Vă rog să îmi scrieţi pe privat dacă doriţi să vă împărtăşesc unele lucruri, între nişte limite.
Voi fi, astfel, ceva mai amabil...:)
Ca fost angajat al unei instituţii, chiar dacă nu aduc informaţii confidenţiale, nu cred că se cuvine să ofer neglijent anumite date, în public, sper să înţelegeţi.

Accentul pe care îl voiam în postarea precedentă se referă la părinţi, la aproape toţi părinţii lumii, iar nu la DGASPC.
(Am eu gâlceava mea cu părinţii, de vreo 20 de ani, pe linia responsabilităţii, a iubirii şi a abilităţilor unui părinte bun - deformaţie profesională, deh!...)

Remarc că Horaţiu Miron se află într-o stare profundă de înşelare.

Un cuplu de homosexuali, bărbaţi sau femei, nu sunt şi nu formează o familie.

Asta - una la mână.
Mie, însă, îmi pare cel puţin la fel de gravă şi prejudecata că orice familie e mai bună decât un orfelinat.
Îmi amintesc de un băieţel de vreo 10 ani, din Crângaşi, pe care tatăl lui, în prezenţa întregii familii (destul de numeroase, dealtfel, mulţi copii) îl lega de un pom şi îl bătea cu un lanţ de fier, pentru că seara nu aducea suficienţi bani din cerşit, să mai bea şi tăicuţa o bere bună, că se săturase de zeama de corcoduşe de peste an...
Acest copil şi mulţi, mulţi alţii, cu sutele şi miile în România noastră contimporană, îl contrazic pe forumistul nostru.
Să binevoiască să se certe cu ei şi, dacă voieşte, să îi convingă că e mai bine legat de pom şi bătut cu lanţu, decât în căminul pentru copii abuzaţi, orfani ş.a.m.d.
Unde nu e chiar sânul lui Avraam, ce-i drept, dar nici ca "acasă" nu este, slavă Domnului!

Cred că aşa stau lucrurile, însă subiectul firului de discuţie este totuşi altul şi cred că este bine să ne concentrăm pe el. Vedem bine că propaganda unor astfel de fărădelegi este din ce în ce mai susţinută de forţe oculte, satanice, puternice şi nu ştiu de ce am senzaţia că clericaliştii din BOR îi vor lăsa din nou pe români să lupte de unii singuri, să se descurce cum ştiu ei mai bine pe cont propriu, în niciun caz în vreo comuniune eclezială. Sper să nu se întâmple aşa, dar văzând cum arată istoria BOR, mai mult sau mai puţin recentă, putem să ne aşteptăm la orice, deşi, am spus, sper ca lucrurile să nu stea aşa. Oricum BOR şi-a pierdut foarte mult din credibilitate, sau dintr-un alt punct de vedere doar a ajuns la nişte cote puţin mai realiste decât spuneau imaginile propagandistice şi mincinoase din trecut.

Biserica noastra ortodoxa a inceput sa fie fara atitudine de mai mult timp si noi asa zisii credinciosi nu am ajutat cu nimic la asta desi se zice ca am fi un popor de crestini,problema copiilor orfani si a celor maltratati,terorizati de parinti este o boala a sistemului social bolnav din care facem parte si la care participam cu totii si pe care il imbolnavim zilnic prin actiunile noastre ca sa nu mai zic prin neactiunile noastre(asa vad eu adevarul iertare daca gresesc).
Problema Romaniei este mult mai profunda si mai generalizata,ma gindesc cu frica si ma apuca groaza cind ma gindesc la problemele acestei tari care nu are nici un domeniu fara probleme,care are un popor care este inert si fara actiune pt.care legile sunt facute doar pt. a fi incalcate inclusiv cele 10 porunci pe care unii dintre noi avem curajul de a le subintelege si modela dupa placerea nostra,un popor care are peste 75% din populatie la limita subzistentei(si ni se pare ca suntem milosi cind dam 5 lei pomana sau o paine unui necajit),un popor crestin cu o Biserica care accepta tot ce i se ordona(politic si financiar),noroc ca avem manastirile si o mana de adevarati credinciosi prin ele si cei citiva pustnici care se roaga pt.noi si se mai lupta cu mai marii B.O.care va fi nevoita sa accepte si homosexualii si toate aberatiile care se pot imagina,numai pt.a construi ce au ei de construit(o sa ne mantuim contra cost toti la Catedrala Nemuririi Neamului sau cum so chema).
Sa inchei in topicul acestui thread,eu cred ca homosexualii vor fi acceptati si vor avea drepturi depline inclusiv sa adopte copii,peste un timp vor fi acceptati si casatoriti si de B.O.,,care nu va putea incalca drepturile omului''(sper sincer sa nu fie asa!)dar cam incolo se indrepta(parerea mea imi cer iertare sper sa gresesc),noi,,poporul'' vom face galagie pe forumuri, vom stringe semnaturi, citiva vom iesi in strada degeaba cum am mai iesit(ex cind il dadea strada jos pe basescu si 99,99% privea la televizor dar ,,erau'' cu sufletul linga cei din strada ca de au locuri de munca au copii au familii si iresponsabilii din strada nu,ei erau cei,,responsabili'') si apoi vom accepta tacit tot ce ne vor impune cei ce au de impus.
Sa ne ierte Dumnezeu greselile si prostia noastra sa fim mai retinuti si sa ne rugam macar pt.poporul asta amarit si incercat!

