Frumos raspuns!
Acum asi indrazni sa te intreb inca ceva, fara rautate - imi raspunzi sau nu, cum vrei tu - dar asi dori un raspuns din inima si nu intelectual, pe thred sau privat.
Ce pasi ai facut in acest sens?

corect, mi se parea mai simpatic vechiul papa decat fostul cardinal Ratzinger de acum.
Si Teoctist fata de PS Daniel.

Apropo, daca te faci papa din cardinal(in fine, oricum trebuie sa fii cardinal ca sa ajungi papa), mai esti cardinal(adica acum esti un fel de cardinal-sef sau ai iesit din sistemul ierarhic bisericesc si esti cu totul altceva)?

Eu am fost multi ani ortodox. Dar, cercetand mai atent trecutul si prezentul Bisericii (Bisericilor) Ortodoxe, mi-am dat seama ca nu poate fi Biserica lui Cristos. Dar care ar putea fi ? Care este acea Biserica ce a invatat neamurile ? Care a dus Evanghelia "pana la marginile pamantului" ? Care este una in credinta si in guvernare, ca se se implineasca rugaciunea din gradina Getsimani in care Domnul s-a rugat pentru Petru ? Si asa am aflat ca exista in Romania o Biserica in care toti episcopii, fara nicio exceptie, au preferat tortura, inchisoarea si moartea decat sa se rupa de Roma. Aruncati in puscarii, cu mitropolitul lor in frunte, in locul lor Roma a numit alti 6 episcopi. Ce s-a intamplat cu ei ? Acelasi lucru: toti au raspuns avansurilor dusmanilor lui Dumnezeu si ai Bisericii: "credinta noastra este viata noastra". "Mai bine murim decat sa ne rupem de Papa".
"Ei bine", mi-am raspuns, amintindu-mi de primii zece papi, care au suferit moartea din iubire pentru Domnul. "Ei bine, o Biserica ce are asemenea episcopi, in vremurile noastre ca si la inceput, aceea ar putea fi Biserica lui Cristos". Iar aceasta legatura cu Papa, la care 12 episcopi au tinut mai mult decat la viata lor, in afara de cazul in care au fost 12 sonati, inseamna ca este ceva foarte important. Mai important decat insasi viata. Dar ce anume ar putea fi mai important decat viata in trup ? Un singur lucru: viata vesnica. Prin urmare, comuniunea cu Papa are mare importanta pentru viata de veci, fiindca numai astfel poti avea semnul vizibil ca esti in comuniune cu Cristos, datatorul de viata.

Treptat, convingerea mi s-a intarit. Treptat, am vazut ca tot ce fusesem invatat, ca ortodox, despre Biserica Catolica este eroare, minciuna si fals. Treptat, m-am convins si ca "Isus" scris cu un singur "I" nu inseamna "magar", si ca Sfintii Parinti spun ca Sf Duh purcede de la Tatal si de la Fiul, si ca Dumnezeu nu poate binecuvanta divortul si recasatorirea, si ca in specia Painii nu poate fi numai Sf Trup lipsit de sange, etc, etc. Toate acestea, si inca multe altele, care ma facusera mai invartosat si mai anticatolic decat media celor de pe forum, au cazut ca un castel de carti de joc de cand Dumnezeu a binevoit sa-mi ia solzii de pe ochi. Cat de mult L-as dezamagi daca darul credintei si darul descoperirii Bisericii intemeiate de dreapta Lui, eu I l-as arunca in fata !

Mie Daniel mi se pare superior ca discurs si prezenta in media. Adica, pana la urma, mai simpatic.

Daca esti papa nu mai esti cardinal. Esti episcop, episcopul Romei, dar nu cardinal. A fi cardinal este o functie: aceea de sfatuitor si emisar al Papei, cam asa cum sunt ingerii din corul Tronurilor fata de Cristos. Ceilalti episcopi sunt asemenea ingerilor din celelalte coruri (am vazut un serafim brodat si pe kamilafkion-ul mitropolitilor ortodocsi). In preotul meu paroh vad un inger gardian, care ma ajuta sa nu cad, iar daca, totusi, o patesc ma ajuta sa ma ridic.

