Urbanophon, o întrebare:

Făcând abstracţie de momentele de la serviciu pe care le-ai descris deja, se întâmplă să simţi nevoia, şi să şi consumi alcool, atunci când eşti singur, în afara vreunuia dintre contextele sociale ?

Cu alte cuvinte şi în termeni mai simpli: bei singur acasă ?

Nu. Dar e buna intrebarea. Nu pot sa beau singur. Inca n-am ajuns la stadiul ala.

Asta e, pe de o parte, bine.

Pe de altă parte, însăşi formularea ta "încă n-am ajuns" mă duce cu gândul la faptul că întrevezi posibilitatea de a ajunge; cu alte cuvinte, că te percepi ca fiind pe drumul, ca să zic aşa, cel rău. Ceea ce ar trebui să fie un mare semnal de alarmă şi motiv de îngrijorare.

Placerea e un drum alunecos. E o binecuvantare si un blestem in acelasi timp. Te poti bucura de placere dar nu poti fi prieten cu ea.

Revenind la topic. Daca se poate, mi-ar placea niste pareri despre "vinul" biblic. O exegeza. De ce apar episoade in Sfanta Scriptura in care este mentionat alcoolul dar nu e condamnat irevocabil.

Exegeză nu pot să fac, dar în Sf. Scriptură sunt menţionate o mulţime de lucruri care, folosite într-un mod care este plăcut lui Dumnezeu, sunt binecuvântate.

Sexul.

Banii.

Alcoolul.

Mâncarea.

Puterea (puterea politică, dacă vrei).

Cu alte cuvinte: e de condamnat să ai putere, să mănânci bine, să bei alcool, să fii bogat şi să faci sex ?

În sine, nu.

Dar, cum ai obţinut puterea şi ce faci cu ea ?

Cum ai obţinut mâncarea, cum şi cnd o mănânci, cui mulţumeşti înainte şi după ce ai mâncat, ţii posturile ?

Cât, cum şi de ce bei ?

Cum ai obţinut banii, cum te raportezi la ei, ce faci cu ei ?

Cu cine şi în ce scop faci sex ?

Interesant punctul tau de vedere...:)

Vinul este o bautura binecuvantata de Dumnezeu. Vinul si painea devin prin Sfanta Liturghie trupul si sangele Domnului. Sigur ca e o lupta cu noi insine sa pastram dreapta masura in toate. Daca invingem patimile din noi castigam mantuirea.

Trebuie sa ne aducem aminte mereu de Dumnezeu si, chiar daca suna ciudat, de faptul ca vom muri. Bautura, nu pare a fi un pacat mare, insa e poarta de intrare a unor pacate foarte mari: desfrânare, violente fizice si verbale si chiar crime. Iar pentru pacate vom da seamă in fata lui Dumnezeu in momentul mortii.

Daca avem mintea tulburata de bautura, riscam sa facem multe pacate sau sa luam decizii gresite. Cunosc persoane care au luat decizii gresite la un pahar de bautura, apoi s-au cait. Cel putin cand faci afaceri, e bine sa ai mintea limpede. Daca avem o cenzura interioara si reusim sa fim stapani peste patimi, suntem nesantajabili si dormim mereu linistiti.

Omul are probabil o presimtire ca urmeaza o dependenta nasoala si ingerul pazitor ii spune sa se lase de tot.

Dar pe de alta parte, dracusorul personal ii zice ca n-ar trebui sa piarda contactul cu alcoolul, ca sunt sigur argumente scripturistice sa bei :)

Nici eu nu știu să fac o exegeză. Dar mă gândesc să-ți spun ce știu din practica Bisericii. Ea oferă credinciosului o rânduială menită să-l țină pe o cale duhovnicească, ferindu-l de căderile în păcate.

Cu privire la alcool, îndeosebi vin, știm că îl binecuvintează cu diferite ocazii. Vinul este bun, nu rău („veselește inima omului”, zice Psalmistul). Excesul este rău; și nu doar în cazul vinului.

Și ca să ne obișnuim să nu facem excese, Biserica ne învață cum să ne înfrânăm: Spre exemplu, acum suntem în Postul Mare, în care e dezlegare la vin sâmbăta, duminica și în sărbători (puține în acest post). Tot așa e regula și în Postul Adormirii Maicii Domnului. În celelalte două posturi dezlegările sunt mai multe. Dincolo de posturile astea, nu se bea vin miercurea și vinerea (exceptând vreo două săptămâni de harți).

Deci, pe de o parte, toată viața e presărată cu zile de înfrânare totală de la băutură. Pe de altă parte, rostul posturilor este de a deprinde înfrânarea: adică bei atât cât să nu te amețești - un pahar, două pe zi.

Și cred că în asta constă virtutea: a folosi fiecare lucru conform rostului său, iar nu de a-l refuza total. Învățând înfrânarea în toate vei bea atât cât îți face bine, vei mânca atât cât de zidește, vei dormi nu mai mult decât îți trebuie ca să te odihnești, vei vorbi cu măsură – nu mai mult decât trebuie și nu ce nu trebuie – chiar și gândurile ți le vei cumpăni și nu le vei mai da drumul oricum, ci doar dacă le vei afla pe placul lui Dumnezeu.

De fapt, dacă ajungem să le punem pe toate înaintea Lui (gânduri și fapte), nu vom mai putea face rău nici nouă, nici altora.

La spovedanie trebuie sa spun ca am baut alcool pana m-am imbatat?