Nu pot sa cred ca unii numesc aparitiile sfintilor fantome.
Intradevar, am ramas fara replica.

"aparitia" este un sinonim al fantomei=o vedenie
Fantoma=aratarea unui spirit;din context deducem despre ce fantoma este vb, de ce ar avea mereu o conotatie negativa?

... Nu pot sa cred ca apostolul Toma a refuzat sa creada pana n-a pus el insusi mana pe semnele cuielor... Sa fi fost indaradnicie? Sa fi fost lipsa de credinta... Ce sa fi fost oare, din moment ce Toma I-a fost aproape Mantuitorului, intotdeauna, L-a vazut vindecand paralizati si orbi, L-a vazut inviind morti, s-a lasat spalat pe picioare in timp ce li se spunea deschis ca va fi omorat, dar dupa 3 zile va invia... Ce "autoritate" ar trebui sa "ne arate" cheia deslusirii si deosebirii lucrurilor pentru a nu le confunda intre ele. Fantomele au nevoie de ajutorul nostru si de mila noastra; diavolul se foloseste de imprejurari ca sa ne insele, nu sa ne starneasca mila.
Am pus la dispozitie acest link raportandu-ma la acest text:
Afland despre cele in legatura cu casa in care s-a mutat, Angheliki si-a spus in sine: Oare nu cumva turcii au omorat un preot si l-au ingropat in aceasta casa? In acea noapte, un calugar mare la trup i-a aparut in vis si i-a zis: "Angheliki, gandul care ti-a venit este adevarat. Turcii m-au omorat, dar nu m-au ingropat in aceasta casa. Va veni timpul cand vei afla cine sunt, povestea vietii mele şi unde sunt ingropat."
Marea majoritate a istorisirilor despre fantome au exact acelasi sablon. Faptul ca acel calugar era un om induhovnicit se vede din diferenta aparitiilor. El nu se manifesta trantind usi, scartaind podele, ci tamaind. Pentru turci, asta conta mai putin, fiindca tot strigoi, naluca sau fantoma era...

Cred ca din neatentie (sau mai degraba din nestiinta) am spus cu ceva timp in urma ca fantomele au fost niste persoane care au refuzat "sa plece". NU. Nu cunosc motivul pentru care nu au gasit CALEA catre Lumina. Dar noi cei in viata, ii putem inca ajuta sa o gaseasca. Ei singuri nu mai pot...

Sa inteleg ca sfintii Rafail, Irina si Nicolae nu au gasit calea spre Lumina si doar noi am putea sa-i ajutam sa o gaseasca?
Hmmm...
Oamenii aceia au sfarsit ca mucenici, ucisi cu bestialitate de turci, inclusiv micuta Irina, fiica primarului. Cum putem spune asadar despre sfinti ca nu au gasit calea spre lumina?
Mai mult , am citit undeva ca sfintii mucenici trec prin vami ca fulgerul ajungand direct in rai.Asadar care cale sa o gaseasca??

Din absurditatea exprimarii.
Daca ajungi sa spui unui om dn Biserica ca sfintii sunt o fantoma....risti sa pozezi intr-un ciudat, si pe buna dreptate.
Avand in vedere ca unii sfinti(Sf Alexandru si Svir a vazut sfanta Trieme, sf Serafim de Sarov a vazut-o pe Maica Domnului) L-au vazut chiar pe Dumnezeu Insusi putem continua cu absurditatea expresiei...si acestia au vazut fantome? Asta poate din perspectiva ateului sau a altor pagani...dar nu a unui crestin.

