Imi cer scuze daca v-am suparat!

Avand in vedere ca ai crescut in aceasta atmosfera, nu e de mirare ca esti traumatizata si ca trauma iti afecteaza relatiile personale si pe alte planuri, problema se va rezolva in timp, dar dupa ce reusesti sa pleci de acasa.

Atat timp cat ramai in "focarul de infectie" nu are cum sa se schimbe prea multe.

Oricat de greu ti-ar fi la inceput, pleaca.

Jamaica, povestea ta suna parca ar fi copia la indigo a povestii unei persoane dragi mie. Iar raspunsul cel mai frumos si mai pertinent mi se pare ca ti l-a dat N.Priceputul. Un raspuns delicat si la obiect.

Intradevar, departarea de ai tai va mai diminua un pic problema in sensul ca nu va mai exista agresiunea. Insa trauma (problema ta nerezolvata din interiorul tau) cu care ramai dupa ce iesi din zona de conflict deschis (dupa ce te-ai departa de ai tai), cred ca exista mari sanse sa ramana cu tine si sa o cari cu tine peste tot (este bagajul tau) pina cand nu o rezolvi de-adevaratelea, pina cand nu vei scapa de bagajul toxic al traumei pe care il porti cu tine peste tot in suflet.
Iar rezolvarea, cu multa delicatete si truda din partea ta, necesita sa te vezi pe tine (si pe cei din jur) la valoarea si frumusetea la care te-a facut Dumnezeu! (la care ne-a intentionat Dumnezeu sa fim fara patimi) Iar asta cred ca se poate doar oglindindu-te in ceilalti, dar in oglinzi bune (oglinzi care oglindesc cu dragoste, nu oglinzi care oglindesc cu rele, uraciuni si cu neacceptare), ca oglindindu-te in frumusetea si dragostea altora din jur spre (despre tine), aceia sa te ajute sa iti vezi propria frumusete. Si prin crediinta si stradania de a te apropia de Dumnezeu sa intelegi si sa traiesti in dragostea Sa, o drgoste atat de mare incat sa ajungi sa intelegi ca esti iubita si acceptata de Cel mai mare Parinte.

nu m-ai suparat, nu vroaim sa se inteleaga gresit

Jamaica, ai primit sfaturi folositoare, dar nimeni nu poate sa schimbe ceva in afara de tine. Pe langa aceste sfaturi este nevoie de un ajutor concret, de specialitate. Este destul de greu sa fii independent in ziua de astazi (sa poti dintr-un salariu sa stai cu chirie, sa platesti utilitatile, sa te descurci cu mancarea), iti trebuie multa tarie si hotarare. Nu spun asta ca sa te descurajez, dar pana vei face acest pas este de dorit sa incerci cu ajutorul unui specialist sa rezolvi anumite probleme. Imi pare sincer rau ca treci prin asa ceva, iti doresc sa depasesti aceste probleme.

problema !
 

O tot dati cu plecatu' de acasa...ori ,nu cred ca asta va schimba,decat partial,datele problemei !!!

Poate ar trebui sa vorbim despre discriminarea la angajare,in ce priveste aspectul fizic al cuiva !
Vi se pare corect ca, cineva,sa nu isi gaseasca pur- si -simplu un loc de munca onorabil,pe masura studiilor sale,numai pentru ca are un aspect fizic si nu altul ???

Am cunoscut odata o persoana care desi avea o buna educatie,si era o persoana inteligenta, totusi nu isi gasea de lucru mai niciunde,si se vaieta din pricina asta !
Era o domnisoara foarte de treaba si la locul ei,insa ( ce sa faci ?!) avea un aspect fizic eufemistic spus,modest !
Cum ar fi putut sa se angajeze la o banca ? Sau functionara ,la o institutie ? Nici macar la un aprozar, nu cred ca avea ...sanse ! Si nu pt, ca nu ar fi fost capabila, ci pentru ca "concurentele" ce se prezentau la interviu,stateau infinit mult mai bine la un singur capitol: aratau mai bine !!!
Sad but true !

Parca in regimul capitalist se pune mai mult accentul pe aspectul fizic, in detrimentul celui sufletesc-intelectual ! Fenomen,care in regimul socialist,era, dupa parerea mea, mult mai atenuat !

Intelepciunea incepe doar atunci cand realizam ca functionam ca niste mici robotei.

Toate "originalitatile" noastre sunt simple subrutine.

Chiar si acest zambet...

Foarte bun sfatul tau Ekaterina. Rezolvarea/schimbarea nu o poate face decat ea, insa acel drum anevoios al schimbarii poate fi mult usurat de ajutorul duhovnicului si al unui specialist psihoterapeut/psiholog care sa o ajute sa se vada pe ea si sa interactioneze armonios emotional cu ceilalti fara ca interactiunile ei sa fie intoxicate de urmarile (bagajul) traumei ei emotionale.

Nimeni n-a zis ca plecatul din mediul acela nociv va rezolva ca prin minune toate problemele, dar e un prim pas necesar.

Chiar dacă sînteți frați, tu și fratele tău sînteți diferiți. Tatăl vostru probabil comunică mai ușor cu el. Și mie mi se întîmplă să nu pot lega două vorbe cu anumite persoane, niciodată, pe cînd cu alte persoane comunic ușor, fără dificultăți.

Fostul meu duhovnic era ceva una din persoanele cu care nu mă simțeam în largul meu. M-am tot spovedit la el cîțiva ani, pînă cînd Dumnezeu mi-a scos în cale un preot care mi s-a potrivit mai bine și care e duhovnicul meu acum.

Roagă-te Lui Dumnezeu să-ți trimită pe cineva care să te ajute. Fie că e preot sau psiholog sau un simplu prieten.