Este o conceptie destul de des intalnita.

Multi cred ca moartea este un portal catre o cunoastere a sensurilor fundamentale.

Parerea mea personala... este o impresie gresita.

Daca nu aprindem lampa cunoasterii acum, moartea si ceea ce-i urmeaza nu va fi decat un alt episod de confuzie. O alta ratacire fara raspunsuri.

Ei, nu-i nimic, ce atâtea griji pentru ACUM?... Ne vom reîncarna, vom lupta iar cu şuvoiul de reacţii chimice şi tot aşa, până ne vom lumina, nu? Mii şi mii de vieţi succesive ne aşteaptă, no problem. Substanţe chimice să fie, că-n rest totu-i aranjat.

Mii si mii de morti, de despartiri de cei dragi, de suvoaie de lacrimi.

Mii si mii de frici si frustrari.

Mii si mii de mutilari si ruperi de trup.

Suferinta fara de sfarsit, care va bea fara incetare otrava necunoasterii.

Iar un trup uman practic este obtinut ...o singura data.

Într-un anumit sens şi între anumite limite aşa se pare că şi este: cunoaşterea poate continua şi după episodul morţii. Numai că aici e problema: ce înţelegem prin asta, despre ce cunoaştere şi sensuri fundamentale e vorba. Şi, mai ales, cui îi sunt accesibile acestea?

Atârnă mult, dacă nu în totalitate, modul cum am trăit această viaţă. Sunt întru totul de acord cu afirmaţia ta că lampa cunoaşterii trebuie aprinsă acum şi trebuie menţinută până la capăt.

Părinţii ne învaţă, în Biserica lui Hristos, ce fel de oameni să fim şi cum să cunoaştem. După moarte cunoaşterea continuă şi, dacă dăm crezare unora dintre învăţători, inclusiv sfinţii continuă să se desăvârşească în cunoaştere sub lucrarea Luminii. Îndumnezeirea omului nu încetează ci se dezvoltă veşnic.
Dar cel care nu a trecut examenul de admitere la această "şcoală" a cunoaşterii neîncetate fireşte că va urma o altă cale... De aceea, aşa cum bine cred că spui, acum e momentul să ne pregătim pentru examen. Acum, în timpul rânduit de Dumnezeu şi care se numeşte viaţa noastră pământească.

Şi nu cred că merge să sărim gardul la admitere. Nu funcţionează nici pilele... Nici sacoşele cu plocoane, nici un alt fel de mită. Evaluatorul e de nemituit pentru că ştie bine ce fel de oameni vrea în echipa Lui. Aşa că problema rămâne una singură: sunt pregătit pentru examen sau nu. Drept urmare, unul ca Sfântul Sisoe cerea pe patul de moarte timp de pocăinţă. Ca să se mai pregătească niţel, să mai exerseze... Că mulţi sunt chemaţi dar puţini aleşi.

De fiecare dată se obt›ine un singur trup uman; altă dată se obt›ine un alt trup uman.
Fiecare trup este o singură dată. Nu se poate de două ori; Dumnezeu nu dă cu zarul.
Chiar s™i sufletul este mereu mai evoluat, niciodată nu-i la fel de ignorant.

Nu chiar, poate o mie în cazuri mai îndărătnice, sau muult mai putine pentru cei smeriti.

7. Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte,(Isaia65,17)

După cum spune s™i Isaia, cunoas™terea este universală dincolo, dar nu s™i experient›a, iar aceasta se poate înfăptui doar cu ajutorul trupului s™i, mai ales, prin puterea sufletească oarbă de a se sustrage patimilor trupesti s™i de a le învinge.
În trup, numai cunoasterea experimentată poate servi ca suport de act›iune; etajele nu se pot sări, ele trebuiesc urcate anevoios treaptă cu treaptă.

Cu alte cuvinte, informat›ia de €€dincolo€€ nu este bază pentru faptele din viat›a în trup, ci numai informatia as™ezată în suflet prin experienta anterioară.
Experienta vietilor anterioare se transmite copiilor in educatia parintească, sau, Dumnezeu stie cum, la fel ca lui Saul(apostolul Pavel).

