Iisus s-a numit pe sine atat cu denumirea de Fiu al Omului cat si de Fiu al lui Dumnezeu. Iar ca om a murit pe cruce. Ca Dumnezeu nu avea cum sa moara. Acum daca vin unii si contesta nu numai ceea ce Iisus a facut si a zis, dar inclusiv evidenta: Dumnezeu nu putea muri iar Iisus a murit pe cruce, asta nu inseamna ca ulterior noi ne putem permite sa mai introducem cu de la noi putere si altele, de exemplu dogma care i-a divizat pe ortodocsii rasariteni de cei orientali. Asta este doar un exemplu, dar sunt mai multe. Toate diviziunile dintre crestini sunt pe cauze dogmatice nebiblice ci "revelate" ulterior. Cu o exceptie: Martorii lui Iehova unde cauza este in chiar modificarea bibliei, deci acestia ies din start din discutie fiind eretici puri ca si musulmanii dealtfel.

Asta nu schimba insa faptul ca Dumnezeu este iubire si dreptate, ca atare a-l iubi pe Dumnezeu nu inseamna a spune: "Dumnezeu te iubesc pentru ca eu stiu ca tu esti Trinitate si etc. etc" ci a-l iubi pe Dumnezeu inseamna ceea ce Dumnezeu insusi a spus: a-l iubi pe aproapele si a lucra dreptatea in viata proprie. Tocmai iubitorii de dogmatism exagerat in defavoarea iubirii persoanelor sunt iubiristii adevarati, iar dogmatismul devine astfel idolatrie pentru ca este iubit pentru el insusi crezandu-se ca se iubeste Dumnezeu...

Evanghelia trebuie cunoscuta pentru a scapa de Judecata si a ajunge astfel in Imparatie mai repede. Asta insa nu inseamna ca cei care nu au avut sansa cunoasterii ei nu mai au nici o sansa. Dumnezeu este iubire si atata timp cat se practica iubirea totul este ok. Si de fapt cei care practica iubirea n-au nici o grija...

Pentru mine, Dogmatica nu este o disciplina care prezinta si ordoneaza/comenteaza/teoretizeaza scorneli omenesti. Intrucat dogmele de care "stralucesc sfintii", cum cantam la un acatist, nu sunt creatii ale mintilor omenesti (cum nu mai obosesc sa ne tot sugereze rau-voitorii). Ci revelatii dumnezeiesti, evident cu temeiul (pentru noi cautatorii unui Testament, iar nu ca izvor, caci Izvorul e Unul Intreit) in Predanie si Scriptura.
Predania nu a facut decat, mai intai, sa fixeze aceste dogme (adevaruri revelate, eterne, fixe, imuabile) in scris si in alte forme comunicabile in istoria Bisericii.
Apoi sa le dezvolte anumite laturi, prin ceea ce a fost trait de Sfintii Parinti si adus la expresie deplina in Sinoadele Ecumenice.
Exista o continuitate (si dezvoltare) deplina a revelatiei Dumnezeiesti, fixata (partial) in Scriptura de catre Sfanta Traditie a Bisericii, inlauntrul tainei dogmelor.
Dogmele sunt, pentru mine, in primul rand taina vietuirii sfinte a Parintilor in Duhul Revelatiei, in Duhul Evangheliei.
Ca urmare, consider ca orice atingere cu gandul, cu vorba sau in orice alt mod a dogmelor, nu reprezinta altceva decat un act grav de cadere a (pseudo)crestinului inaintea lui Dumnezeu. (Pacat de moarte? Hula? Nu ma pricep sa nuantez si nu-i menirea mea...)
Aceasta si nu alta este convingerea pe care o nutresc deocamdata in privinta dogmelor si a Dogmaticii.
Cuvant Dumnezeiesc, trait si dezvoltat de sfintii lui Dumnezeu in Istoria Bisericii, in Predanie, pentru ca noi acestia, de ieri de azi dintotdeauna, sa avem mereu un reper, sa nu ratacim in noaptea preumblarilor noastre. Ci sa ajungem, la bun sfarsit, Acasa. Spre Slava lui Dumnezeu, in veci!

De obicei se intampla asta la cei ce nu au si o baza minima teologica. Citeam de exemplu de doi artisti atrasi de grupul de la Pucioasa, Noul Ierusalim, care abia deveniti credinciosi nu aveau si o invatatura la baza.
Dogma in principal e ceea ce s-a hotarat la sinoade, dar si toata revelatia, in general e condensata in catehism. Un articol al lui IPS. Antonie Plamadeala, despre dogma, teologumena si parere teologica: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ice-68826.html

