În prealabil postat de WhiteChakra (Post 401421)

Toate sunt bune si frumoase cand iti merge bine, crezi in Dumnezeu si esti sigur ca El e viata, El e adevarul, calea cea dreapta. Insa cand totul se naruie, fie incepi sa refuzi credinta, fie te dai de partea raului, cel putin pentru o vreme, pana cand totul e frumos, apoi esti de partea Lui ..din nou. Acelasi lucru mi se intampla si mie la necaz, cand nimic nu iasa cum vreau eu, deznadejdea ma copleseste complet, ma razvratesc impotriva lui Dumnezeu si mai tot timpul ma bantuie un gand cumplit, ma vad semnand un pact cu diavolul cu propriul meu sange care se scurge din ranile autoprovocate. Mi-as da si sufletul pentru un vis implinit, chiar daca nu am habar si sunt total nepasator de consecinte. De ce sa revin la Dumnezeu cand El nu ma ajuta deloc in privinta asta ? E mult mai simplu sa apelez la diavol, si ce daca iti pierzi sufletul, pana la urma nimeni nu stie cu siguranta cum va fi dupa. Vreau sa stiu cum reusiti (daca reusiti) sa va pastrati credinta intacta indiferent de circumstante ? Eu nu mai rezist de la atatea ganduri rele, sunt foarte stresat si depresiv, ma simt ca un nebun, e un haos total in capul meu.

În prealabil postat de WhiteChakra (Post 401421)

Acelasi lucru mi se intampla si mie la necaz, cand nimic nu iasa cum vreau eu, deznadejdea ma copleseste complet, ma razvratesc impotriva lui Dumnezeu si mai tot timpul ma bantuie un gand cumplit, ma vad semnand un pact cu diavolul cu propriul meu sange care se scurge din ranile autoprovocate. Mi-as da si sufletul pentru un vis implinit, chiar daca nu am habar si sunt total nepasator de consecinte. De ce sa revin la Dumnezeu cand El nu ma ajuta deloc in privinta asta ? E mult mai simplu sa apelez la diavol, si ce daca iti pierzi sufletul, pana la urma nimeni nu stie cu siguranta cum va fi dupa.

În prealabil postat de fallen (Post 401933)

poate ar trebui sa citesti ce s-a scris pe aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12264

În prealabil postat de Marius22 (Post 401936)

Fiind pusi in fata incercarilor vietii, este normal sa dovedim nestatornicie in credinta, din moment ce inca nu vedem in Hristos "piatra cea din capul unghiului" a vietii noastre.