Omul sfinteste locul...dar si locul conteaza !
 

Privind simplist, cineva ar ajunge la concluziile dumitale. Privind mai în adâncime şi nu cocoţat pe o turlă gotică sau holbându-te la nişte pereti goi si ţâpurind "în limbi" , ai să constati că spiritualitatea ortodoxă nu are nimic de a face cu materialul mai mult decât este îngăduit de Dumnezeu în Treime şi nici mai mult decât este necesar. Spuneau alti useri pe aici că nu este bine sa lasi copiii sau familia si să pleci ca să te rezolvi material, şi le dau dreptate. Sunt atâtea cazuri nefericite de familii destrămate şi suflete curate ucise înainte de a putea să-şi poarte singure de grijă.
Însă "spiritualitatea" de fapt la românul ortodox se cheamă dreapta credinţă şi se manifestă de cele mai multe ori în tăcere şi prin acceptarea condiţiilor materiale precare oferite de conducerile laice trecătoare ale acestui popor ortodox, dar fără a cădea în erezie.
În concluzie, strict la topic, unii se mulţumesc cu mămăliga fie că pot pleca fie că nu pot pleca (pentru că se vede cum migrează românii acum din Italia şi din Spania în nordul Europei, şi nu se ştie dacă toţi s-au "realizat" material; şi dacă s-au realizat de ce nu revin in România? - răspuns : ce să faci în România, frate ?), alţii vor "barbecue" (fără nici o aluzie) .
Nu vreau să polemizez cu nimeni.

Spiritualitatea manifestata in tacere e o inventie a crestinului modern, care vrea sa spuna de fapt ca e crestin desi nu dovedeste asta. Omul spiritual (in sensul de duhovnicesc) va trai credinta la modul practic. Va invata sa munceasca si sa nu mai fure, sa nu-si mai insele nevasta, sa nu mai barfeasca, sa isi respecte semenii si sa nu mai le faca rau, etc. O tara care merge prost e o tara in care credinta este traita prea putin.

"Conducerile laice ale acestui popor ortodox"? Dar suntem condusi de americani sau de japonezi? Nu sunt in conducere tot romanasii nostri, alesi de noi, cei care ne consideram drept credinciosi, de orice religie am fi? Avem conducerea pe care o meritam si care ne seamana foarte bine: vorbe multe si fapte putine.

P.S. Sunt de acord ca nu trebuie sa-ti lasi familia si sa pleci, cel putin nu mai mult de cateva luni. Mai bine ramai si rabdati impreuna decat sa lasi familia fara protectie, spirituala in primul rand. Insa daca se poate pleca cu familia, e ok.

Da. :) :)
Îi cunosc pe mulţi dintre tinerii care scriu pe acel site şi sunt persoane profund credincioase, cu dragoste de Hristos.

"De ce să rânduiască Dumnezeu de două ori același lucru? Acolo unde se naște omul are tot ce-i trebuie pentru măntuirea lui."
Cred că depinde de situaţie... Dacă ar fi fost chiar aşa, Dumnezeu i-ar fi oprit pe monahi să lase totul şi să se retragă în pustiu, nu le-ar fi îngăduit nici misionarilor să plece din ţările lor în locuri străine pentru a propovădui credinţa...
Îmi veţi spune că acestea sunt cazuri excepţionale, pentru că toţi aceştia au plecat din ţările de origine în Numele lui Dumnezeu, din dragoste faţă de El.
Aşa este, dar cred că şi în cazul celor care pleacă dintr-un loc în altul din motive pământeşti, dacă nu-şi abandonează familiile, pot fi încadraţi în descrierea creştinilor din Epistola către Diognet: "Orice ţară străină le e patrie şi orice patrie le e ţară străină".
În privinţa citatului din Iez21, 30, reţin că acele cuvinte profetice au fost rostite în contextul prezicerii despre cucerirea Ierusalimului de către babilonieni. Cred că, în sens istoric, textul se referă la faptul că fiii lui Israel vor suferi consecinţele negative ale păcatelor comise chiar în Ierusalim, atunci când cetatea lor va fi cucerită şi distrusă de către armata lui Nabucodonosor. Care ar fi sensul duhovnicesc al textului? Ar trebui să comparăm mai multe traduceri ale textului, să căutăm şi interpretări ale Sfinţilor Părinţi etc. etc.
În orice caz, tind să cred că, în sens duhovnicesc, textul se referă la faptul că fiecare persoană va fi judecată ţinându-se seama de contextul în care a trăit, de persoanele pe care le-a cunoscut, de mentalitatea vremii sale etc. Mă îndoiesc că textul ne-ar revela locul în care se va desfăşura Judecata de apoi pentru fiecare dintre noi, în sensul că eu voi fi judecată în România, alţii în America... :)
De ce oare Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să părăsească cetatea sa şi să plece în Canaan, o ţară străină pe atunci pentru el? Îmi veţi răspunde că Avraam a avut o vocaţie specială, unică în istorie: aceea de a deveni părintele poporului ales şi, în sens spiritual, al celor ce-i urmează credinţa în Dumnezeul unic în Fiinţă şi întreit în Persoane. Aşa este... şi acest fapt dovedeşte că rămânerea în ţara de baştină nu este obligatorie pentru mântuire. Dacă voia lui Dumnezeu ar fi aceea ca fiecare persoană să trăiască în ţara sa natală indiferent de împrejurări, l-ar fi creat pe Avraam direct în Canaan. :)
Aceasta este opinia mea, este posibil să am dreptate... şi este la fel de posibil să mă înşel. :)

Nu consider ca ramanerea in tara este obligatorie pentru mantuire.
Important este daca locul sau conditiile unde ajungi te indeparteaza sau nu de Dumnezeu.