On topic:
Hormonii nu intră în react›ii chimice, ei doar stimulează sau reduc activitatea diferitelor organe interne, în functie de binecuvântarea divină pe care omul o lasă să-i intre în inimă.

Hormonii sunt substante secretate de glandele endocrine din corp. Majoritatea acestor glande functioneaza pe principiul causa-efect (daca e prea multa glucoza in corp, se produce mai multa insulina; daca esti intr-o situatie periculoada, se secreta adrenalina.. etc.).

Hormonii, intr-adevar, pot sa influenteze si normala functionare a organelor interne, dar nu poti spune de nici un hormon ca se bazeaza pe "binecuvantarea divina". Poate doar ca, atunci cand cineva se roaga, ii este creat un sentiment de calm, poate chiar placere, din cauza secretiei de serotonina, hormonul fericirii, secretat cand facem orice activitate care ne face "placere".

Hormonii sunt ei înşişi substanţe chimice, cu o structură destul de complexă. Sunt sintetizaţi în celulele secretoare din componenţa glandelor endocrine (sau chiar în insule de celule din alcătuirea altor organe - stomac, intestin, rinichi, inimă), la nivelul unor organite celulare (ribozomi, reticulul endoplasmic, complexul Golgi...).

În funcţie de structura lor chimică hormonii sunt clasificaţi în câteva clase principale: proteici, derivaţi ai acizilor graşi, derivaţi ai sterolului (un alcool complex) etc.

Acţiunea lor se realizează prin participarea la diverse reacţii chimice, pe care le catalizează. Adică intră în reacţie chimică cu o substanţă (de obicei o enzimă) pentru a accelera viteza şi amploarea reacţiei care altfel ar decurge mult mai lent. Alteori, însă, au un rol frenator, inhibitor asupra unor reacţii chimice - după cum cere situaţia de ansamblu a organismului sau a organului respectiv.
Etimologia cuvântului Hormon vine din greacă ("hormao" - a stimula, a pune în mişcare). Cu toate acestea, acţiunea unor hormoni este şi inhibitoare (dar acest efect final inhibitor e datorat tot unor stimulări, la nivelul unor anumite procese chimice enzimatice din lanţurile metabolice).
De exemplu, atunci când organismul se află în stare de efort sau se pregăteşte pentru efort (cazul reacţiei de tip "fugă sau luptă") hormonii adrenalină/noradrenalină catalizează reacţiile de oxido-reducere din ciclul Krebs (reacţii de ardere), rezultatul fiind o creştere a cantităţii de energie necesară diverselor procese metabolice şi activităţi musculare. Acest spor de energie se resimte şi subiectiv, ca o stare de încălzire (ne este cald, ni se mai face şi sete...:))

Hormonii au o funcţie de reglare a organismului.
Ei sporesc sau scad intensitatea reacţiilor chimice din celule, după necesităţile curente sau de perspectivă ale organismului pe ansamblu sau ale unora dintre aparatele şi sistemele corpului.
Interesant că unii hormoni îşi schimbă funcţiile odată cu vârsta. De exemplu, dacă în copilărie hormonii secretaţi de ovar şi testicule (hormonii sexuali) au rol în creşterea generală a organismului, la pubertate îşi modifică specializarea şi "se ocupă" doar de aparatul genital deservind funcţia de reproducere. Aici intră inclusiv caracterele sexuale secundare (pilozitatea, timbrul vocii, morfologia bazinului, coapselor, sânilor, expresia feţei etc.)

Acţiunea hormonilor este mai lentă, efectul nu este imediat. Prin comparaţie, acţiunea reglajului nervos este deosebit de rapidă, de promptă. De exemplu, reflexul de clipire la intrarea unui fir de păr în ochi sau reflexul de apărare la atingerea unui obiect fierbinte este spontană, de ordinul milisecundelor. Reglarea nervoasă este aşadar promptă, imediată, impulsurile nervoase circulînd de la receptori la centrii nervoşi şi de la centri la efectori în câteva milisecunde, la care se adaugă timpul la fel de scurt de transmitere prin sinapse apoi plin placa motorie şi în fine prin fibrele musculare. Totul în mai puţin de o secundă!

