dar Ilie cand l-a inviat pe copilul vaduvei din Sarepta Sidonului cum a procedat? La fel ca si Pavel nu?

Sf.Ap.Pavel nu a constatat ca Eutihie era [deja] viu, ci a spus: "Nu vă tulburaţi, căci sufletul său este în el“.

E o diferenta, nu-i asa?
Sf.Ap.Pavel a spus ca "ceva anume" ce da viata este in Eutihie.
Tu afirmi ca este "suflarea de viata", dar eu asta incerc sa dovedesc ca "suflarea de viata" tine de constitutia fiziologica a omului: avem un aparat respirator format din plamani, laringe, bronhii, etc., avem boli ale aparatului respirator.
In momentul in care Eutihie a murit "suflarea de viata" s-a stins. EUTIHIE MURISE! MURISERA TOATE FUNCTIILE VITALE!

Iar faptul ca Sf.Ap.Pavel s-a aplecat peste Eutihie si l-a luat in brate - dincolo de gestul plin de tandrete al Sf.Ap. - eu il intepretez ca fiind rugaciunea Sf.Ap.Pavel pentru acel tanar.
Vezi, Dumnezeu a facut aceasta minune printr-un om tocmai pentru a inalta comuniunea din adunarea acelei zile, pentru a se preamari lucrurile lui Dumnezeu prin minunea invierii lui Eutihie(adu-ti aminte minunea cu orbul din nastere).

in legatura cu sangele vietilor:
"Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele are în el viaţă şi să nu mănânci viaţa laolaltă cu carnea" (Deuteronom 12:23)
Acum te intreb eu pe tine: Hristos in parabolele sale s-a folosit de SF-uri? De minciuni asa cum sustineti voi despre Sanul lui Avraam, invatatura foarte raspandita in vremea mantuitorului? Vad ca voi adventisatii criticati mereu faptul ca ne folosim de parabolele mantuitorului pentru a ne justifica anumite invataturi. Dar parabolele mantuitorului nu sunt inspirate de viata de zi cu zi a omului? Exista vreo parabola a lui Hristos care sa contina nave spatiale, porti stelare, gauri de vierme, teleportare sau hiper spatiu? Nu cred!

Da, cam la fel. S-a întins peste copil (de trei ori) şi s-a rugat Domnului să-l învie.

E o diferenţă de exprimare, însă ideea e aceeaşi: Eutihie avea din nou viaţă în el. Sunt destule texte în care chiar versiunea ortodoxă traduce [ψυχή] psyche prin viaţă şi nu prin "suflet". Nu mai reiau acele texte, le găseşti pe celelalte două topice de profil.

Nu eu afirm, ci Scriptura. Sufletul uman (deci fiinţa umană întreagă, vie) nu este demiurgică ca să "dea viaţă", aceste este atributul lui Dumnezeu, doar El dă viaţă. Şi o dă prin suflarea de viaţă pe care a pus-o în om încă de la Creaţie (Fac.2,7).

Da, încerci, însă faci tot gafe, căci nu poţi lupta împotriva Cuvântului lui Dumnezeu ca să dovedeşti asta. Aparatul respirator fără "suflarea de viaţă" de la Dumnezeu nu poate face nimic, precum aparatul de respiraţie artificială din Reanimare nu face nimic fără curent.

Altă gafă! Suflarea de viaţă nu "se stinge", ci se întoarce la Cel care a dat-o.

Aici în sfârşit, sunt de acord cu tine.

Înţeleg că vrei să-mi sugerezi "sfinţenia duminicii", dar ai grijă cum foloseşti "sabia" Cuvântului! S-ar putea să te tai singur în ea: Hristos a făcut multe vindecări în ziua sâmbetei.

Acest verset este unul dintre cele de care aminteam mai înainte. În originalul ebraic, în loc de viaţă stă scris nephesh (adică suflet), iar în traducerea Septuaginta stă scris psiche (adică suflet). Tocmai ai demonstrat ce ziceam mai înainte: Eutihie avea viaţă în el!

Noi nu susţinem că S-a folosit de minciuni ori SF-uri, ci de parabole. Iar unele parabole conţin alegorii (precum alegoria cu copacii vorbitori din Jud.), ori povestioare evreeşti (precum povestioara cu sânul lui Avraam).

Nici eu nu afirm ca sufletul este viu prin fiinta sa: sufletul este nemuritor prin harul lui Dumnezeu, asa a vrut Dumnezeu ca sufletul omului sa fie nemuritor. Dar sufletul omului nu este nemuritor prin sine insusi.
Reversul raspunsului tau este, insa, aceeasi problema pe care ai pus-o tu: este cumva "suflarea de viata" - adica suflul plaminilor izvorata de la Insusi Dumnezeu?
Asta inseamna ca suflul respirator izvoraste direct de la Dumnezeu? Nu cumva e o idee putin prea "avantata"?

(As aprecia foarte mult daca ai renunta la sentinte si condamnari de prost gust. Fac din nou apel la o discutie decenta si civilizata. Este chiar atat de greu sa renunti la aceste invective?).

Deci, pana la urma am lamurit ca "suflarea de viata" este ceva ce nu tine de functiile organice ale corpului uman. De acord? Este ceva ce vine de dincolo de capacitatea omului de a se mentine pe sine in viata. Corect?

(Ex.cand un bebelus vine pe lume medicul ii da peste fundulet pentru ca micutul sa-si inceapa respiratia.)

OK!!!
Concluzie: vorbim despre ceva - nu stim ce anume - care se intoarce la Dumnezeu in momentul mortii omului.

Iar ca si caracteristici ale acestui "ceva", ce cunoastem cu siguranta pana acum este ca la moartea omului - fie ea si violenta -, acest ceva urca inapoi la Dumnezeu.
Fara acest "ceva" omul nu poate sa traiasca, mai bine zis sa vietuiasca - ca sa nu existe confuzii.

De acord. Sufletul nu este nemuritor prin sine însuşi şi a fost la început creat nemuritor, însă intervenind păcatul, sufletul a devenit muritor.

Prea "avansată"? Deloc! Toate fiinţele din Univers trăiesc doar prin Dumnezeu. Dacă Dumnezeu Şi-ar retrage suflarea de viaţă din fiinţele omeneşti doar pentru o secundă, acestea ar muri. Nu ştiu ce principiu al vieţii a sădit El în celelalte fiinţe din Univers, dar sunt convins că şi acestea trăiesc doar datorită lui Dumnezeu.

Bănuiesc că ştii ce sunt "invectivele", "sentinţele" şi "condamnările"; nu cred că a fost cazul aici. Putem continua...

Corect. Dar atenţie (dacă cumva încerci să duci mai departe raţionamentul)! Nici această "suflare de viaţă" nu este o entitate conştientă ce şi-ar continua existenţa dincolo de graniţa morţii.

Idem.

Spune-mi, te rog, in ce fel a devenit sufletul muritor daca la moartea omului sufletul acestuia se intoarce la Dumnezeu? Eu nu vad pe acest "traseu" vreo moarte - a se intelege "disparitie", neantizare - a sufletului: sufletul este suflat omului la nastere, iar mai apoi, la moartea omului acesta se intoarce la Dumnezeu? Cand intervine moartea? Cum intervine moartea sufletului?