sanatoasa presupune gelozia, e aparata de ea.

Nu cred ca gresesc spunand ca gelozia e sistemul imunitar al iubirii. Daca lipseste gelozia, iubirea e in pericol.

Daca vorbim despre cum ar trebui sa fie,ar suna cam asa :
-trebuie sa iubesti neconditionat,sa iubesti pur si simplu fara sa astepti nimic in schimb,doar sa daruiesti si nici macar pretentia sa ramana persoana iubita alaturi de tine sa nu o ai.Sa ii dai in fiecare zi libertatea sa te aleaga tot pe tine!- 1% din cazuri se iubesc asa ( si procentul e o parere proprie)

Daca vorbim despre cum e defapt,ar suna cam asa:
- daca gelozia exista in limite normale si nu devine patologica, este fireasca;problema devine insa POSESIVITATEA..E mult mai grava decat gelozia si din cauza ei isi pierde individul identitatea intr-o relatie de cuplu...

Bună explicaţie, echilibrată.

pentru Melissa
 

Foarte frumos spus! Mă bucur că ai înţeles cum ar trebui să fie. Foarte puţini sunt capabili de acest lucru. Dar a înţelege nu este totul, de fapt nu însemnă nimic dacă nu şi aplici ceea ce ai înţeles. Să ţii minte ce ai scris mai sus şi să îţi doreşti să trăieşti aşa!
Trebuie muncit puţin folosid atenţia pentru a ieşi din vechile tipare, pentru a învinge inerţia modului în care lucrurile au mers până acum. Apoi ajungi la acel punct în care realizezi brusc tot ridicolul şi absurdul acelor vechi gânduri. Simţi atunci că ai prins aripi, ca o omidă care a descoperit că s-a transformat în fluture, toate obstacolele din calea Iubirii au dispărut iar aceasta curge prin tine ca un fluviu, fără oprelişti. Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, încearcă tu însăţi. E, poate cel mai important "examen" al vieţii tale... pentru "admitere" în "clubul" celor "1%". Succes!

Încearcă să îi acorzi încredere şi libertate totală partenerului şi, să îl înţelegi, fără să îl judeci. Doar în felul acesta vei putea fi sigură de dragostea sa, doar atunci îşi va putea deschide sufletul (ce rost ar mai avea să ascundă ceva când ştie că nu este judecat). Iar asta se poate doar cu condiţia ca şi tu să fii dispusă la asemenea deschidere. Dar mulţi nu sunt capabili. Preferă să îşi apere frica, egoismul şi ignoranţa. Nu îţi pierde vremea cu ei. Viaţa e scurtă...

si gelozia asta, tot duhuri demonice o provoaca.

Multumesc pentru apreciere si pentru sfaturi.Sunt intr-o continua ascensiune interioara..:-)