Dragă coleg de discuţii, stăpânitorul acestei lumi (nu împăratul creaţiei) n-a fost desemnat de Dumnezeu în această calitate, ci este ales, cât se poate de "democratic", de către oameni. Aşa că, în momentul când urâm, minţim, ne trufim, cădem sub stăpânirea patimilor etc., noi nu facem altceva decât să acordăm tot atâtea voturi diavolului şi stăpânirii lui cosmice. Creaţia văzută şi nevăzută are un Pantocrator de drept, însă noi suntem cei care refuzăm autoritatea Aceluia (şi, culmea, chiar avem dreptul ontologic să facem asta spre paguba noastră) şi alegem oferta care ne convine.

Cea mai mare pedeapsă o putem atrage asupra noastră nu este nici suferinţa, nici încercările, nici lipsurile, ci părăsirea de către Dumnezeu. Când te lasă Domnul de capul tău şi nu îţi mai asistă libertatea prin intervenţiile discrete şi delicate ale harului Său, te poţi considera cea mai nenorocită dintre creaturi, precum satana şi acoliţii lui. Toate darurile cu care ai fost înzestrat îţi rămân active, dar, în afara comuniunii cu lucrarea Sfintei Treimi acestea îşi ratează sistematic scopurile cele mai înalte, şi te trezeşti că nu faci altceva cu ele decât să răspândeşti seminţele morţii şi ale remuşcării, împachetate seducător în ambalajele foarte plăcute poftei ochilor, poftei trupului şi trufiei vieţii, (1 Ioan 2:15).

Da ce, pe noi ne pedepseste?
Vrem sa fim independenti, sa muscam din mar de capul nostru?
Nu ne opreste nimeni, dar "veti murii". Asa cum era un articol pe care l-am citit, e "veti murii", nu "Va voi omorii:.

Sunt nazuinte sincere asupra unei lumi injuste.

Simplu, prin acordarea liberului arbitru, a posibilității de a nu se supune; animalele nu au această posibilitate.
Concuzie: omul este diavolul, dar se poate pocăi.

Concluzie la ce?

La o speculaţie origenistă cum că unii oameni sunt diavoli întrupaţi....

Si eu care credeam ca n-am de ce sa mai mir..
Nu in halul asta, in orice caz.

Multumesc N. Priceputu, pentru trimiterea la Staniloae: mi-a fost ( si imi va mai fi ) de mare folos. Pana acum nu am avut tupeu sa citesc asa ceva, considerand ca voi intalni un limbaj mult prea tehnic.
Multumesc Mihailc, pentru referintele istorice date, despre ce era si cum se numea Lucifer. Ai idee cand s-a produs caderea? In ce moment al facerii? Dupa ce a fost facut Adam sau dupa?
Oricum, deduc din functia pe care o avea Satanael, ca exista o activitate in creatie in legatura cu dreptatea si ordinea, adica acestea puteau fi incalcate si trebuiau supravegheate. Asa este?
Si mai este o problema: ce este metacosmosul? Cosmosul este lumea noastra fizica, ce face parte din Metacosmos? Daca este asa, cand voi muri, voi cunoaste brusc tot ce nu cunoasteam, aducandu-mi aminte de orice secunda din viata mea (ceea ce acum nu pot), adica voi capata o metacunoastere? Si in momentul acela voi constata in plenitudine (nu ca acum, partial) cat de idiot am fost si cum mi-am ratat vesnicia in doar cativa ani?

Ca să înţelegi mai uşor, o să folosesc o expresie arhicunoscută din textul Simbolului de credinţă niceo-constantinopolitan: "...a tuturor celor văzute (cosmos) şi nevăzute (metacosmos).
Dreptate şi ordinea sunt doar cuvinte corelative împrejurărilor în jurul cărora discutăm, deoarece e foarte greu să vorbeşti despre metacosmos în termenii şi limitările limbajului cosmic, adică a lumii noastre spaţio-temporale. Aceeaşi dificultate o întâmpinăm când încercăm să datăm un eveniment metacosmic în textura căruia reperele "înainte" şi "după" nu au relevanţă fenomenologică. De aceea referirile la lumea celor nevăzute sunt întotdeauna vag-analogice şi nu trebuie să cădem în capcana echivalării sau imaginării ei în coordonatele lumii noastre.
Prin urmare, nu putem ştii dacă un eveniment metacosmic s-a petrecut înainte sau după un eveniment cosmic.

Când spui unii te excluzi pe tine, nu?

E scris în metacosmos: nu unii, ci toți.

10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.(Rom2,10-12)


Evenimentele metacosmice sunt simultane, nu consecutive.

Uite dom'le, în sfârşit, unul care a fost acolo şi ştie când, ce şi cum!