Idolatria inseamna ruperea legaturii cu Dumnezeu, inchinarea la ingerii cazuti si stabilirea unei legaturi cu acestia. La fel si erezia, considerata sora mai mica a idolatriei, tot ruperea legaturii cu Dumnezeu inseamna. Nu e doar ceva incomplet, e ceva total incomplet. Adam si oamenii au fost creati pentru a fi in legatura cu Dumnezeu, e o stare anormala, degradata, viata rupta de Dumnezeu. Asta incearca ingerul cazut prin idolatrie si erezie, sa il rupa pe om de Dumnezeu. Faptele bune sunt un mijloc, nu un scop, tu il faci un scop in sine. Faptele bune nu sunt de ajuns, nu ne mantuim doar prin fapte bune, altfel era simplu, aveam o lista de fapte ce trebuie facute de-a lungul vietii si la sfarsit stiam ca eram mantuiti sau nu.
Chiar si protestantii spun, mantuirea ne-a venit prin har, dat noua gratis. puteau sa faca oamenii zeci de fapte bune, ca nu puteau primi har. El ne-a fost dat la Cincizecime. Din cauza caderii lui Adam oamneii nu mai puteau sa faca decat partial fapte bune, nu puteau sa fie ca Adam inainte de cadere.
Asadar fapte bune sunt fapte bune, chiar daca le face un ateu. Nu are sens sa ne contrazicem pe ceva ce sustinem amandoi, doar toti sunt de acord cu faptele bune. Iar intre fapte cea mai buna fapta e considerata rugaciunea (ca sa nu se inteleaga gresit, nu am spus ca e singura fapta buna).

Nu cred ca ai inteles si le confunzi, rusii nu au spus ca odata cu ei a aparut ortodoxia. Protestantii, sau o parte din ei, spun ca dupa Apostoli, sau dupa sec. IV, crestinii au intrat in deriva si odata cu ei s-a redescoperit credinta. iar asta intra in contradictie cu faptul ca Biserica nu se va inclina, deci niciodata, nici in cei 2000 de ani pana acum. Ei nu spun ca sunt la fel ca pana acum si au credinta ortodoxa si ei, ci ca ei au descoperit adevarul crestin complet.
Apoi vazand ca mai sunt si altii, a aparut un protestantism liberal, pe care il sustii si tu, ca pana la urma nu are importanta dogma, ci trairea. O mica fractiune a protestantilor a ajuns sa exporte bazaconia lor si la altii, la fel cum s-a intamplat cu micul cult al penticostalilor (la inceput), care au adus in toate cultele miscarea carismatica. Tu nu ai citit pana acum ca neoprotestantilor li se reproseaza (nu doar de ortodocsi) ca nu au continuitate apostolica? Nu stiu de ce spui ca doar eu spun asta.

Excelent, sora! Ai surprins esenta esentei!

Si asa ajungem la lucruri ce tin de dogmatica.

Ce inseamna moartea? Despartirea trupului de suflet. Moarte nu inseamna suprimare. Hristos a fost om si Dumnezeu si cele doua firi au fost nedespartite. Au fost nedespartite si in momentul "desprinderii" trupului de suflet. Tocmai jertfa pe cruce si prezenta si a firii dumnezeesti pe cruce ne-a mantuit pe noi.

Ps1: Hristos a spus si despre noi ca putem fi fii ai lui Dumnzeu, iar asta nu ne face dupa fire dumnezei.

Ps2: Deci nu invataturile si dogmele au despartit crestinismul, ci mandria si egoismul. Invataturile nu au fost inventate, ci comunicate de Hristos si revelate de Duhul Sfant. Despartirea a survenit ca urmare a schimbarii lor de catre unii.

Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !:18::6:

Inteleg....interesanta asertiune...
Oricum, eu fiind cu mult mai mult Solarian decat Colon (ca sa folosesc o figura de stil din SF-ul asimovian drag mie, care in acest caz e partial suprapusa realitatii), nu prea pot fi manipulat de nimeni, nici macar de cineva care are la dispozitie magnetismul emotional feminin. Puteti fi pe pace: tumultul meu de cautator si "eretic ca vocatie", cum m-a numit un prieten, speriat de imensa mea libertate conceptuala si de atitudini in raport cu Ekklesia, este si va ramane singura sursa de impuls-spre-scepticism: nimeni nu ma poate manipula. Si cred ca fratele Iustin, desi extrem de diferit conceptual {si nu numai} de mine, ii este alaturi din ratiuni de convergenta ideatica in exclusivitate, ca si mine, de altfel. Chiar admir gandirea sorei Adriana, si o gasesc, pana la un punct, convergenta celei pe care, din mila lui Dumnezeu si a Preasfintei Fecioare, o am ca talant de lucrat si inmultit. Vietile particulare, sau afinitatile, de orice fel, ale fratilor/surorilor de pe forum sau de oriunde nu sunt in topul curiozitatilor mele.
P. S. In cu totul alta ordine de idei, Sfantul Mucenic Mercurie m-a fascinat dintotdeauna. Sincer, ma gandesc ca nimicirea imparatului Julianus Apostata de catre el este o preinchipuire a nimicirii lui Anti de catre Domnul, la finele veacurilor. As dori sa scriu ceva despre aceasta, cu slabele mele puteri, si sa imi spuneti parerea dvs., daca gasiti cu cale. Va multumesc.

Cand spui cu atata convingere ca nimeni nu te poate manipula , l-ai uitat pe specialistul manipularii , diavolul , caci el lucreaza peste tot , si mai nou acum si in spatiul virtual !
Draga frate , te invit sa scri cu mult drag aici :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=3122