@99: dar pe dumneatale cin' te-a invitat pe topicul ăsta? Eşti cumva ortodox andârcavăr la adventişti şi-i subminezi din interior? :39:

Pe topicul acesta se intră doar pe bază de invitaţie? Scuze, n-am văzut bodigarzii de la intrare!

Am pus şi eu o întrebare privitoare la VT, n-am dat cu paru'. Că despre VT veni vorba, să nu-mi spuneţi că şi acesta e patrimoniu al Bisericii Ortodoxe...

Stiu ca acum nu sunt foarte consecvent si ca incalc tocmai ce am propus eu, dar... Da stiti ca inclusiv in VT exista Traditia. Aici Hristos Hristos vorbea despre Lege indiferent ca este vorba despre Scriptura sau Traditie. Si sa citim in context sa vedem daca este vorba despre o traditie lumeasca sau despre Tratitia ce include si legea.
" 38 Aţi auzit că s'a spus: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte;
39 Eu însă vă spun: Nu staţi împotriva celui rău j; iar celui ce te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt.
40 Celui ce vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i lui şi cămaşa.
41 Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
42 Celui care cere de la tine, dă-i; şi celui ce vrea să se împrumute de la tine, nu-i întoarce spatele.
43 Aţi auzit că s'a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe vrăjmaşul tău; "
Daca foloseste aceeasi exprimare ca la citatul din Lege nu inseamna ca este aceeasi sursa?

In plus, daca tot ne jucam cu asa ceva unde este profetia asta? "Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema."

Bun, dacă susţineţi că sursa e Legea, indicaţi-mi vă rog unde scrie în Lege asta.

Există o explicaţie (ba chiar două) şi pentru problema pusă de dvs., nu vreau să deviem de la subiect. Vă atrag doar atenţia că spre deosebire de profeţia în cauză, Legea e clar scrisă în VT (nu degeaba secţiunii respective i se spune chiar Torah-Legea), existând tot acolo şi comentarii la textul Legii. Deci încă o dată, unde apare în textul Legii o atare prevedere de a "urî pe vrăjmaş"?

Este la fel de posibil sa fi fost o trimitere la Psalmul 138,21-22: ,,Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani."

Domnul Lucian,as aprecia daca mi-ati face o referire la aceste versete!

La ce va referiti?

Sincera sa fiu n-am inteles mesajul initial.
Ce se doreste cu acest topic?
Pe de alta parte intrebarea este f.indreptatita, mai ales celor ortodocsi.
Chiar asa? In fond de ce suntem ortodocsi?

Raspunsul meu:
1. Pentru ca in credinta asta am fost nascuta si botezata.
Deci credinta nu ne-o alegem noi, ci ni se da automat.
Lucrul asta este valabil si pentru ceilalti de alte credinte.
Nimeni nu are nici o vina pentru credinta in care s-a nascut si a fost botezat.
Raspunzatori pentru credinta lor sunt numai aceia care si-au ales-o mai tarziu, in deplina cunostinta de cauza.

2. Am ramas in ea si o practicam, pentru ca asa simtim, pentru ca ne este bine cu ea, pentru ca Dumnezeu ne poarta pasii.
Pentru ca aceasta credinta ne spune ceva in suflet.
In afara de actul botezului, fiecare a descoperit tainele credintei mai devreme sau mai tarziu, invatand ce reprezinta ea.
Botezul singur nu este relevant pentru o credinta.
Si lucrurile astea sunt valabile pentru toti, nu numai pentru ortodocsi.
Fiecare practica si iubeste ceea ce a invatat de la parinti, nasi, comunitate.

Putini pot veni cu argumente teologice mai profunde. Si nu vad ce sens au.
Credinta trebuie sa se nasca si sa fie purtata in suflet si nu in minte (carti).
Si de aceea fiecare o traieste asa cum simte si poate.
Credinta nu poate fi comandata, fortata, inoculata etc.

De aceea eu nu pot sa raspund ca sunt ortodoxa pentru ca asa scrie in cartea cutare, in citatul cutare, de monahul cutare, sau lucruri exagerate ca ("nebun pentru Dumnezeu" si alte cele).

De ce unii oameni isi schimba credinta? Nu stiu.
As spune ca indiferent de directie, ei nu s-au (mai) simtit bine in credinta lor initiala. Poate ca au exeperimentat-o pe cea noua si le-a placut mai mult, s-au simtit mai bine in ea.
Si nimeni nu poate fi condamnat daca alege alt drum.
"Vina" este in acest caz si a celor care au facut ca el sa nu se simta bine acolo unde a fost crescut si botezat.

Imi amintesc de pilda cu semintele. Depinde mult si de terenul in care au fost aruncate, dar si de samanta si de modul in care este ingrijita planta, de conditiile ce ii sunt oferite.
In cazul nostru samanta este ortodoxia si ea nu este rea niciodata (poate numai cand este exagerata).
Samanta este aruncata la botez. Terenul nu-l stim, caci nu stim cum este pruncul si cum va fi.
Dar daca doar se arunca samanta si gata, am lasat-o acolo in plata ei, are sanse putine sa se dezvolte frumos si sanatos.
Daca insa este iubita, ingrijita, plivita, stropita de cei in drept, atunci are sanse multe. Si cei in drept sunt: preotul, nasii, familia, comunitatea.

Raspunsul dvs a explicat perfect ce se doreste prin acest topic. Nu sunt de acord cu parerea dvs, dar e de inteles. Eu am o parere, dvs aveti o parere. Nu e obligatoriu ca ele sa coincida. Sintetizand raspunsul dvs, sunteti ortodoxa printr-o conjunctura si nu pentru ca ati crede ca ortodoxia este dreapata credinta si singura cale spre mantuire. Si ramaneti ortodoxa doar pentru ca va da o stare de bine. Daca ati fi fost nascuta budhista si ati fi simtit aceeasi stare de bine nu ati fi simtit nevoia sa cautati. Nu v-ati fi pus intrebari. De fapt asta e credinta fara intrebari si cautari. Exista si astfel de motive.
Dar, pentru cei care nu sunt ortodocsi din acest motiv, care este acela? Asta este de fapt intrebarea.

E bine ca ne respectam opiniile.
Ba tocmai ca-mi pun si eu intrebari si caut sa aflu, sa inteleg, compar.
Dar probabil ca eu imi pun altfel de intrebari decat altii.
Pentru mine credinta inseamna (si) altceva in afara de carti si reguli. Iseamna si Om. In general vad ca se doreste a uita omul in credinta.

Daca eram catolica, sau buddhista probabil ca gandeam la fel. E religia pe care am primit-o si daca ma simt bine in ea si o pot trai, atunci e bine.

Eu nu pot sa vin acum sa condamn oamenii pentru credinta lor, ca n-au vina, sau sa ma grozavesc ce buna sunt eu ca sunt ortodoxa, sau ca ortodoxia este singura credinta buna si etc.

Cateodata ajung si eu la limitele mele de rabdare si intelegere si imi vin sa plec si sa las ce este rau in credinta mea, ce imi face rau, dar probabil ca altii care fac pasul au niste situatii/stari deosebite.

Pe undeva nu-i inteleg de ce isi lasa credinta, asa cum eu n-as lasa-o pe a mea.
Pe de alta parte daca m-ar intreba acum cineva in ce credinta sa ma boteze, mi-ar fi greu sa raspund, pentru ca eu mi-as dori ortodoxia aia care nu exista (decat in rare cazuri - vezi parintele Galeriu).

Totusi este o diferenta intre a boteza un prunc nestiutor si un adult (mai ales daca a trecut prin anumite experiente).