Domnule Dan-Constantin, nu avem de unde să ştim dacă lucrurile vor sta catastrofal. Suntem într-o bătălie, pe care o putem câştiga sau pierde; nu este bine să gândiţi că deja am pierdut războiul, şi mai ales nu este creştinească această lipsă de speranţă. Totul se joacă în acest caz şi putem sau nu să izbândim. Însă suntem într-o situaţie în care lucrurile depind foarte mult de noi, de ce se întâmplă în interiorul României, nu este o situaţie în care adversarul să fie într-o poziţie extrem de favorabilă şi faţă de care să nu putem riposta.

Este adevărat ceea ce spuneţi, faptul că nu există solidaritate între români, faptul că societatea s-a atomizat atât de mult, faptul că marea majoritate a celor care au o situaţie nu se solidarizează cu ceilalţi care văd fărădelegile reale sau potenţiale, şi deci faptul că nu există o luptă comună împotriva potrivniciilor, faptul că Biserica nu mobilizează oamenii etc.

Cred că astea sunt învăţăminte, şi poate trebuia să învăţăm şi noi ceva de la Lenin, şi anume lupta pentru putere, valoarea pe care o are puterea, şi în special aici puterea politică. Prin urmare de noi depinde să ne organizăm în partide, asociaţii între care să existe unitate, iar nu să aşteptăm să ne facă duşmanii străini sau de interior partide. Şi alt învăţământ este că, dacă credem că avem ceva cu adevărat de spus pe lumea asta, ceva mântuitor, ori să mergem noi să încercăm să ajungem între clericii Bisericii, ori să luptăm, în special în grup şi mai ales la nivel de idei, pentru ca clericii să încline în favoarea adevărului şi a dreptăţii, iar nu în favoarea tăcerii, compromisurilor etc. Ce să mai aşteptăm de la alţii? Numai de la Dumnezeu mai putem aştepta biruinţă şi numai de la conlucrarea noastră cu Dumnezeu!

Total de acord- ar trebui ca romanii sa fie mai uniti in fata acestei propagande pentru lucrurile total anormale , care nu sunt nicidecum "drepturile omului" ci viciile omului!
Iar in ceea ce priveste strict subiectul topicului, ma pronunt categoric impotriva adoptarii de copii de catre asa-zisele "familii" sau "cupluri" de homosexuali sau lesbiene! Acelea nu sunt "familii" sau "cupluri", ci doar niste oameni cu grave tulburari de comportament, ce au nevoie de ajutor medical si psihologic de specialitate.
Ca ei vor sau nu sa constientizeze acest lucru, din punct de vedere a statului, e treaba lor! Insa daca nu vor sa se indrepte si sa adopte o atitudine normala si o viata sexuala normala (adica heterosexuala) , atunci sa nu aiba pretentia a fi tratati ca oameni normali din partea statului, cand e vorba de aspecte ale vietii de familie (casatorie, adoptie, etc)!
In privinta altor aspecte ale vietii sociale (incadrarea in munca- cu exceptia acelor locuri de munca unde implica educarea copiilor sau alte aspecte a formarii morale: de exemplul chiar daca e homosexual poate fi un bun sofer sau strungar, insa nicioadata nu va putea fi un bun profesor sau asistent social, dreptul de a vota, accesul la asistenta medicala , educatie sau servicii publice, etc) bineinteles ca trebuie sa fie tratati ca si restul cetatenilor.