Revin la ceea ce am spus adineori. "Aratarile" sunt de doua feluri: cele ale lui Dumnezeu, ale Maicii Sale si ale sfintilor care au un scop precis atunci cande se arata, spre descoperirea unui adevar, spre transmiterea unui mesaj sau intarirea in credinta si aratari dracesti, cu bold scrise, menite sa infricoseze, sa ridice fiori, sa induca in eroare, sa atraga in ratacire...
Varianta de mijloc nu exista. Ma bucur ca Moshu a restabilit afirmatia conform careia spiritele refuza sa mearga la judecata si se invart in locurile in care au trait.Deci devreme ce oamenii merg la judecata, unii ajung in rai si altii in iad, care spirite ramase pe dinafara mai vin ca fantome? Dracii, caci ei au slobozenia de a umbla liber pe pamant ptr a duce pe cati mai multi pe drumul pierzarii. Dracii daca pot lua infatisare si de inger de lumina, de ce nu ar putea sa ia si infatisa sub chipul lui Ion sau a contelui Alexandru si sa se plimbe prin incaperile in care au locuit sau ca cobore scarile sau sa deschida ferestrele?
Bine ar fi sa nu complicam lucrurile simple doar de dragul misterului si a emotiei descoperirii marii taine ce se ascunde in spatele sufletului ratacit...

Asa am inteles si eu citind cartea.....
Si inca ceva: acei sfinti nu s-au aratat oricui, ci celor vrednici si in stare sa inteleaga; s-au lasat vazuti de unii, putini, ca sa fie descoperiti pentru toata lumea si toata lumea sa inteleaga.

Credinta despre fantome este o consecinta a credintei despre nemurirea mortului.

"Iata Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22:12)

"Repartitia" in rai sau iad se va face numai la revenirea Mantuitorului si invierea mortilor.

Văd că vă strângeți ca la pomană tot mai mulți inși suferinzi de handicap metafizic, care confundați creștinismul cu o filozofie legalistă tributară punctului de vedere omenesc. Nici nu e de mirare, de vreme ce în afara Bisericii lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă pe deplin în toată taina ei teandrică, adică divino-umană, de nepătruns și totuși accesibilă gândirii limitate a omului aflat permanent în tensiunea relației cu Creatorul său, între ”deja” și ”nu încă” .
Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Judecata a avut loc și lumea și-a aflat capătul și transfigurarea finală. Să proiectezi asupra realităților dumnezeiești cadrele principale ale percepției omenești, spațialitatea și temporalitatea, este rezultatul speculației filozofice în afara harului care dă naștere mitologiei și altor narațiuni produse de imaginația omenească căzută în kenodoxia pretenției enorme că are o explicație pentru orice.
Necredința evlavioasă caută mereu să acopere distanța cognitivă infinită între om și Dumnezeu cu teorii pe care să-și întemeieze convingerile înfometate de argument. Căutarea dovezilor raționale ale realităților mai presus de fire n-are nicio treabă cu credința dreaptă (ortho-doxă), ci cu orbecăiala tragică a omului căzut care, fiind în afara harului, caută sensul propriei existențe în bolovanul lui Sisif al minții sale. De aici diferența fundamentală între omul bisericesc și omul religios: primul își lărgește mintea mântuită de curiozitate ca să primească Adevărul atât cât poate duce, iar ultimul se chinuie să înghesuie necuprinsul în închisoarea mentală a propriilor prejudecăți. Deosebirea dintre aceștia poate fi ilustrată de diferența dintre dragostea împărtășită și viol.
Ludwig Wittgenstein spunea secolul trecut, pe urmele patristicii grecești, că ”despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”, restul e ”cunoaștere luciferică”, vorba lui Blaga.

As fi interesat,daca doriti si dumneavoastra sa imi povestiti despre intamplarea pe care ati adus-o in discutie aici. Se poate sa ma contactati pe adresa de e-mail: razvan_razvan_flo@yahoo.com, va rog ?

Avem libertatea de a alege doar aici, pe Pamant. Dupa ce adormim, culegem ce am semanat. Dupa "moarte", sufletul nu alege ce face, daca merge sau nu la judecata. Mai nou sufletele oamenilor se numesc fantome? o.O
Nu am gasit nicaieri aceasta invatatura in Biserica, cum ca sufletele oamenilor in loc sa mearga in iad sau in Rai, bantuie pe pamant caci asa vor ele sau ca Dumnezeu nu stie ce sa faca cu ele. Seamana putin cu ideea purgatoriului.