https://librariadoxologia.ro/200-de-...ata-parintilor

https://www.egumenita.ro/produse/det...bVAaTQbBF2PG99


https://www.egumenita.ro/produse/det...bVAaTQbBF2PG99

3 cărticele pe care să le cauți prin Biblioteca facultății, pe scribd.

Asa cum Dumnezeu intrupat, Iisus Hristos are cele doua firi, cea umana si cea dumnezeiasca, la fel este si sfantul care s-a sfintit prin Harul Domului. Isi pastreaza umanul dar induhovnicit si sfintit.

Asta nu inseamna ca dispare autoironia, sau starea inocenta a gandirii si a sufletului, doar ca acestea devin sfintite.

Exista gluma autoironica, exista si mici atingeri intru smerenie al fiului duhovnicesc.
Una dintre acestea este urmatoarea:

O fetita cu cercei in urechi este dusa de parinti la impartasit. Cand ajunge in fata preotului acesta exclama inocent: oooo, ce minune a facut Dumnezeu cu aceasta fetita frumoasa. A ingaduit sa se nasca aceasta fetita cu cercei. Cu adevarat minune de la Dumnezeu. Toti cei prezenti s-au rusinat , smerindu-se caci aproapre toate femeile din biserica aveau urechile gaurite si cercei infipte in ele.

Asadar, autoironia , mesajele subtile care infiereaza pacatul si abaterea de la invatatura ortodoxa sunt metode aplicate spre indreptare a fiilor duhonvicesti in calea spre sfintenie.

Autoironia este un fel umor sec purtatoare de mesaj. Deci umorul in Biserica are mai multe fatete toate spre indreptare a fiilor duhovnicesti in lupta lor cu pacatul.

Demonologia lui Creanga. Draci si babe specialiste în „dracarii“
 

https://revistacultura.ro/nou/demono...i%E2%80%9C-ii/

Danila Prepeleac

Ivan Turbinca

Scaraoschi:))
..."Petrecerea lui Ivan ar fi continuat, poate, la infinit si basmul s-ar fi încheiat, daca n-ar fi intervenit chiar Talpa Iadului, un grad superior lui Scaraoschi în ierarhia împaratiei întunecate, numit si Talpoiul. El gaseste o metoda de a-l scoate pe batrânul ostean din iad: organizeaza o diversiune, adica iese afara si bate cu betele într-o piele de câine întinsa pe o putina, ca la razboi. Cu simtul datoriei în sânge, Ivan îsi vine în simtire si iese afara cu pusca pe umar… prilej pentru Talpoi de a zavorî poarta iadului… Totul se petrece ca într-o asezare rurala în care patrunde un individ pus pe „berbantlâcuri“ si „crancalâcuri“ si de care localnicii nu mai stiu cum sa scape…
Basmul continua cu alte ispravi savârsite de Ivan care, alungat din iad, se întoarce la Rai, luând în primire functia de portar. Când vine moartea (Vidma) dupa porunci, Ivan schimba hotarârile divine, în fine, se poarta la usa paradisului cum are chef. Îngaduitor, Dumnezeu nu-i zice nimic, stârnind supararea Mortii care este pusa de portarul Raiului sa roada trei ani paduri batrâne si apoi înca trei ani, paduri tinere (operatii simbolice, operatii initiatice, zice simbolologul Vasile Lovinescu). Ea se plânge, iarasi, ca o batrâna taranca osândita sa faca treburi fara noima: „Nu stiu ce sa mai zic si despre Dumnezeu, ca sa nu gresesc. Pesemne c-au ajuns si el în mintea copiilor, Doamne iarta-ma, de i-a dat lui Ivan cel nebun atâta putere asupra mea; bine mi-ar parè sa-l vad si pe Dumnezeu într-o zi, cât e de mare si puternic, în turbinca lui Ivan…“
Abuzurile lui Ivan Turbinca ajung totusi la limita si Dumnezeu îi ia puterea, fara sa-si retraga simpatia fata de acest ostean milos si bun în sufletul lui… Fara turbinca, redus la conditia de om obisnuit, cu iminenta disparitiei în fata, Ivan se gândeste la trecerea lui prin viata si se întristeaza. O existenta austera, fara votci si tabacioc… îi pare o zadarnicie: „Ma rog, ia sa stau si sa-mi fac socoteala cu ce m-am ales eu cât am trait pe lumea asta, zise Ivan în gândul sau. În oaste am fost numai de zbucium: hais, haram, cea, haram! De-atunci încoace am umblat ia asa, teleleu Tanasa. M-am dus la rai, de la rai la iad, si de la iad iar la rai. Si tocmai acum, la dica, n-am nicio mângâiere! Rai mi-a trebuit mie la vremea asta? Ia, asa patesti daca te strici cu dracul; aici, la saracaciosul ist de rai, vorba ceea: „Fala goala, traista usoara“; sezi cu banii în punga si duci dorul la toate cele. Mai mare pedeapsa decât asta nici ca se mai poate! Votchi nu-i, tabacioc nu-i, lautari nu-s, guleai nu-i, nimica nu-i! Mai am numai trei zile de trait, si te… ai dus, Ivane, de pe fata pamântului! Oare nu-i de facut vreo smichirie pana mai este înca vreme?“...