Reglajul hormonilor este unul de potenţare şi prelungire a reglării nervoase.
Este şi mai puţin discret, mai vag, mai puţin localizat. Cuprinde un organ întreg sau chiar întreg corpul, pe când un centru nervos poate stimula un singur muşchi sau câteva fibre musculare...

Revenind - hormonii intră în reacţiile chimice fiind şi ei substanţe chimice şi rolul lor principal este de a cataliza acele reacţii chimice, de a le accelera desfăşurarea.

P.S. Pentru detalii precise şi frumoase poate fi consultat manualul de Biologie cls. XI-a, Anatomia şi Fiziologia omului. Capitolele Sistemul Endocrin şi Metabolismul, în special, dar şi celelalte capitole unde este mereu pomenită reglarea nervoasă şi hormonală a aparatului ori sistemului respectiv. Sau tratatele de specialitate în endocrinologie.
P.P.S. Deosebit de frumoasă şi de complexă este reglarea activităţii însăşi de secreţie a hormonilor. Ei se secretă în cantităţi mai mici sau mai mari în funcţie de acţiunile altor hormoni, sau de controlul nervos sau chiar de unii factori biochimici locali, de la nivelul organului respectiv - cum ar fi acumularea în ţesutul organului respectiv a unor produşi de catabolism. Aceste mecanisme de reglaj ale reglatorilor corpului se întretaie uneori, se află în oarecare "luptă", iar de aici o fascinantă încercare a medicilor de a desluşi mecanismele de reglaj şi intervenţia terapeutică, atunci când e nevoie. Uneori apar tumori secretante de hormoni, alteori întârzie reglajul genetic al secreţiei etc. E cu adevărat dumnezeiesc cum lucrează corpul nostru în tainiţele sale...

Creierul şi sufletul
 

Am citit de curînd o carte care pune în discuţie relaţia dintre creier (ca parte a corpului, ca organ material) şi suflet (sau psihic).
E o carte care reuneşte cam tot ce se cunoaşte până în prezent în materie de neurologie, neurochirurgie, psihologie (şi sunt multe psihologii, de fapt, multe şcoli). Mai e şi multă filosofie. Din păcate nu sunt pomeniţi teologii... Cartea fiind una de ştiinţă, în sensul consacrat în lume pentru acest termen.

Sunt plauzibile următoarele:
a) creierul şi psihicul/mintea/spiritul sunt în relaţie de paralelism; fiecare cu treaba lui. Argumente cu carul, de la nişte băieţi cu Premiul Nobel.
b) sufletul depinde total de creier - argumente tot de la băieţi cu Nobelul.
c) creierul şi sufletul se interinfluenţează, avînd însă şi o relativă autonomie
d) sufletul/psihicul/mintea/spiritul conduce creierul (nu prea mai ţine în lumea de azi, idealismul nu mai e la modă, totuşi unii perseverează).

Toate poziţiile sunt argumentate straşnic şi nu merge cu contraargumente naive. Băieţii au un răspuns pregătit pentru oricine şi orice!

Aşa că putem alege, după cum ne place....

De curiozitate, iată ce găsim într-un număr din Revista Medicală Română:
http://rmr.medica.ro/reviste_med/dow...006_Art-21.pdf

Nu hormonii se bazează pe binecuvântarea divină, ci binecuvântarea divină se bazează pe hormoni ca prin ei Dumnezeu să actioneze asupra comportamentului uman.


Bine-nteles că orice substanta are o anumită compozitie chimică s™i că poate actiona chimic asupra altei substante, dar hormonii nu au acest tip de actiune, ci ei sunt catalizatori ai altor reactii chimice; asta am vrut să spun.
Hormonii intră în cursul unei actiuni, nu declans™ează o actiune.
Hormonii nu intră în tubul digestiv, de pildă, ei impulsionează activitatea organele implicate în digerarea alimentelor si resorbtia nutritivă.

Exact cum spui: hormonii au o funcţie de reglare a organismului.
La aceasta eu adaug că cele mai reglate €"organisme"€ sunt cele ce se închină Domnului. De aceea hipofiza(glanda pituitară) este asezată la baza anterioară a encefalului s™i, având mărimea unui bob de porumb cu o greutate mai mică de 1(unu) gram, coordonează activitatea celorlalte glande endocrine!!!

........:) Frumoasă afirmaţie!
Adevărat cred că e.