Dacă acesta este argumentul dumneavoastră pentru depistarea Bisericii celei adevărate, mă întreb de ce nu v-au convins miile de întemnițați și sutele de martiri români care au refuzat, anterior, unirea cu Roma, tocmai pentru a nu trăda dreapta credință și Biserica lui Hristos.

Subzistă în mod deplin? Asta a cui învăţătură este? A acelora care, ascultând de Vicleanul cum seamănă dezorientare se luptă împotriva Bisericii din interiorul ei, domnule Mihnea "Non sum dignus" Dragomir?
http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...6f95832#p80520

Ca să ne lămurim mai bine Biserica Catolică este atacată din interiorul ei de către cei de după Vatican II şi de cei care au adoptat Vatican II? Adică de către Paul VI, Ioan Paul II şi Benedict XVI, şi cei împreună cu dânşii? Adică alţii decât tradiţionaliştii faţă de care simpatizaţi, anume SSPX-iştii sau lefevriştii? Dacă aceia sunt cei care atacă Biserica Catolică din interior, şi mai mult de la "butoane" adică de la putere şi chiar de la vârful puterii adică de la papi (şi cei în "comuniune" cu dânşii), dumneata ce predici aici, domnule Mihnea?

"Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19, 3-9)

Deci iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al adulterului, Hristos a permis divorţul ("cartea de despărţire") şi implicit şi recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de Însuşi Hristos, cel care divorţează de soţia lui (şi probabil că şi reciproca este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu soţia) nu comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte era unit în căsătorie. Şi având dreptul să se despartă şi să fie neunit are în mod implicit şi dreptul de a se recăsători, pentru că el nu mai este unit cu femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar Hristos specifică clar acest lucru.

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce Dumnezeu unise.

Asta am mai lămurit-o, chiar dacă nu ştiu documente ale Bisericii Ortodoxe care să fi pretins ceea ce dumneata prezinţi. Însă la Sinodul de la Constantinopol de la 1727, chiar dacă a fost sub anumite influenţe occidentale, s-a spus că Hristos este prezent atât în Sfânta Pâine cât şi în Sfântul Potir, dar că împărtăşirea în Biserica Ortodoxă urmează tradiţiile generale antice ale Bisericii, iar nu o inovaţie occidentală (practica generalizată).

Aveţi cumva vreo dovadă că aţi fost mai învârtoşat şi mai anticatolic decât media celor de pe forum, sau asta este doar aşa pentru impresia artistică, sau stilistică?

Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei. Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. (Apocalipsa 21, 2.10.14)

Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos. (Efeseni 2, 19-20)

Despre conciliul doi ce ne puteti relata?

Lefebvre (fondatorul FSSPX sau SSPX, care este considerată o grupare schismatică în catolicism) susţinea că anumite aspecte, nu ştiu dacă sigur între sinodul Vatican II, ale acelui sinod sunt făcătura Masoneriei care a penetrat până la vârfurile Bisericii Romane şi care vrea să distrugă Biserica Papală, Romano-Catolică din interior prin infiltrare şi luarea puterii. Nu ştiu dacă şi domnul Mihnea crede aceste lucruri, dar are simpatii lefevriste, recomandându-se ca un catolic tradiţionalist. Însă după cum se vede are credinţa unei lucrări a Vicleanului chiar în interiorul Bisericii Romano-Catolice, această lucrare despre care crede domnul Mihnea şi alţi tradiţionalişti apărând în sânul Bisericii Romane după Sinodul Vatican II sau mai bine spus odată cu acesta. Prin această lucrare ei văd cum biserica papală este atacată din interiorul ei, însă ar fi de spus că aceste atacuri sunt fie pornite, fie chiar şi numai tolerate de ierarhia romano-catolică şi de papii post-conciliari.

Biserica a fost mereu atacata de Adversar, care si-a ales mereu unelte, din afara eu, dar si din interiorul ei, uneori la nivel de episcopi. Primul episcop catolic care s-a facut unealta Vicleanului sapand Biserica din interior a fost Iuda Iscarioteanul.

Pe de alta parte, avem promisiunea facuta de Domnul nostru, atunci cand a anuntat public ca va cladi Biserica Sa pe Petru: "nici portile iadului nu o vor birui". Iar noi credem in fagaduintele Domnului nostru.