Unii pleaca din motive financiare, altii pentru un job care te face mai competitiv, pentru conditii mai transparente (inclusiv concursuri corecte) sau fara evaziune fiscala la locul de munca, etc.
Eu am plecat in Olanda cu bursa. Am stat un an in loc de doi pentru ca mi se parea ca acolo nu exista Dumnezeu..bisericile (vreo 3 parca otodoxe) erau departe si limba olandeza nu o stiam asa ca nici in bisericile catolice nu intelegeam nimic...Imi era dor de modul de viata pe care il stiam si care in timp constat ca se modifica.

Evrei11, 8-16:
8.Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.9.Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;10.Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.11.Prin credinţă, şi Sara însăşi a primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise.12.Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi - mulţi "ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării".13.Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători.14.Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei îşi caută lor patrie.15.Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieşiseră, aveau vreme să se întoarcă.16.Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se ruşinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate.

"Nu consider ca ramanerea in tara este obligatorie pentru mantuire."
Da, sunt de acord cu dvs.
"Eu am plecat in Olanda cu bursa. Am stat un an in loc de doi pentru ca mi se parea ca acolo nu exista Dumnezeu..bisericile (vreo 3 parca otodoxe) erau departe si limba olandeza nu o stiam asa ca nici in bisericile catolice nu intelegeam nimic..."
V-aţi întors în ţară din motive duhovniceşti, renunţând la un an de studii. Foarte frumos, impresionant!

Doamne ajută!

Adică ai obosit să-L urmezi smerită pe Hristos?
El a fost nedemn?
Oare prin plecarea în străinătate îmi afirm eu demnitatea de... român, de... creștin, de..., de ce?

Ai exprimat o părere personală și ți-o respect, deși apoi(ca să fii corectă politic) mai spui că s-ar putea să greșești, fără să fii convinsă de eventualitatea asta.

Ar trebui să citești foarte mult din VT ca să înțelegi că robia este un păcat al lui Israel, adică în ”robie”(parabolă) au fost duși cei mai bogați iudei, iar cei săraci au rămas acasă. De ce? Pentru că de robia afacerilor erau vrednici doar cei bogați; ”armata” lui Nabucodonosor era formată din contabili, negociatori, profitori șamd, iar ”cetatea” Ierusalumului este credința în Dumnezeul propovăduit de Moise, iar zidurile acesteia n-au rezistat ”ofertei” lui Nabucodonosor și s-au ”spart”.
Citește Iezechiel cap.17.

La fel ca plecarea în strănătate, topicul de față, unde se pleacă doar pentru lipsuri materiale, nu pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

30. La locul unde ai fost făcut, în ţara unde te-ai născut, te voi judeca; (Iezechiel21,30b)

Bre, bagati bine in capu' lu' voi, si nu mai cracniti in front. Cat ii ziulica di lunga, numa' cu gandu' la ban, numa' maruntele din buzi, ca io vreu aia, vreu ailalta, ala di'ci are si io nu, uiti bre la fritzii istia cum traiesc, vreu si io...s'uite asa trece timpu' pi langa noi bre, fara nici un folos in sufletu' lu' noi.
Bre, mai bine alergi daca pantecu'i usor si nu plin di osanza, basca ca dai si mai ghini la public...:4:

Ce ar trebui sa inteleg de aici? Ca Hristos a fost roman si nu ar fi parasit in veci Romania? Caci apostolii au tot umblat prin tari straine. Si Avraam, si Moise, si Iosif cu fecioara Maria si pruncul, si alti sfinti...
Sau ca Romania este formata din oameni demni, crestini exemplu, etc? :23:

De fapt plecatul din tara sau ramasul in tara nu au nicio legatura cu cat suntem de crestini, ci cu planul lui Dumnezeu pentru fiecare personal. Pe unii Dumnezeu ii cheama in strainatate, pe altiii ii vrea in tara. Iar Dumnezeu are dreptul sa isi diversifice planurile, chiar daca noi nu putem gandi decat intr-o singura directie. Iar cei care ne acuza ca am plecat dupa bani (desi oamenii pot pleca si din alte motive) as vrea sa ii vad cum ar reactiona ei in fata unei oferte de munca in strainatate, cinstita si platita dupa merit.
Am aflat de la un parinte bun ca patriotismul este o calitate, insa nationalismul este un pacat.

Pana la urma de unde invatatura asta cu "Nu plecam din tara ca Dumnezeu e roman!"?